România Liberă, august 1970 (Anul 28, nr. 8017-8041)

1970-08-07 / nr. 8022

Pagina a 2-a — 7 august 1970 S ăptămîna aceasta se împli­nesc 89 de ani de la­­naşte­rea celui mai reprezenta­tiv muzician român, compozito­rul care a proiectat pe toate me­ridianele lumii o nouă imagine asupra poporului şi artei noastre, interpretul genial care a expri­mat prin limbajul muzicii su­fletul şi talentul ,înnăscut pentru frumos al neamului nostru, George Enescu. Este o aniversa­re constituind periodic de peste un deceniu preludiul unei mani­festări muzicale de prestigiu in­ternaţional : Concursul şi Festi­valul internaţional „George E­­nescu“. Acum 15 ani, la moartea lui Enescu, imaginea artistului, a o­­­mului, dar mai ales a operei,­­era destul de tulbure, în ciuda faptului că nimeni nu se îndoia­­asupra personalităţii sale genia­­­­le. Totuşi, Enescu continua să trăiască în conştiinţa epocii ca un­ mare virtuos al viorii, pu­­ţini­ sesizîndu-i adevărata moşte­nire­­ce o transmitem posterită­ţii : creaţia. Lexicoanele şi en­­ciclopi­ziiile străine ni-l înfăţi­şau aproape invariabil cu vioa­ra în mină, recunoscîndu-l în primul rînd pe interpretul E­­nescu, iar­ în al doilea rînd pe compozitorul Enescu. Dacă to­tuşi, muzicologia românească şi cea franceiza au subliniat valoa­rea de creator a lui Enescu în­­cercînd să-l impună pe această fundamentală latură a unui mu­zician complex al veacului XX, nu puţini i-au acceptat doar ca autor al Poemei române, Rap­sodiilor şi Sultelor,­­recunoscîn­­du-i-se sporadici importanţa majoră a lui Oedip, o muzică de cameră, a Simfoniei de ca­meră, în general a lucrărilor de maturitate artistică. Nu de puţine ori, se strecurau rezerve asupra originalităţii operei sale, imputîndu-i-se fi­e influenţele germane (Brahms-­Wagner), fie cele franceze (Masisenet, Fauré). N-au lipsit nici unele deformări ale imaginii enesciene din sinul propriilor confraţi care, în do­rinţa ridicării pe un soclu cit mai înalt, au susţinut apariţia geniului din neant, lipsa oricărei legături cu muzica precursorilor români. Festivalurile,­­concursurile şi primul simpozion internaţional de muzicologie „George Enescu“ pe de o parte, volumele, studii­le de muzicologie, discurile, ti­păriturile, interpretarea inte­grală şi la înaltă ţinută profe­sională a operei sale pe de altă parte, au schimbat radical ima­ginea enesciana de odinioară. Pe drept cuvînt se poate afirma că, datorită acestora, moştenirea sa artistică a căpătat astăzi o nouă dimensiune atît pe plan naţio­nal, cît şi dincolo de hotare. Este un merit incontestabil al muzicologiei româneşti contem­porane de a fi luminat nu numai biografia, ci­­mai cu seamă dru­mul creator al lui Enescu. Spirit efervescent, înnoitor, revoluţionar in mijloacele de expresie ale veacului XX, muzi­cianul român a tăinuit descope­ririle personale, relevate abia după moarte de cercetătorii o­­perei sale. Enescu a parcurs în­tregul drum al creaţiei univer­sale din secolul trecut pînă la cele mai îndrăzneţe procedee contemporane, fără a trîmbiţa rezultatele, fără a pleca ure­chea la curentele efemere, fără a căuta cu orice preţ să pară modern. Meritul său constă în faptul că a sondat nu piatra şi nisipul, ci pămîntul fertil al so­lului natal. De aceea, săgeata sa a nimerit exact la ţinta do­rită. Este uimitoare evoluţia limbajului enes­ian de la Poema română pînă la Simfonia de ca­meră. Etapele procesului de în­noire se succed vizibil, fără vio­lenţe, organic şi unitar din punct de vedere stilistic. De a­­ceea, Enescu nu s-a lăsat „înca­drat“ de cercetători în nici o şcoală, grupare sau curent ar­tistic al veacului său Pornind de la studiul amănun­ţit al folclorului românesc, George Enescu a descoperit şi a valorificat excepţional ritmica, heterofonia, microintervalica şi modalismul creaţiei populare, anticipînd revoluţia limbajului muzical la care asistăm în pre­zent. Este o datorie de onoare a muzicologiei noastre de a impu­ne pe plan mondial primatul descoperirilor lui Enescu. Desigur că mai avem încă destule „pete albe“ ce îşi aşteap­tă înlăturarea în viitor. Proce­sul intim de creaţie îşi revendi­că destule necunoscute. A fost Enescu un compozitor spontan sau un spirit de îndelungată e­­laborare ? Care sunt trăsăturile specifice ale stilului său de in­terpretare ? Cum a înţeles com­pozitorul „caracterul popular românesc“ şi ce semnificaţie are această expresie, devenită leit-motiv la Enescu, de-a lun­gul anilor ? Care sînt etapele sale creatoare şi ce trăsătu­ri specifice îmbracă ele ? Iată nu­mai cîteva din problemele ră­mase „deschise“ în conturarea imaginii complete asupra acestui titan al veacului XX. Pătrunderea tot mai adîncă în universul spiritual al operei lui George Enescu ne oferă me­reu noi surse de reflectare, de îmbogăţire, de împrospătare ar­tistică. Investigaţia continuă a­­supra moştenirii sale muzicale răsplăteşte efortul cercetării, compozitorii obţinînd sursa vie a unor procedee inedite, iar mu­zicologii satisfacţia descoperi­rilor durabile. Prin noua dimen­siune cîştigată de Enescu în ul­timul deceniu, însăşi şcoala noastră muzicală a dobîndit va­lenţe superioare în contextul ar­tei contemporane. , Noua dimensiune enesciana de Viorel Cosmo iii» ,­f.i IEP r .... < ', f : v i ,j ; ?■■■■;■ w V Í £ ' ' .? • v Noua centrală telefonică din cartierul Drumul Taberei din Capitală, intrată în funcțiune de cîteva zile * POSTA REDACT! fi •­­ A­­ T -v A. PINTILIESCU, Bucu­reşti, întreabă care e moda­litatea de specializare a me­dicilor în domeniul cardio­logiei. RĂSPUNS : Medicii specia­lişti cardiologi se recrutează dintre medicii specialişti de medicină internă după absol­virea unui curs de specializare. Pentru a se specializa în car­diologie, după efectuarea unui stagiu minim de doi ani ca medic în reţeaua de medicină generală sau ca intern, ab­­solventul Facultăţii de me­­­dicină generală poate intra în specialitatea medicină in­ternă prin concurs de secun­dariat. După trei ani de pre­gătire ca medic secundar, prin promovarea unui examen, de­vine medic specialist de me­dicină internă. In funcţie de necesarul de cadre de specia­litate, medicul specialist de me­dicină internă poate deveni specialist cardiolog după absol­virea unui curs postuniversitar. GENI VARGA, str. Mira­­delor nr. 60 — Oradea ne-a pus următoarea între­bare : „Din cauza inunda­ţiilor casa noastră formată dintr-o cameră şi antreu a fost distrusă. Eu fiind sin­gură — am un copil mic, iar soţul este militar — aş dori să ştiu dacă pentru re­facerea casei, pe Ungă drep­turile băneşti primite de la stat, mai pot fi ajutată şi cu braţe de muncă ?“ RĂSPUNS : In primăvara a­­cestui an, oamenii din patria noastră au dovedit înalte ca­lităţi morale, o emoţionantă solidaritate cu fraţii din zone­le sinistrate. Suntem­ siguri că rindurile dv. vor avea ecou. Credem că este bine să vă adre­saţi Consiliului popular, care coordonează activitatea brigă­zilor de muncă patriotică. ÎNTRE INTERESUL PENTRU CEEA CE NE ÎNCONJOARĂ ŞI NOCIVITATEA NEPĂSĂRII I­ndiferenţa devine pregnant minoritară la noi, orga­nismul social al celui de­al treilea deceniu socialist ro­mânesc tinzînd să elimine, fi­resc, orice concrescenţe potriv­nice evoluţiei sale etice , dar se mai găsesc adepţi ai zicale­lor „Să nu te amesteci unde nu-ţi fierbe oala“, „Să nu te legi­ la cap dacă nu te doare“, „Să nu-ţi baţi singur cuie-n tălpi“... Am avut, totuşi, oarecari te­meri, la începutul discuţiei cu primul interlocutor, procurorul şef adjunct al municipiului Bucureşti, FLORIN DIMITRIU : — Risc să mă întrebaţi da ce abordez o temă atît de „bă­tută“... — Nicidecum, mi-a răspuns domnia sa. Pot spune că indi­ferenţa le dă îndeajuns de furcă organelor de urmărire penală şi instanţelor de jude­cată. De fapt, o bună parte a dosarelor de care ne ocupăm cuprind infracţiuni favorizate de nepăsarea anumitor inşi, din anturajul făptaşilor, faţă de orice nu-i lezează direct. Voi pleca de la un caz de mai mică însemnătate — cel puţin aparent : cîţiva salariaţi ai fa­bricii­­.Inox“ sustrăgeau, în mod sistematic,­ seturi întregi de tacîmuri pe care le vin­deau în­­ schimbul unor sume derizorii. Printre cei care s-au grăbit să profite de acest „chi­lipir“ se numărau şi mai mulţi salariaţi ai... întreprinderii ve­cine. ..Tehnica nouă“, fiind vorba şi de cadre de răspun­dere ! Nimeni nu s-a întrebat de unde provine „marfa“ — deşi n-ar fi fost greu de ghi­cit... Toţi beneficiarii s-au bucurat că fac o afacere bună și atît. Const­ineţa Ie era îm­păcată la gîndul că nu sînt ei autorii furtului... Dacă, la apa­riţia primului set de tacîmuri oferit spre vînzsare, vreunul dintre ei ar fi sesizat conduce­rea fabricii ,,Inox" sau alte or­gane competente, s-ar fi evitat o pagubă importantă adusă a­­vutului obştesc. Corelativ, îmi aduc aminte de replica de-a dreptul revoltătoare a unui şef de serviciu de la fabrica­ „A­­desgo“, chestionat în legătură cu unele nereguli săvîrşite de contabilul șef (Ion Beaîcovschi) — care dăduse curs unor acte a căror ilegalitate a fost sesi­zată de subaltern dar trecută sub tăcere . Cită vreme aceste acte aveau aprobarea contabi­lului șef, pe mine nu mă mai in­teresau, el avea să răspundă..." Aș putea spune că șeful de ser­viciu respectiv, Victor Udangiu pe nume, era vinovat în egală măsură — şi, în cazul lui, in­diferenţa a şi fost sancţionată penal. Sondaj printre părinţi: — Aţi discutat vreodată cu copiii dv. despre indiferenţă ? Ce aţi întreprins pe plan edu­cativ pentru ca fiul (fiica) dv. să nu devină cumva nepăsător faţă de ceea ce se petrece în jurul său ? Circa 70 la sută dintre pă­rinţi ne-au dat răspunsuri ase­mănătoare celui de mai jos : — Personal nu am fost lezată de indiferenţa oamenilor, ast­fel că nu m-am gîndit nicio­dată să stau de vorbă despre asta cu copilul ! ne-a spus Ele­na Gebescu, casnică, din str. Luterană nr. 14, întîlnită în Cîșmigiu cu băiatul, Marian (10 ani). Nu l-am surprins nepăsă­tor ori egoist niciodată. Dimpo­­tivă, al meu (premiant doi ani la rînd) este foarte vioi, generos și săritor cînd îl vede pe altul în impas. — Eu nu cred că cineva poate fi indiferent ! ne mărtu­riseşte Nicolae Răchiţeanu din Hunedoara, lam­inator la blu­­mingul 1­300. In consecinţă, n-am socotit necesar să vor­besc despre asta că băieţii mei (unul are 9 ani, celălalt 14), deşi ne ocupăm foarte mult de ei , i-am obişnuit să se des­curce singuri în gospodărie, să ne ajute, să fie înţelegători — în sensul de a nu ne pretinde lucruri pe care nu le-am pu­tea oferi — şi receptivitatea pe care le-am dezvoltat-o în fa­milie pot afirma că au dove­­dit-o şi în afară. Sunt copii buni, şcolari eminenţi şi i-am deprins să citească mult în orele libere. — Dar discutaţi cu ei despre comportamentul negativ al al­tor copii, vecini sau colegi ai lor ? — Nu ne interesează ce au făcut alţii, ei să fie buni ! ne-a replicat mama, Viorica Ră­­chiţeanu. Celui mare nici, nu-i place să povestească... prîslea e mai vorbăreţ ! L-am întrebat pe cel mare, Doru, dacă a auzit de indife­rență. A ridicat din umeri : — N-am auzit. La ora de di­­rigenţie nu s-a discutat aşa ceva... Douăzeci la sută dintre părin­ţii cu care am stat de vorbă au negat importanţa unei discuţii cu odraslele lor despre indife­renţă, sub diferite pretexte — dintre cele mai surprinzătoare . ..Am suferit eu şi aşa destul, de pe urma nepăsării şi egois­mului altora, de ce să mai ştie şi copiii ce înseamnă asta ! Mai bine să-şi păstreze senină­tatea...“ (Un trecător întîlnit pe Bd. Gh. Gheorghiu-Dej din Capitală, cu două fetiţe gemene de mînă de vreo 9 ani, care a refuzat să-şi dezvăluie identi­tatea : „Este mai bine să rămîi indiferent la unele aspecte ale vieţii... cît priveşte educaţia co­piilor mei, în această privinţă ii las să se descurce singuri, cum îi va învăţa viaţa !" (I.P., şef de serviciu într-o întreprin­dere de comerţ exterior — do­reşte să i se respecte anoni­matul). Puţini părinţi au afirmat că se ocupă permanent de o dez­batere a fenomenului cu copiii, desigur într-o formă accesibilă gradului de înţelegere a vîrste­­lor respective. Reţinem, ca deo­sebit de eficiente în acest sens, relatările Alinei C., întîlnită în sala paşilor pierduţi : — Sînt nevoită să mă despart de soţul meu şi părerile de rău îmi sînt îndreptate doar către băiatul său provenit dintr-o altă căsătorie, de care m-am ataşat foarte mult în cei şase ani de convieţuire : cînd 1-am luat sub îngrijire, era un copil suficient de nepăsător la cele din jur. Mai întîi, l-am obiş­nuit să-mi povestească cele petrecute în cursul Zileii ca să-l învăţ „să vadă“ şi să fie sincer faţă de mine. Aşa am reuşit să-l deprind să nu min­tă, apoi să participe la o serie de probleme comune, în fami­lie, şi să-şi dea părerea, să nu dispreţuiască munca din gospo­dărie ; ii îngrijea şi pe copiii din bloc, cînd rămineau­, singuri acasă, şi îi dăscălea în fel şi chip. I-am explicat că nu tre­buie să rămînă nepăsător în faţa unui conflict, ci să lupte pentru cel nedreptăţit şi să le ia apărarea fetiţelor, să le ocro­tească. Avea o deosebită plă­cere să ofere scaunul în tram­vai, era îneîntat cînd i se spu­nea „mulţumesc, cavalere ! . Este foarte important şi să-l obişnuieşti pe copil să respecte munca altora în general. Nu ştiu de ce, am impresia că cel care strică şi rupe tot va fi un in­diferent, va dispreţui munca, va rămîne nepăsător chiar şi la evenimentele de interes colec­tiv. — Mă întreb dacă nu cumva aţi obţinut o atitudine de „elev" ascultător şi care, în lipsa „profesorului" de acasă, făcea tot ce voia el... — Puterea şi priceperea edu­catorului constă în a-i impri­ma copilului o a doua natură, astfel incit să nu facă nimic constrîns. El înţelege mai puţin din ce-i spui, şi infinit mai mult din cele văzute, la o vîrstă fragedă avînd şi un simţ al imitaţiei foarte dezvoltat. De aceea, cred că este esenţial ca un copil să vadă în tine, pă­rinte,un model. Egoismul, de pildă, cred că se dezvoltă la copii prin „împrumut“ de la cei mari, în primii 10-12 ani, ma­mele sunt cele mai apropiate de ei — şi ar trebui să fie pă­trunse de responsabilitatea ce le revine. Aşa se ajunge la acel „fond bun“ al copiilor, ni­meni nemaireuşind apoi să le modifice negativ comporta­mentul. „Dascălii nu pot rămîne indiferenţi“ Discutăm cu profesoara de ştiinţe naturale Aurora Grigoriu, de la şcoala generală nr. 8 din Piteşti.­­ Urmărind evoluţia indi­vidului social in şcoală, care ar fi metodele de prevenire a eventualei lui indiferenţe ? — Deosebit de eficace este legătura foarte strînsâ cu fami­lia. Eu vizitez mereu, periodic, familiile celor mai slabi la în­văţătură şi am observat că cei nesolicitaţi in gospodărie ajung să subaprecieze efortul laborios în genere, manifestind o negli­jenţă totală şi faţă de aspectul personal. Şi, reciproc, felul de a munci în şcoală, ordinea în care-şi păstrează rechizitele şi îmbrăcămintea, punctualitatea la clasă — într-un cuvînt, via­ţa ordonată — le impune şi acasă o muncă disciplinată, re­flectată în modul de pregătire a temelor şi în iniţiativele gos­podăreşti cu care îi surprind pe părinţi. Insă, în unele cazuri, toată munca mea este pur şi simplu dată peste cap acasă ! — In combaterea indiferenţei, ne spune prof. univ. Augus­tin Z. N. Pop, rectorul Ins­titutului Pedagogic din Piteşti, de mare utilitate ne sunt, pe lingă organizaţiile obşteşti, gru­pele de sprijinire nemijlocită a studenţilor , unde se lucrează pentru iniţierea lor în proce­sul cercetării ştiinţifice, al vii­toarei experienţe didactice şi unde se aprofundează pasiunea pentru profesiune. Aceste gru­pe au un caracter mai mult profesional decit didactic. Pe de altă parte, n-am să ascund că avem cadre didactice cărora le este indiferentă munca de cultură cu studenţii. Ba, s-a auzit într-un consiliu profeso­ral o voce care aprecia munca de cultură în mijlocul maselor ca fiind sub condiţia profeso­rului universitar. Din 63 de ca­dre, muncă educativă în sensul activ şi militant fac numai 12 — şi, spre lauda acestora, ei se găsesc şi pe primele poziţii ale cercetării ştiinţifice şi ale bunelor rezultate la învăţă­tură ale studenţilor. Cînd uni­versitarii silit ei înşişi indife­renţi, preocupaţi doar să nu scape trenul spre Capitală ce să mai zici... Eu mi-am luat grupă din nevoia de a lucra cu studenţii, deşi eram scutit, ca rector. Am şi buni, şi foar­te buni, mai puţin buni, dar lucrez cu toţi : le arăt cum se poate alcătui harta literară sau folclorică a judeţului Argeş, cum se fac anchetele folclorice, viaţa în arhive şi biblioteci, cum se pot reconstitui marile probleme de specialitate... Prin­­tr-o­ altă temă, „Scriitorii noştri cînd au fost studenţi“, am cău­tat să te insuflu cultul biogra­fiei. La Uzina „23 August“, am stat de vorbă mai întîi cu re­dactorul ziarului „Viaţa uzi­nei“, Titi Dumitrescu : — Observ că latura critică, forţa combativă a ziarului este bine „acoperită" în ce priveşte problemele de producţie... Dar aşa, despre ceea ce-i preocupă pe tineri în timpul liber, nu scrieți ? Eram întrebat. — Nu ne mai băgăm în tr­e­­burile­ astea, de cînd l-am în­condeiat pe maistrul Gh. An­gi­ei in viața sa personală și pe urmă a venit nevastă-sa, să n­e ceară articolul ca să-l folosească drept probă la di­vorț... La noi se merge acum numai pe problemele de produc­ţie, totul pentru producţie. În loc de comentariu al ce­lor de mai sus, să reproducem discuţia cu ing. Ion Blaga, membru în comitetul U.T.C. pe uzină : „ ...Avem şi pasivi. Mai de­grabă aş zice că le lipseşte en­tuziasmul cu care păşeam în uzină acu­m 8-10 ani, noi, „bă­­trinii“... Manifestă un soi de „lasă-mă să te las“, sînt plic­tisiţi­­ pînă cînd se conving că sînt utili. Ar fi imperios necesar ca psihologii să m­ai coboare din cînd în cind şi să ne dea o mînă de ajutor. Vin la mine băieţi dornici să ştie cum să se comporte în, diverse împrejurări. E o muncă migă­loasă, dificilă. Reţinem necesitatea sprijinu­lui unor oameni competenţi, cu experienţă — şi sperăm că ei nu se vor lăsa mult aşteptaţi —, dar am rămas cu impresia că şi organizaţia U.T.C., aju­tată de comuniştii din uzină, ar putea face mai mult... O vizită prin parcul uzinei, după terminarea pauzei, ne-a furnizat cazuri concrete de de­zinteres manifestat de tineri, salariaţi sau practicanţi : pe Stan Teodor, elev al şcolii teh­nice de proiectanţi, anul II, l-am găsit tolănit pe iarbă, la taclale cu doi colegi. Pe o ban­că i-am întîlnit, senini şi fără griji, pe studenţii Cătălin Grigo­­rescu, George Buicliu şi Cons­tantin Voluntarii (Inst. Politeh­nic, secţia T.C.M., anul IV). — In legătură cu studenţii a­­flaţi la practică — ne spune ing. Blaga. îndrumătorii lor de la Politehnică nu îi controlea­ză ; cînd vin pe-aici sînt apari­ţii de cometă ! In spatele laboratorului, ca o confirmare, nouă studenţi stă­teau la şuetă, în timp ce la bi­blioteca tehnică n-am întîlnit nici unul. ★ In investigaţiile noastre, am căpătat convingerea că, în unele cazuri, nu se ştie cum să se preîntîmpine eventuala indife­renţă la fragedele vlăstare, în­tre altele se ignoră existenţa — şi nocivitatea — fenomenu­lui, ori sunt supraestimate ca­racterele tinerilor, uitîndu-se că ei se află în formare ; alte­ori, cei care ar trebui să consti­tuie modele pentru tineri sunt ei înşişi indiferenţi faţă de ceea ce îi înconjoară. A acţiona îm­potriva unei asemenea stări de lucru, a încerca să modelezi sau să remodelezi caractere în sen­sul cointeresării faţă de mediul în care trăim, faţă de activitatea pe care o desfăşurăm, faţă de calităţi şi defecte, faţă de fap­tele mari şi mici, importante sau mai puţin importante — constituie o îndatorire a tutu­ror. Izgonirea indiferenţei, aco­lo unde o întilnim, este un prim semn al faptului că noi înşine nu sîntem indiferenţi, că ne preocupă ce fac şi cum gîndesc semenii noştri, alături de care ne aflăm antrenaţi într-o vastă operă constructivă. Pentru reu­şita cît mai grabnică a acesteia nu putem îngădui indiferenţa. CONSTANTIN RADOVICI • Infracţiuni favorizate de indiferenţa anturajului • Este copilul dv. un „indiferent" ? • „La ora de dirigenţie nu s-a discutat aşa ceva“ • Preocupări pentru activitatea productivă a tinerilor, dar ce fac în timpul liber ? SUNETUL MUZICII : Patria (11 86 25), orele 9 — 12,45 - 16,30 — 20,15 DRAGOSTE ȘI VITEZA : Republi­ca (11 03 72), orele 9 — 11,15 — 13,45 — 16 15 — 18,45 — 21,15). Stadionul Dinamo, ora 20,15 TIPPANY MEMORANDUM: Lucea­­fârul (15 80 67),­ orele 9 — 11 — 13 , 15 — 17 — 19,­­ 21. Doina grădi­ni, ora 20,15. București T15 61 54), orele 8,45 — 10,45 — 12,45 — 14,45 — 16,45 — 19 — 21. Grădina Festival, ora 20,15; Sala Palatului, ora 19,30. MONȘTRII : Capitol (16 19 17), orele 9 15 - 11,30 — 14 - 16 15 — 18,30 — 20,45. Favorit (31 06 15), orele 10 — 13 - 15,30 - 18 - 20,30 noul ANGAJAT: Victoria (16 28 79) orele 8,45 - 11 - 13.30 - 16 — 18.15 -­­­1.30 MARI SUCCESE DE ODINIOARĂ | Grădina Capitol, orele 20 — 22 FRAȚII SAROYAN: Central (14 12 24), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 15,45 — 18,15 — 20,45 CĂSĂTORIE in STIL GREC: Fes­­tival (15 63 84), orele 8.30 - 11 — 13.30 - 16 - 18,30 - 21 STRĂINII: Lumina (18 23 35), ore­le 9—16,15 în continuare 18,30 — 20,45 PROGRAM DE FILME DOCUMEN­TARE ROMANESTI. Timpuri Noi (15 61 10) orele 9—21, In continuare. AFURISITUL DE BUNIC: Doina (16 35 38), orele 11,30 — 13,45 _ 16 — 18 15­­ 20 30 PROGRAM PENTRU COPII: Doina, ora 10 JANDARMUL SE ÎNSOARĂ: Fe­roviar (16 22 73), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 - 20,30; Modern 123 71­­011, orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 - 20,30; Arenele Ro­mane, ora 20,30; Melodia (12 06 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 - 20,45 PETRECEREA • Excelsior (18 10 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 I Gloria (22 44 01) orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30; Flamura (23 07 40), orele 11 — 16 — 18,15 — 20,30 ARGOMAN SU PERDI ABOLI CUL: Grivița (17 08 58), orele 10,30 — 16 — 18,15 — 20,30. Aurora (35 04 66), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15; Grădină, ora 20,30. Tomis (21 49 46), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 15,45 — 18,15; Grădină, ora 20,15 OMUL PE CARE-L IUBESC: înfrăţi­rea Intre popoare (17 31 64), orele 17.30 - 19 SUB SEMNUL LUI MONTE CRIS­­TO: Buzesti (15 63 791 orele 15,30 — 18; Grădină ora 20,15; Volga (11 91 261, orele 16 — 18,15 — 20,30 FREDDY ȘI CÂNTECUL PREERIEI: Dacia (16 26 10), orele 8,45—20,30 in continuare ACEASTA PEMEIE: Bucegi (17 05 47), orele 10 — 16 — 18,45 — 20,30; Grădină ora 20,30; Miorița (14 27 14), orele 11 — 15 — 17,30 — 20 Lira (31 71 71), orele 15,30 — 18; gră­dină, ora 20,15 PAN WOLODYJOWSK­I: Floreasca 133 29 711, orele 15,30 — 19; Arta (21 31 86), ora 16;­ grădină ora 20 OMUL CARE NU POATE FI ACU­ZAT: Unirea (17 10 21), orele 15,30 — 13 JOC DUBLU IN SERVICIUL SE­CRET: Drumul Sării (31 28 13), orele 15,30­ — 17,45 — 20 MY.FATA LADY. Giulești (17 55 46), orele 15,30 — 19 PRIETENI PARĂ GRAI : Cotroceni (13 62 66), orele 15,30 — 17,45 — 20 MARILE VACANȚE: Viitorul, ore­le 16 — 18 ; Grădina Rahova, ora 20.15 DEPARTE 1N APUS: Viitorul (11 48 03), ora 20 CEI mp DE OCHI Al DOCTORU­LUI MARUSE, Moșilor (12 52 93), orale 15.30 — 18, grădină, ora 20.15 JOCUL CARE UCIDE: Popular (35 15 17), orele 15.30 — 18 — 20 15 WARLOK, Munca­­ (21 50 97), orele 15,30 — 18 — 20.15 STAPIN PE SITUATUL Vitan (21 39 82), orele 15,30 — 18, Grădină, ora 20,15 DREPTUL DE A TE NAȘTE: Pro­gresul Parc (23 94 11)­, ora 20,15 MARELE SEMN ALBASTRU .• Fla­căra (21 35 40), ora 1,5,30 așteaptă pina se Întunecă : Flacăra, orele 18 — 20,15 AFURISITUL DE BUNIC : Cosmos (35 19 15). Orele 15,30 — 18 — 20,15 ANICIKA : Rahova (23 91 00) orele 15,30 — 18 RĂZBUNĂTORUL : Pacea (31 32 52) orele 15,30 — 18 — 20,15 MISTERIOSUL X DIN COSMOS: Crîrigasi (17 38 81), orele, 15,30 — 18­­— 20,15; Grădina Unirea, Ora 20,30 OPERAŢIUNEA LADY CHAPLIN : Ferentari (23 17 50), orele 15,30 —­ 18 — 20,15 UN CUIB DE NOBILI : Progresul (23 94 10), orele 15,30 — 18. CARTOUCHE: orele 9-11 — 13 — 15 — 15 — 19 — 21 Cinemateca (sala Union) (13 49 04) TEATRE SON­ATU 1. LUNI!- Teatrul „C. Tă­­nase", la Grădina Boema, ora 20. PRINȚESA CIRCULUI: Teatrul de operetă, la Teatrul de vară ..Heră­strău", ora 20. Tsh­i­rinTiiîfcir 16: Volei feminin: România—R.D.G. Transmisiune directă de la Constanţa; 18: Turism — Vacanţa 70; 18,20: Că­minul; 19,20: 1001 de seri. Emisiune pentru cei mici; 19,30: Telejurnalul; 20: Film artistic. Prieteni fără grai. Un film de av­enturi, coproducţie româno­­canadiană; 21,25: Mai aveţi o întreba­re ? Există o limită a recordurilor ? 22,25 : O interpretă îndrăgită a cîn­­tecului popular românesc : Marioara Tănase ; 22,45: Telejurnalul. ,România libera" 15000 de bilete de intrare O spargere neobişnuită a avut loc la cinema­tograful „Victoria“ din Călăraşi. Intr-o noapte s-au furat bilete de intra­re, in valoare de 65 550 de lei. Autorul acestei bizare escapade nocturne se nu­meşte Ion Picadite, fără nici o ocupaţie. La el s-a găsit un impresionant stoc de 15 000 de bilete de intra­re, păstrate într-un sertar. Desigur, neobişnuitul co­lecţionar va primi un bilet gratuit, dar pentru o cu totul altă destinaţie. „ Lefterul de la Osoi urcat în tren şi a­­ venit la Constanţa. Va­sile Diaconu, în vîrstă de 16 ani din comuna Osoi, judeţul Iaşi, avea buzu­narele pline. Părinţii lui ţineau... într-un butoi nici mai mult nici mai puţin de 19 400 de lei. Cum spu­neam, a furat banii şi a fu­git pe litoral. Aici l-a cu­noscut pe Simion Ionuţ, în­ vîrstă de 24 de ani, domi­ciliat pe strada Raţiu, nu­mărul 30. Simion Ionuţ, im element înrăit, l-a introdus într-o companie dubioasă. In trei zile a cheltuit toţi banii. Acum s-a întors lef­ter acasă. Butoiul însă a rămas gol! Secrete în... servietă ! Inginerul Emilian Geor­­gescu, şef-adjunnct de serviciu la I.S.C.E. „Romagricola", a fost sur­prins în momentul cînd pleca din întreprindere cu o serie de documente apar­­ţinînd serviciului de con­ducere din care făcea par­te. Atrăgindu-i-se atenţia, cel în cauză a ripostat, fiind convins să restituie actele abia la intervenţia organelor în drept. Oare e posibil ca un sa­lariat cu funcţie de răs­pundere al unei întreprin­deri de comerţ exterior să treacă cu vederea prevede­rile legale ce au fost ela­borate în acest sens ? Sun­tem siguri că şefii săi vor lua măsuri în legătură cu această abatere ! Rubrică redactată de DUMITRU TABACU cu sprijinul corespondenţilor judeţeni PRIETENIE (Urmare din pag. I) lipsesc sínt prezenţi, săra­cii sínt bogaţi, cei slabi sínt tari şi ce e mai minunat încă, morţii trăiesc; atît de mult respectul, aducerea a­­minte, părerea de rău a prietenilor îi leagă de via­ţă“... S-a remarcat că, în latină amicus are rădăcină comu­nă cu verbul amare — „a iubi“, de aceea nu se poate concepe prietenie fără iu­bire în sens larg. In acest caz, prietenia implică devo­tament şi căldură. Există o prietenie sui-generis între părinţi şi copii. „Cu copiii mei, declara Montesquieu în celebrele Pensées, am trăit ca şi cu prietenii mei“. Cultivată din tinereţe, prie­tenia se dezvoltă pe un fond generos şi receptiv. Există o prietenie între bărbat şi femeie, care nu implică dragoste în ,sens strict. Prie­tenia se transformă cu tim­pul în iubire sau invers. „S-a a dus amorul, un amic. Supus amîndurora“,­­ scrie Eminescu. Marile prietenii nu au limite. Mitologicii O­­reste şi Pylade, Antonio şi Basanio din , Neguţătorul dlin Veneţia de Shakespeare, Eminescu şi Creangă se proiectează în legendă ca modalităţi mereu actuale. Există un admirabil te­zaur de sentinţe şi prover­be care exprimă experienţa populară despre-­ prietenie. O caracterizare foarte cu­noscută : „Prietenul la ne­voie se cunoaşte" — ni se pare autentic românească. Deschidem o carte de En­nius şi descoperim că în­tocmai spuneau romanii: „Amicus certus cernitur in re incerta“. In literatura lui Mihail Sadoveanu termeni ca prietenie şi prieten au o rezonanţă specifică. Proza­torul a dat cea mai variată expresie modului în care românii înţeleg aceste două noţiuni UNA PE ZI de MATTY — Nu știu sä vorbesc frumos ?... Sä ma auziți ele la 1 sep­tembrie cînd mă transfer la un local de lux.

Next