România Liberă, septembrie 1970 (Anul 28, nr. 8042-8067)

1970-09-01 / nr. 8042

Pioletan din toate ţările, uniti-va ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Anul XXVIII nr. 8­042 Marti 1 septembrie 1970 * 6 pagini 30 bani Nu ne putem plînge că, in a­­nii care au trecut, n-am avut parte, de- /expoziţii de mobilă. Care mai ,de care, mai .intere­santă, i­hai pe, gustul cumpără­torilor. După vizitarea unei ast­fel de expoziţii plecai hotărît la magazinul­­ de mobilă, alegerea fiind făcută, şi cereai, compe­tent, garnitura ! Dar „drumul“ era prea lung de la expoziţie la magazin. Pu­ţini erau fericiţii care ajungeau să cumpere (la desfacerea expo­ziţiei) garniturile expuse. Nou­­tăţile anunţate de furnizori, nici ele prea multe dar, totuşi, exis­tente, cu greu ajungeau in apar­tamentul celui căruia în mod normal ii erau destinate. In acest an am fost din nou invitaţi să vizităm expoziţiile organizate­ de furnizori (unităţi­le Ministerului Industriei Lem­nului şi ale industriei locale) cu prilejul contractărilor de pe li­toral pentru piaţa de mobilă a anului viitor. „Am fost invitaţi“ e un fel de a zice pentru că pu­blicul cumpărător, cel mai în măsură şi mai competent să-şi spună părerea, a fost, ca de obi­cei, lăsat la urmă, să constate abia în 1971 dacă­­gusturile re­prezentanţilor comerţului cores­pund cu­­ale sale. Ceea ce­ însă am văzut în aceste expoziţii cu greu te-ai­ putea gîndi că nu ar satisface gusturi dintre cele mai diverse. Numai întreprin­derile industriei locale (care asigură peste 50 la sută din mobila existentă pe piaţă) au prezentat 862 de tipuri de gar­nituri şi­­mi­c mobilier dintre ca­re 351 sunt noutăţi (70 modele noi de camere combinate, 21­ dorm­i­toare, 14 sufragerii, 29 camere de tineret, 49 bucătării, 44 bi­blioteci etc.). Oferta este serioasă ? Au fur­nizorii asigurate toate condiţiile pentru a o realiza întocmai şi atunci cînd vor trece la produc­ţia de serie ? Va depăşi ea, in­tegral, bariera contractărilor, a „gusturilor“ reprezentanţilor co­merţului ? Am încercat să găsim răspuns acestor prime şi fireşti întrebă­ri rugindu-l pe tovarăşul ingi­ner ION CHIRILESCU, vice­preşedinte al Comitetului de Stat pentru Economia şi Admi­nistraţia Locală, să ne spună ce perspective se prefigurează, la această dată, pentru producţia de mobilă a anului 1971. — Bogăţia ofertei noastre, aşa cum aţi observat şi dumnea­voastră, se datoreşte în primul rînd preocupărilor, care au ex­istat la comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi măsurilor pe care le-a luat Co­mitetul nostru pentru îmbună­tăţirea calităţii mobilei şi asi­milarea de noi tipuri de mobi­lier cu un consum de material lemnos redus. Proiectarea de noi modele şi reproiectarea u­­nora dintre garniturile solicita­te de populaţie ne-au permis să oferim astăzi comerţului, pen­tru anul viitor, cele 862 de ti­puri de garnituri şi mic mobili­er din cele circa 1 100 pe care le fabricăm astăzi cu intenţia mărturisită de a satisface gus­turile şi cerinţele tuturor cate­goriilor de cumpărători, inclu­siv posesorilor de apartamente cu confort diferenţiat. — Nu aţi încercat, pentru a stimula şi mai mult ima-C. AMARIŢEI (Continuare în pag. a 3-a) Din nou despre mobilă FRUMOASĂ ŞI MODERNĂ, COMERŢUL MAI ARE „REZERVE Convorbire cu ing. Ion Chirilescu Vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Economia şi Administraţia Locală • Din 862 tipuri de garnituri şi mic mobilier, prezente în expoziţia industriei locale, 351 sunt noutăţi • O largă gamă de preţuri între 3 000 şi 18 000 lei pentru o garnitură de mo­bilă, în funcţie de gabarit, grad de confort, calitatea stofei şi finisajului • De ce atît de încet apar în magazine ? ! // .p/ ^fi '7' M 'i. i NEVOIA DE A OCROTI Lucia Demetrius C­­­u totul altfel şi altceva , decit fostele orfelinate de pe vremuri, există azi in ţara noastră­ nenumă­rate Case ale copilului in toa­te judeţele, cred, in marile o­­raşe, in oraşe mai mici. Năs­cute nu din sentimentele fi­lantropice ale unor persoane care arborau filantropia ca pe un semit de distincţie sufle­tească şi nici întreţinute din rezultatul material al unor baluri costumate sau necos­tumate, din cheie şi tombole ci din banii statului care în­ţelege să ocrotească copilul de la naştere pînă la majorat, n-am simţit,­in toate aceste instituţii in­ care am intrat, nici mirosul de iahnie de car­tofi de odinioară, nici aerul de falsă blindeţe şi dulceagă maternitate simulată in pre­zenţa unui oaspete, nici tea­mă pe fata copilului strunit milităreşte, nici nefirească smerenie pentru o virstă atit de crudă. Totul e schimbat, incepind cu concepţia atitudi­nii faţă de copil pină la îm­brăcămintea pe vremuri tris­tă, pină la belşugul de jucă­rii, pină la clădirile, bine a­­lese, luminoase, calde. Dar dacă instituţia e bună, e ideală uneori, asemeni Ca­sei Copilului din Sibiu, din Braşov, din Cisnădie (vor­besc de cele pe care le cunosc mai bine, vor mai fi multe in toată ţara la fel), dacă cu­prinde în ea şi copii orfani, şi copii abandonaţi, şi copii ai * căror părinţi nu­ sunt d­in­ stare să-i crească din pricina unor bolţ grave,sau sunt ne­vrednici să-i crească şi copii arteraţi pentru care se fac e­­forturi speciale, problema rămîne deschisă în alt chip pentru societate. Am văzut dosarele multor copii. Părinţi bolnavi de boli incurabile, părinţi, infractori recidivişt­, oaspeţi frecvenţi ai închisorilor, părinţi,indife­­­renţi, care au şi sănătate şi meserie, şi care şi-au aruncat copilul ca pe o gheaţă veche , ii încurca !~Sunt, fireşte, acolo şi copii rămaşi orfani din pă­rinţi normali, dar nu ei cons­tituie majoritatea. Există şanse ca unii dintre moşteni­torii­­nefericiţi ai unor s­tare părinteşti să fie vindecaţi prin ajutorul medicinii, prin educaţie, să fie tonificaţi, să devină oameni întregi, şi ca­zurile sunt frecvente. Nu Ca­sei Copilului, i se poate im­puta ceva. Adevărata pro­blemă se pune părinţilor, ce­lor care aruncă în lume un copil ştiindu-se sănătoşi, dar nepăsători faţă de pruncul de care răspund ei înainte de a răspunde statul. Nu vorbesc (Continuare în pag. a 2-a) In fiecare secundă Du­nărea aruncă pe canalul navigabil Sulina material aluvionar. In imagine : secvență din timpul opera­țiunilor de dragare. MESAJUL preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, NICOLAE CEAUŞESCU, adresat participanţilor la cel de al XXII-lea Congres internaţional de istoria medicinii In numele Consiliului de Stat, al guvernului Republicii Socialiste România şi al meu personal, adresez participan­ţilor la cel de-al XXII-lea Congres internaţional de isto­ria medicinii care îşi începe astăzi lucrările la Bucureşti, un salut cordial. România este bucuroasă să acorde — pentru a două oară — ospitalitate acestui înalt for ştiinţific internaţional care reuneşte savanţi şi cercetători de prestigiu dintr-un însem­nat număr de ţări ale lumii. In epoca noastră, caracteri­zată prin profunde şi continui prefaceri înnoitoare, ştiinţa este un aliat de nelipsit al po­poarelor în lupta pentru o viaţă mai bună. In acest ca­dru, ştiinţele medicale au, prin însuşi obiectul lor, un rol de o covîrşitoare însemnătate, fiind chemate să contribuie la apărarea sănătăţii şi vieţii ce­lui mai preţios fond al socie­tăţii — omul. Fără îndoială, cunoaşterea preocupărilor u­­maniste ale savanţilor şi cer­cetătorilor din trecut, a uria­şelor investiţii de gîndire şi de strădanii ale omenirii în lup­ta împotriva bolilor şi a du­rerii, constituie un factor pre­ţios în eforturile care se depun pentru a soluţiona cu succes problemele complexe ale me­dicinii contemporane. Apre­ciem de aceea, în mod deose­bit această întîlnire a dum­neavoastră, menită să aducă noi contribuţii la cunoaşterea doctrinelor şi practicilor me­dicale din trecut, să înlesneas­că, pe această bază, obţinerea de noi progrese în medicina zilelor noastre. Lupta împotriva bolilor, a­­părarea sănătăţii oamenilor este o cauză comună a tuturor popoarelor, un domeniu în care savanţii şi cercetătorii din toate ţările lumii pot cola­bora fructuos, cu bune rezul­tate. In acest spirit este orien­tată activitatea oamenilor de ştiinţă şi a tuturor slujitorilor pe tărîmul medicinii din pa­tria noastră, activitate căreia statul, guvernul ţării se stră­duiesc să-i creeze condiţii tot mai bune de desfăşurare. A­­vem convingerea că abordarea, în cadrul Congresului dum­neavoastră a temei relaţiilor medicale ale României cu alte ţări — aşa cum se prevede în ordinea de zi a reuniunii , va înlesni mai buna cunoaş­tere şi punere în lumină a realizărilor şi a vocaţiei uma­niste a medicinii, româneşti, dornică să conlucreze strîns cu şcolile medicale de pretu­tindeni in lupta pentru ocro­tirea sănătăţii individului şi a colectivităţii, pentru împli­nirea înaltelor deziderate de bunăstare şi fericire, de pro­gres şi pace ale popoarelor. Prin înseşi natura ei, medi­cina slujeşte vieţii, ocrotirii sănătăţii omului, păcii şi, ca atare, ea este profund intere­sată ca popoarele să trăiască în pace, ca umanitatea să fie apărată de urgiile războiului, ca in lume să se instaureze re­laţii de înţelegere şi colabo­rare între toate naţiunile. Progresul ştiinţelor, inclusiv al medicinii, este strîns legat de dezvoltarea largă a rapor­turilor multilaterale dintre savanţii şi cercetătorii de pre­tutindeni, intensificarea coo­perării dintre toate statele pe baza deplinei egalităţi în drepturi, a respectului inde­pendenţei şi suveranităţii fie­cărui popor. Urez succes deplin lucrări­lor celui de-al XXII-lea Con­gres internaţional de istoria medicinii, exprimîndu-mi con­vingerea că el va reprezenta un moment important în dez­voltarea ştiinţelor medicale, in întărirea colaborării inter­naţionale a oamenilor de şti­inţă. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a acordat un interviu televiziunii austriece Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Româ­nia, a primit, luni la amiază, un grup de ziarişti de la tele­viziunea austriacă. La primire a fost de faţă to­varăşul Dumitru Popescu, membru al Comitetului Execu­tiv, secretar al C.C. al P.C.R. Cu acest prilej, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a acordat ziariştilor austrieci un interviu referindu-se la unele aspecte ale construcţiei socialismului în România şi ale politicii ex­terne a statului nostru. (Agerpres) TOTU-I NORMAL O autosanitară, în primăvară, alerga în noapte pe străzile Ploieşti­ului. De fapt epilogul acestui fapt dorim să-l consem­năm. Dar urmăriţi mai întii ce s-a petrecut a­­tunci. Sirena cerea întîietate. Undeva, pe o stradă, cîţiva oameni aşteptau la poartă. Maşi­na a sosit. A fost urcat imediat tânărul Ioan Dalla-Cort. Vehiculul a lăsat în urmă strada Di­­mitrie Bolintineanu şi s-a oprit la spitalul nr. 2, serviciul de urgenţă. Uşile s-au deschis repede. Un om era între viaţă şi moarte. Sleit de pu­teri. Avea pulsul scăzut. Şi tensiunea arteria­lă. Trec 10 minute. Începe terapia intensivă. „Ce grupă de sînge are tinărul ?" Nu se ştie. Nu-i timp de determinat. „Să fie căutat singe din grupa zero !". Doctorul Octavian Petrescu din Brebu şi Gh. Angheliu din Cîmpina care se a­­flau acolo, dau primele cantităţi de singe din această grupă. S-a pus în funcţiune aparatul de transfuzie. Aparatele au înregistrat o amelio­rare. Dar Dalla-Cort avea o pronunţată hemo­ragie gastro-duodenală. Era nevoie de sînge. Nici cele 900 de grame administrate n-au fost suficiente. Intr-un sfert de oră doctoriţa Lidia Niţolescu Radu, de la staţia de recoltare a sîn­­gelui Ploieşti, a luat legătura cu colectivul de muncă al tinărului­­ „Intex“-Păuleşti. 120 de persoane s-au oferit să întindă braţul şi să dea sînge pentru colegul lor. Caravana 31-PN-5309 aleargă spre Păuleşti... Dalla-Cort şi-a revenit. Trec zilele. Tinărul se Însănătoșește. Merge la lucru. In mintea sa se derulează toată perioada de cînd s-a îmbolnă­vit. Se interesează de acei oameni care l-au salvat cînd el se zbatea intre viață și moarte și i-au dat o parte din sîngele lor. Dalla-Cort a­­cum cîteva zile a pus mina pe telefon. — Alo ? Staţia de recoltare a sîngelui ?­ Cu dr. Niţolescu Lidia... Vă rog să veniţi la Pău­leşti ! „31-PH-5309" aleargă spre Păuleşti. Dalla-Cort întimpină maşina. — Ce-i cu dumneata ? Cum te simţi ? — Bine. Vreau Însă să donez şi eu sînge. Poate că in această clipă există un om care are nevoie de sîngele meu. Şi eu am avut... Şi mai vreau să devin pentru totdeauna donator ono­rific. Doctoriţa îl examinează, determină grupa, tensiunea. Totu-i normal. Dalla-Cort întinge mi­na !... Gestul care-i scăpase de la moarte... P. MIHAI O PSEUDO-AGENŢIE ŞI NIŞTE AFACERI CU CASE • —E ram în căutarea unei ca­|~* t se. Am fost atras de un anunţ care părea destul de ispititor: „Vînd vilişoară, Domenii, Dorobanţi, liberă, ga­ze, înlesniri plată“. Caut stra­da. Dîmitrie Anghel, nr. 4, sectorul 4. O firmă scrisă de o mină neîndemânatică ne indi­că omul pe care-l căutăm­­ Cîmpeanu. — Aţi dat un anunţ... — S-a vîndut! — Abia a apărut anunţul... — S-a vîndut ! — La ce preţ ? — Ce mai contează preţul, dacă s-a vîndut. Dar noi vă putem oferi altceva. Ştiţi, noi ne ocupăm cu chestii d-astea. Mie să-mi spuneţi doar suma. Cu ce vă ocupaţi ? — Funcţionar. — In regulă. Suma ! — Ştiu eu ? Vreo 70 000... — Da, sigur, găsim... îmi lă­saţi adresa... In cîteva zile vă găsesc ceva bun. — Cu gaze ? — Cu gaze ! (îmi notează a­­dresa pe un plic. Erau pe ma­să peste 100 de plicuri ce aş­teptau să fie expediate). Mă costă şi astea o groază de bani. îmi scriu din provincie, le răs­pund. Toată lumea îl cunoaşte pe Cîmpeanu..., — Şi numerele acestea sînt ale poştei ? — Nu,­­ale mele. Fiecare client la mine are un număr. Uite, d-ta ai numărul 6289, te iau ! (Scoate un toc de pe vremuri, o sticlă cu tuş şi mă înmatricu­lează. . Rămînem înţeleşi că mă va anunţa printr-o scri­soare cînd îmi va găsi o casă pe măsura puterilor mele. Aştept cîteva zile. Mă gîndesc la bătrîn. De ce el care mî­­nuise atîtea case, stătea în asemenea condiţii ? îşi pri­meşte clienţii intr-un subsol insalubru şi ii supune unui test de verificare. Aştept... Mai apare de vreo două ori anun­ţul cu pricina. Oricine îşi dă­dea seama de acum că erau fictive. Erau date cu scopul de a atrage clienţi. Ingenios ! Şi cei care pică în plasă nu-s puţini... Nu mai aveam nici o speranţă să primesc vreo ves­te cînd mă trezesc cu un plic. Purta tot soiul de numere şi parafe. Pe o hirtie cu antet — o adevărată reclamă pentru tot ce înlesneşte S.Cîmpeanu prin „agenţia sa de publicita­te“— îmi scrie că mi-a găsit tot ce­­mă interesează, iar atunci cînd am să mă prezint din nou, să aduc şi scrisoarea. Eram, evident, supus unui test de verificare. De acum înainte nu fac altceva decit să reproduc strict autentic, discuția nouă avută cu el. Co­mentariile sunt de prisos­. — Am primit o scrisoare de la dv... — Eu am scris multe ! — Ştiţi eu am venit... — Acum sunt lămurit. Să-mi dați scrisoarea... (i-o dau, cu reţinere)... Are număr... După ea ne orientăm... (Plicul rămî­­ne la mine în mină)... 'Daţi-mi şi aia... Vedeţi, are număr şi plicul... După el ne orientăm... Acum ce doriţi dumneavoas­tră ? Să cumpăraţi ceva ? : — Ziceaţi c-aţi găsit... ' — La ce sumă cumpăraţi ?... Circa.... După sumă vă iau... — Păi­ aţi spus­ că după nu­măr... —­ Nu, nu, după sumă... — Atunci de ce mi-aţi luat hîrtia ? — Asta o avem pentru per­cepţie. Arătăm că cu numărul ăla nu s-a făcut nimic cînd vin după gologani de la per­cepţie...suma ! — Care percepţie ?... — Păi ce crezi d-ta, că merge aşa... Pricepi d-ta ? Noi sîntem intermediari. PETRE MIHAI BACANU (Continuare în vag. a S-a) PRIMIRI IA TOVARASHL UAE CEAUpil Tovarăşii Emilio Sereni, Alfredo Reichlin şi Adalberto Mimicei, membri ai Direcţiunii P. C. Italian Luni, 31 august, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comu­nist Român, i-a primit pe to-­varăşii Emilio Sereni, membru al Direcţiunii P. C. Italian, di­rector al revistei, „Critica Marxista“, Alfredo Reichlin, membru al Direcţiunii P. C. Italian, şef de secţie la C.C. al P. C. I., Adalberto Minucci, membru al Direcţiunii P. C. Italian, prim-secretar al Comi­tetului Federaţiei P.C.I. din Torino, care se află la odihnă în ţara noastră. La primire au participat to­varăşii Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Exe­cutiv, al Prezidiului Perma­nent, secretar al C.C. al P.C.R. şi Ştefan Andrei, prim-adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C.R. In timpul convorbirilor, care s-au desfăşurat într-o atmosferă cordială, prieteneas­că, au fost abordate unele probleme interesind cele două partide. Cu acest prilej s-a exprimat satisfacţia pentru relaţiile de stimă, respect şi solidaritate internaţionalistă existente între Partidul Comu­nist Român şi Partidul Comu­nist Italian, s-a reafirmat do­rinţa de a dezvolta în conti­nuare aceste raporturi cores­punzător intereselor celor două partide, ale­ poporului român­­ şi italian, ale unităţii mişcării comuniste şi munci­toreşti internaţionale, ale cau­zei socialismului şi păcii in lume. Delegaţia Partidului Social-Democrat din Finlanda Luni după-amiază, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar ge­neral al Partidului Comuniist Român, a primit delegaţia Partidului Social-Democrat din Finlanda, condusă de to­varăşul Kalevi Sorsa, secreta­rul general al partidului, care se află în vizită în ţara noas­tră, la invitaţia C.C. al P.C.R. Din delegaţie fac parte to­varăşii Silvi Siltanen, mem­bră a Comitetului Executiv, preşedinta Uniunii femeilor social-democrate din Finlan­da, Volho Halme, membru al Comitetului Executiv al P.S.D.F. şi M. Seppalainen, re­dactor de politică externă la ziarul „Suomen Sosialidemo­­kraatti“. La întîlnire au participat tovarăşii Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Exe­cutiv, al Prezidiului Perma­nent, secretar al C.C. al P.C.R. Ştefan Voitec, membru al Co­mitetului Executiv al C.C. al P.C.R., Mihai Dalea, membru supleant al Comitetului Exe­cutiv al C.C. al P.C.R., preşe­dintele Colegiului Central de Partid, Ştefan Andrei, prim­­adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C.R. Discuţiile care au avut loc cu acest prilej s-au referit la întărirea şi dezvoltarea în continuare a relaţiilor dintre cele două partide şi a raportu­rilor politice, economice, teh­­nico-ştiinţifice şi culturale dintre România şi Finlanda. Totodată, s-a efectuat un schimb de păreri în legătură cu unele probleme ale situa­ţiei actuale din Europa şi din lume, ale mişcării muncito­reşti internaţionale. Convorbirile s-au desfăşurat într-o ambianţă cordială, prie­tenească. „R.L." ÎNTREABĂ: Ce preconizaţi pentru evitarea deprecierii calitative a unor produse alimentare? La această întrebare adresată de redactorul nostru PAUL MARIAN ne răspunde Eugen Luca director general al îndrumării şi controlului producţiei din Ministerul Industriei Alimentare Lucrătorii din industria ali­mentară au îndatorirea de a fabrica numai acele produse care să dea deplină satisfacţie cumpărătorilor , să fie nutri­tive, proaspete, plăcute la gust, igienice. Pentru realiza­rea acestui imperativ combi­natele şi întreprinderile dis­pun, în marea lor majoritate, de condiţiile tehnice necesare, condiţii aflate, de altfel, în continuu proces de îmbunătă­ţire, sunt instruite asupra nor­melor menite să asigure obţi­nerea unor produse alimenta­re de calitate, superioară. In aceste condiţii, cazurile de de­preciere calitativă a unor mărfuri, în special a unor pre­parate de carne, produse lacta­te, supe concentrate etc., ca­zuri semnalate în ultimul timp și în presă, se datoresc de ce­(Continuare in vag. a 3-a)

Next