România Liberă, martie 1970 (Anul 28, nr. 7888-7913)
1970-03-01 / nr. 7888
„Románia libera". am - -i.ui.1976 - pag. a 2 ICA DE « EXPLOZIE „Explozie în munţi“ apelează la zilele lui 1944 şi la un grup de partizani cu misiune specială, fără sobrietatea de tratare pe care evenimentele o presupun. Aruncarea în aer a unui pod de importanţă strategică şi politică pentru hitlerişti, aproape imposibil de realizat, se îndeplineşte totuşi cu pierderea unor vieţi. In spaţii largi de înfruntare, neepurate de pitoresc (peliculă color), induşi în eroare şi salvaţi de noroc, partizanii atacă vitejeşte. Inamicii sunt luaţi în bătaia puştii din spate, din faţă şi lateral, cuţitul nu se abate niciodată de la ţintă, grenadele se prind în zbor şi se aruncă eroi-comic înapoi, deşi nu tocmai aceste îndeletniciri dau faima rezistenţei şi ultima ei raţiune. Filmul abundă în scene tari şi de efect, iar suspensul suprasolicitant te poartă între tăierea răsuflării şi zîmbet îngăduitor. Probabil tentat de două direcţii contrare, umanizarea eroicului şi sporita spectaculozitate, regizorul H. Kravavac le dă preferinţă pe amestecate, fără să lege un miez grav în acţiune. Or, pentru demonstraţia agilităţii, orice altă împrejurare, nu numai decit finele războiului, servea din plin intenția regizorală. NOAPTE CU CEAŢĂ Nu atît ca film poliţist cit sub experienţa genului. „Noapte cu ceaţă“ (regia Helmut Nietzschke) se străduieşte anevoios în jurul unui accident de circulaţie — posibilă crimă premeditată. Deşi un cit de firav argument lipseşte, organele în drept, din intimă convingere, pornesc pe Îndelete şi fără aplicaţie ancheta pînă la dovedirea asasinului. După ce spectatorul s-a vlăguit în presupuneri, finalul înfiripat în pripă dar izbăvitor îi lasă pe eroi să dezvăluie altceva decit sint. Doctorul Nikolai, din bănuit, devine victimă janicata de pierderea reputaţiei şi de întrevederile prea dese cu poliţia. Tînăra Catarina, în mod inexplicabil şi dublu idolatrizată (de medic şi de victimă), suspectată de frivolitate, se dovedeşte de bună credinţă, iar asasinul veritabil, neîndoios caz clinic, ni se mărturiseşte aproape mîndru şi iluminat. In timp ce răufăcătorii îşi păstrează jovialitatea ineptă, cei doi poliţişti se bucură de ajutorul unor indivizi nu mai puţin lunatici dar nepericuloşi. Relaţii mai suple nu există, şi este inutil de căutat dacă se urmăreşte astfel un mod nou denormare a inteligentei detective, sau dacă se asigură doar partea anecdotică a filmului, pentru că, oricum, intenţiile nu au acoperire. JULIETA TINTEA Travinta, ora 11, Răpirea din Serai, ora 19,30 : Opera Română (16 43 20) ; Seară vieneză : Opera Română la Sala Palatului, ora 11 şi ora 16, My Fair Lady, ora 10,30, Contesa Maritza, ora 15 şi 19,30 : Teatrul de Operetă (14 80 11) ; O scrisoare pierdută, ora 10,30, Castiliana, ora 19,30 , Teatrul National ,,I. L. Caragiale'*. sala Comedia (14 71 71) : Părinţii teribili, ora 10,30, Travesti, ora 15,30, Cine eşti tu ?, ora 19,30 , Teatrul Naţional ,,I. L Caragiale*. sala Studio (15 15 53) : Croitorii cei mari din Valahia, ora 10,30 Dispariţia lui Galy Gay, ora 15, Mandragora, ora 20 : Teatrul de Comedie (16 64 60) ; Nepotul lui Rameau, ora 10,30. Transplantarea inimii necunoscute, ora 15, Meteorul , ora 20 : Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra", sala din bd. Schitu Măgureaiu 1 (14 60 60) ; Puricele în ureche, ora 10, Viraj periculos, ora 15, Tandreţe şi abjecţie, ora 20 : Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra", sala Studio (12 44 16) ; Emigrantul din Brisbane (premiera), ora 10,30, Primarul lunii şi iubita sa, ora 15,30. Preţul, ora 20 : Teatrul Mic (15 65 88) ; Comedie cu olteni : Teatrul Ciuleşti (18 04 85) ora 10 şi 19,30 ; Don Quijotte, ora 10, Vijelie în crengile de sassafras, ora 15,30, La ciorba de potroace, ora 19,30 , Teatrul „C. I. Nottara“, sala Macheru (15 93 02). Ce scurtă e vara ora 16. Dialog despre dragoste, ora 20 , Teatrul ,,C. I. Nottara", sala Studio : Floare de cactus ; Teatrul de revistă și comedie ..Ion Vasilescu* (12 27 45) ora 10 şi 19,30 , Mazetov, ora 10, Noaptea în tîrgul vechi, ora 19,30 Teatrul evreiesc de stat (21 36 71)* Piatra din casă, ora 10 şi 15, Cartofi prăjiţi cu orice, ora 20, Studioul ..Casandra" al Institutului de teatru (15 72 59) .. Nota zero la purtare, ora 10, Eminescu şi Veronica (premieră) , ora 19,30 : Teatrul ,,Ion Creangă“ (12 85 56) ; Şoricelul şi păpuşa, ora 11 : Cabaretissimo, ora 19,30 : Teatrul „Ţăndărică“ sala din Calea Victoriei 50 (15 23 77) ; Căîutuî cocoşat: Teatrul ,,Ţăndărică" sala din str. Academiei 28—30 (16 14 92) ora 11 ; Boeing-Boeing — premieră • Teatrul „C. Tănase", sala Savoy (15 56 78), ora 19,30; Niculă la Tănase, Teatru] ,,C. Tănase*, sala din Calea Victoriei 174 (15 04 18), ora 19,30 ; Esop, viaţa, muzica şi noi : Ansamblul artistic al Uniunii Generale a Sindicatelor (13 13 00), ora 20 ; Cînd se aude o trompetă : Formaţia de estradă a Ansamblului armatei sala C.C.A., bd. Gh. Gheorghiu-Dej nr. 2, ora 19,30 ; Mirajul circului : Circul de stat (11 01 20), orele 10 16 şi 19,30 ; Concert pentru elevi Tema : Romantismul : Ateneul Român, orele 9,30 şi 12. Ghici cine vine la cină î : Patria (11 86 25) orele : 9-12 — 15 —18 - 21 ; Visul domnului Gentil : Republica (1103 72) orele : 9 - 11,30 - 14 — 16,30 — 19 21,15; Festival (15 63 84) orele : 9 — 11 — 13 — 15 — 17 - 19 — 21 ; Reconstituirea : Luceafărul (15 87 67) orele : 9 - 11,15 - 13,30 — 16 — 18,15 - 20,45 Te iubesc, te iubesc : Capitol (16 29 17) orele: 9,30 - 11,45 — 14 16,15 - 18,45 - 21 ; Comisarul X și ,, Panterele albastre" : București (15 61 54) orele : 9— 11.15 - 13,30 — 16,30 - 18,45 ~ 21 ; Melodia (12 06 88) orele: 9 - 11,15 - 13,30 — 16 - 18,30 - 20,45 ; Gloria (22 44 01) orele: 9 — 11,15 — 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 ; Modern (23 71 01) orele : 9,15 - 0,30 - 13,45 - 16 - 18,15 — 20.30 ; Explozie în munţi : Favorit (Drumul Taberii) orele : 10 — 13 — 15,30 — 18 - 20.30 ; Noapte cu ceaţă: Victoria (16 28 79) orele : 9 - 11,13 — 13,30 — 16 -18,30 - 20.45 ; Căsătorie prin mica publicitate : Central (14 12 24) orele: 8,30 - 10,30 - 12,30 - 14,30 - 16,30 - 18,45 - 20,45 ; La Nord prin Nord-Vest : Lumina (16 23 35) orele : 9,15—16,45 în continuare : 19,45 ; Prieteni fără grai : Doina (16 35 38) orele : 13,30 ; Desene animate : orele 9 — 12 ; Lira (31 71 71) orele 15,30 — 18 ; Vă place Brahms ? : Doina orele : 16- 18,30 — 20,45 | Unirea (17 10 21) orele : 15,30 — 18 » O nuntă cum n-a mai fost : Timpuri Noi (15 61 10) orele : 9 — 19,30 în continuare . Cînd se arată cucuveaua : Feroviar (16 22 73) orele: 9 — 11,45 — 14,30 — 17,15 — 20,30 ; Aurora (35 04 66) orele : 9 — 11,15 — 18,15- 20,30 I Stăpîn pe siii (18 10 88) orele: 9 — 16 - 18,15 -(23 07 40) orele : 9 — 18,15 - 20,30 » Don Juan fără (17 08 58) orele: 9,30 - 11,45 — 16 - 18,15 - 20,30 I Becke! ; înfrăţirea Intre popoare (17 31 54) orele : 15,30 - 19 . Prea mic pentru un război atît de mare : Buzeşti (15 62 79) orele : 15,30 — 18 — 20,30 î Simpaticul domn R : Dacia (16 26 10) orele : 8,30—20,30 în continuare j Via totala : Bucegi (17 05 47) orele : 16 — 18,15 — 20,30 , Tomis (21 49 40) orele .* 9—15 în continuare j 18 — 20.15 ; Totul de vinzare î Unire» orele t 20.15 i Crimă în stil personal : Lira orele t 20.15 i Roşu şi auriu x Cotroceni orele 1 Călugăriţa î Floreasca (33 29 71) orele : 10 — 13,30 — 16,30 — 19,30 ; Mioriţa (14 27 14) orele : 9,45 - 13 — 16,15 — 19,30 ; Iubirea strict oprită : Moşilor (12 52 93) orele : 15,30 — 18 ! Linişte ş! strigăt a Moşilor orele : 20.30 ; Valea păpuşilor : Popular (35 15 17) orele 15,30 — 18 ; Din plictiseală : Popular orele î 20,30 , Winnetou în Valea Morţii : Munca (21 50 97) orele x 16 — 18 — 20 j Flacăra (21 35 40) orele i 15,30 — 18 — 20,15 , Anchetatorul din umbră : Arta (21 31 86) orele i 10—16 în continuare ; 18.15 - 20,15 | Profesioniştii : Vitan (21 39 82) orela : 15.30 - 18 — 20,30 ; Crîngaşi (17 38 81) orele * 15.30 - 17 — 20.15 ; Rebus miraculos : Rahova (23 91 00) orele : 20,30 ; Valea păpuşilor : Rahova orele 15.30 - 18 ; Cu mîinile pe oraș : Progresul orele 20,45; Blow-up : Viitorul (11 48 03) orele : 15.30 — 18 — 20,30 ; Femeia îndărătnică ! Cosmos (35 19 15) orele : 15.30 - 18 - 20.15 ; O fată fericită : CINEMATECA sala Union (13 49 04) orele 12,30 — 14,30 — 16,30. Pentru zilele de 2, 3 şi 4 martie se anunţă următorul timp proba- bil : Vreme în general umedă, cu cerul variabil, mai mult acoperit. Vor cădea precipitaţii temporare sub formă de ploaie, lapoviţă şi ninsoare. Vîntul va sufla potrivit cu intensificări predominînd din sectorul nord-vestic. Temperaturile minime vor fi cuprinse între minus 10 și 0 grade, iar maximele între minus 3 și plus 7 grade. La munte . Vremea va fi în general umedă cu cerul mai mult noros. Vor cădea ninsori locale. Vîntul va sufla potrivit cu intensificări din nord-est şi temperatura va oscila uşor. 13,30- 16 — ţie : Excelsior • 11,15 — 13,30 20,30 , Flamura 11,15- În -voie : Griviţa Dragă 431 28 13) Bălălia (23 17 50) (31 32 52) Păcatul orele : 15 (11 91 26) are : 16 (23 94 10) — 18,30 ; Bern şi Cotroceni 18 , Brigitte : Drumul Sării orele : 15 — 17,30 — 20 ; pentru Roma : Ferentari orele : 15,30 — 19 ; Pacea orele 15,30 — 19 ; dragostei : Giulești (17 55 46) 30 **■ 18 — 20,30 ; Volga orele : 9—13,30 în conţinu- 18,15 — 20,30 ; Progresul orele : 11,30 — 14 — 16,15 comisarul San Antonio : (13 62 56) orele 15.30 -20.30 I m Programul I 8,15: Matineu duminical pentru copii şi tineretul şcolar : „Voinicul cu cartea în mina născut" ; Teleşcoală; Fizică (cl. a VIII-a) Electromagnetism. Aplicata ; Film pentru elevi; Produşi obţinuţi din acetilenă (chimie cl. LfÎ, pLfgenda Ciocîrliei — film muzical-coregrafic ; Şah, marelui maestru 1: Prim serial „Sebashen printre oameni" (IX); 10,15: Ora satului ; 15: Concert santome — Simfonia a V-a de Ceaikovski; 12: De strajă patriei; 12,35: Emisiune în limba maghiară ; 13,35: închiderea emisiunii de dimineaţa . 16 30: Deschiderea emisiunii de după amiază Film serial „Rîul 17'15: Realitatea ilustrată; 19: Telejurnalul de seară; 19,30: Noutăţi cinematografice ; 19,50: Soli ai artei populare — Ansamblul „Căluşul din Scorniceşti-Olt ; 20,15: Document — 6 Martie 1945 La Craiova acum un sfert de veac ; 20,30: Concertul speranțelor • 22,30* IZă» lejurnalul de noapte ; 22,45: Telesport. * Programul II „2i°nI5A .£• G- s 20'50: Ritm artistic „Arena circului*! (IV) • Actualla^1 Ilterare * 22,20: Roman foileton „Mîndrie și prejudecată* mmm mmH, M P! mm. ■ SS Nu trebuie să ai vocaţia pedantă a genealogiilor literare, nici ambiţii comparatiste, nu perpetuă goană după ascendenţe şi filiaţii, ca să constaţi că pasiunea lui A. E. Baconsky pentru literatura universală contemporană îşi găseşte o fericită analogie cu preocupările unui predecesor de vază , Ion Pillat. Sugestiile acestei analogii nu derivă doar din larga deschidere săvîrşită de ambii poeţi înspre valorile contemporane ale celor mai diverse literaturi, ci şi dintr-o rîvnă care îmbină la egalitate pionieratul cu „misionarismul“ Ion Pillat traducea din Saint-John Perse şi schiţa „portretele lirice“ ale lui Robert Frost şi Carl Sandburg într-o vreme cînd pentru majoritatea cititorilor autohtoni aceste nume rămîneau simple enigme exotice. O făcea însă condus de un gust impecabil şi operind pe o scară de valori aşezate sub specia perenităţii, ceea ce avea să confere, cu timpul, opţiunilor sale consensul recunoaşterii publice, iar entuziasmului său explorator meritul unei prestigioase întîietăţi. Solicitat prin afinităţi elective — dar şi printr-o neadormită curiozitate intelectuală faţă de tot ce e nouă de personalităţi şi curente mai numeroase şi mai diverse, A. E Baconsky are ca şi înaintaşul său vrednica ambiţie de a deveni exegetul unor autori de loc, sau mai puţin frecventaţi la data alcătuirii primelor sale „portrete". Dar ceea ce le deosebeşte pe acestea, într-o anumită măsură, de „portretele“ lui Ion Pillat este faptul că autorul lor nu devine decit în unele cazuri admiratorul implicit al personalităţilor şi tendinţelor despre care scrie, abordarea acestora făcîndu-se mai mult din perspectiva lectorului avid, a intelectualului dornic să-și apropie tot ceea ce reprezintă pe plan mondial valoare consacrată sau simplă vogă literară. Neîndoielnic, A. E. Baconsky este întîi de toate un vulgarizator, în sensu' y'evat n' m-'ntului, multe pagini ale Meridianelor sale anticipînd adesea contactul publicului nostru cu operele de care se ocupă. Pentru a ne mărgini la un singur exemplu, vom trimite la faimoasa ,.Opera deschisă" a lui tTmberto *) A. E. Baconsky. „Meridiane. Eco, lucrare de răsunet nu este, tica modernă a cărei traducere românească a apărut abia anul trecut, rămînînd practic nediscutată în presa noastră lierare, dar pe care A. E. Baconsky o supune unei pertinente, judicioase şi severe analize încă de la data cînd ea constituia o noutate in ţara sa de obîrşie. Caracterul popularizator al Meridianelor lui Baconsky, dezinvoltura cu care se trece de la o literatură la alta, de la un autor la altul, implică, fatalmente şi un anume diletantism, de asemenea la modul superior, în măsura în care constituie emanaţia unui om de gust şi de aleasă formaţie cărturărească, dar rămas fără acoperire în faţa erudiţiei pedante a germaniştilor, angliştilor, hispaniştilor şi francologilor noştri, care nu i l-au trecut cu vederea, atunci cînd a fost cazul. Dincolo de obiecţiile de amănunt ce i se pot aduce cărţii într-o serie de privinţe, ea respiră însă orgoliul funciar de a trece meridianele literare ale mapamondului, prin prisma propriei noastre sensibilităţi, afirmînd o viziune românească asupra literaturii universale contemporane. In această privinţă, A. E. Baconsky nu-şi poate revendica, fireşte apanajul absolutei originalităţi, cartea înscriindu-se pe linia unei vechi tradiţii, dar este incontestabil meritul său de a fi reafirmat, cu fermitate, această viziune, intr-un moment „de proliferare absurdă a formelor mimetice“. Vorbind despre familiarizarea unui public din ce în ce mai larg cu literatura universală, clasică şi modernă, autorul notează într-un articol programatic : „E, deci, un interes major, şi nu o profesiune de snobism, căci adevăratul cititor cu cit pătrunde mai adina în universul numit de Goethe Die Weltliteratur, cu atît mai mult preţuieşte valoarea scriitorilor ce reprezintă acolo propria lui ţară. Şi invers, acela ce ignorează literatura naţională nu va fi capabil niciodată să se ridice la o adevărată înţelegere a altor literaturi, iar pasiunea de care face paradă va fi doar tristul alibi al unei infirmităţi sufleteşti“. Solida cunoaştere a propriei literaturi creează, aşadar, o optică superioară, favorinzatoare în ceea ce ne priveşte, asupra fenomenului literar universal, determinînd cercetătorul să descopere, spune tot A. E. Baconsky, „confluenţele, — şi nu numai influenţele, care erau obsesia multor cercetători din trecut , scriitorilor noştri cu cei de aiurea, să stabilim anumite corespondenţe“. Fidel acestei declaraţii de principiu, Baconsky ridiculizează pe cei ce, în paginile unei prăfuite reviste păşuniste, acuzau tineretul de atunci că se iniţiază în lecturi nocive... Baudelaire, Verlaine, Verhaeren, după cum alţii, într-o obscură publicaţie avangardistă, reproduceau în extaz indicativul prezent al verbului „être", cu convingerea că poetul francez care îl publicase sub proprie semnătură realizase o fabulă cu profuziuni metafizice: „obsesiile“ celor care înclinau să vadă pretutindeni doar „influenţe“ argumentîndu-le cu un paralelism minor şi superficial, gen „Bacovia şi Rollinat“ sunt de asemenea luate în deriziune ; autorul nu-şi refuză însă tentaţia unor paranteze comparatiste pe temeiul comunităţii de timp istoric şi social între Bacovia şi Trakl, bunăoară, sau între Blaga şi acelaşi poet german. „Meridiane“ nu este însă o culegere de studii comparatiste, deşi o conştiinţă lierară autohtonă este prezentă, cum spuneam, în toate paginile cărţii, indiferent dacă sunt consacrate lui Kafka sau lui Lamnedusa, lui Serafimovici sau lui Brecht, lui Beckett sau lui Nazim Hikmet. Este vorba, în aspectele cele mai generale, de convenţiile împărtăşite oic et nune de scriitorul român, de cititorul român, dar şi de opiniile proprii ale autorului, revendicate cu orgolioasă autonomie, polemizînd explicit, uneori în forme vehemente, dar totdeauna de o indiscutabilă urbanitate, cu preopinenţi de cele mai felurite categorii. Intr-un loc se războieşte cu semnatarul semianonim al unui opuscul care îl consideră pe Camus un... suprarealist, în altul este drastic pus la punct cineva care împărtăşeşte vederi eronate tot în problema suprarealismului, undeva se polemizează cu Heidegger asupra interpretării unui mare liric german, altundeva sunt veştejiţi Zoijii de totdeauna, criticaştrii sterili, practicanţii secretului „catehism al neputinţei“. Dar intransigenţa autorului lansează cele mai ascuţite sărgeţi, punînd în mişcare toate resursele de care acesta este capabil — erudiţie, vervă, articulare perfectă a demonstraţiei, tonul comunicativ, de o impresionantă putere de convingere — ori de câte ori ajunge la literatura ce se consumă exclusiv ,pe planul epidermei lexicale“, „lipsită de suportul fundamental al raporturilor poetice subiacente“, cu alte cuvinte străină de palpitul vieţii, goală de un conţinut omenesc superior. Teren al pledoariei pentru o artă hrănită „din spiritul dar şi din sîngele oamenilor“ este întreaga carte, dar în deosebi excelentul studiu inedit „Schiţă de fenomenologie poetică“. Din acest studiu vă propunem, în încheiere, cîteva extrase : „Făcătorul de metafore, beat de anodina lui manufactură cotidiană, rămîne o insectă stupidă“ ; „Poetul care frisonează de beatitudine în eter sau leşină cu voluptate printre abstracţiuni absconse e un devitalizat, un muezin anemic : aşişderea şi criticul care-i serveşte deopotrivă de paj şi de soră de caritate !“ ; „Ostentaţia insolitului devine, in mod paradoxal forma cea mai curentă a locului comun, pentru că e un insolit redus la o simplă formulă tehnică“ . „Poezia nu poate fi elaborată (...) în cadrul unui act ce ar presupune suspendarea totală a funcţiunilor conştiente cum recomandă suprarealiştii, pentru că s-ar identifica cu delirul şi n-ar fi decit o succesiune de nonsensuri banale, un logos aberant, amorf sub raport estetic“. Iată sentinţe dintr-un ,,catehism“ pe care nu putem să nji ni-l însuşim... BORIS BUZILA HOHE mmi ÍN viziune AUTOHTON c mmcA ' íj « ;fERAR Vibraţia patriotică a lecţiei (Urmare din pag. 1) că sau în cadrul obiectului pe care îl predau este mai greu decit în alte părţi să se ocupe de problemele educaţiei patriotice. Astfel de cazuri se întîlnesc mai ales în rîndul unor profesori care predau matematica, fizica, chimia etc. în realitate, aceste obiecte de învăţămînt — care pot juca un rol deosebit în înarmarea elevilor şi studenţilor cu puterea ştiinţei, în aprinderea în sufletele acestora a flăcării mîndrieî de stăpîni ai nesecatelor bogăţii ale patriei, în cultivarea hotărîrii de a-şi însuşi ştiinţa tocmai pentru a o putea utiliza în interesul naţiunii noastre socialiste — dispun de multiple valenţe educaţionale. Nu este greu de înţeles ce trăiri emoţionale pot să declanşeze lecţiile în care elevii sunt familiarizaţi cu aspecte privind realizările şcolii matematice româneşti, ai căror iluştri reprezentanţi cum sînt Traian Lalescu, Dimitrie Pompei, Gh. Ţiţeica, Simion Rroilov etc., s-au impus de mult pe arena internaţională. Lecţiile de fizică în care elevii pot lua cunoştinţă de faptul că încă în anul 1529, pe pămîntul ţării noastre, la Sibiu a fost realizată o rachetă cu trei trepte, sau că în 1010 la cel de al doilea Salon Internaţional de aeronautică, la Paris, savantul român H. Coandă a expus primul avion aeroreactiv din lume ca şi cele despre contribuţia lui Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Anghel Saligny etc., la progresul ştiinţelor tehnice pot fi utilizate cu maximă eficienţă pentru educarea tineretului în spiritul patriotismului socialist. Posibilităţi asemănătoare oferă desigur şi chimia. Stă în puterea profesorilor care predau acest obiect de învăţămînt să dezvolte puternice sentimente de mîndrie pentru poporul nostru care a dat lumii chimişti, de talia lui Constantin Istrati sau Petre Poni şi care valorifică astăzi resursele naturale ale ţării. Cit de mare poate să fie valoarea educativă a lecţiilor de chimie ne-o arată în chipul cel mai convingător cel care a fost eminentul profesor de chimie, G. G. Longinescu care spunea : „Mi-a plăcut să fac lecţii. Le-am pregătit zi de zi, timp de 42 de ani... Imi deschideam sufletul şi aprindeam luminile cu ei. Mă încălzeam la dogoarea lui. In fiecare lecţie mă mistuiam pe mine, precum se mistuie luminarea cînd luminează pe cei din jurul ei... Toată taina unei lecţii bune stă în căldura sufletului... Toate metodele pedagogice nu fac o para, dacă profesorul e plictisit şi plicticos. Trebuie să zbirnîie sufletul profesorului ca să răsune strunele din sufletul şcolarului“. Parafrazindu-l pe , marele chimist, autor de valoroasă carte şcolară şi profesor renumit, ne exprimăm convingerea că vibraţia patriotică a lecţiilor pe care le predăm nu poate să constituia decit rezultatul vibraţiei sufletelor noastre de dascăli. UN DESPOT LA EL ACASĂ A devenit de multă vreme un adevăr cunoscut, unanim acceptat, că societatea noastră socialistă — caracterizată printr-o înaltă ţinută etică — acţionează prin toate mijloacele pentru consolidarea familiei, celula de bază a organizării sociale. In acest sens, diversele organisme ale orînduirii de stat, sunt chemate să manifeste dimpreună cu opinia publică, intransigenţă principială faţă de orice formă de abuz sau imoralitate care ar submina, intr-un fel sau altul, unitatea familială. Diversele acte şi măsuri legislative şi administrative pe această linie au tocmai scopul să contribuie la întronarea acelui climat familial sănătos, atît de necesar realizării sarcinilor generale ale statului. Cu toate acestea, cînd și cînd, răsar ici, colo — întocmai ca mătrăguna otrăvitoare într-un cîmp înflorit — indivizi care, prin comportamentul lor, înn dezacord cu normele morale, sfidează legile omeniei şi ale bunului simţ făcîndu-şi pur şi simplu de cap, în dauna şi împotriva celor pe care îi au sub ocrotire legală. Un astfel de om pare să fie, cum atestă faptele care ne stau la îndemînă, Grigore Rus, din Cluj (str. Bălţii nr. 15). Numitul este tatăl a cinci copii — trei dintre ei aflaţi la vîrsta adolescenţei, împreună cu soţia şi copiii mai mari încadraţi în muncă realizează un venit care, în mod normal, ar fi asigurat familiei condiţii educative şi de viaţă corespunzătoare. Spunem în mod normal, pentru că, in realitate, de mai mulţi ani, viaţa familiei sale se află departe de făgaşul normal, soţia şi copiii acestui om fiind privaţi de cele mai elementare drepturi materiale şi morale din partea soţului şi tatălui. Cum este posibilă o astfel de situaţie ? — La noi în familie a fost de cind ştiu un continuu scandal. Mama nici nu mai ştie, cred, de cite ori a fost bătută de tata. Acum, de cînd noi copiii am crescut, n-o mai poate bate, fiindcă sărim şi-o apărăm. Dar tot o mai prinde cîteodată singură, şi-atunci... Cuvintele de mai sus aparţin lui Alexandru, unul dintre băieţii lui Grigore Rus. E un adolescent voinic de 17 ani, şi este elev al şcolii profesionale dintr-un institut de reeducare. De curând, el a cerut conducerii şcolii să intervină pentru rezolvarea „situaţiei disperate în care se află mama şi fraţii mei“. — Vă rog să mă ajutaţi, continuă el abia stăpînindu-şi lacrimile. De cîteva luni de zile, mama, fraţii şi surorile au fost alungaţi din casă de tata. — Dar care a fost motivul de i-a alungat ? — este întrebat. — Niciunul. Aşa face el de mult timp. Spune că e casa lui, că lui i-a fost repartizată şi că noi n-avem ce căuta acolo. Trebuie să vă spun că el poartă vina pentru tot ce s-a întîmplat cu mine şi ce se va întîmpla cu fraţii şi surorile mele. _ 11 — Eu am făcut greşeala pentru care am fost adus aici la reeducare tot într-o perioadă cînd am fost alungat din casă de tata. Recunosc, a fost o greşală, care nu se va mai repeta (i s-a pus în sarcină furtul sumei de 56 lei de la o femeie n.a.), dar dacă tata ar fi fost om, dacă ar fi fost cu adevărat părinte, şi nu m-ar fi lăsat să rabd de foame, nu m-aşi fi gîndit niciodată la un asemenea lucru, credeţi-mă. Aşadar fiul îşi acuză tatăl. Dar cut corespund oare realităţii cele spuse de fiu ? Cercetăm, mai întîi, unele documente aflate la dosarul personal al lui Alexandru Rus şi iată ce aflăm: „Tatăl (e vorba de Grigore Rus) este un om brutal care îşi maltratează soţia şi cei cinci copii. Se va lua măsura de prelucrare a cazului la locul de muncă iar în caz că va continua se va cere decăderea lui din puterea părintească“. Am citat din ancheta socială nr. 46738/ 1967 a autorităţii tutelare de pe lingă Consiliul popular municipal Cluj. Iar într-o altă anchetă socială emanînd de la aceeaşi autoritate tutelară şi purtind nr. 2645/1968 se spune : „Familia din care provine minorul este dezorganizată prin natura relaţiilor interne. Intre părinţi există o situaţie conflictuală permanentă. Tatăl este un om brutal, zgîrcit pînă la avariţie creind prin aceasta mari privaţiuni familiei (subl. ns.). Pe lingă aceasta, tatăl n-a constituit un exemplu pozitiv pentru copii. In repetate rînduri, şi-a bătut soţia şi cei cinci copii, obligîndu-i să fugă de acasă in timpul nopţii“. Nici în 1969, starea de lucruri nu s-a îmbunătăţit. Dimpotrivă. O deplasare la Cluj ne-a pus în faţa ochilor situaţia de-a dreptul dramatică în care au fost puşi membrii familiei Rus, ca urmare a abuzurilor şi grosolăniilor tatălui. La data de 18 decembrie 1969, în urma unui acces de furie, Grigore Rus i-a alungat pe toţi ai săi din casă, lovind în dreapta şi în stingă, îngrozită, mama s-a refugiat cu copiii în strada Mamaia, la un cumnat Rotaru, împreună cu membrii familiei Rotaru stau astfel îngrămădite într-un apartament de trei camere 11 persoane, în vreme ce dincolo, la domiciliul legal, locuinţa destul de spaţioasă este ocupată numai de tată! Ni s-a spus că aglomeraţia aceasta le obligă pe cele două fete mai mari, Maria şi Lucreţia, să nu mai vină seara acasă (!), prima dormind la spitalul unde lucrează ca soră, iar cea de-a doua la o prietenă. Cu lacrimi pe obraz, Victoria Rus, mama, femeie de serviciu la un spital, ne-a prezentat situaţia grea în care se zbate de multă vreme. Ea ne-a demonstrat cu probe convingătoare că este victima pornirilor neomeneşti ale unui om de un egoism feroce şi de o brutalitate fără margini, care i-a făcut viaţa insuportabilă, şi i-am dat dreptate. Ne-a spus că singura cale care i-a mai rămas ca să-şi recapete drepturile fireşti e să se adreseze justiţiei şi am fost întrutotul de acord cu această intenţie a ei. Intrucît la data cînd părăseam, Clujul, procesul intentat împotriva lui Grigore Rus se afla pe rol, am rugat-o pe femeie să ne scrie după proces, informîndu-ne asupra cursului ulterior al evenimentelor. Aveam convingerea că se va face în sfîrşit dreptate, dar vroiam să aflăm cum anume se va soluţiona cazul în mod concret. Spre nedumerirea noastră, însă lucrurile nu s-a au petrecut aşa cum ni le-am închipuit, căci iată ce ne scrie Victoria Rus la data de 12 februarie : „Deşi s-a arătat (în instanţă n.a.) că de atunci (adică de la 18 dec. 1969 n.n.) noi nu mai suntem acasă şi eu cu toţi copiii, aşa cum dv. aţi văzut, trăim împărţiţi care pe unde putem şi deşi s-a dovedit cu martori că viaţa noastră aşa a fost de multă vreme şi am dovedit şi cu certificat medical cînd m-a învineţit toată în bătăi, totuşi Tribunalul Cluj a respins acţiunea noastră ca fiind nefondată“. Nu ştim ce temei a stat la baza respingerii de către instanţa de judecată a acţiunii intentate de Victoria Rus împotriva soţului ei. E posibil ca, din punct de vedere formal, probele administrate împotriva pîrîtului să fi fost insuficiente. Oricare ar fi însă situaţia, un lucru e limpede : respingerea acţiunii i-a dat apă la moară lui Gligore Rus şi altora ca el şi fuce să se perpetueze, în fapt, o nedreptate socială, care vizează în mod nemijlocit integritatea morală a unei familii numeroase. Ştim totuşi că oameni cu apucături retrograde ca ale lui Gligore Rus nu-şi pot face multă vreme mendrele, pentru că, pînă la urmă, societatea noastră găseşte metodele şi mijloacele să-i cheme la ordine. Aşteptăm, de aceea, noi veşti de la Cluj în legătură cu acest caz. ION VLAICU RADU NICOLAE, Tecuci, absolvent în urmă cu 16 ani, al şcolii medii tehnice agricole, ar vrea să cunoască condiţiile ce se cer, în acest caz, pentru a se înscrie în învăţămîntul superior seral sau fără frecvenţă. RĂSPUNS: Absolvenţii şcolilor medii tehnice (care au funcţionat după 1948) se pot înscrie la concursul de admitere pentru învăţămîntul superior — cursuri serale sau fără frecvenţă — la orice facultate în cadrul căreia funcţionează una din aceste forme de învăţămînt (seral sau fără frecvenţă). DUMITRU CAPLESCU, Bucureşti, pensionar de stat, angajat la o cooperativă agricolă de producţie, întreabă dacă are dreptul şi la salariu şi la pensie. RĂSPUNS: Pensionarii cu pensii integrale pentru limită de virstă, precum şi pensionarii cu pensii acordate prin hotărîri ale Consiliului de Miniştri şi ale altor organe competente, pe timpul cit sunt angajaţi la cooperative agricole de producţie, primesc pe lingă salariu şi pensia în întregime. UNA PE ZI de MATTY — Asta-i situația cu camerele, dar nu vă faceți probleme . De cînd fenicienii au inventat moneda... Cu viteza de melc De mai multă vreme sînt abonat la revista „Natura”, seria biologie. Şi... o lungă perioadă, am fost foarte mulţumit. Iată însă că, în ultimul timp, mai precis o dată cu începutul anului 1969, revista mea preferată îmi soseşte cu o întîrziere nejustificată. Numărul 2, de pildă, l-am primit după trei săptămîni de la apariţie, nr. 4 — după două luni, nr. 5 — după o săptămină, numărul şase nu mi-a sosit nici pînă astăzi, cum de altfel nu am primit pină în prezent nici nr. 1 din anul 1970. Sînt curios să aflu — ne scrie semnatarul rîndurilor de mai sus, profesorul GHEORGHE NICOLAE din corn. Gheoghiţa, satul Olărit Vechi, jud. Prahova — cum vor motiva întîrzierile respective salariaţii de la Oficiul poştal Drăgăneşti cînd este cunoscut că localitatea unde domiciliez se află la numai 20 km de oraşul Ploieşti■ De fapt, nu este singurul exemplu. Avem cazuri, şi nu puţine, cînd scrisorile sosesc cu intirzieri la fel de mari. Ce ar spune salariaţii respectivi dacă şiar primi onorariile cu aceeaşi viteză de melc cu care ei îşi îndeplinesc atribuţiile ? Cînd „omul sfinţeşte locul../" acest adevăr işi află o jAi convingătoare ilustrare şi in medicină. Dintre numeroasele exemple pe care le furnizează reţeaua sanitară, în rîndurile care urmează, îl consemnăm pe cel al doctorului Mircea Pop, director al spitalului din Marghita. Specializat în ftiziologie, acest, medic conduce cu mină pricepută, de bun gospodar, unitatea care i-a fost încredinţată. Dintr-o clădire veche şi degradată, a amenajat un spital de-a dreptul elegant, unde ordinea şi curăţenia sunt la loc de cinste. „Am rămas direct impresionat de aspectul actual al spitalului şi al circumscripţiilor pendinte de el , ne-a întărit aprecierile şi dr. Al. Dimitriu, şeful corpului de control al ministrului sănătăţii. E un om serios, sensibil şi receptiv la suferinţa umană şi un foarte bun organizator“. Preţuirea de care se bucură activitatea sa profesională şi organizatorică este reflectată şi de următorul fapt, relatat de cititorul nostru FLORIAN ENE într-o recentă scrisoare. Doctorului Mircea Pop — ne informează tov. Ene i s-a atribuit, de curind, premiul, special al Ministerului Sănătăţii. Acest premiu anual, unic pe ţară, vine să răsplătească o serie de acţiuni remarcabile care au contribuit la obţinerea unor indici demografici superiori mediei pe ţară. Sub conducerea acestui medic, întreaga activitate de prevenire şi combatere a tuberculozei a fost reorganizată. Ii felicităm călduros și-i dorim din toată inima noi succese în munca sa nobilă și plină de mari răspunderi.