România Liberă, august 1970 (Anul 28, nr. 8017-8041)
1970-08-07 / nr. 8022
Pagina a 2-a — 7 august 1970 S ăptămîna aceasta se împlinesc 89 de ani de lanaşterea celui mai reprezentativ muzician român, compozitorul care a proiectat pe toate meridianele lumii o nouă imagine asupra poporului şi artei noastre, interpretul genial care a exprimat prin limbajul muzicii sufletul şi talentul ,înnăscut pentru frumos al neamului nostru, George Enescu. Este o aniversare constituind periodic de peste un deceniu preludiul unei manifestări muzicale de prestigiu internaţional : Concursul şi Festivalul internaţional „George Enescu“. Acum 15 ani, la moartea lui Enescu, imaginea artistului, a omului, dar mai ales a operei,era destul de tulbure, în ciuda faptului că nimeni nu se îndoiaasupra personalităţii sale geniale. Totuşi, Enescu continua să trăiască în conştiinţa epocii ca un mare virtuos al viorii, puţini sesizîndu-i adevărata moştenirece o transmitem posterităţii : creaţia. Lexicoanele şi enciclopiziiile străine ni-l înfăţişau aproape invariabil cu vioara în mină, recunoscîndu-l în primul rînd pe interpretul Enescu, iar în al doilea rînd pe compozitorul Enescu. Dacă totuşi, muzicologia românească şi cea franceiza au subliniat valoarea de creator a lui Enescu încercînd să-l impună pe această fundamentală latură a unui muzician complex al veacului XX, nu puţini i-au acceptat doar ca autor al Poemei române, Rapsodiilor şi Sultelor,recunoscîndu-i-se sporadici importanţa majoră a lui Oedip, o muzică de cameră, a Simfoniei de cameră, în general a lucrărilor de maturitate artistică. Nu de puţine ori, se strecurau rezerve asupra originalităţii operei sale, imputîndu-i-se fie influenţele germane (Brahms-Wagner), fie cele franceze (Masisenet, Fauré). N-au lipsit nici unele deformări ale imaginii enesciene din sinul propriilor confraţi care, în dorinţa ridicării pe un soclu cit mai înalt, au susţinut apariţia geniului din neant, lipsa oricărei legături cu muzica precursorilor români. Festivalurile,concursurile şi primul simpozion internaţional de muzicologie „George Enescu“ pe de o parte, volumele, studiile de muzicologie, discurile, tipăriturile, interpretarea integrală şi la înaltă ţinută profesională a operei sale pe de altă parte, au schimbat radical imaginea enesciana de odinioară. Pe drept cuvînt se poate afirma că, datorită acestora, moştenirea sa artistică a căpătat astăzi o nouă dimensiune atît pe plan naţional, cît şi dincolo de hotare. Este un merit incontestabil al muzicologiei româneşti contemporane de a fi luminat nu numai biografia, cimai cu seamă drumul creator al lui Enescu. Spirit efervescent, înnoitor, revoluţionar in mijloacele de expresie ale veacului XX, muzicianul român a tăinuit descoperirile personale, relevate abia după moarte de cercetătorii operei sale. Enescu a parcurs întregul drum al creaţiei universale din secolul trecut pînă la cele mai îndrăzneţe procedee contemporane, fără a trîmbiţa rezultatele, fără a pleca urechea la curentele efemere, fără a căuta cu orice preţ să pară modern. Meritul său constă în faptul că a sondat nu piatra şi nisipul, ci pămîntul fertil al solului natal. De aceea, săgeata sa a nimerit exact la ţinta dorită. Este uimitoare evoluţia limbajului enesian de la Poema română pînă la Simfonia de cameră. Etapele procesului de înnoire se succed vizibil, fără violenţe, organic şi unitar din punct de vedere stilistic. De aceea, Enescu nu s-a lăsat „încadrat“ de cercetători în nici o şcoală, grupare sau curent artistic al veacului său Pornind de la studiul amănunţit al folclorului românesc, George Enescu a descoperit şi a valorificat excepţional ritmica, heterofonia, microintervalica şi modalismul creaţiei populare, anticipînd revoluţia limbajului muzical la care asistăm în prezent. Este o datorie de onoare a muzicologiei noastre de a impune pe plan mondial primatul descoperirilor lui Enescu. Desigur că mai avem încă destule „pete albe“ ce îşi aşteaptă înlăturarea în viitor. Procesul intim de creaţie îşi revendică destule necunoscute. A fost Enescu un compozitor spontan sau un spirit de îndelungată elaborare ? Care sunt trăsăturile specifice ale stilului său de interpretare ? Cum a înţeles compozitorul „caracterul popular românesc“ şi ce semnificaţie are această expresie, devenită leit-motiv la Enescu, de-a lungul anilor ? Care sînt etapele sale creatoare şi ce trăsături specifice îmbracă ele ? Iată numai cîteva din problemele rămase „deschise“ în conturarea imaginii complete asupra acestui titan al veacului XX. Pătrunderea tot mai adîncă în universul spiritual al operei lui George Enescu ne oferă mereu noi surse de reflectare, de îmbogăţire, de împrospătare artistică. Investigaţia continuă asupra moştenirii sale muzicale răsplăteşte efortul cercetării, compozitorii obţinînd sursa vie a unor procedee inedite, iar muzicologii satisfacţia descoperirilor durabile. Prin noua dimensiune cîştigată de Enescu în ultimul deceniu, însăşi şcoala noastră muzicală a dobîndit valenţe superioare în contextul artei contemporane. , Noua dimensiune enesciana de Viorel Cosmo iii» ,f.i IEP r .... < ', f : v i ,j ; ?■■■■;■ w V Í £ ' ' .? • v Noua centrală telefonică din cartierul Drumul Taberei din Capitală, intrată în funcțiune de cîteva zile * POSTA REDACT! fi • A T -v A. PINTILIESCU, Bucureşti, întreabă care e modalitatea de specializare a medicilor în domeniul cardiologiei. RĂSPUNS : Medicii specialişti cardiologi se recrutează dintre medicii specialişti de medicină internă după absolvirea unui curs de specializare. Pentru a se specializa în cardiologie, după efectuarea unui stagiu minim de doi ani ca medic în reţeaua de medicină generală sau ca intern, absolventul Facultăţii de medicină generală poate intra în specialitatea medicină internă prin concurs de secundariat. După trei ani de pregătire ca medic secundar, prin promovarea unui examen, devine medic specialist de medicină internă. In funcţie de necesarul de cadre de specialitate, medicul specialist de medicină internă poate deveni specialist cardiolog după absolvirea unui curs postuniversitar. GENI VARGA, str. Miradelor nr. 60 — Oradea ne-a pus următoarea întrebare : „Din cauza inundaţiilor casa noastră formată dintr-o cameră şi antreu a fost distrusă. Eu fiind singură — am un copil mic, iar soţul este militar — aş dori să ştiu dacă pentru refacerea casei, pe Ungă drepturile băneşti primite de la stat, mai pot fi ajutată şi cu braţe de muncă ?“ RĂSPUNS : In primăvara acestui an, oamenii din patria noastră au dovedit înalte calităţi morale, o emoţionantă solidaritate cu fraţii din zonele sinistrate. Suntem siguri că rindurile dv. vor avea ecou. Credem că este bine să vă adresaţi Consiliului popular, care coordonează activitatea brigăzilor de muncă patriotică. ÎNTRE INTERESUL PENTRU CEEA CE NE ÎNCONJOARĂ ŞI NOCIVITATEA NEPĂSĂRII Indiferenţa devine pregnant minoritară la noi, organismul social al celui deal treilea deceniu socialist românesc tinzînd să elimine, firesc, orice concrescenţe potrivnice evoluţiei sale etice , dar se mai găsesc adepţi ai zicalelor „Să nu te amesteci unde nu-ţi fierbe oala“, „Să nu te legi la cap dacă nu te doare“, „Să nu-ţi baţi singur cuie-n tălpi“... Am avut, totuşi, oarecari temeri, la începutul discuţiei cu primul interlocutor, procurorul şef adjunct al municipiului Bucureşti, FLORIN DIMITRIU : — Risc să mă întrebaţi da ce abordez o temă atît de „bătută“... — Nicidecum, mi-a răspuns domnia sa. Pot spune că indiferenţa le dă îndeajuns de furcă organelor de urmărire penală şi instanţelor de judecată. De fapt, o bună parte a dosarelor de care ne ocupăm cuprind infracţiuni favorizate de nepăsarea anumitor inşi, din anturajul făptaşilor, faţă de orice nu-i lezează direct. Voi pleca de la un caz de mai mică însemnătate — cel puţin aparent : cîţiva salariaţi ai fabricii.Inox“ sustrăgeau, în mod sistematic, seturi întregi de tacîmuri pe care le vindeau în schimbul unor sume derizorii. Printre cei care s-au grăbit să profite de acest „chilipir“ se numărau şi mai mulţi salariaţi ai... întreprinderii vecine. ..Tehnica nouă“, fiind vorba şi de cadre de răspundere ! Nimeni nu s-a întrebat de unde provine „marfa“ — deşi n-ar fi fost greu de ghicit... Toţi beneficiarii s-au bucurat că fac o afacere bună și atît. Constineţa Ie era împăcată la gîndul că nu sînt ei autorii furtului... Dacă, la apariţia primului set de tacîmuri oferit spre vînzsare, vreunul dintre ei ar fi sesizat conducerea fabricii ,,Inox" sau alte organe competente, s-ar fi evitat o pagubă importantă adusă avutului obştesc. Corelativ, îmi aduc aminte de replica de-a dreptul revoltătoare a unui şef de serviciu de la fabrica „Adesgo“, chestionat în legătură cu unele nereguli săvîrşite de contabilul șef (Ion Beaîcovschi) — care dăduse curs unor acte a căror ilegalitate a fost sesizată de subaltern dar trecută sub tăcere . Cită vreme aceste acte aveau aprobarea contabilului șef, pe mine nu mă mai interesau, el avea să răspundă..." Aș putea spune că șeful de serviciu respectiv, Victor Udangiu pe nume, era vinovat în egală măsură — şi, în cazul lui, indiferenţa a şi fost sancţionată penal. Sondaj printre părinţi: — Aţi discutat vreodată cu copiii dv. despre indiferenţă ? Ce aţi întreprins pe plan educativ pentru ca fiul (fiica) dv. să nu devină cumva nepăsător faţă de ceea ce se petrece în jurul său ? Circa 70 la sută dintre părinţi ne-au dat răspunsuri asemănătoare celui de mai jos : — Personal nu am fost lezată de indiferenţa oamenilor, astfel că nu m-am gîndit niciodată să stau de vorbă despre asta cu copilul ! ne-a spus Elena Gebescu, casnică, din str. Luterană nr. 14, întîlnită în Cîșmigiu cu băiatul, Marian (10 ani). Nu l-am surprins nepăsător ori egoist niciodată. Dimpotivă, al meu (premiant doi ani la rînd) este foarte vioi, generos și săritor cînd îl vede pe altul în impas. — Eu nu cred că cineva poate fi indiferent ! ne mărturiseşte Nicolae Răchiţeanu din Hunedoara, laminator la blumingul 1300. In consecinţă, n-am socotit necesar să vorbesc despre asta că băieţii mei (unul are 9 ani, celălalt 14), deşi ne ocupăm foarte mult de ei , i-am obişnuit să se descurce singuri în gospodărie, să ne ajute, să fie înţelegători — în sensul de a nu ne pretinde lucruri pe care nu le-am putea oferi — şi receptivitatea pe care le-am dezvoltat-o în familie pot afirma că au dovedit-o şi în afară. Sunt copii buni, şcolari eminenţi şi i-am deprins să citească mult în orele libere. — Dar discutaţi cu ei despre comportamentul negativ al altor copii, vecini sau colegi ai lor ? — Nu ne interesează ce au făcut alţii, ei să fie buni ! ne-a replicat mama, Viorica Răchiţeanu. Celui mare nici, nu-i place să povestească... prîslea e mai vorbăreţ ! L-am întrebat pe cel mare, Doru, dacă a auzit de indiferență. A ridicat din umeri : — N-am auzit. La ora de dirigenţie nu s-a discutat aşa ceva... Douăzeci la sută dintre părinţii cu care am stat de vorbă au negat importanţa unei discuţii cu odraslele lor despre indiferenţă, sub diferite pretexte — dintre cele mai surprinzătoare . ..Am suferit eu şi aşa destul, de pe urma nepăsării şi egoismului altora, de ce să mai ştie şi copiii ce înseamnă asta ! Mai bine să-şi păstreze seninătatea...“ (Un trecător întîlnit pe Bd. Gh. Gheorghiu-Dej din Capitală, cu două fetiţe gemene de mînă de vreo 9 ani, care a refuzat să-şi dezvăluie identitatea : „Este mai bine să rămîi indiferent la unele aspecte ale vieţii... cît priveşte educaţia copiilor mei, în această privinţă ii las să se descurce singuri, cum îi va învăţa viaţa !" (I.P., şef de serviciu într-o întreprindere de comerţ exterior — doreşte să i se respecte anonimatul). Puţini părinţi au afirmat că se ocupă permanent de o dezbatere a fenomenului cu copiii, desigur într-o formă accesibilă gradului de înţelegere a vîrstelor respective. Reţinem, ca deosebit de eficiente în acest sens, relatările Alinei C., întîlnită în sala paşilor pierduţi : — Sînt nevoită să mă despart de soţul meu şi părerile de rău îmi sînt îndreptate doar către băiatul său provenit dintr-o altă căsătorie, de care m-am ataşat foarte mult în cei şase ani de convieţuire : cînd 1-am luat sub îngrijire, era un copil suficient de nepăsător la cele din jur. Mai întîi, l-am obişnuit să-mi povestească cele petrecute în cursul Zileii ca să-l învăţ „să vadă“ şi să fie sincer faţă de mine. Aşa am reuşit să-l deprind să nu mintă, apoi să participe la o serie de probleme comune, în familie, şi să-şi dea părerea, să nu dispreţuiască munca din gospodărie ; ii îngrijea şi pe copiii din bloc, cînd rămineau, singuri acasă, şi îi dăscălea în fel şi chip. I-am explicat că nu trebuie să rămînă nepăsător în faţa unui conflict, ci să lupte pentru cel nedreptăţit şi să le ia apărarea fetiţelor, să le ocrotească. Avea o deosebită plăcere să ofere scaunul în tramvai, era îneîntat cînd i se spunea „mulţumesc, cavalere ! . Este foarte important şi să-l obişnuieşti pe copil să respecte munca altora în general. Nu ştiu de ce, am impresia că cel care strică şi rupe tot va fi un indiferent, va dispreţui munca, va rămîne nepăsător chiar şi la evenimentele de interes colectiv. — Mă întreb dacă nu cumva aţi obţinut o atitudine de „elev" ascultător şi care, în lipsa „profesorului" de acasă, făcea tot ce voia el... — Puterea şi priceperea educatorului constă în a-i imprima copilului o a doua natură, astfel incit să nu facă nimic constrîns. El înţelege mai puţin din ce-i spui, şi infinit mai mult din cele văzute, la o vîrstă fragedă avînd şi un simţ al imitaţiei foarte dezvoltat. De aceea, cred că este esenţial ca un copil să vadă în tine, părinte,un model. Egoismul, de pildă, cred că se dezvoltă la copii prin „împrumut“ de la cei mari, în primii 10-12 ani, mamele sunt cele mai apropiate de ei — şi ar trebui să fie pătrunse de responsabilitatea ce le revine. Aşa se ajunge la acel „fond bun“ al copiilor, nimeni nemaireuşind apoi să le modifice negativ comportamentul. „Dascălii nu pot rămîne indiferenţi“ Discutăm cu profesoara de ştiinţe naturale Aurora Grigoriu, de la şcoala generală nr. 8 din Piteşti. Urmărind evoluţia individului social in şcoală, care ar fi metodele de prevenire a eventualei lui indiferenţe ? — Deosebit de eficace este legătura foarte strînsâ cu familia. Eu vizitez mereu, periodic, familiile celor mai slabi la învăţătură şi am observat că cei nesolicitaţi in gospodărie ajung să subaprecieze efortul laborios în genere, manifestind o neglijenţă totală şi faţă de aspectul personal. Şi, reciproc, felul de a munci în şcoală, ordinea în care-şi păstrează rechizitele şi îmbrăcămintea, punctualitatea la clasă — într-un cuvînt, viaţa ordonată — le impune şi acasă o muncă disciplinată, reflectată în modul de pregătire a temelor şi în iniţiativele gospodăreşti cu care îi surprind pe părinţi. Insă, în unele cazuri, toată munca mea este pur şi simplu dată peste cap acasă ! — In combaterea indiferenţei, ne spune prof. univ. Augustin Z. N. Pop, rectorul Institutului Pedagogic din Piteşti, de mare utilitate ne sunt, pe lingă organizaţiile obşteşti, grupele de sprijinire nemijlocită a studenţilor , unde se lucrează pentru iniţierea lor în procesul cercetării ştiinţifice, al viitoarei experienţe didactice şi unde se aprofundează pasiunea pentru profesiune. Aceste grupe au un caracter mai mult profesional decit didactic. Pe de altă parte, n-am să ascund că avem cadre didactice cărora le este indiferentă munca de cultură cu studenţii. Ba, s-a auzit într-un consiliu profesoral o voce care aprecia munca de cultură în mijlocul maselor ca fiind sub condiţia profesorului universitar. Din 63 de cadre, muncă educativă în sensul activ şi militant fac numai 12 — şi, spre lauda acestora, ei se găsesc şi pe primele poziţii ale cercetării ştiinţifice şi ale bunelor rezultate la învăţătură ale studenţilor. Cînd universitarii silit ei înşişi indiferenţi, preocupaţi doar să nu scape trenul spre Capitală ce să mai zici... Eu mi-am luat grupă din nevoia de a lucra cu studenţii, deşi eram scutit, ca rector. Am şi buni, şi foarte buni, mai puţin buni, dar lucrez cu toţi : le arăt cum se poate alcătui harta literară sau folclorică a judeţului Argeş, cum se fac anchetele folclorice, viaţa în arhive şi biblioteci, cum se pot reconstitui marile probleme de specialitate... Printr-o altă temă, „Scriitorii noştri cînd au fost studenţi“, am căutat să te insuflu cultul biografiei. La Uzina „23 August“, am stat de vorbă mai întîi cu redactorul ziarului „Viaţa uzinei“, Titi Dumitrescu : — Observ că latura critică, forţa combativă a ziarului este bine „acoperită" în ce priveşte problemele de producţie... Dar aşa, despre ceea ce-i preocupă pe tineri în timpul liber, nu scrieți ? Eram întrebat. — Nu ne mai băgăm în treburile astea, de cînd l-am încondeiat pe maistrul Gh. Angiei in viața sa personală și pe urmă a venit nevastă-sa, să ne ceară articolul ca să-l folosească drept probă la divorț... La noi se merge acum numai pe problemele de producţie, totul pentru producţie. În loc de comentariu al celor de mai sus, să reproducem discuţia cu ing. Ion Blaga, membru în comitetul U.T.C. pe uzină : „ ...Avem şi pasivi. Mai degrabă aş zice că le lipseşte entuziasmul cu care păşeam în uzină acum 8-10 ani, noi, „bătrinii“... Manifestă un soi de „lasă-mă să te las“, sînt plictisiţi pînă cînd se conving că sînt utili. Ar fi imperios necesar ca psihologii să mai coboare din cînd în cind şi să ne dea o mînă de ajutor. Vin la mine băieţi dornici să ştie cum să se comporte în, diverse împrejurări. E o muncă migăloasă, dificilă. Reţinem necesitatea sprijinului unor oameni competenţi, cu experienţă — şi sperăm că ei nu se vor lăsa mult aşteptaţi —, dar am rămas cu impresia că şi organizaţia U.T.C., ajutată de comuniştii din uzină, ar putea face mai mult... O vizită prin parcul uzinei, după terminarea pauzei, ne-a furnizat cazuri concrete de dezinteres manifestat de tineri, salariaţi sau practicanţi : pe Stan Teodor, elev al şcolii tehnice de proiectanţi, anul II, l-am găsit tolănit pe iarbă, la taclale cu doi colegi. Pe o bancă i-am întîlnit, senini şi fără griji, pe studenţii Cătălin Grigorescu, George Buicliu şi Constantin Voluntarii (Inst. Politehnic, secţia T.C.M., anul IV). — In legătură cu studenţii aflaţi la practică — ne spune ing. Blaga. îndrumătorii lor de la Politehnică nu îi controlează ; cînd vin pe-aici sînt apariţii de cometă ! In spatele laboratorului, ca o confirmare, nouă studenţi stăteau la şuetă, în timp ce la biblioteca tehnică n-am întîlnit nici unul. ★ In investigaţiile noastre, am căpătat convingerea că, în unele cazuri, nu se ştie cum să se preîntîmpine eventuala indiferenţă la fragedele vlăstare, între altele se ignoră existenţa — şi nocivitatea — fenomenului, ori sunt supraestimate caracterele tinerilor, uitîndu-se că ei se află în formare ; alteori, cei care ar trebui să constituie modele pentru tineri sunt ei înşişi indiferenţi faţă de ceea ce îi înconjoară. A acţiona împotriva unei asemenea stări de lucru, a încerca să modelezi sau să remodelezi caractere în sensul cointeresării faţă de mediul în care trăim, faţă de activitatea pe care o desfăşurăm, faţă de calităţi şi defecte, faţă de faptele mari şi mici, importante sau mai puţin importante — constituie o îndatorire a tuturor. Izgonirea indiferenţei, acolo unde o întilnim, este un prim semn al faptului că noi înşine nu sîntem indiferenţi, că ne preocupă ce fac şi cum gîndesc semenii noştri, alături de care ne aflăm antrenaţi într-o vastă operă constructivă. Pentru reuşita cît mai grabnică a acesteia nu putem îngădui indiferenţa. CONSTANTIN RADOVICI • Infracţiuni favorizate de indiferenţa anturajului • Este copilul dv. un „indiferent" ? • „La ora de dirigenţie nu s-a discutat aşa ceva“ • Preocupări pentru activitatea productivă a tinerilor, dar ce fac în timpul liber ? SUNETUL MUZICII : Patria (11 86 25), orele 9 — 12,45 - 16,30 — 20,15 DRAGOSTE ȘI VITEZA : Republica (11 03 72), orele 9 — 11,15 — 13,45 — 16 15 — 18,45 — 21,15). Stadionul Dinamo, ora 20,15 TIPPANY MEMORANDUM: Luceafârul (15 80 67), orele 9 — 11 — 13 , 15 — 17 — 19, 21. Doina grădini, ora 20,15. București T15 61 54), orele 8,45 — 10,45 — 12,45 — 14,45 — 16,45 — 19 — 21. Grădina Festival, ora 20,15; Sala Palatului, ora 19,30. MONȘTRII : Capitol (16 19 17), orele 9 15 - 11,30 — 14 - 16 15 — 18,30 — 20,45. Favorit (31 06 15), orele 10 — 13 - 15,30 - 18 - 20,30 noul ANGAJAT: Victoria (16 28 79) orele 8,45 - 11 - 13.30 - 16 — 18.15 -1.30 MARI SUCCESE DE ODINIOARĂ | Grădina Capitol, orele 20 — 22 FRAȚII SAROYAN: Central (14 12 24), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 15,45 — 18,15 — 20,45 CĂSĂTORIE in STIL GREC: Festival (15 63 84), orele 8.30 - 11 — 13.30 - 16 - 18,30 - 21 STRĂINII: Lumina (18 23 35), orele 9—16,15 în continuare 18,30 — 20,45 PROGRAM DE FILME DOCUMENTARE ROMANESTI. Timpuri Noi (15 61 10) orele 9—21, In continuare. AFURISITUL DE BUNIC: Doina (16 35 38), orele 11,30 — 13,45 _ 16 — 18 15 20 30 PROGRAM PENTRU COPII: Doina, ora 10 JANDARMUL SE ÎNSOARĂ: Feroviar (16 22 73), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 - 20,30; Modern 123 71011, orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 - 20,30; Arenele Romane, ora 20,30; Melodia (12 06 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 - 20,45 PETRECEREA • Excelsior (18 10 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 I Gloria (22 44 01) orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30; Flamura (23 07 40), orele 11 — 16 — 18,15 — 20,30 ARGOMAN SU PERDI ABOLI CUL: Grivița (17 08 58), orele 10,30 — 16 — 18,15 — 20,30. Aurora (35 04 66), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15; Grădină, ora 20,30. Tomis (21 49 46), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 15,45 — 18,15; Grădină, ora 20,15 OMUL PE CARE-L IUBESC: înfrăţirea Intre popoare (17 31 64), orele 17.30 - 19 SUB SEMNUL LUI MONTE CRISTO: Buzesti (15 63 791 orele 15,30 — 18; Grădină ora 20,15; Volga (11 91 261, orele 16 — 18,15 — 20,30 FREDDY ȘI CÂNTECUL PREERIEI: Dacia (16 26 10), orele 8,45—20,30 in continuare ACEASTA PEMEIE: Bucegi (17 05 47), orele 10 — 16 — 18,45 — 20,30; Grădină ora 20,30; Miorița (14 27 14), orele 11 — 15 — 17,30 — 20 Lira (31 71 71), orele 15,30 — 18; grădină, ora 20,15 PAN WOLODYJOWSKI: Floreasca 133 29 711, orele 15,30 — 19; Arta (21 31 86), ora 16; grădină ora 20 OMUL CARE NU POATE FI ACUZAT: Unirea (17 10 21), orele 15,30 — 13 JOC DUBLU IN SERVICIUL SECRET: Drumul Sării (31 28 13), orele 15,30 — 17,45 — 20 MY.FATA LADY. Giulești (17 55 46), orele 15,30 — 19 PRIETENI PARĂ GRAI : Cotroceni (13 62 66), orele 15,30 — 17,45 — 20 MARILE VACANȚE: Viitorul, orele 16 — 18 ; Grădina Rahova, ora 20.15 DEPARTE 1N APUS: Viitorul (11 48 03), ora 20 CEI mp DE OCHI Al DOCTORULUI MARUSE, Moșilor (12 52 93), orale 15.30 — 18, grădină, ora 20.15 JOCUL CARE UCIDE: Popular (35 15 17), orele 15.30 — 18 — 20 15 WARLOK, Munca (21 50 97), orele 15,30 — 18 — 20.15 STAPIN PE SITUATUL Vitan (21 39 82), orele 15,30 — 18, Grădină, ora 20,15 DREPTUL DE A TE NAȘTE: Progresul Parc (23 94 11), ora 20,15 MARELE SEMN ALBASTRU .• Flacăra (21 35 40), ora 1,5,30 așteaptă pina se Întunecă : Flacăra, orele 18 — 20,15 AFURISITUL DE BUNIC : Cosmos (35 19 15). Orele 15,30 — 18 — 20,15 ANICIKA : Rahova (23 91 00) orele 15,30 — 18 RĂZBUNĂTORUL : Pacea (31 32 52) orele 15,30 — 18 — 20,15 MISTERIOSUL X DIN COSMOS: Crîrigasi (17 38 81), orele, 15,30 — 18— 20,15; Grădina Unirea, Ora 20,30 OPERAŢIUNEA LADY CHAPLIN : Ferentari (23 17 50), orele 15,30 — 18 — 20,15 UN CUIB DE NOBILI : Progresul (23 94 10), orele 15,30 — 18. CARTOUCHE: orele 9-11 — 13 — 15 — 15 — 19 — 21 Cinemateca (sala Union) (13 49 04) TEATRE SONATU 1. LUNI!- Teatrul „C. Tănase", la Grădina Boema, ora 20. PRINȚESA CIRCULUI: Teatrul de operetă, la Teatrul de vară ..Herăstrău", ora 20. TshirinTiiîfcir 16: Volei feminin: România—R.D.G. Transmisiune directă de la Constanţa; 18: Turism — Vacanţa 70; 18,20: Căminul; 19,20: 1001 de seri. Emisiune pentru cei mici; 19,30: Telejurnalul; 20: Film artistic. Prieteni fără grai. Un film de aventuri, coproducţie românocanadiană; 21,25: Mai aveţi o întrebare ? Există o limită a recordurilor ? 22,25 : O interpretă îndrăgită a cîntecului popular românesc : Marioara Tănase ; 22,45: Telejurnalul. ,România libera" 15000 de bilete de intrare O spargere neobişnuită a avut loc la cinematograful „Victoria“ din Călăraşi. Intr-o noapte s-au furat bilete de intrare, in valoare de 65 550 de lei. Autorul acestei bizare escapade nocturne se numeşte Ion Picadite, fără nici o ocupaţie. La el s-a găsit un impresionant stoc de 15 000 de bilete de intrare, păstrate într-un sertar. Desigur, neobişnuitul colecţionar va primi un bilet gratuit, dar pentru o cu totul altă destinaţie. „ Lefterul de la Osoi urcat în tren şi a venit la Constanţa. Vasile Diaconu, în vîrstă de 16 ani din comuna Osoi, judeţul Iaşi, avea buzunarele pline. Părinţii lui ţineau... într-un butoi nici mai mult nici mai puţin de 19 400 de lei. Cum spuneam, a furat banii şi a fugit pe litoral. Aici l-a cunoscut pe Simion Ionuţ, în vîrstă de 24 de ani, domiciliat pe strada Raţiu, numărul 30. Simion Ionuţ, im element înrăit, l-a introdus într-o companie dubioasă. In trei zile a cheltuit toţi banii. Acum s-a întors lefter acasă. Butoiul însă a rămas gol! Secrete în... servietă ! Inginerul Emilian Georgescu, şef-adjunnct de serviciu la I.S.C.E. „Romagricola", a fost surprins în momentul cînd pleca din întreprindere cu o serie de documente aparţinînd serviciului de conducere din care făcea parte. Atrăgindu-i-se atenţia, cel în cauză a ripostat, fiind convins să restituie actele abia la intervenţia organelor în drept. Oare e posibil ca un salariat cu funcţie de răspundere al unei întreprinderi de comerţ exterior să treacă cu vederea prevederile legale ce au fost elaborate în acest sens ? Suntem siguri că şefii săi vor lua măsuri în legătură cu această abatere ! Rubrică redactată de DUMITRU TABACU cu sprijinul corespondenţilor judeţeni PRIETENIE (Urmare din pag. I) lipsesc sínt prezenţi, săracii sínt bogaţi, cei slabi sínt tari şi ce e mai minunat încă, morţii trăiesc; atît de mult respectul, aducerea aminte, părerea de rău a prietenilor îi leagă de viaţă“... S-a remarcat că, în latină amicus are rădăcină comună cu verbul amare — „a iubi“, de aceea nu se poate concepe prietenie fără iubire în sens larg. In acest caz, prietenia implică devotament şi căldură. Există o prietenie sui-generis între părinţi şi copii. „Cu copiii mei, declara Montesquieu în celebrele Pensées, am trăit ca şi cu prietenii mei“. Cultivată din tinereţe, prietenia se dezvoltă pe un fond generos şi receptiv. Există o prietenie între bărbat şi femeie, care nu implică dragoste în ,sens strict. Prietenia se transformă cu timpul în iubire sau invers. „S-a a dus amorul, un amic. Supus amîndurora“, scrie Eminescu. Marile prietenii nu au limite. Mitologicii Oreste şi Pylade, Antonio şi Basanio din , Neguţătorul dlin Veneţia de Shakespeare, Eminescu şi Creangă se proiectează în legendă ca modalităţi mereu actuale. Există un admirabil tezaur de sentinţe şi proverbe care exprimă experienţa populară despre- prietenie. O caracterizare foarte cunoscută : „Prietenul la nevoie se cunoaşte" — ni se pare autentic românească. Deschidem o carte de Ennius şi descoperim că întocmai spuneau romanii: „Amicus certus cernitur in re incerta“. In literatura lui Mihail Sadoveanu termeni ca prietenie şi prieten au o rezonanţă specifică. Prozatorul a dat cea mai variată expresie modului în care românii înţeleg aceste două noţiuni UNA PE ZI de MATTY — Nu știu sä vorbesc frumos ?... Sä ma auziți ele la 1 septembrie cînd mă transfer la un local de lux.