România Liberă, mai 1971 (Anul 29, nr. 8248-8273)

1971-05-08 / nr. 8254

Pagina a 2-a —8 mal 7971 ff Románia liberă“ ADUNAREA SOLEMNĂ CONSACRATĂ ANIVERSĂRII SEMICENTENARULUI PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN EXPUNEREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU (Urmare din pag. 1) solemnă a celui care a fost primul secretar ge­neral al Partidului Comunist din România, tova­rășul Gheorghe Cristescu. (Aplauze puternice) Crearea partidului comunist a marcat triumful forţelor revoluţionare şi a marxism-leninismului în mişcarea muncitorească din ţara noastră ; din acest moment, mişcarea revoluţionară din România a intrat într-o etapă nouă, superioară a dezvoltării sale, încă din timpul primului Congres al parti­dului, cercurile reacţionare au dezlănţuit o prigoană sălbatică împotriva comuniştilor. După trei ani de activitate legală, guvernul burghezo-moşieresc a scos partidul în afara legii. Timp de două decenii comuniştii au fost obligaţi să activeze în condiţiile grele ale ile­galităţii, înfruntînd represiunile regimului b­urghezo-moşieresc. In toată această perioadă, partidul a fost organizatorul şi conducătorul tuturor lupte­lor revoluţionare ale oamenilor muncii. Din­tre numeroasele bătălii de clasă din acea vreme, voi menţiona greva minerilor de la Lupeni din 1929, grevele petroliştilor şi ceferiştilor din 1933 — care au exprimat în modul cel mai grăitor spiritul combativ al c­asei noastre muncitoare, afirmarea rolului partidului comunist, a capacităţii sale de a or­ganiza şi conduce lupta oamenilor muncii. (A­­pl­auze puternice) O activitate multilaterală a desfăşurat parti­dul nostru pentru unitatea clasei muncitoare, pentru unirea tuturor forţelor democratice în lupta împotriva politicii de fascizare a ţării şi a pregătirii de război. Merită men­ţionate in acest sens acţiunile unite ale for­ţelor democratice soldate cu succes în alege­rile parţiale din 1936, precum şi marea de­monstraţie antifascistă şi antirăzboinică de la 1 Mai 1939. In toată această perioadă partidul a militat neobosit pentru o politică de prietenie şi colaborare cu Uniunea Sovie­tică, pentru stabilirea de relaţii diplomatice în re cele două ţări. (Vii aplauze) In faţa politicii antinaţionale a cercurilor reacţionare, partidul comunist a fost forţa cea mai consecventă a apărării intereselor naţionale ale ţării. Lipsa de unitate a forţe­lor democratice a permis însă reacţiunii să instaureze dictatura militaro-fascistă, să subordoneze ţara Germaniei hitleriste. După cum se ştie, în 1939—1940 situaţia interna­ţională s-a agravat . Germania nazistă a tre­cut la agresiune directă împotriva a nu­meroase state din Europa, dezlănţuind cel de-al doilea război mondial. România se gă­sea într-o situaţie de izolare internaţională care a uşurat lui Hitler impunerea Dictatu­lui de la Viena, dezmembrarea teritorială a ţării noastre. In aceste împrejurări Partidul Comunist din România împreună cu Frontul Plu­­arilor, MADOSZ-ul şi alte forţe politice au chemat poporul la luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale a patriei. (Aplauze puternice) Se crease o situaţie favorabilă rezistenţei naţionale, dar trădarea cercu­rilor conducătoare guvernante şi a condu­cerii partidelor burgheze, a împiedicat lup­ta maselor largi populare. La scurt timp, România a fost împinsă de dictatura mi­litaro-fascistă, alături de Germania nazistă, în războiul antisovietic, împotriva voinţei poporului şi a intereselor sale naţionale. Intrarea trupelor hitleriste în ţară în 1940 a însem­nat în fapt ocuparea României şi subordo­narea ei maşinii de război naziste, a dus la jefui­rea bogăţiilor ţării, provocînd grele suferinţe po­porului român. Totodată dictatura militaro-fas­cistă şi ocupanţii hitlerişti au dezlănţuit o pri­goană sălbatică împotriva comuniştilor şi a altor­­forţe patriotice antifasciste. Sute şi mii de comu­nişti şi luptători antifascişti au fost aruncaţi în închisori şi lagăre; zeci dintre ei au fost ucişi de plutoanele de execuţie. Prin aceste represiuni sîngeroase se urmărea decapitarea mişcării de rezistenţă antifascistă şi antirăzboinică. Dar după cum se ştie, planurile reacţiunii fasciste ro­mâne şi ale naziştilor germani au suferit un eşec total; ei nu au putut învinge voinţa forţelor an­tifasciste care, în ciuda terorii, şi-au unit rîndu­­rile şi au desfăşurat cu succes lupta contra fas­cismului şi războiului. (Aplauze puternice, pre­lungite) Este meritul Partidului Comunist Român că a militat, încă de la înfiinţarea sa, împotriva in­tervenţiei imperialiste contra puterii sovietice. După cum ştiţi, la primul Congres a fost votată şi o moţiune de solidaritate cu statul făurit de Lenin. (Vii apluze) Atunci cînd a izbucnit agre­siunea Germaniei fasciste, partidul s-a ridicat cu toată forţa împotriva participării României la acest război nedrept. El a chemat toate forţele naţionale la lupta pentru ieşirea din războiul antisovietic, pentru întoarcerea armelor împotri­va Germaniei fasciste şi alăturarea ţării noastre coaliţiei antihitleriste. Prin politica sa Partidul Comunist Român a apărat onoarea poporului şi interesele naţionale ale ţării, politica de priete­nie tradiţională cu marea noastră vecină — U­­niunea Sovietică. (Aplauze puternice) Acti­vitatea intensă desfăşurată de partid a dus la unirea forţelor antifasciste patriotice, la formarea în mai 1944 a Frontului Unic Muncito­resc, între Partidul Comunist şi Partidul Social Democrat şi apoi a Blocului Naţional Democra­tic. în acelaşi timp, partidul a organizat gărzile patriotice, a condus numeroase acţiuni de sabo­tare a războiului. Anul 1944 se caracterizează prin schimbarea radicală a situaţiei militare în favoarea coaliţiei antihitleriste. Sub loviturile zdrobitoare ale Ar­matei Roşii, care a dus greul celui de-al doilea război mondial, trupele fasciste se retrăgeau cu pierderi mari; pe alte fronturi forţele aliate dă­deau, de asemenea, lovituri puternice armatei hitleriste. Lupta armată a forţelor patriotice din diferite ţări creştea în amploare, izbind nimicitor maşina de război fascistă. Folosind condiţiile in­terne şi externe favorabile, forţele naţionale pa­triotice din România, în rîndul cărora Partidul Comunist constituia principalul nucleu, iniţiato­rul şi organizatorul acţiunilor antifasciste şi an­tirăzboinice, au trecut la declanşarea şi înfăptui­rea cu succes a insurecţiei naţionale antifasciste armate. (Vii aplauze) Aceasta a dus la arestarea guvernului Antonescu, la ieşirea imediată a Ro­mâniei din războiul antisovietic şi la intrarea ei în luptă împotriva Germaniei naziste, alături de Uniunea Sovietică şi celelalte ţări ale coaliţiei antihitleriste. (Aplauze puternice) Din primul moment al înfăptuirii actului is­toric de la 23 August, partidul nostru a fost orga­nizatorul, sufletul tuturor acţiunilor poporului şi ale armatei. Forţele patriotice şi armata au eli­berat rapid Capitala şi alte centre ale ţării, cap­­turînd importante grupări militare hitleriste. Pentru a înţelege starea de spirit din acel timp, merită să menţionăm că întreaga armată a răspuns cu promptitudine chemării de a se a­­lătura armatei sovietice, coaliţiei antihitleriste. (Aplauze) Angajîndu-se în războiul antifas­cist, cu toate resursele de care dispunea, armata română a purtat, alături de Arma­ta Roşie, grele lupte pentru eliberarea de­finitivă a patriei, a participat la elibera­rea Ungariei și Cehoslovaciei, pînă la în­­frîngerea completă a Germaniei hitleriste — în­scriind astfel o luminoasă pagină de eroism și glo­rie în istoria României. (Aplauze prelungite). Acum, la a 50-a aniversare a partidului nos­tru, în preajma Zilei Victoriei, aducem un fierbinte omagiu şi prinosul recunoştin­ţei întregului nostru popor, fiilor patriei care au săvîrşit fapte de vitejie, au dat dovadă de înalt devotament, neprecupeţindu-şi nici viaţa pentru eliberarea ţării şi înfringerea fascismului. (Aplauze puternice, prelungite) Totodată, ex­primăm sentimentele noastre de recunoştin­ţă faţă de glorioasele armate ale Uniunii Sovietice, care, cu preţul unor jertfe uriaşe, au sfărîmat maşina de război nazistă, au adus o contribuţie hotărîtoare la eliberarea României şi a altor ţări de sub jugul fascist, la înfrîngerea Germaniei hitleriste. (Aplauze puternice) In acelaşi timp, poporul nostru cinsteşte me­moria ostaşilor tuturor celorlalte ţări din coaliţia antihitleristă care au participat la marea bătălie militară pentru înfrîngerea Germaniei fasciste. (Aplauze puternice) Ne îndreptăm gîndul cu veneraţie spre milioa­nele de luptători din rezistenţă, spre patrioţii din ţările cotropite care şi-au vărsat sîngele, şi-au dat viaţa în dramatica încleştare cu fascismul, contribuind prin lupta lor eroică la salvarea ci­vilizaţiei umane de robia hitleristă. (Vii aplauze) Răsturnarea dictaturii militaro-fasciste a mar­cat o cotitură istorică în dezvoltarea României, lupta antifascistă, democratică transformîndu-se rapid într-o mişcare socială de o amploare cum nu a mai cunoscut istoria ţării şi care a deschis calea celor mai profunde schimbări revoluţiona­re, înfăptuirii idealurilor de libertate şi dreptate socială şi naţională ale poporului român. Desfă­­şurînd o multilaterală activitate politică şi orga­nizatorică, Partidul Comunist Român a reunit în această mişcare principalele forţe ale naţiunii — clasa muncitoare, ţărănimea, intelectualitatea, păturile mijlocii de la oraşe şi chiar anumite cercuri ale burgheziei. Rod al luptei celor mai largi mase populare, instaurarea la 6 mar­tie 1945 a primului guvern cu adevărat democratic din istoria ţării — în frunte cu înflăcăratul patriot, eminent om de stat şi militant progresist dr. Petru Groza — a în­semnat o mare victorie a forţelor revoluţio­nare, democratice, a marcat instaurarea puterii revoluţionar-democratice a muncitorilor şi ţăra­nilor, a deschis calea unor transformări social­­politice profunde în societatea românească. (A­­plauze îndelungate). Doresc să exprim cu acest prilej mulţumirile şi recunoştinţa partidului nos­tru tuturor partidelor şi organizaţiilor democra­tice, patriotice, care au colaborat în aceşti ani cu comuniştii în lupta pentru transformarea revo­luţionară a ţării. (Vii aplauze). Este ştiut că România ieşise din război ruina­tă şi secătuită, că în ţară domneau haosul eco­nomic şi sărăcia, că masele muncitoare se zba­teau într-o neagră mizerie. Sarcina imperioasă care se punea în faţa ţării era ieşirea din aceas­tă situaţie catastrofală, trasarea unui program al evoluţiei economice şi sociale imediate şi de perspectivă. Elaborarea acestui program a făcut obiectul Conferinţei Naţionale din 1945 a Parti­dului Comunist Român, al raportului prezentat de Gheorghe Gheorghiu-Dej , fiu devotat al clasei muncitoare, al poporului român, militant de sea­mă al mişcării comuniste, care timp de 20 de ani s-a aflat în fruntea partidului nostru, aducînd, împreună cu întregul activ de partid şi de stat, o contribuţie de seamă la realizarea marilor transformări revoluţionare din acea perioadă. (Aplauze puternice) Subliniind însemnătatea esenţială a industrializării pentru asigurarea progresului general al ţării şi consolidarea inde­pendenţei noastre naţionale, Conferinţa Naţio­nală a indicat ca primă etapă trecerea la recon­strucţia ţării, refacerea rapidă a economiei dis­truse şi dezorganizate de război. Partidul nostru a desfăşurat o intensivă acti­vitate pentru mobilizarea maselor largi popu­lare la înfăptuirea acestui obiectiv principal. Munca constructivă, amplă şi grea, s-a împletit cu lupta fermă împotriva forţelor reacţionare, a claselor exploatatoare şi a partidelor lor politice, care, contînd pe sprijinul cercurilor imperialiste din exterior, se opuneau cu înverşunare trans­formărilor sociale, democratizării ţării, înfăptui­rii măsurilor de redresare şi dezvoltare econo­mică. Amplificarea continuă a procesului revo­luţionar a dus la modificarea radicală a raportu­lui forţelor sociale în favoarea maselor celor ce muncesc, la înfrîngerea claselor exploatatoare, la eliminarea din guvern a ultimilor reprezen­tanţi ai partidelor burgheze, la înlăturarea mo­narhiei şi proclamarea Republicii Populare Ro­mâne. (Aplauze puternice) Primesc adesea întrebări în legătură cu felul în care a cîștigat partidul nostru majoritatea po­porului de partea sa, încă alegerile din noiem­brie 1946 au demonstrat elocvent înfrîngerea po­liticii reacţionare, marea majoritate a poporului — peste 70 la sută dintre votanţi — exprimîn­­du-şi în mod democratic încrederea în partidul comunist şi în forţele care colaborau cu noi. (A­­plauze puternice) Trecerea pe calea socialismu­lui a fost deci expresia voinţei, democratic ex­primate, prin vot, a poporului român care s-a convins pe deplin — în anii cînd partidul nostru a militat neînfricat pentru interesele naţiunii şi a mobilizat toate forţele pentru salvarea po­porului — că numai urmîndu-i pe comunişti îşi asigură un viitor fericit, perspectiva unei dez­voltări independente. (Aplauze puternice) Desi­gur, nu negăm — şi am mai arătat aceasta — că a existat întotdeauna o strînsă interdependenţă între condiţiile interne şi internaţionale, că îm­prejurările internaţionale ne-au favorizat , dar pînă la urmă, rolul hotărîtor, fără de care nu se putea face nimic, l-a avut poporul. Lui îi mul­ţumim pentru drumul nou pe care merge patria noastră socialistă ! (Aplauze puternice, prelun­gite) In cursul acestui proces s-a întărit unitatea clasei muncitoare, s-a făurit şi dezvoltat alianţa muncitorească-ţărănească ; partidul a înmănun­­chiat într-un singur şuvoi eforturile muncitori­mii, ţărănimii, intelectualităţii, ale tuturor for­ţelor patriotice şi progresiste ale naţiunii. O importanţă deosebită pentru desfăşurarea cu succes a procesului revoluţionar a avut reali­zarea unităţii de acţiune între Partidul Comunist şi Partidul Social-Democrat, pe baza frontului unic creat încă în anii luptei împotriva­­ fascis­mului, în condiţiile ilegalităţii. Făurirea în fe­bruarie 1948 a partidului revoluţionar unic al clasei muncitoare, pe temelia marxism-leninis­­mului, a asigurat realizarea unităţii depline po­­litico-organizatorice a proletariatului — condiţie a exercitării de către clasa muncitoare şi parti­dul ei a rolului de forţă conducătoare în socie­tate. Cucerirea întregii puteri politice de către cla­sa muncitoare în alianţă cu ţărănimea, cu cele­lalte categorii de oameni ai muncii, a marcat trecerea ţării într-o nouă etapă de dezvoltare — înfăptuirea revoluţiei socialiste. (Aplauze puter­nice, prelungite) Realizarea acestui salt ca­litativ în viaţa societăţii noastre impunea ca o condiţie sine qua non trecerea avu­ţiei naţionale în mîinile celor ce muncesc. Un rol hotărîtor l-au avut în acest sens actul revolu­ţionar al naţionalizării principalelor mijloace de producţie şi, apoi, cooperativizarea agriculturii, care au dus la crearea unui puternic sector so­cialist în economie. Pornind de la cerinţele legilor obiective, de la studierea realităţilor concrete ale României, par­tidul a elaborat politica de edificare a noii orîn­­duiri, a organizat şi condus întreaga activitate de dezvoltare a bazei tehnico-materiale a socia­lismului, de consolidare şi generalizare a relaţii­lor de producţie socialiste, de ridicare a nivelu­lui de trai material şi cultural al celor ce mun­cesc. De-a lungul celor 27 de ani care au trecut de la eliberarea ţării, poporul român, condus de partidul comunist, a desfăşurat o uriaşă activi­tate creatoare, la capătul căreia patria noastră, România, se înfăţişează ca un stat socialist în­floritor, cu o industrie dezvoltată şi o agricul­tură în plin proces de modernizare, cu o orîn­­duire socială avansată care asigură condiţii de viaţă tot mai bune tuturor oamenilor muncii de la oraşe şi sate. (Vii aplauze) Exploatarea omu­lui de către om a fost lichidată pentru totdeauna, poporul a devenit stăpîn pe avuţia naţională, pe destinul său, liber şi suveran în propria ţară. A­­ceasta este o cucerire epocală care întruchipează traducerea în viaţă a aspiraţiilor celor mai înain­tate, a idealurilor celor mai îndrăzneţe nutrite de-a lungul timpurilor de minţile luminate ale poporului. Cu trei decenii în urmă cercurile conducătoare considerau că România este predestinată să ră­­mînâ „eminamente agricolă“. Astăzi geografia e­­conomică a patriei cuprinde mii și mii de între­prinderi industriale moderne de înalt nivel teh­nic. In 20 de ani de economie planificată socia­listă, industria s-a dezvoltat cu un ritm mediu anual de 13 la sută. S-a creat o puternică bază tehnică pentru înzestrarea superioară a tuturor ramurilor, pentru progresul rapid al întregii e­­conomii. Pentru a măsura distanţa ce ne separă de anul economic cel mai prosper al regimului burghezo-moşieresc, este suficient să amintim că producţia industrială a fost în 1970 de circa 17 ori mai mare decît în anul 1938. Crearea marii proprietăţi agricole socialiste, în­zestrarea tehnică a agriculturii, sprijinul multila­teral acordat de stat ţărănimii au deschis drumul transformării radicale a satului, creşterii produc­ţiei agricole, schimbării condiţiilor de lucru şi ri­dicării bunăstării tuturor oamenilor muncii de la sate. Agricultura — ramură de bază a econo­miei noastre — a adus şi aduce o însemnată con­tribuţie la sporirea venitului naţional. Rezultatul principal al vertiginosului progres înregistrat în dezvoltarea forţelor de producţie, în creşterea potenţialului economic al ţării, este ridicarea nivelului de trai al tuturor cetăţenilor de la oraşe şi sate. O uriaşă dezvoltare a cunoscut învăţămîntul public de toate gradele. Cu numai un sfert de secol în urmă, ţară a 4 milioane de analfabeţi, România asigură astăzi cetăţenilor ei învăţămîn­tul general gratuit de 10 clase Un progres remar­cabil a cunoscut activitatea ştiinţifică în care se materializează inteligenţa, geniul creator al po­porului nostru, ştiinţa devenind unul din factorii esenţiali ai progresului, o uriaşă forţă materială în slujba societăţii socialiste. Perioada în care dezvoltarea societăţii noastre a înregistrat ritmul cel mai impetuos, pe toate planurile, a fost aceea a planului cincinal 1966- 1970, al cărui bilanţ l-am făcut nu de mult, şi care a pus în evidenţă marile resurse­­ ale orînduirii socialiste, dinamismul ei, avîntul cie care poporul munceşte pentru înfăptuirea programului parti­dului, în care vede garanţia viitorului său de bunăstare şi fericire (Aplauze prelungite). Desigur, de-a lungul întregii epoci la care m-am referit a trebuit să facem faţă multor di­ficultăţi, inerente unei opere de proporţiile celei pe care am realizat-o. Adesea a trebuit să plătim tribut lipsei de experienţă, lipsei de pregătire, precum şi unei viziuni simpliste despre socialism, care au dăunat bunului mers al construcţiei eco­nomice şi sociale. In activitatea noastră au apă­rut destule lipsuri şi neajunsuri, s-au comis mul­te greşeli Se ştie că într-o anumită perioadă au fost încălcate normele şi principiile concepţiei noastre socialiste, aceasta avînd consecinţe nega­tive în întreaga viaţă socială. Aşa cum este cu­noscut, partidul nostru a acţionat cu hotărîre îm­potriva acestor încălcări şi abuzuri, a făcut o a­­naliză aprofundată cauzelor care le-au provocat şi a luat măsurile cele mai energice pentru evi­tarea repetării lor în activitatea de partid şi de stat, în întreaga noastră societate. Esenţial de su­bliniat este faptul că poporul nostru, partidul co­munist, au găsit întotdeauna resursele necesare pentru a înlătura greutăţile, pentru a îndrepta greşelile, pentru a depăşi dificultăţile. Linia ca­racteristică dominantă a epocii construcţiei so­cialiste în România este dezvoltarea ascendentă, neîntreruptă, clocotitoare, mersul înainte pe toate fronturile, perfecţionarea continuă a activităţii în toate domeniile. (Aplauze puternice). Acum, la a 50-a aniversare a partidului, putem face cu mîndrie, cu conştiinţa datoriei împlinite, nu numai bilanţul glorioaselor lupte revoluţio­nare duse împotriva vechiului regim, ci şi bilan­ţul muncii încununate de succes în guvernarea ţării, în conducerea poporului pe calea luminoasă a socialismului şi comunismului (Aplauze pu­ternice, îndelungi). In marea bătălie pentru cucerirea puterii, pen­tru înfăptuirea revoluţiei socialiste şi edificarea noii orînduiri, rolul principal l-a avut eroica noastră clasă muncitoare care şi-a dovedit pe de­plin capacitatea revoluţionară, spiritul combativ, dîrzenia şi hărnicia, îndeplinindu-şi cu cinste mi­siunea istorică de clasă conducătoare a societăţii. (Aplauze puternice). Un aport de seamă la mun­ca pentru transformarea ţării, pentru dezvolta­rea economiei naţionale, pentru construirea so­cialismului, a adus, de asemenea, ţărănimea din România,­­ aliata de nădejde a clasei mun­citoare, care, după cum am mai spus, în de­cursul veacurilor a dus pe umerii ei cele mai grele lupte pentru eliberare socială şi independenţă naţională. Ţărănimea şi-a însuşit cu devotament politica partidului comunist, şi a participat ac­tiv la realizarea ei. (Aplauze puternice). Alături de toţi oamenii muncii, intelectualitatea ţării, inţelegîndu-şi înalta menire ce-i revine în noua societate, şi-a adus contribuţia preţioasă la toa­te marile noastre succese, la sporirea patrimo­niului de valori materiale şi spirituale ale ţării, la edificarea socialismului. (Aplauze puternice) Se cuvine evidenţiată munca plină de abnega­ţie a milioanelor de femei — uriaşă forţă a na­ţiunii — care au participat activ, alături de băr­baţii şi fiii lor, de fraţii lor, la întreaga operă de dezvoltare socialistă a României. (Vii aplauze) Tineretul, animat de un profund spirit patriotic, a răspuns întotdeauna cu entuziasm chemării partidului. Vă amintiţi de şantierele construcţiei socialiste ! Ce minunate dovezi de eroism a dat tineretul patriei noastre în această muncă, aşa ca şi pe frontul antifascist, ca în toate dome­niile de activitate socială ! El şi-a consacrat e­­nergiile, întreaga putere de muncă cauzei nobile a progresului şi propăşirii patriei socialiste, fă­­uririi propriului lui viitor luminos. (Aplauze pu­ternice, prelungite) Tot ce am realizat în această scurtă, dar bogată perioadă a istoriei României este rodul muncii eroice, al uriaşei forţe creatoare a întregului po­por, a tuturor celor ce muncesc de la oraşe şi sate — români, maghiari, germani, sîrbi şi de alte naţionalităţi — cărora orînduirea socialistă le-a deschis pentru prima oară un cîmp nelimitat de afirmare socială, o perspectivă clară de progres şi prosperitate, un viitor luminos. La toate succesele obţinute de poporul român în lupta pentru elibe­rare naţională şi socială, pentru făurirea noii o­­rînduiri, o contribuţie deosebită au adus comu­niştii, zecile de mii de activişti de partid şi de stat care, în condiţii grele, au muncit neobosit, cu dăruire şi devotament neţărmurit, neprecupeţind nimic pentru transpunerea în viaţă a politicii partidului, pentru slujirea poporului. (Aplauze puternice, prelungite). Cu prilejul acestui glorios jubileu al partidului, în numele Comitetului Central, al Consiliului de Stat şi al guvernului, adresez clasei muncitoare, ţărănimii, intelectualităţii, tineretului, femeilor, tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de na­ţionalitate, comuniştilor, activiştilor de partid şi de stat, cele mai calde mulţumiri şi felicitări pentru munca lor eroică închinată înfloririi Ro­mâniei socialiste, bunăstării şi fericirii naţiunii noastre socialiste. (Aplauze puternice, îndelun­gate). " PROGRAMUL CONSTRUIRII SOCIETĂŢII SOCIALISTE MULTILATERAL DEZVOLTATE Dragi tovarăşi, Intrăm în a doua jumătate de secol a existen­ţei partidului nostru în condiţiile muncii inten­se, pătrunse de un puternic avînt patriotic, a în­tregului popor, pentru înălţarea tot mai sus a lu­minosului edificiu al socialismului pe pămîntul României. Oamenii muncii acţionează însufleţiţi de perspectivele deschise de Congresul al X-lea al Partidului Comunist Român care a elaborat programul dezvoltării ţării în perioada 1971 — 1975, precum şi liniile directoare pînă în anul 1980. O vie expresie a hotărîrii cu care cei ce muncesc au trecut la realizarea acestui program o constituie rezultatele obţinute în primele pa­tru luni ale anului. Planul producţiei industriale a fost nu numai îndeplinit, ci şi depăşit, reali­­zîndu-se un ritm de dezvoltare de 11,7 la sută faţă de perioada corespunzătoare a anului tre­cut. Aceste rezultate reprezintă o nouă confir­mare a realismului sarcinilor şi obiectivelor pe care ni le-am propus, a capacităţii poporului nostru de a asigura înfăptuirea în bune condiţii a noului plan cincinal, a programului stabilit de Congresului al X-lea. (Aplauze puternice) Noua etapă istorică de dezvoltare a societăţii noastre, care va cuprinde, probabil, cîteva cinci­nale, este etapa făuririi societăţii socialiste mul­tilateral dezvoltate. Esența acestei etape rezidă în : construirea unei economii avansate, înzestra­te cu o industrie modernă şi o agricultură in­tensivă de înalt randament ; desfăşurarea pe un front larg a activităţii ştiinţifice, a instrucţiei pu­blice şi a eforturilor pentru ridicarea nivelului cultural al maselor ; creşterea continuă a bună­ Producţia globală industrială Producţia globală agricolă (calculată pe baza mediei anuale pe perioada de 5 ani) Productivitatea muncii pe un salariat în industrie Reducerea cheltuielilor la 1 000 lei producţie-marfă în industria de stat în 1975, faţă de 1970, în % Volumul comerţului exterior (în perioada 1971—1975, faţă de cinci ani anteriori) Investiţiile centralizate din fondurile statului (pe perioada de 5 ani) miliarde lei Venitul naţional Creşterea numărului de salariaţi în economia naţio­nală — mii persoane Fondul de salarii Volumul desfacerilor de mărfuri cu amănuntul Volumul serviciilor prestate populaţiei Salariul real Veniturile reale ale ţărănimii provenite din munca în C.A.P. şi gospodăriile personale, pe o persoană activă stării materiale şi spirituale a oamenilor muncii de la oraşe şi sate ; înfăptuirea repartiţiei bunu­rilor produse de societate în spiritul dreptăţii şi echităţii socialiste ; perfecţionarea relaţiilor de producţie, a organizării societăţii ; realizarea ca­drului organizatoric care să permită participa­rea largă a maselor populare, a fiecărui cetăţean la viaţa publică, la­ rezolvarea treburilor obş­teşti , lărgirea libertăţilor publice, dezvoltarea democraţiei socialiste. înfăptuirea acestui pro­gram va ridica România pe noi culmi de civili­zaţie şi prosperitate, va crea condiţii pentru tre­cerea treptată a patriei noastre spre comunism. (Aplauze prelungite). Plenara Comitetului Central care şi-a încheiat ieri lucrările a aprobat proiectul planului pe anii 1971—1975, apreciind că prevederile sale cores­pund obiectivelor stabilite de Congresul al X-lea şi că realizarea lor va avea un rol hotărîtor pe drumul făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Plenara a dat o apreciere pozitivă muncii desfăşurate de organele de partid şi de stat, de centrale şi întreprinderi pentru funda­mentarea prevederilor planului, dezbaterii temei­nice, eficiente a acestor prevederi în unităţile e­­conomice şi ştiinţifice, la­ judeţe şi ministere. Participarea nemijlocită a maselor de oameni ai muncii la elaborarea şi definitivarea planului a contribuit în măsură însemnată la găsirea unor noi căi pentru utilizarea intensivă a potenţia­lului economic, pentru punerea mai bună în va­loare a rezervelor economiei naţionale. Faţă de Directivele Congresului al X-lea, planul cincinal prezintă îmbunătăţiri importante la toţi indica­torii principali. INDICATORII principali ai planului cincinal 1971—1975 — Dinamica — în % — 128—131 136—149 137—140 142 6,0—7,0 11—12 140—145 161—172 420—435 470 145—150 168—182 400—500 1.010 130—135 153 130—135 140—146 140—145 155—161 116—120 120 Indica to rul Prevederi directive Prevederi plan cincinal 150—157 168—178 115—120 122—130

Next