România Liberă, decembrie 1969 (Anul 27, nr. 7813-7838)

1969-12-02 / nr. 7813

„România liberă" Tinăra platformă industrială de la Găeşti la început de drum „COPILĂRIA" PRELUNGITĂ ÎNDEPĂRTEAZĂ MATURITATEA GAEŞTI — 1967. Pe meleagurile judeţului Dîm­boviţa o altă aşezare intră în ritmurile trepidante ale industrializării ţării noastre. în acel an con­structorii încep execuţia Uzinei de piese de schimb şi de utilaj chimic. Un an mai tîrziu — în septem­brie 1968 — aceluiaşi experimentat colectiv de con­structori, I.S.C.M.-Brazi, i se încredinţează misiu­nea de a întregi platforma industrială creată la Găeşti, adăugîndu-i un nou obiectiv de mare în­semnătate economică . Fabrica de frigidere. GAEŞTI 1969. Orăşelul renăscut la o viaţă nouă îşi conturează din ce în ce mai pregnant profilul in­dustrial. De la cea dinţii unitate a tinerei platforme industriale născute la poarta de sud a aşezării, sunt expediate primele produse. La Uzina de piese de schimb şi utilaj chimic au intrat în funcţiune întîile capacităţi de producţie. In acest timp, imediat în vecinătate, se înalţă construcţiile fabricii de frigi­dere. Un loc ca multe altele din ţară, unde, în func­ţie de cerinţe şi condiţii specifice, se materializează politica partidului de dezvoltare armonioasă, multi­laterală a tuturor judeţelor şi localităţilor patriei: Iaş, IAMC-Otopeni şi IAPS-Ploieşti. Din păcate, şi trebuie s-o spun deschis, de aceste unităţi conduce­rea grupului nici nu a avut încă timp să se ocupe. Şi aceasta datorită faptului că suntem­ pur şi simplu co­pleşiţi de greutăţile pe ca­re le avem aici, la Uzina din Găeşti. Declaraţia cu care sintem­ întîmpinaţi, nu face decit să ne pună în încurcătură. Ştiam că Uzina de piese de schimb şi utilaj chimic este o unitate modernă, ale cărei principale secţii au fost realizate în avans, c­eea ce a permis în­ceperea înainte de termen a fabricaţiei. De unde au apărut atunci dificultăţile ? Poate să pară un paradox, dar după cum aveam să ne dăm seama avansurile cîştiga­­te, sau mai bine zis graba cu care au fost obţinute, stau în bună măsură la baza unor deficienţe ce se resimt astăzi în tînăra uzină.­­ In primul rînd este vorba de calitatea necores­punzătoare a unora dintre lucrările executate de şan­tierul I.S.C.M. Brazi­l ne-a declarat CONSTANTIN CERBUREANU, inginerul şef adjunct cu problemei© de investiţii. Drept urmare, cu prilejul protocoalelor în­cheiate la predarea şi pre­luarea secţiilor, constructo­rului i-a revenit un volum important de remedieri şi completări de lucrări prost sau incomplet executate. Şi deşi pentru fiecare dintre acestea s-au fixat de co­mun acord termene precise, majoritatea n­u au fost în­cheiate, nici acum. In schimb, în întreaga uzină dacă au mai rămas 15—20 de constructori... Cazurile concrete nu lipsesc. La instalația, de alimentare cu păcură a utilajelor din turnă­torie nu sunt montate toate conductele însoțitoare de a­­b­ur, nu sunt realizate în între­gim© lucrările de izolaţii,­­ iar parte din din cele terminate trebuie refăcute. Termenul fixat pentru aceste remedieri şi completarea lor era la 15 august a.c. Din această cauză cuptoarelor de uscat forme nu li se poate asigura un regim termic corespunzător, contri­buţie directă la volumul mărit de rebuturi. Lucrurile nu stau mai berne nici la remedierea fundaţiilor de la ciocanele secţiei forjă, unde, deşi au apărut infiltraţii de apă, lu­crările sunt abandonate. Viciu de proiectare sau de execu­ţie, dar practic principalul agregat al forjei, cu o forţă de 2 tone, nu a lucrat decit două săptămîni. — Prin executarea unor lucrări în avans — îşi completează ideea ing. C. CERBUREANU — s-a de­păşit planul la construc­ţii-montaj, lipsindu-ne de posibilitatea finanţării al­tora în continuare. Ţin să precizez insă, că in cazul remedierilor pe care con­structorul le mai datorează uzinei noastre, lucrările au fost o dată plătite. Intr-adevăr la data de 9 octombrie a.c., uzina din Găeşti expediază filialei din judeţul Dîmboviţa a Băncii de investiţii două adrese prin care solicită aplicarea de pe­nalizări şantierului I.S.C.M. — Brazi pentru lucrări nereme­diate în termen. După, circa două săptămîni specialiştii băncii se deplasează la faţa locului pentru constatarea ce­lor semnalate şi totul rămîne ca de la început. Nici reme­dierile nu se execută, nici pe­nalizările cerute nu se aplică. In primele două luni (aprilie şi mai) ale existenţei sale Uzi­na de piese de schimb şi de utilaj chimic din Găeşti işi realizează şi chiar îşi depă­şeşte sarcinile de plan, pentru ca la finele lui septembrie să cumuleze totuşi o nereali­­zare a producţiei globale de peste 6 200 000 lei. Este în primul rînd consecinţa ne­­îndeplinirii a patru luni la rînd a sarcinilor ce au cres­cut continuu. Şi totuşi luna octombrie marchează un revi­riment, planul fiind întrecut cu 1,6 la sută fără ca desigur să se poată reduce prea mult din nerealizările anterioare. De unde provine acesată fluc­tuaţie, de unde această râmi­­nere în urmă ? La modul defectuos în care a lucrat constructorul şi continuă să o facă, fapt ce a­­duce prejudicii utilizării de­pline a capacităţilor date în funcţiune, se adaugă anoma­liile sistemului de muncă al uzinei şi Ministerului Indus­triei Chimice ce o tutelează. — Producţia uzinei este total lipsită de o pregătire a fabricaţiei — este de pă­rere ION IONESCU, ingine­rul şef cu problemele de producţie. Am putea afir­ma că lucrăm realmente „pe picior". în luna noiem­brie, de pildă, s-a lucrat­­ numai cu tehnologii asimi­late în aceeaşi perioadă. Lipsa de decalaj dintre lansarea comenzilor şi e­­xecuţia lor impietează a­­supra nivelului de pregăti­re a tehnologiilor şi într-o mare măsură asupra con­diţiilor de aprovizionare tehnico-materială. Acută este şi lipsa de cadre ca­lificate. Nici astăzi cazan­­geria şi prelucrările meca­nice, două sectoare care dau 80 la sută din produc­ţia uzinei, cu au şeii de secţie. In completarea documentă­rii parcurgem împreună cu DUMITRU BARBU,­­ secretarul Comitetului de partid al uzi­nei, toate secţiile productive ale întreprinderii. La cazan­­gerie domneşte un frig greu de conceput pentru asigura­rea unor condiţii minime de lucru. La tratamente termice, unde lucrează un singur cup­tor, în foc de geamuri la a­­coperiş s-au pus foi de polie­tilenă. La turnătorie, principa­lul cuptor debitează fumul şi gazele direct în hală. Nici aici şi nici la forjă, instalaţiile de ventilaţie nu funcţionează. Cit despre nivelul de mecani­zare gîndit de proiectant, este elocvent sistemul de transport cu roaba al nisipului de la uscător la amestecător, unde se încarcă cu lopata. Este de neconceput cum un astfel de proiect cu un profil, accentuat de unitate constructoare , de maşini a fost încredinţat Insti­tutului de studii, experimen­tări şi proiectări pentru in­dustria celulozei, hîrtiei, fibre­lor artificiale şi valorificării stufului. Nu este de mirare a­­tunci că s-au dat astfel de so­luţii — şi s-au mai şi avizat — în care tratamentul termic în loc să fie amplasat în con­tinuarea fluxului, după prelu­crări mecanice, este situat în prelungirea cazangeriei, în care modelăria şi tîmplăria, care deservesc turnătoria, se află la circa 300 metri distan­ţă de aceasta. Faptul că în luna octombrie uzina şi-a realizat planul, că prelimină îndeplinirea lui şi pe noiembrie este desigur de bun augur. Acest reviriment nu trebuie să liniştească încă cîtuşi de puţin nici conduce­rea grupului de uzine, nici a Ministerului Industriei Chimice şi mai puţin a şantierului ISCM-Brazi care la Găeşti au încă foarte multe de făcut pentru ca prima unitate a noii platforme industrial© să intre în cadenţa care să-i permită ca în anul 1970 să fie la înălţimea îndatoririlor ce-i re­vin. TUDOR GHEORGHIU­ S * /' FABRICA DE A început montajul utilajului tehnologic Ritmurile de execuţie se cer intensificate Concepută de Institutul de proiectări pentru uzine şi in­stalaţii pentru industria con­structoare de maşini, Fabrica de frigidere de uz casnic va realiza o producţie anuală de 200 000 bucăţi. Deşi lucra­rea­ se află încă în mîinile constructorilor, beneficiarul a început să desfăşoare de pe acum o serie de pregătiri me­nite ca termenul de intrare în funcţiune (30 iunie 1970) să-l găsească deplin pregătit. — începutul l-au făcut serviciile noastre de con­cepţie — ne informează Ing. VASILE PĂTRĂŞCHIU, directorul celui de al doi­lea vlăstar al platformei industriale din Găeşti. Se lucrează intens la adapta­rea documentaţiei de pro­dus şi tehnologică. In pa­ralel, s-au stabilit contac­te cu alte uzine din ţară cu care vom coopera în fa­bricaţie. Totodată, simul­tan cu recrutarea de cadre de specialişti, s-a trecut la Ai­zyrvitennan niveitrUftV fÎA şcolarizare, care vor debu­ta la începutul anului viitor. Pregătiri, pregătiri toate în­dreptate spre acelaşi fel. Bă­tălia principală se dă însă pe şantierul noului obiectiv aflat încă în plin proces de construcţie. In sfîrşit, eveni­mentul cel mai aşteptat s-a produs. A început montajul utilajului tehnologic. E drept, aceste lucrări au demarat e­­fectiv abia în ultima decadă a lunii trecute. După acţiuni susţinute me­nite să recupereze rămînerea în urmă a lucrărilor de la hala principală de fabricaţie, constructorul a făcut o revizu­ire a eşalonării stadiilor fizi­ce, stabilind priorităţi în pre­darea fronturilor la montaj. Conform acestora, montajul utilajelor trebuia să înceapă la primul tronson în 20 oc­tombrie şi la ultimul în 8 no­iembrie. Termenele interme­diare nu au fost deci onorate. De aici şi îngrijorarea bene­ficiarului, în ciuda asigurări­lor pe care le primeşte în permanenţă din partea con­structorului, hala monobloc cu o suprafaţă de 32 000 m.p. nu este încă complet în­chisă, iar la lucrările de montaj formaţiile de lucru sint încă firave. Rămîneri in urmă se semnalează îndeosebi la etajul tehnic al halei, care a început tîrziu deşi lucrarea nu era condiţio­nată de construcţia,,metalică a acoperişului, care c a fost li­vrată cu întîrziere. Mai multă atenţie se impune din partea constructorului pentru a-şi în­drepta forţele şi spre intensi­ficarea­­ lucrărilor la o serie de utilităţi ale fabricii. Este vorba de staţia de neutrali­zare a apelor uzate, de depo­zitele tehnologice,­­de calea ferată uzinală, de laborator şi anexa socială, toate obiective aflate la ora aceasta în im­pas. — După părerea noastră — ţie spune ing. VASILE PATRAŞCOIU — termenul stabilit prin planul de stat pentru intrarea în funcţiu­ne a fabricii mi este ame­ninţat, în cazul în care constructorul îşi intensifică ritmul de execuţie pe toate fronturile create. Pentru a realiza însă un ritm susţi­nut, se impune ca să-şi sporească forţele de ram­­*­că, atît numeric cit şi din punct de vedere al califi­cării, sprijinindu-le prin a­­ducerea pe şantier a unor mijloace de lucru cu pro­ductivitate înaltă şi apro­­vizionîndu-le cu materia­lele necesare în mod rit­mic, întreprinderea şantier de construcţii-montaj de la Brazi şi Ministerul Construcţiilor Industriale care o tutelează au cuvîntul. UZINA DE PIESE ŞI DE UTILAJ Demaraj ban, frînat de anomalii în realizarea planului de investiţii şi în organizarea fabricaţiei De la 1 octombrie a.c. tînă­­ra platformă industrială a Găeştiului a devenit şi sediul Grupului uzinelor de prototi­puri, reparaţii utilaj chimic şi piese de schimb. Fixarea aici a punctului de coordonare al acestui veritabil mecanic şef al industriei noastre chimice s-a făcut desigur pornind de la existenţa noii uzine recent dată în funcţiune, devenită în­treprindere „mamă" a întregu­lui grup industrial. — Grupul nostru — ne precizează directorul gene­ral Ing. ALEXANDRU DUMI­­TRIU — mai cuprinde pe lingă uzina din Găeşti şi alte trei unităţi im­portante : UPRUC-Făgă­ Noi capacităţi de producţie LA UZINA MECANICA din Cugir a fost dată în ex­ploatare o nouă hală in­dustrială destinată monta­jului maşinilor unelte. Ea contribuie la sporirea pro­ducţiei uzinei cu 20 la su­tă. Paralel cu extinderea capacităţii au fost asimila­te şi pregătite pentru pro­ducţia curentă 5 tipuri noi de maşini-unelte. LA FABRICA de scule din oraşul Râşnov , jude­ţul Braşov a intrat în funcţiune noua secţie de tratament termic. Situat într-o hală spaţioasă, noul sector, utilat cu maşini şi instalaţii de mare produc­tivitate, va asigura un spor de 600 tone scule pe an. nr. 7813 — 2.XH.1969 — pag. a 3-a La uzina Carbochim-Cluj cercetarea uzinală a asigurat un SPRIJIN ACTIV sarcinilor de producţie L­a sfîrşitul primelor zece luni din acest an, în bi­lanţul activităţii econo­mice a întreprinderii „Carbo-­ chim“ din Cluj, o cifră — 337 020 lei — consemna pro­ducţia marfă obţinută în ca­drul laboratorului tehnologic, realizare înregistrată în afara sarcinilor din planul tehnic departamental. Este un rezul­tat care contribuie în mod efi­cient la îndeplinirea angaja­­mentului colectivului uzinei de a da în acest an o producţie suplimentară de 2 milioane lei. Graiul sec şi concis al cifrelor nu poate însă relata şi despre celelalte multiple aspecte ale muncii depuse în cadrul Ser­viciului de cercetare uzinală, despre complexa contribuţie pe care o aduce în buna des­făşurare a procesului de pro­ducţie nu numai de la „Carbo­­chim“ dar şi din multe alte în­treprinderi cu care întreţine relaţii de colaborare. „...ţinînd seama că sîntem sa­tisfăcuţi de rezultatele experi­mentării discurilor abrazive pentru debitat metale execu­tate la dv., că ele sunt absolut necesare în procesul de pro­ducţie şi că înlocuiesc în bune condiţii pe cele procurate pînă acum din import, vă rugăm să ne livraţi un număr de 200 bu­căţi discuri..­“ se spune în scri­soarea trimisă de la Şantierul naval din Galaţi . ....întrucît nu am putut să procurăm pie­trele de polizor pentru şlefui­rea cilindrilor de cauciuc de la utilajul Ingolstadt, apelăm la ajutorul dv. pentru executarea a zece bucăţi pietre cu caracte­ristici asemănătoare mostrei alăturate...“ — este rugămin­tea adresată de conducerea în­treprinderii „Dorobanţul“ din Ploieşti. Doi, din cei aproape 30 de beneficiari care în anul • Angajamentul asu­mat în întrecerea so­cialistă, integral înde­plinit , 337 020 lei pro­ducţie marfă obţinută în cadrul laboratorului tehnologic • O contri­buţie importantă la re­ducerea importurilor acesta au încheiat contracte de cercetare cu uzina clujeană, pentru realizarea unor produse noi, şi care, fabricate apoi în serii mici în cadrul laborato­rului tehnologic au permis re­zolvarea operativă a unor pro­bleme dificile de la întreprin­derile respective, reuşindu-se în acelaşi timp să se renunţe la procurarea din import a diferitelor abrazive. — In activitatea noastră, ne spune inginerul DAN MARI­NO, şeful serviciului de cerce­­tare din uzină, am urmărit permanent să abordăm o tema­tică realistă, să obţinem o vi­teză de realizare, mare, astfel incit să putem proceda intr-un timp cit mai scurt la finaliza­rea practică, în producţie, a rezultatelor muncii depuse. Preocupările colectivului au fost axate pe două direcţii principale : una care să permi­tă îmbunătăţirea procesului de producţie din întreprindere, aşa cum este cazul stabilirii parametrilor optimi la elabo­rarea electrocorindonului,­­ ceea ce are ca efect o creştere a producţiei cu 13—15 la sută — sau metoda de analiză spectra­la a nisipului cuarţos, înlocu­in­­du-se controlul clasic de anali­ză chimică printr-o metodă o­­perativă, ieftină, modernă, pre­cisă. A doua direcţie în care au fost canalizate eforturile este aceea de a îmbunătăţi ca­litatea produselor existente în fabricaţie, de a realiza altele noi care să răspundă cerinţelor tot mai mari pe care le ridică dezvoltarea impetuoasă a in­dustriei României.­­ Sarcinile sporite pe care Congresul al X-lea al partidu­lui le pune în faţa tuturor sec­toarelor economiei noastre, ne­cesitatea obţinerii unei produc­tivităţi­ sporite la fiecare loc de muncă, a reducerii importuri­lor, impun uzinei „Carbochim“ să-şi aducă o contribuţie şi mai mare la satisfacerea cerinţelor beneficiarilor, astfel incit să se poată aplica procedee moderne de mare randament, sublinia directorul adjunct al uzinei, Vasile Galoş. Am putea aminti în această privinţă asimilarea pietrelor de polizor pentru lucru la­ viteze periferice mari sau experimen­tările făcute cu discurile abra­zive de debitat atît pentru ma­teriale metalice cit şi ceramice. La începutul acestui an, ca răspuns la chemarea la între­cere lansată de institutele de cercetări şi proiectări din sec­torul 7 al municipiului Bucu­reşti, colectivul de cercetare uzinală de la „Carbochim“ şi-a asumat angajamentul de a rea­liza patru noi corpuri abrazive în vederea eliminării impor­turilor, de a executa producţie marfă pe baza temelor soluţio­nate anterior, de a efectua stu­dii de determinare a dezechi­librului static care să stea la baza revizuirii actualelor stan­darde pentru pietre abrazive, precum şi elaborarea unor noi metode de analiză necesare procesului de producţie. A­stăzi, încă inainte de încheierea bi­lanţului anual ei pot raporta îndeplinirea şi depăşirea sub­stanţială a tuturor obiectivelor pe care şi le-au propus-Faptul că pînă acum suma beneficiilor suplimentare ob­ţinute de uzina clujeană se a­­propie de cifra de 1 milion de lei, că la preţul de cost au fost înregistrate peste 200 000 lei economii, că indicatorul pro­ducţiei marfă vîndută şi înca­sată pe zece luni este de 102,9 la sută iar productivitatea de 102,0 la sută, sunt­ argumente concrete în favoarea folosirii tuturor căilor existente în ca­drul fiecărei întreprinderi în vederea realizării integrale a sarcinilor de plan, în paralel cu creşterea eficienţei econo­mice a activităţii de producţie pe care o desfăşoară. ing. MARIAN DUMITRESCU Un nou pilon al sistemului energetic naţional (Urmare din pag. 1) România anului 1938. Conform planurilor stabilite, în anii ur­mători trebuie să intre în func­ţiune încă trei grupuri energe­tice. Deocamdată ţin să felicit constructorii şi montorii pen­tru munca depusă ca să produ­cem la data stabilită primii ki­­lowaţi de energie. Personal a­­preciez că-i o victorie de pres­tigiu iar ea va fi completată cu altele şi mai semnificative. Inginer­ul Mircea Bădărău, directorul centralei termoelec­trice Mintia, ne-a furnizat alte amănunte care merită să fie cunoscute. Spre deosebire de altele, centrala de la Mintia îşi începe activitatea cu un grup energetic de mare capacitate. Noul grup de 210 megawaţi a fost realizat la nivelul tehnicii mondiale şi prezintă unele nou­tăţi faţă de altele cu care se aseamănă. Aici funcţionează de la bun început o instalaţie mo­dernă pentru deminoratizarea condensului, s-a montat o sta­ţie de electrofiltre pentru puri­ficarea gazelor arse şi s-a asi­gurat un grad superior de diri­jare automată a proceselor teh­nologice. Gospodăria de căr­bune e unică în felul ei în ţară, asigurind condiţii mecani­zate şi automatizate pentru de­pozitarea, pregătirea şi manipu­larea a circa 1 000 tone de căr­bune. De obicei, premierele indus­triale răscolesc amintirile şi derulează filmul faptelor deose­bite. Duminică la Mintia n-a fost însă vreme pentru amintiri. De cîteva zile toate forţele au in­trat sub tensiune maximă. Pentru punerea în funcţiune a primu­lui grup s-a fixat un minuţios plan de acţiune iar cele mai capabile cadre au luat în primi­re posturile cheie. Emoţia şi în­cordarea au pus stăpînire pe oameni Tînărul inginer Paul Stroescu, şef de tură la camera de comandă, ne-a spus : — Am emoţii dar şi multă în­credere în colectivul nostru. Vreau din toată inima să con­firm încrederea care mi se a­­cordă. Operatorul Dumitru Avra­­mescu a fost la fel de zgîrcit la vorbă. — Eu am lucrat la Paroşeni dar aici sînt agregate mult mai complexe. E datoria noastră să le cunoaştem bine şi să le fo­losim bine. Erau momente de intensă în­cordare. Cazanul şi celelalte instalaţii fuseseră pregătite din timp. In ultimele zile atenţia generală era concentrată spre inima grupului, spre turbină. După cîteva încercări rotorul turbinei a ajuns să se învîrteas­­că d­e 3 090 turaţii pe minut con­­firmînd speranţele în reuşita acţiunii. Duminică dimineaţa pregăti­rile au atins cotele maxime. Au urmat alte ore din verificări şi încercări. La o vreme s-a dat ultima comandă. Maistrul prin­cipal Ion Damian a executat a­­tunci conectarea necesară şi mii de cai putere au luat dru­mul sistemului energetic naţi­onal. Era ora 14:55, în ziua de 30 noiembrie, cînd steaua de pe Mureş a început să străluceas­că. Obţinind această victorie, oamenii care au pregătit-o şi cei care trebuie să o dezvolte şi-au îndreptat g­înd­urile spre­­conducerea partidului, genera­torul principal al izbînzilor de la Mintia şi al întregii opere de înflorire a ţării. De pe platfor­ma turbinei s-a trimis C. C. a­ P. C. R., tovarăşului Nicolae Ceauşescu o telegramă. Prin îndeplinirea integrală a planurilor de extindere a patrimoniului pomicol FRUCTIERELE ANILOR VIITORI POT FI MAI BOGATE! S­osirea toamnei a găsit live­zile încărcate de rod, ceea ce se resimte în buna a­­provizionare a pieţelor şi maga­zinelor. Dar „uriaşa fructieră a ţării“ poate fi mult mai bo­gată, existînd condiţii ca pro­ducţia, în multe unităţi să se dubleze şi chiar să se tripleze. Pentru aceasta este nevoie, în­tre altele, ca planurile care se întocmesc privind plantarea po­milor în masiv, precum şi cele legate de completarea golurilor în livezi să fie realizate întoc­mai. Toamna nu este numai a­­notimpul culesului — acţiune care încununează eforturile de­puse de pomicultori în cursul unui an — ci şi cel al plantă­rilor. In această perioadă s-a prevăzut, de pildă, ca în unită­ţile agricole socialiste să se planteze în masiv circa 8 000 ha. In unele unităţi realizarea pla­nului de plantări s-a bucurat de atenţia cuvenită întreprinderile agricole de stat din judeţele BIHOR. SUCEAVA şi CLUJ au plantat tot ce şi-au propus să facă în această toamnă. Rezul­tate bune au obţinut în a­­ceastă privinţă şi unele coope­rative agricole din judeţul MA­RAMUREŞ, consiliile de condu­cere ale respectivelor unităţi preocupîn­du-se acum de execu­tarea celorlalte lucrări de se­zon în pomicultură. Sub pretextul că timpul din această toamnă — o secetă destul de pronunţată — nu a fost favorabil plantării pomilor, în multe unităţi această acţiune a fost insă pur şi simplu aban­donată. Mai mult decit atît. Am constatat în raidul întreprins că în unele locuri nu s-a tre­cut nici la executarea lucrări­lor pregătitoare : amenajarea săpatul gropilor, materialului sădi­terenurilor, procurarea tor etc. De cîtva timp ploile căzute au creat condiţii favorabile pen­tru realizarea integrală a pla­nului de plantări. Dar iată că şi acum lucrările nu se desfă­şoară într-un ritm mai alert. Din datele centralizate ieri la Ministerul Agriculturii şi Silvi­culturii, rezultă că s-au plantat în masiv în cooperativele agri­cole de producţie doar 282 ha., deşi planul la acest capitol pre­vede realizarea a 5 900 ha. Sînt judeţe — şi aici este cazul să amintim in primul rînd de OLT, SALAJ, VILCEA, TIMIŞ, DOLJ şi CLUJ — unde nu s-a plantat pînă acum nici un hectar în masiv. Faptul că la ora actuală planul pe total sector agricol cooperatist a fost realizat doar în proporţie de 5 la sută se da­­tore­şte tocmai faptului că în ju­deţele amintite, care au cea mai mare pondere, lucrarea a fost pur şi simplu amînată pentru... primăvară Or. s-a stabilit — pe bază de date precise — că primăvara este un sezon puţin favorabil plantărilor, golurile în livezi fiind de 3—4 ori mai mari faţă de cazul cînd lucra­rea se execută toamna. Ne în­trebăm : acest lucru nu este cunoscut de specialiştii de la direcţiile agricole judeţene şi din unităţile agricole? Dacă este un lucru arhicunoscut de ce nu se acţionează în consecinţă ? La direcţia de resort din mi­nister ni s-a relatat că nu exis­tă nici un impediment ca plan­tarea pomilor să se facă pe toate suprafeţele prevăzute ,un amănunt important : întreprin­derile „Agrosem“ dispun de material sădi­tor în cantităţi mult mai mari decit este ne­voie pentru realizarea planului, ceea ce fireşte că este un lucru bun). Dar cu puieţii în pepiniere (şi nu acolo unde este locul lor acum !) unităţile agricole nu vor putea să valorifice mai ra­ţional terenurile slab producti­ve, să sporească eficienţa plan­taţiilor existente, să obţină ve­nituri sporite, să contribuie la o mai bună aprovizionare a pie­ţelor... Iată de ce considerăm necesar ca Ministerul Agricultu­rii şi Silviculturii să intervină de urgenţă pentru a­ imprima un ritm mai viu acţiunii de plantare a pomilor. Deşi lucrările stau mai bine in întreprinderile agricole de stat (planul de plantări în ma­siv fiind realizat în proporţie de 53 la sută) totuşi sunt jude­ţe unde sînt mari rămîneri in urmă, iar în altele (VILCEA, DOLJ, DÎMBOVIŢA, şi CARAŞ­­S­EVERIN) nu s-a trecut încă la executarea plantărilor. • Plantarea în primăvară, o „tradiţie" care nu permite obţinerea celor mai bune rezul­tate. Atunci de ce plantările de toamnă se amină cu totul nejustificat ? • Pentru execu­tarea acestei acţiuni timpul este încă favora­bil • Conducerea Ministerului Agriculturii şi Silviculturii are obligaţia să intervină mai prompt. Extinderea patrimoniului pomicol, şi creşterea potenţia­lului de producţie in livezile existente nu este o problemă care priveşte numai unităţile agricole. Executarea plantări­lor — în masiv sau pentru completarea golurilor — intere­sează în cel mai mare grad economia naţională. O dovadă concludentă este şi faptul că statul a pus la dispoziţie cre­dite şi fonduri de investiţii pentru realizarea unor noi plantaţii. Iată considerentul care ne determină să cerem forurilor interesate să dovedească mai multă preocupare pentru efectuarea plantărilor de pomi pe toate suprafeţele prevăzute, să acţioneze în acest sens cu toată hotărîrea în următoarele zile. TH. MARCAROV

Next