România Liberă, martie 1971 (Anul 29, nr. 8196-8221)

1971-03-02 / nr. 8196

Pagina a 2-a — 2 martie 1971 „IDEALII PKOMEEEir de UI Emi P e umaniştii tuturor vre­murilor, mitul prometeic i-a ispitit pînă într-atîta încît fiul titanului Japet le-a putut deveni, cum zicea Marx „cel mai de seamă sfînt şi mar­tir al calendarului filosofic“. Iar prometeismul, asimilat umanismului, a intrat în con­stituţia formelor istorice ale acestuia ca materia lor dintîi. Pentru aceea, motivul prome­teic transcemde culturii vechi şi traversînd istoria întreagă­ îşi împlineşte destinul cu împlini­rea omului însuşi, în socialism. Incit, ce constată în înche­ierea eseului său despre Idealul prometeic, Gall Ernő : „Umanis­mul prometeic este armura ideo­logică a socialismului, a for­ţelor progresiste ce făuresc vi­itorul omului“ se justifică per­fect, „prometeismul marxist“ fiind chiar sensul mişcării is­toriei şi al umanismului. De altminteri, încheierea cărţii este chiar teorema ei, filosoful clu­jean neînsoţind avatarurile mi­tului prometeic decît pentru a surprinde sensul fenomenolo­giei acestuia şi desăvîrşirea motivului în umanismul socia­list şi ca umanism socialist. Gall Ernő, de aceea, nici n-a vrut să ia în seamă toate ipos­tazele prometeismului ci doar pe acelea care-i susţin mai bi­ne demonstraţia. Faptul nu presupune însă o selecţie, aşa­­zicînd, tendenţioasă pentru că în oricare moment al său pro­meteismul este un umanism şi cum forma supremă acestuia i-a dat-o marxismul, spiritul prometeic îşi află deplina reali­tate în umanismul socialist. Dar, poate să mire identifi­carea Prometeului eschilian cu tipul prometeic în toată ideali­tatea lui adică „simbolul pro­gresului ştiinţific, tehnic şi spiri­tual, care — fără nici o autoamă­­gire — exprimă şi azi năzuinţele progresiste“. Gall Ernő crede că „Eroul tragediei lui Eschil întruchipează aspiraţiile pro­gresiste ale societăţii ateniene din epoca democraţiei sclava­giste care se sprijinea pe un artizanat de nivel relativ înalt". Gall Ernő urmăreşte pasio­nant devenirea ideii, bucurat parcă de generozitatea filoso­fică a motivului care o sus­ţine, de frumuseţea neasemuită a lui, de incandescenţa senti­mentului şi de nobleţea gîndului care transfigurează aspiraţiile omului către mai bine. Pentru că prometeismul este o superbă metaforă a ceea ce altfel spus înseamnă „o concepţie, respec­tiv mişcare social-culturală, care este în mod conştient ho­­mocentrică, îl consideră pe om drept cea mai de seamă valoa­re, străduindu-se să stimuleze dezvoltarea multilaterală, maxi­mă a personalităţii“. Simbol al luptei şi al victo­riei, al bucuriei de a lupta şi de a învinge („Ori de cîte ori oamenii doboară un titan mă gîndesc la Prometeu“, zicea fi­losoful francez Alain), Prome­teu numeşte omul-luptător, omul-înaintare, omul-izbîndă, o­­mul pentru care nici o Diou­­menă nu stă asemenea aşezări­lor eterne. Pentru aceea, cu omul care şi-a găsit sensul istoriei sale în socialism, prometeismul s-a de­­săvîrşit ca umanism socialist. Ceea ce Gall Ernő demon­strează convingător şi cu toată rigoarea dar cu acea rigoare ce lasă nealterate frumuseţile mo­tivului. GH. VLADUŢESCU TI FAUST: Opera Română (16 48 20), ora 19,30 ; SUZANA : Teatrul de Operetă (14 80 11), ora 19,30 ; PLAY STRINDBERG : Teatrul .Lucia Sturdza Bulandra" — sala Sin Bd. Schitu Măgureanu (14 60 60), ora 20 si PURICELE IN URECHE : sala Studio (12 44 16), ora 20 ; ZADARNICE JOCURI DE IUBIRE : Teatrul Mic (15 65 88), 31­a 20 ; GILCEVILE DIN CHIOG­­GIA : Teatrul Giulești (18 04 85), ora 19,30 ; MATEI­AS GISCARUL : Teatrul „Ion Creangă" (12 85 56), ora 9.30 ; MAZEL-TOV : Teatrul Evreiesc de Stat (21 36 71), ora 19,30 ; MICUL, INFERN : Teatrul ,,C. Tănase"-sala Savoy (15 56 78), ora 19.30 și SONATUL LUNII sala Victoria (15 04 18), ora 19,30 ; FE­TELE DIDIN­EI : Teatrul „Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19,30 ; GULIVER IN TARA PĂPUŞI­LOR : Teatrul Ţăndărică—sala din Calea Victoriei (15 23 77), ora 17 ; INTERNAŢIONAL’71 : Circul de Stat (11 01 20), ora 19,30; RECITAL DE VIOARĂ EVELIO TIELES—CUBA — în sala mică a Palatului, ora 20 o­mml de LimniM şvMm R­ecent am primit, ca un preţios mesaj de cultură şi prietenie, o carte în limba germană. Pe un fond verde de primăvară, cîteva si­luete în alb şi negru — case şi copaci — sugerează de pe co­pertă, cu forţă şi poezie, un sat bănăţean de români şi germani, conlocuind frăţeşte, aşa cum se găsesc­ destule pe cîmpia mănoasă a judeţului Timiş. Cartea se cheamă „Schwowis­­ches Volkbuch", ceea ce pe româneşte s-ar traduce ad-li­­teram „Cartea populară şvă­­bească“, deşi poate nu aşa de nuanţat ca în titlul original. Avem de-a face cu o culegere de proză şi teatru (scurt), o li­teratură foarte gustată de ma­sele populare şvăbeşti. Tex­tul literar transpune cu fide­litate un suflet omenesc, specific, solid, sănătos,­­ de­dicat vieţii şi muncii, relie­­fînd umorul, optimismul, sar­casmul satiric — cînd e nevo­ie — al populaţiei şvăbeşti din Banat. Aceşti oameni, care se dau în vînt după­ „Pipatsch“ (Suplimentul în dialect al zia­rului timişorean în limba ger­mană „Neue Banater Zei­tung") sîrvt deopotrivă eroii şi cititorii valoroasei culegeri, împărţită în patru capitole. In acest fel cartea, editată de ziarul „Neuer Weg“ din Bucureşti în colaborare cu ,„Meue Banater Zeitung", de­păşeşte un simplu moment pi­toresc, in orice caz în măsura mult mai mare decât prima cu­legere de acelaşi gen tipărită în 1969 la Timişoara sub titlul „Schwowische Gsätzle ausm Banat“. De data aceasta poate fi urmărită o anumită dina­mică întru conservarea tradi­ţiei dialectale şvăbeşti din Ba­nat, cu manifestări remarca­bile în ultimii ani — şi ne gîn­­dim deopotrivă la opera de valorificare a folclorului mun­citoresc, pe care o întreprinde la Reşiţa scriitorul de limbă germană Alexandru Tietz. O întreagă pleiadă contempora­nă continuă înaintaşi care de­sigur pentru cititorul de limbă germană din ţara noastră au rezonanţă ; după Egydius Haupt, Jakob Kämpfer, Jo­hann Russ, Johann Szimits ur­mează în chip firesc condeiele talentate de azi, Nikolaus Ber­­wanger, Hans Kehrer (Creato­rul, ca actor, a popularului personaj care vorbește în dia­lect la emisiunile în limba germană ale televiziunii ro­mâne, Wetr Matz), Heinrich Lauer, Franz Märschang, Pe­ter Riesz, Ludwig Schwartz. Iar după ei, cei mai tineri, întinsă pe circa 300 de pagini imprimate în frumoase con­diţii tipografice, cartea bene­ficiază şi de contribuţia spiri­tuală a graficienei timişorene Karola Fritz. Karl Streit şi Josef Zirenner, alcătuitorii cu­legerii, au realizat împreună cu editorii mai mult decât o apariţie originală, puternic populară şi specific pitoreas­că, au realizat un adevărat fapt de cultură’ MIRCEA ŞERBANESCU 2S0 IILE M­EW mill“ de Im­­k Pană O bogată experienţă de viaţă transpare din cartea lui Ion Gh. Pană. Autorul, fost combatant, încearcă aici reface­rea unui itinerariu al războiului antihitlerist aşa cum l-a cunoscut el prin experienţa sa personală, emoţionantă şi gravă, unică şi re­velatoare. Dar nu atît itinerariul geografic este interesant în acea­stă scriere, nu atît drumul de la ţărmul Mării Negre pînă în Mo­ravia şi mai departe, cît itinera­riul celălalt, sufletesc, care cu­noaşte răni şi refaceri, dezamă­giri şi speranţe, într-o succesiu­ne de complexe acţiuni militare ori de întîmplări ce ţin de coti­dian, stigmatizate şi ele de sem­nul de foc al războiului — toate descrise într-un ton de remarca­bilă amplitudine patetică. Nelimitîndu-se doar la descrie­rea celor 260 de zile anunţate în titlu, făcîndu-şi o prezentare per­tinentă, obiectivă, autorul — în acelaşi timp ,­erou al cărţii — îşi permite să introducă rapide şi binevenite incursiuni în existen­ţa sa şi în cea a unităţii în care a luptat, ori sa adauge secvenţe dintr-o meditaţie ulterioară pe locurile încleştărilor. Alert pre­zentate, beneficiind de un suflu al realului, faptele cuprinse în a­­ceastă carte îşi păstrează graţie condeiului autorului întreaga ten­siune emoţională. Astfel, în faţa cititorului se derulează filmul u­­nor evenimente de importanţă capitală atît pentru eroul evocă­rii cît şi pentru naţiune. Asistăm la momentul crucial al întoarce­rii armelor, la luptele de pe Mu­reş, din jurul Clujului, la alunga­rea ultimelor unităţi hitleriste de pe teritoriul românesc. Atent atît la evenimentele ma­jore cărora îi este dat să le fie martor dar şi la cele oarecum o­­bişnuite ale vieţii de campanie, autorul prezintă pe un ton de caldă oralitate, infuzată liric, o experienţă eroică. Acestui ton cald i se suprapune din nefericire pe alocuri şi un altul, dorit pate­tic dar care ne apare compus in retorta supărătorului retorism. TITUS VÎJEU MARŢI 2 MARTIE 10—11: Teleşcoală; 18: Steaua polară — cabinet de orientare şcolară şi profesională; 18,50: Ro­mânia ;71: Azi - judeţul Tulcea; 19,20: 1001 de seri; 19,30: Tele­ Jurnalul; 20: Concursul şi Festiva­lul Internaţional „Cerbul de aur" Braşov — România; 21.30: Rondel pentru oraşul de ..Porţelan". Re­portaj: 21.50- Partea a Il-a a Con-­ cursului şi Festivalului Interna­ţional „Cerbul de aur"; 23. Te­lejurnalul. MIERCURI 3 MARTIE 10—11,30: Emisiuni-lecţii pentru lucrătorii din agricultură; 18. Uni­versal Şotron — enciclopedie pen­tru copii; 18.45: România ;71: Azi — judeţul Vaslui; 19,20: 1001 de seri; 19,30: Telejurnalul; 20: Con­cursul şi Festivalul Internaţional „Cerbul de aur" Braşov România; 21: Poşta TV; 21,15: Partea a II-a a Concursului şi Festivalului In­ternaţional ,,Cerbul de aur"; 22,30: Telejurnalul. MIHAI VITEAZUL : Patria (11 36 25), orele 10 — 15 — 19,30 ÎNCEPUTUL : Central (14 12 24), orele 9,15 — 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 — 20,30. MEXIC ’70 : Festival (15 63 84), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 TRANDAFIRI ROȘII PENTRU ANGELICA : Luceafărul (15 87 67), orele 8,45 —­ 11,15­­— 13,45­­— 16,15 — 18,45 — 21,15 ; București (15 61 54), orele 8 — 10 — 12,15 — 14,30 — 16,45 — 19 — 21,15. ROMEO ȘI JULIET­A : Capitol (16 29 17), orele 8,45 — 11,45 — 14,45 — 18 — 21 ; Favorit (31 06 15), orele 10 — 13 — 16,30 — 19,30. B. D. INTRĂ IN ACȚIUNE : Lu­mina (16 23 35), orele 8,45 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 ; Munca (21 50 97), orele 15,30 — 18 — 20,15. CLANUL SICILIENILOR : Fe­roviar (16 22 73), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 ; Excelsior (18 10 88), orele 9 — 11,15 — 13,45 — 16 — 18,30 — 21 ; Melodia (12 06 88), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 ; Gloria (22 44 01), orele 9,30 — 12 — 14,30 — 17 — 19,30 ; Sala Palatului, orele 17 — 20,15. CÂNTECELE MĂRII : Volga (11 91 26), orele 9,30 — 11,30 — 13,30 — 15,30 — 18 — 20,15 ; Aurora (35 04 66), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 15,45 — 18 — 20,15 ; înfrățirea între popoare (17 31 64), orele 15,30 — 17,45 — 20. INCINERATORUL : Viitorul (11 48 03), orele 16 — 18 — 20. TRIPLA VERIFICARE : Lira (31 71 71), orele 15,30 — 18 — 20,15 ; Arta (21 31 86), orele 9,30 — 15,30 în continuare 18 — 20,15 — 13,30 — 15,45 — 18 — 20,15. BĂIEȚI BUNI, BĂIEȚI RĂI : Victoria (16 28 79), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 - 20,45 ; To­mis (21 49 46), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Flamu­ra (23 07 40), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30. UN ITALIAN IN AMERICA : Grivita (17 08 58), orele 9,30 — 11,30 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30; Modern (23 71 01), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30; strada lăuntrica: Buzesti (15 62 79), orele, 15,30 — 18 — 20,15. ÎNGERII NEGRII : Dacia (16 26 10), orele 8,30 — 20,30 în continua­re ; Mioriţa (14 27 14), orele 10 — 13 — 16 — 19. CINCI PENTRU INFERN : Bu­­cegi (17 05 47), orele 16 — 18,15 — 20,30 ; Giuleşti (17 55 46), orele 15,30 — 18 — 20,30. GENOVEVA DE BRABANT : U­rnirea (17 10 21), orele 14,45 — 16,30 — 18,30 — 20,30 . Drumul Sării (31 28 13), orele 14,45 — 16,30, — 18,30 — 20,30. ULTIMUL SAMURAI : Floreas­­ca (33 29 71), orele 15,30 — 18 — — 20,30. CRIMA ȘI PEDEAPSA: Moși­lor (12 52 93), orele 15 — 19. POMUL DE CRĂCIUN : Flacăra (21 35 40), orele 15,30 — 18 — 20,15. ORA SCORPIONULUI : Vitan (21 39 82), orele 15,30 — 18 — 20,30. 100 DE CARABINE : Rahova (23 91 00), orele 15,30 — 18 — 20.30. SOARELE ALB AL PUSTIULUI: Progresul (23 94 10), orele 15,30 — 18 — 20,30. 24 — 25 NU SE INAPOIAZA : Ferentari (23 17 50), orele 15,30 — 17,45 — 20. CENUSA: Pacea (31 32 52), orele 16 — 19. FABLIO MAGICIANUL : Tim­puri Noi (15 61 10), orele 9,30 — 17,30 în continuare. FILME DOCUMENTARE : Tim­puri Noi, orele 19,30 — 21. AURUL: Crîngaşi (17 38 81), ore­le 16 — 18 — 20. ŞOIMII : Cosmos (35 19 15), orele 15,30 — 18 — 20,15. KING KONG EVADEAZA : La­­romet (bd. Bucureștii Noi 166), o­­rele 16,30 — 17,30 — 19,30 Cinemateca sala Union (13 49 04) — CINTARETUL MEXICAN: ore­le 9 — 10,30 — 12 ,30 — 14,30 ; IN LUMINA DANSULUI: ora 16,30 ; VIAȚA NU IARTĂ : ora 18,45 ; AEROGRAD : ora 21. N­u de mult am asistat la o pasionantă manifestare ar­tistică. La iniţiativa Dinei Cocea, animatorul neobosit al Asociaţiei oamenilor de teatru şi de muzică, s-a inaugurat pe scena mică a Ateneului Român, ciclul serilor de teatru ale A.T.M.-ului, seri închinate întâl­nirii publicului cu marii noştri actori, cu numeroşii slujitori însufleţiţi ai Thaliei. Această dinţii seară de teatru s-a des­chis cu piesa într-un act intitu­lată „Premiera“ şi aparţinînd dramaturgului şi actorului ame­rican John Cromwell. E un titlu de piesă care exprimă năzuinţa organizatorilor ca fiecare seară de teatru să fie incandescentă ca o premieră. Mărturisesc că dacă, aşa cum s-a întîmplat în Pre­­mieră, la toate viitoarele întîl­­niri se va juca cu aceeaşi bu­curie frenetică a actului acto­ricesc autentic şi dezinteresat, nu avem motive să ne îndoim că angajamentul pro­gramatic al iniţiatorilor va fi cu prisosinţă onorat. De obicei cronicarului dramatic i se cere o judecată rece. Dar este oare de ajuns ? Nu-i mai trebuie şi entuziasmul cu care să retrăiască actul artistic ? La combustia ce se consumă pe SO DE MIE DE ADEVĂR ARTISTIC Andrei Sirihan scenă nu ar trebui să răspundă cu o ardere la fel de intensă pe care s-o transmită cititorilor, viitorilor participanţi ai specta­colului ? Pentru că oricît de sarcimonioasă ne-ar fi judecata de valoare nu putem să nu spu­­nem că Premiera înseamnă 50 de minute de adevăr artistic, de sinceră dăruire actoricească. 50 de minute de dragoste pentru scenă. Intre scenă şi public se stabi­leşte un raport intim de comuni­care şi de comuniune sufleteas­că, rareori întîlnite. încă de la intrarea în sală eşti introdus în atmosfera ritualului ce va să urmeze. Scena, fără cortină, e în­văluită în întuneric. Totul te obligă la o așteptare tensionată de tăcere. Undeva, în întunericul scenei, un punct se aprinde și se stinge la intervale egale. Treptat, scena se luminează, des­­coperindu-ne o sordidă cabină de teatru. De aici încolo, împre­ună cu Olga Tudorache, prota­gonista spectacolului, şi cu Ica Matache, care o secondează în rolul cameristei cu o discreţie trădînd o remarcabilă virtuozit­a­­te compoziţională, vom retrăi, simultan cu pregătirile dinaintea intrării actriţei în ultima ei re­prezentaţie, trista istorie a unui destin omenesc. Olga Tudorache, nu joacă, oficiază. In cuvinte e greu să converteşti imaginea vi­zuală şi auditivă creată pe scenă de această admirabilă artistă. Să-i reconstitui gesturile, privi­rea, inflexiunile vocii, mimica care au darul să transforme si­tuaţiile, momentele şi persona­jele evocate în prezenţe scenice vii, amplificînd astfel forţa dra­matică a contrapunerii timpului trăit celui prezent. Interpretarea unei piese cere să existe o afinitate, o co-simpa­­tie a interpretului faţă de text. Idealul unui interpret desăvîrşit e să ştie să valorifice la maxi­mum propriile-i afinităţi selec­tive. Rolul pe care-l joacă Olga Tudorache, cît şi cel interpretat de Ica Matache, li se potrivesc perfect. De aici şi calitatea ex­cepţională a interpretării. De aici, meritul regiei semnată de Laurenţiu Azimioară care, cu o deosebită pricepere şi tact, a ştiut să pună în valoare şi să creeze cadrul unui asemenea re­cital de măestrie actoricească. La reuşita acestei seri de teatru, eveniment în viaţa noastră cul­turală, trebuie menţionate con­tribuţia substanţială a scenogra­fiei (Doina Levinţa), a poeziei luminilor (Titi Constantinescu), şi a frumoasei traduceri a tex­tului (Radu Nichita). în Aula Magna a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj înminarea diplomei de Doctor Honoris Causa savantului olandez Jan Tinbergen In Aula Magna a Universi­tăţii „Babeş Bolyai“ din Cluj a avut loc luni la amiază so­lemnitatea înmînării diplomei de Doctor Honoris Causa sa­vantului olandez Jan Tinber­gen de la Şcoala superioară e­­conomică din Rotterdam. Deschizînd festivitatea, prof. univ. dr. docent Ştefan Pascu, rectorul Universităţii, a salu­tat prezenţa în România, la Universitatea clujeană, a înal­tului oaspete, erudit cercetă­tor al fenomenului economic mondial, unul din cei doi oa­meni de ştiinţă din lume că­rora li s-a acordat pînă acum Premiul Nobel pentru ştiinţe economice. In expunerea de motive a Senatului universitar, prezen­tată de conf. univ. dr. Con­stantin Olah, decanul Facul-Savantul olandez Jan Tin­bergen, laureat al Premiului Nobel, a conferenţiat în cursul după-amiezii la Facultatea de studii economice din Cluj făţii de studii economice, se arată că profesorul Jan Tin­bergen, este unul din creato­rii econometriei, o nouă ra­mură a ştiinţei. El este un a­­dept al cooperării economice internaţionale, în avantajul tuturor ţărilor participante. Sunt cu totul remarcabile con­tribuţiile sale la cercetarea laturilor cantitative ale pro­ceselor şi fenomenelor eco­nomice, la studierea scopului, mijloacelor şi obiectivelor po­liticii economice. Mulţumind Senatului Uni­versităţii clujene pentru a­­cordarea titlului de Doctor Honoris Causa, savantul o­­landez a subliniat că ştiinţele economice pot şi trebuie să-şi aducă aportul la fericirea o­­menirii, la instaurarea unei lumi a păcii, despre planificarea şi dezvol­tarea muncii. Seara, rectorul Universită­ţii „Babeş Bolay“ a oferit în onoarea distinsului oaspete un dineu (Agerpres). Pînă cînd se depun cererile de numire şi transfer în învâţămînt Zilele acestea a fost difuzat la toate unităţile şcolare Bu­letinul Ministerului Invăţă­­mîntului , seria A, nr. 1/1971 în care au fost publica­te posturile şi catedrele va­cante ce pot fi ocupate prin numire şi transfer. Cererile pentru posturile declarate vacante se depun la inspectoratele şcolare jude­ţene pe raza căreia funcţio­nează cadrele didactice pînă la data de­­ 6 martie. O dată cu cererea, solicitan­ţii vor depune şi actele dove­ditoare, potrivit motivelor pentru care solicită transfe­rarea sau numirea. .Románia liberal• Studenţii în senat (Urmare din pag. 1) denţilor în consiliile profesorale şi senatele universitare, conside­rată utila şi necesară, a prins viaţă în zilele acestea în insti­tutele noastre şi suntem­ convinşi că ea va reprezenta un pas îna­inte. Dacă posibilitatea cunoaş­terii problemelor complexe din anii de studiu şi facultăţi a fost rezolvată în acest fel, trebuie depuse eforturi deosebite în vii­tor pentru exercitarea integrală a mandatului cu care sîntem in­vestiţi şi care primeşte un sens deosebit în perspectiva adîncirii autonomiei universitare“. Mărirea numărului de studenţi în senate şi consilii răspunde pe deplin acestei perspective asu­pra căreia a insistat in mod deo­sebit tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la deschi­derea anului universitar, a­­rătînd că Ministerul învăţă­­mîntului va putea lucra mai bine dacă, în loc să îndrume din Bucureşti cum să se desfă­şoare activitatea la Iaşi, la Cluj, Tg. Mureş, Timişoara, Craiova şi în celelalte centre universitare, va lăsa conducerile institutelor respective, să rezolve probleme pe baza directivelor generale. In continuare, tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia : „Să nu avem nici o teamă că acordînd mai multă autonomie universi­tară, am putea cumva să scăpăm din mină conducerea învăţămîn­­tului. Dimpotrivă, creînd această autonomie, dînd centrelor şi in­stitutelor atribuţii mai largi în organizarea procesului de învă­­ţămînt şi a activităţii studenţi­lor, vom asigura o conducere mai eficientă, la nivel mai ridi­cat, a întregului nostru învăţă­­mi­nt“. Prin sporirea numărului stu­denţilor in senatele universitare, se realizează o mai bună apro­piere a conducerii universitare de studenţi, o cunoaştere şi o reflectare mai fidelă a proble­melor lor, o adîncire efectivă a autonomiei universitare, idee de­osebit de preţioasă în exercita­rea politicii universitare. Antre­narea studenţilor în formele de conducere arată că nu există nici o hotărîre referitoare la via­ţa studenţească care să se ia fără asentimentul studenţilor şi că deciziile luate corespund in­tereselor acestora. Opinia publică studenţească a salutat cu satisfacţie această măsură care urmăreşte perfec­ţionarea conducerii universitare. Cei 150 000 de studenţi din în­treaga ţară pretind de la re­prezentanţii lor, care din toam­na acestui an vor fi aleşi în ca­drul adunărilor organizaţiilor de an sau în conferinţele asociaţii­lor, să cunoască şi să susţină cauzele întemeiate ale ce­lor care i-au ales. In aten­ţia lor trebuie să stea îm­bunătăţirea continuă a proce­sului de educare şi formare a viitorilor specialişti, sub toate multiplele lui aspecte, să spri­jine participarea studenţimii la viaţa politică şi obştească, la îmbunătăţirea autoadministrării căminelor şi cantinelor prin în­tărirea răspunderii faţă de bu­nurile ce le-au fost încredinţate. Lărgirea participării studen­ţeşti la conducerea treburilor universitare exprimă adînca în­credere a partidului şi statului nostru în tineretul studios, fac­tor activ în viaţa societăţii noastre. Modificarea celor cîtorva ali­­niaţi din Regulamentul de func­­ţion­are a consiliilor profesorale din învăţămîntul superior nu are deci numai o simplă importanţă administrativă, ci una mult mai amplă, ce vizează importante mutaţii în viaţa universitară. De pe lista de import (Urmare din pag. I) nice ? Nu sînt acestea, ca şi alte­le, tot atîtea dovezi ale inteligen­ţei tehnice, a capacităţii de crea­ţie a poporului nostru ? Se întîmplă uneori ca din ca­uza insuficienţei fluxului in­formaţional să se importe pro­duse care se fabrică totuşi în ţara noastră (fie în producţie de serie, fie prin acţiunea de autoutilare). Dacă produsul res­pectiv se realizează, să zicem, la Braşov, unităţile din Oradea, Iaşi, Brăila de pildă, nu ştiu nimic şi, în aceste condiţii, evi­dent apelează la import. Cînd e vorba de întreprinderi din a­­celaşi minister se mai află cite ceva deşi nici în această situa­ţie nu întotdeauna. Poate n-ar fi lipsit de interes să se ia în discuţie un mod de informare reciprocă asupra produselor noi, mai ales cele de serie mică (o contribuţie în această direc­ţie ar putea aduce cabinetele judeţene de organizare ştiinţi­fică a producţiei şi a muncii) ca şi­ un alt sistem de ţinere a e­­videnţei, în special cînd e vor­ba de producţia de mic tonaj. Ar mai fi, poate, de adăugat la cele de mai sus unele aspec­te legate de pregătirea şi com­petenţa celor ce se ocupă de import (am văzut nişte liste u­­riaşe cu „importuri de comple­tare“ care au fost „scăpate“ din vedere în prima fază), a celor care sunt trimişi în străinătate în acest scop şi care acceptă „cu ochii închişi“ clauzele con­tractuale etc. In cuvîntul său la Consfătuirea privind activitatea de comerţ exterior, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a arătat că „tre­buie să se exercite un con­trol mai temeinic asupra impor­turilor şi să se pună un accent deosebit pe folosirea la maxi­mum a resurselor interne în toa­te sectoarele de activitate“. Pentru a răspunde acestui im­perativ trebuie ca toţi cei ce activează în sfera comerţului exterior să înţeleagă bine fap­tul că, în condiţiile efortului de echilibrare a balanţei de plăţi externe, atunci cînd e vorba de import nu se poate lucra „pompieristic“, nu se pot lua decizii fără o bună cunoaştere a propriilor noastre resurse in­terne. Oare „Made in Romania“ este o garanţie numai pentru alţii, din afară, nu şi pentru noi cei din ţară ? Consecvenţă De ciţiva ani, cam prin vremea aceasta, primim cu regularitate la redacţie un plic voluminos. Este suficient să vedem numele expedito­rului (Consiliul popular ju­deţean Bihor) ca să ştim des­pre ce este vorba. Acelaşi inimos colectiv de oameni, ce-l are în frunte pe Emil Cotoi, secretarul Consiliului popular judeţean, tipăreşte an de an o agendă de un tip aparte. Este vorba de „Agen­da primarului“, un fel de o­­glindă pe un an de zile cu­­prinzind cele mai importante date şi probleme, specifice celor ce activează in consi­liile populare. Am putea s-o numim pe drept cuvint un fel de îndrumar permanent pe luni şi trimestre. In afară de datele calendaristice obiş­nuite şi al ţintarului de pro­bleme şi acţiuni, agenda mai cuprinde un calendar sinop­­a­tic privind lucrările şi ter­menele de predare, rubrici pentru indicatorii de plan, bilanţul şi evidenţa lucrări­lor in cadrul întrecerii pa­triotice, nomenclatorul jude­ţelor şi al localităţilor din judeţe etc. Se observă multe lucruri noi faţă de anii tre­cuţi, astfel ca agenda să de­vină şi mai utilă. Iniţiatorii şi realizatorii lu­crării sunt consecvenţi şi pentru asta merită toată lauda. ..... ....î ' ' . ...­­•* * ......„ . .. lUi'iÂi Cine îi cunoaşte? Infractorul recidivist Ni­­colae Grădinescu de 39 de ani, din Focşani, este urmă­rit de organele de miliţie fiind autorul a numeroase înşelăciuni. Sus-numitul, dîndu-şi diferite funcţii, promite cetăţenilor creduli facilitarea procurării unor obiecte valoroase la preţuri derizorii. In acest fel înca­sează „ca aconto“ sume de bani, după care dispare. In raza lui „de activitate“ au intrat multe judeţe printre care Botoşani, Suceava şi Vrancea. Pentru a fi mai uşor de recunoscut vă dăm semnal­mentele infractorului: înalt de 1,75—1,80 m., zvelt, faţa prelungă, părul negru, per­ciuni mari, frunte lată da­torită unei chelii frontale, dinţi mari. Cunoaşte limbi­le franceză, germană, rusă şi maghiară. ★ Acum câtăva vreme mi­norul Oprea Marcel Dan, în etate de 16 ani a dispărut de acasă însuşindu-şi car­netul C­E.C. pe care erau înscrise economiile părin­ţilor săi. După un timp a­­cest tînăr înalt de 1,70 m blond, tuns scurt, pieptă­nat într-o parte, a comis un furt de la o unitate C.E.C. din judeţul Vran­cea, după care s-a trans­format în turist fiind vă­zut prin Constanţa, Timi­şoara, Oradea, Braşov etc. ★ Cetăţenii care îi întîlnesc sau pot da anumite alte re­laţii sunt rugaţi să se adre­seze celui mai apropiat or­gan de miliţie. Probe de „îndemînare“ » Capriciile iernii transfor­mă deseori drumurile ru­tiere în veritabile patinoa­re, supunîndu-i pe conducă­torii auto la adevărate pro­be de îndemînare. Desigur că efectuarea, fără riscuri, a unor asemenea teste recla­mă din partea mașinilor o perfectă stare tehnică pen­tru a răspunde exact co­menzilor. Un control efectuat de serviciul circulaţiei din In­spectoratul de miliţie al judeţului Mureş şi care a cuprins 70 de autovehicule aparţinînd autobazei Re­ghin a întreprinderii de transporturi auto, a stabi­lit că 33 din acestea circu­lau cu defecţiuni tehnice, unele deosebit de grave. Finalul acestui control: re­ţineri de permise de con­ducere, sancţiuni aplicata unor revizori tehnici, etc. (I. DELEANU, coresp. R.I.) Direcţii novatoare in arhitectură (Urmare din pag. 1) aspect, acela al mobilizării ei totale in realizarea importante­lor obiective ce ne stau în faţă. Or, aceste obiective sunt de o importanţă capitală, motivată fie şi numai de faptul că avem de realizat sistematizarea între­gii reţele de localităţi, lucrare cu vaste ecouri in timp. Pentru majoritatea oraşelor se pune problema reactualizării schiţelor de sistematizare de ca­re dispun, a restudierii lor. ■ Am fost la Piteşti , Craiova, Deva, Buzău, unde am luat parte la discuţiile care au avut loc în le­gătură cu aceasta. Mai sunt foarte multe de făcut, în gene­ral se caută posibilităţi de com­pletare a acestor schiţe, de îm­bunătăţire cînd, de fapt, uneori ele sunt complet depăşite chiar de către realităţile existente, de ritmul în care se dezvoltă eco­nomia noastră. Sistematizăm, construim pentru multă vreme de acum înainte. Este, cred, im­perios necesar ca în această ac­ţiune să fie antrenate cele mai bune forţe, cei mai pricepuţi arhitecţi. Concursul public ar fi o cale. El este practicat, însă, pe scară redusă şi nu este în fond un concurs de creaţie, de con­cepţie propriu-zis ci de ajustare a unor schiţe existente ; rezul­tatele devin, astfel, îndoielnice. Formarea in cadrul institutelor de proiectare a unor colective specializate ar servi, de aseme­nea, aprofundării problemelor ce se dezbat. Sunt măsuri care consi­der că ar stimula instituirea u­­nui climat de mai mare exi­genţă. — Cum concepeţi oraşul viitorului ? — Nu-mi îngădui să întoc­mesc profeţii decît pe planşeta mea. Este drept că arhitecţii se lansează din cînd în cînd în jocuri intelectuale, imaginînd, structuri fantastice, şocante prin amploare şi forme, oraşe pluti­toare sau gigantice, complicate pînă la nerezolvare. Şi aceasta pentru cadrul necesar convie­ţuirii oamenilor şi al omului... Dar arhitectul nu-şi mai poate trage astăzi substanţa artei lui numai din „modele“, ca altădată, el trebuie să aibă o forţă in­ductivă, să ştie privi înaintea lui în timp, să-şi ferească opera de uzura morală sau de con­junctura trecătoare. Pentru a­­ceasta trebuie să se autoinstru­­iască tot timpul vieţii, în multe domenii complementare. Oraşul de mîine trebuie să materiali­zeze, în orice caz, pe cel mai înaintat plan, preocuparea pen­tru a face viaţa omului mai con­fortabilă, mai lesnicioasă, mai frumoasă, în situaţia actuală, a noastră şi a altora în lume, în­mulţirea oamenilor şi a nevoilor lor, social-economice, impun ar­hitectului o mai mare rigoare şi sobrietate în exprimare. Limba­jul arhitecturii devine mai sim­plu, mai abstract şi mai puţin costisitor. Construim structuri mari, impresionante în primul rînd prin dinamismul lor, care ne dau un sentiment de încrede­re, furnizat de viaţa în colectiv. — Cum vedeţi includerea tradiţiei în arhitectura mo­dernă ? — Construim o nouă civiliza­ţie, a marii industrii, a marilor aglomeraţii, trăim în această ci­vilizaţie, radical altfel decit pe vremea confecţionării, meşteşu­găreşti, a vechilor case, a bă­­trînelor edificii. Nu pot fi trans­puse direct în actualitate nici vechile structuri constructive, nici vechile procese de edificare, dar merită să reflectăm asupra unor permanenţe, care reflectă o bogată experienţă, asupra fe­lului tradiţional în care arhitec­tura a rezolvat o serie de pro­bleme, spre exemplu cele pri­vind relaţiile om-om şi om-so­­cietate, găsind răspunsuri înţe­lepte, care au dat durabilitatea materială şi morală atltor con­strucţii. Sunt oraşe care, aseme­nea Romei, s-au adaptat foarte bine civilizaţiei moderne. Este interesant să ne aplecăm asupra valorilor trecutului, să le regin­tim în lumina cerinţelor univer­sului nostru material şi spiritual de astăzi. Iată, de pildă, aceste echilibrate şi solide edificii con­struite în Piaţa Universităţii sau, la începutul Căii Victoriei, ar­monioase îmbinări de clădiri im­punătoare, sau acest splendid palat multisecular, Mogoşoaia, cu atîta elevată discreţie aşeză în mijlocul naturii şi contopin­­du-se cu ea. Echilibrul, încadra­rea în peisaj, sînt două din da­tele caracteristice ale arhitectu­rii româneşti. Adesea, construit nu pe teren viran ci într-u spaţiu care păstrează clădiri di diverse epoci. Este nu nume firesc ci şi important ca viitoa­rele construcţii să nu distonez ci să fie subsumate aceleiaşi fa­m­ilii de idei arhitecturale. — Se poate vorbi de şcoală românească de arhitec­tură, in sensul afirmării un, personalităţi proprii de crec­ţie ? — Avem o foarte veche istori­a artei de a construi la noi o ţară. Arhitectura noastră vech pictată face parte din lucrării patrimoniului de artă europea­nă, într-o poziţie foarte origina­lă şi majoră. Arta anonimă constructorului, şi arhiectura sătesc constituie obiectul unu muzeu, care nu este numai simplă expoziţie documentar pentru­ nimeni şi aceasta tocma datorită personalităţii şi diver­sităţ­ii formelor constructive în­făţişate. Şcoala actuală îşi cau­tă, cu interes ştiinţific şi cu succes, originalitatea specifica aflîndu-şi-o în modul particula şi atît de generos în care ea re­zolvă problemele omului, ale so­cietăţii, în care abordează viito­rul lor, folosindu-se pentru a­ceasta din plin ştiinţa şi tehnici modernă.

Next