România Liberă, iunie 1971 (Anul 29, nr. 8274-8299)

1971-06-01 / nr. 8274

Pagina a 2-a-1 iunie 7977 C­u unsprezece drame repre­zentate şi cu două volume publicate, intr-o perioadă de vreo zece ani, Ştefan Ber­­ciu dovedeşte că nu a pornit orbeşte şi cu traista goală pe drumul greu al literaturii şi pe cel, atît de spinos, al teatrului. Dacă numele său nu beneficia­ză de o publicitate mai largă, a­­ceasta se datoreşte desigur „ge­nului“ operei sale — drama po­liţistă — care, mai mult încă decit romanul poliţist, e sortit să stîrnească un interes pe cit de acut, pe atit de efemer şi, pe deasupra, mărturisit numai cu jumătate de gură. Literatura poliţistă „Se citeşte noaptea“, şi nu prea se păstrează în bi­bliotecă , o prejudecată, hrăni­tă de o ipocrizie cu care e foar­te greu de luptat. Sigur este, in acelaşi timp, că genul însuşi, în care au avut,­­ totuşi, curajul de a se afirma ciţiva scriitori foarte considera­bili, nu dă produselor sale şan­se excepţionale, şi nu le-o dă,­­ în primul rind, pe aceea a duratei. Congenital limitat în dualismul crimă-represiune, in­­fractor-poliţist, constrîns la un manicheism foarte rigid, în ciu­da tuturor încercărilor de e­­lasticizare , obligat la „acţiune“ frenetică, poliţistul nu poate a­­vea resorturi pentru meditaţie, pentru profunzime, pentru ana­liză, pentru frescă, pentru poe­zie etc., găsindu-şi abia, ci­­teodată, pentru portret, pentru pitoresc, şi, mai rar incă, pentru atmosferă. E de la sine înţeles, că, in aceste condiţii, de prede­stinare... Evident, nu Ştefan Berciu a­­vea să infringe legile destinu­lui, şi nici măcar să se revolte împotriva lor. Meritele sale tre­buie căutate acolo unde s-au a­­firmat şi ale altora, de aiurea, căci, in dramaturgia noastră, el este un adevărat deschizător de drumuri şi cel mai consecvent şi mai productiv slujitor al ge­nului. Privită in ansamblu, o­­pera sa dramatică va frapa printr-o variată investigare de medii, rezultat al unei largi in­vestigări a tuturor posibilităţi­lor reale ale genului — de la spionaj pină la delincvenţa mi­norilor. Tot de aci izvorăşte şi un mereu prezent element de pitoresc, cu bune utilizări ale argoului specific al pegrei, al lumii marginale în general Radu Popescu (chiar in Pisica sălbatică) avem dreptul la un eşantion de pito­resc şi argou în persoana unui ţigan vagabond, cam inutil, la drept vorbind, faţă de necesită­ţile intrigii, dar „bună pline“ pentru regizor, interpret şi pu­blic). De asemenea, dacă n-a spart corsetul dualist şi mani­­cheist al poliţismului, el a ştiut să vadă că, într-o anumită per­spectivă istoric-socială, termenii sunt răsturnaţi, inversaţi : o­­mul „rău“ se găseşte în lumea poliţiei, iar omul „bun“ în lu­mea celor urmăriţi. Aceasta este imaginea societăţii burgheze şi a poliţismului de clasă, a poli­ţismului politic, in care lupta comuniştilor români a putut în­scrie atîtea fapte de eroism şi 5—1------r— 1 aîsă­ jertfă. Poliţismul po­lic domi­nă cu spiritul şi materialul său, toată producţia lui Berciu. In sfirşit Berciu mai are abi­litatea unei noi răsturnări a termenilor, creatoare şi de „lo­vituri de teatru poliţist“ : omul rău, din lumea poliţiei burghe­ze, este, odată, omul bun, el fi­ind deghizat un comisar al sigu­ranţei burgheze, dar, în realita­te, un comunişt, care, în anii războiului hitlerist, apără şi aju­tă pe luptătorii antifascişti, vi­­naţi cu bestialitate de către cele două represiuni : antonesciană şi hitleristă. Acesta e cazul lui Vlad Tohcan, din Pisica sălbatică, obligat să poarte odioasa uni­formă şi, mai ales, să simuleze (dar graniţa e elastică) ura şi brutalitatea caracteristice a­­celui tip de poliţist, pe ca­­re-l cunoaştem prea bine, dintr-o bogată istorie şi din­­tr-o enormă literatură. Ide­­ea suferinţei morale izvorită dintr-o asemenea misiune — ca­­re-l obligă pe Tohcan să fie bestie chiar faţă de mama sa — este originală şi fecundă, şi va putea fi mai fecundă pe viitor, cind scriitorul o va adunei şi a­­naliza mai minuţios. Iar ideea dramatică a acestei simulaţiuni, cu surpriza finală, dă întregii poveşti o tensiune, care-1 face pe spectator să uite a se între­ba asupra verosimilităţii cazu­lui, a acestui Vidoque comunist în fruntea unei siguranţe fascis­te. In sfirşit, ea dă naştere şi unui portret aparte, pe care au­torul, fără îndoială, l-a izbutit In rest, încurcătură multă, multe măşti şi multe atitudini si­mulate, ca în orice poliţism, pe care, insă, spectatorul le urmă­reşte destul de greu, derutat de a descoperi foarte mulţi miloşi populari pe sub uniformele ve­chii poliţii şi siguranţe. Dar dacă ar fi foarte, foarte limpezi — chiar văzute de la coadă Spre început — poliţismele n-ar mai fi poliţisme. Spectacolul, regizat de Sorana Coroamă, este bine potrivit cu textul, şi nu mă indoiesc că, da­torită şi acestei armonii, el va avea mai multă viaţă deci spectacolul precedent al regi­zoarei, a cărei operă era, totuşi, de Shakespeare. Evident că toa­te sugestiile de atmosferă şi mister ale regiei, sunt din fa­milia marilor naivităţi teribile, dar dacă ele n-ar arunca şi un plus de nedumerire asupra ac­ţiunii ce se desfăşoară pe scenă, ar trebui acceptate ca fiind în regula jocului. Spectacolul se bucură însă de contribuţia excelentă a doi ac­tori, dintre care, pentru primul Constantin Codrescu, interpretul rolului principal, nu se pot avea destule cuvinte de laudă, iar au­torul şi regizorul — destule cu­vinte de mulţumire , iar pentru cel de al doilea, Vasile Niţules­­cu, interpretul inspectorului de siguranţă autentic, „de la mama lui“, de asemenea. Restul distri­buţiei, nu rareori nu destul a­­daptat in pielea conspiraţiei, merită a fi amintit cu stimă, in persoana lui Constantul Dines­­cu. Vali Cios, Maria Potra, Jana Gorea, Dinu Ianculescu, Stama­­te Popescu, Ion Ciprian, Ion Kozma, Jean Lorin şi Monica Ghiuţă, care încearcă disperat să pară vară de al doilea, al treilea, cu Leopoldina Bălă­nuţă. TEATRUL MIC ŞJPISICA SĂLBATICĂ de Ştefan Bere­u .( La Filarmonică „MASA TĂCERII" de Tiberiu Olah râncuşi iubea, ca toţi marii artişti, muzica. In Clipele­­ sale de răgaz citita la vi­oară. Erik Satie, Marcel Miha­­lovici şi incă alţi compozitori erau amicii sculptorului. (Lui Marcel Mihalovici, poate cel mai apropiat din prietenii săi,­­a dăruit cele două viori ale sale.­ Muzicienii s-au inspirat dese­ori din operele poeţilor, pic­torilor şi sculptorilor. Ciclul celor cinci piese inspi­rate lui Tiberiu Olah de sculp­tura lui Brâncuşi este foarte in­teresant. Pasionat pentru va-­l­­area plasticii inovatoare a marelui artist, compozitorul a ralizat mai întîi Coloana infi­nită. Elementele sculpturale, simple, din Coloana infinită a ui Brâncuşi, cu rădăcini adinei , imagistica şi creaţia popu­­■ară, i-au sugerat compozito­­rului această lucrare în care a exploatat anumite zone ele­mentare ale muzicii noastre — e­­dificiul sonor, bazat pe cvarta bihoreana, evocînd prin linea­­rismul şi verticalismul său, ce­lebra coloană. Tot Tiberiu Olah a scris Sonata pentru clarinet solo,­ reprezentând o singură li­nie melodică dar reclamînd o virtuozitate desăvîrşită a exe­cuţiei, sugerată compozitorului de cunoscuta sculptură Pasă­rea măiastră. A urmat apoi lucrarea Ritm şi spaţiu pentru trei grupe de percuţie. Pierind de la concepţia lui B­rânc­uşi a­­supra Oului, ca factor genetic, Tiberiu Olah a folosit ritmuri socotite ca elemente primare, pe care le-a dezvoltat atît în simul­taneitate cit şi în succesiune pe trei orbite diferite. In penultima lucrare din ci­clul Brâncuşi, intitulată Dialo­guri pentru orchestră există o indiscutabilă analogie cu Poarta sărutului. Simetriei lucrării sculpturale îi aflăm o corespon­denţă în împărţirea in două a orchestrei, unde percuţia re­prezintă elementul mai viguros iar lemnele transparenţa sonoră. Aici, coloritul orchestral reali­zat cu iscusinţă constituie o îngemănare sonoră ce sugerează o adevărată îmbrăţişare. Ultima piesă Masa tăcerii, as­cultată recent la Filarmonica ..George Enescu“, închide ciclul brâncuşian al lui Tiberiu Olah. Şi aici ca şi în piesele prece­dente trebuie să vedem anumite corespondenţe sonore sugerate de capodoperele sculptorului. Compozitorul a urmărit să reali­zeze în primul rînd­ o asimetrie faţă de Coloana infinită, în sen­sul că în vreme ce acolo se desluşeşte un dinamism ascen­dent precum şi o accelerare in timp, în Masa tăcerii dinamis­mul, reprezintă o tensiune con­centrată, interioară. Nu este cazul să intrăm în structura atît de elaborată a orchestraţiei ; totuşi sunt de relevat unele elemente esenţia­le. Mai întîi, împărţirea ins­trumentelor în 12 grupe — ceea­­ce ne poate duce cu gîndul la duzina de scaune de la Masa tă­cerii. Fluxul continuu al dis­cursului muzical este diversifi­cat enorm. In acest proces in­tervin, pe rind sau simultan, toate instrumentele. Se elimină unele sonorităţi, sunt introduse altele noi. Instrumentele de percuţie apar folosite ingenios, ca la Bartók sau Stockhausen, cu arătarea insă că Tiberiu Olah ajunge şi la unele efecte sonore originale, de o mare forţă su­gestivă. Rezultanta sonoră este foarte bogată, saturată de cu­loare. Ea se schimbă necon­tenit. Subliniem faptul esenţi­al că audiţia lucrării generează un sentiment de mister şi ceea ne-a impresionat, este acea li­nişte, acea tăcere care se lasă până la urmă, în ciuda unor culminaţii de intensitate la răstimpuri, mari. Ii revine tînărului dirijor Ion Bariu meritul de a fi adincit cu temeinicie această lucrare de mare exigenţă şi de a o fi lu­crat minuţios cu orchestra Fi­larmonicii „George Enescu“. A prezentat-o în chip explicit, luminîndu-i întreaga ei bogă­ţie lăuntrică. Melodiosul concert pentru vi­oloncel şi orchestră, nu la mi­nor de St. Saens, l-a avut ca solist pe Cătălin Ilea care dis­pune de o tehnică de virtuoz. To­nul său puternic şi de amploa­re, în acelaşi timp de o indis­cutabilă justeţe, a răzbătut de­parte. Pasajele rapide au fost executate foarte curat şi fără umbră de efort, iar temele cu caracter liric păstrate în limi­tele unei austerităţi de cel mai bun gust. Cătălin Ilea se si­tuează cu evidenţă printre va­loroşii noştri interpreţi. Concertul s-a încheiat cu mo­numentala Simfonie în do ma­jor. a IX-a, de Schubert căreia dirijorul Ion Baciu i-a reliefat cu succes optimismul, robuste­ţea şi, cind a fost cazul, umorul sănătos. J.-V. PANDELESCU REGELE LEAR : Teatrul Na­ţional L. Caragiale", sala Comedia * 4 71 71), ora 20. SA NU-ŢI FACI PRĂVĂLIE CU SCARA ■ teatrul Naţional „I. L. Caragiale*" sala Studio *15 IS 53) ora 20 . O NOAPTE IN VENE-' TI­A ; Teatrul muzical din Cons­tanta în sala Teatrului de operetă, ora 19 30 ; PUHICELE IN URECHE: Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra", sala Studio (12 44 18), ora 20; FA­TA MORGANA : Teatrul de Co­medie (16 64 60), ora 20; ACEŞTI ÎNGERI TRIȘTI: Teatrul Giu­­, Ier­ti (15 04 85), ora 19.30; MICUL INFERN: Teatrul ,,C. Tănase", sala Savoy (15 53 70), ora 19.30; FETELE DIDINEI: Teatrul Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19,30; PETER PAN: Teatrul „Ţăndări­că" sala Victoria (15 23 77), ora 17; DE CE A FURAT ZMEUL MINGEA: Teatrul „Ţăndărică", sala Academiei (16 14 92), ora 17; LA IZVOARE DE FRUMUSEȚE : Ansamblul „Rapsodia Română" (13 13 00) ora 18,30 ; ARENA PRI­MĂVERII : Circul „Globus" (11 01 20), ora 10.30; HELLO, DOLLY: Patria (11 SG 25), orele 9,30 — 13 — 16,30 - 20 . ȘI CAII SE ÎMPUSCA, NU­-I ASA ?: Capitol (16 29 17), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21; Grădina Capitol, ora 20; Favont (31 06 15) orele 9 — 1145 — 14,30 — 17,15 — 20; DA­I înainte cowboy : București (15 61 54), orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16.30 — 18 45 — 21 ; Sala Palatului, orele 17,15 — 20.15 ; ELEFANTUL SLOWLY: Festi­val (15 63 84), orele 8,30 — 11 — 13.30 — 16 — 18,30 — 21; Grădina Festival, ora 20; O FLOARE ȘI DOI GRĂDI­NARI: Luceafărul (15 87 67) o­­rele 9 — 12.30 — 16 — 19,30; Ex­celsior (18 10 88), orele 9 — 12,30 — 16 — 19,30; Grivița (18 08 58), orele 9 — 12,30 — 16 — 19,30; Flamura (23 07 40), orele 9 — 12,30 — 16 — 19,30; Modern (23 71 01), orele 9 — 12,30 — 16 — 19 30; Stadionul Dinamo (11 03 72), ora 20; FACEREA LUMII: Central (14 12 24) orele 9,15 — 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 — 20,30; Au­rora (35 04 66), orele 9,30 — 12 — 15 — 17,45; Grădina Aurora, ora 20 15; Tomis (21 49 46) orele 9 — 11,45 — 14,30 — 17,15; Gră­dina Tomis, ora 20,15; Giulești (17 55 46), orele 15,30 — 18 — 20,30; Grădina Doina (15 87 67), ora 20; CAZUL C.L.: Victoria (16 28 79), orele 9 — 11 15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20 45; AVENTURILE LUI TOM SA­WYER — MOARTEA LUI JOE INDIANUL : Timpuri Noi (15 61 10), orele 9,15 — 12,30 — 15,45; FIL­ME DOCUMENTARE: orele 18,45 __ 20,45 în continuare; PREȚUL PUTERII: Lumina (16 23 35), orele 9 — 11,15 __ 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45; VULPILE ȘI ŞORICEII: Doi­na (16 35 38), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30; BATALIA DE PE NERETVA : Feroviar (16 22 73) orele 9 — 12 30 — 16 — 19,30; Melodia (12 06 83), orele 9 — 12,30 — 16 — 19,30 ; Gloria (22 44 01), orele 9 — 12,30 — 16 19,30; Grădina Modern, ora 20,15; MN ARŞIŢA NOPŢII : înfrăţi­rea între popoare (17 31 64) o­­rele 15,30 — 17,45 — 20; SECRETUL DIN SANTA VIT­­TORIA: Buzești (15 62 79), orele 14,30 — 17,15; Grădina Buzeşti, ora 20,30; EU, FRANCISC SKORINA : Dacia (16 26 10), orele 8 45 — 20 în continuare; SUNETUL MUZICII : Bucegi (17 05 47), orele 10 — 16,30 — 20; Grădina Bucegi ora 20; Arta (21 31 86), ora 16 ; Grădina Arta, ora 20; MIHAI VITEAZUL: Unirea (17 10 21), orele 16,30 — 20,15; Grădina Unirea, ora 20,15; BUTCH CASSIDY ŞI SUN­DANCE KID: Lira (31 71 71), o­­rele 15,30 — 18; Grădina Lira, ora 20,15; Floreasca (33 29 71), orele 15,30 — 18 — 20,15; Mioriţa (14 27 14), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30; Grădina Vitan (21 39 82), ora 20,15; HAIDUCII LUI ŞAPTECAI şi ZESTREA DOMNITEI RALU : Drumul Sării (31 38 13), orele 15,30 — 19,15; Ferentari (23 17 50), orele 15 — 19; Moşilor (12 52 93), 15,30 — 19; SERATA: Volga (11 91 26) o­­rele 9,15 — 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 — 20,30; PRINTRE COLINELE VERZI: Rahova (23 91 00), orele 15,30 — 18 — 20,15; PAN WOLODYJOWSKI: Pro­gresul (23 94 10), orele 15 30 — 19; CEI TREI CARE AU SPERIAT VESTUL: Pacea (31 32 52), orele 16 — 18 — 20; Cosmos (35 19 15), orele 18 — 20 15 ; DOAR UN TELEFON: Crîn­gași (17 38 81), orele 16 — 18 — 20; DOMICILIUL CONJUGAL: Vi­itorul (11 48 03), orele 16 — 18 — 20; CRONOMETRU­L: Popular (35 15 17), ora 15,30; CLANUL SICILIENILOR: Popu­lar, orele 18 — 20,15; CHEMAREA FRONTULUI:­­Cos­mos ora 15,30 ; PE COMETA: Munca (21 50 97), orele 16 — 18 — 20; ULTIMUL SAMURAI: Vitan (21 39 82), orele 15,30 — 18; ADIO, GRANADA I. Laromet, bd. Bucureștii Noi 166, orele 15,30 — 17,30 — 19,30; Flacăra (21 35 40), orele 15,30 — 18 — 20,15; Cinemateca sala Union (13 49 04), JUDEX, orele­ 9 — 10,30 — 12,30 — 14,30; MARTORUL ACUZĂRII, orele 16,30 — 18,45; DESERTUL ROȘU, ora 21, RT * SPORT • SPORT » SPORT ] SPORTIVI ROMÂNI ÎN ÎNTÎLNIRI INTERNATIONALE După disputarea a 13 run­de, in turneul internaţional masculin de şah­ele la Baja (Ungaria) continuă să con­ducă maestrul ungur Forin­tos cu 9,5 puncte, urmat de Baghirov (U.R.S.S.) — 6,5 puncte, Ciocîltea (România), Lengyel (Ungaria) — 8 puncte. In runda a 13-a Victor Cio­cîltea (cu piesele negre) a remizat cu Zinn (R. D. Ger­mană). ★ Vislaşii români au obţinut victorii remarcabile şi în cea de-a doua zi a concursului in­ternaţional de canotaj acade­mic de la Mannheim. Echipa­jul de 4 fără­­Armaci al Ro­mâniei a ocupat locul intîi cu timpul de 5’50”52/100. In pro­ba de schif 2 plus 1, echipa­jul Ceapura, Tudor plus Gheorghiu a repetat victoria din prima zi, de data aceasta cu un timp mai bun: 6’45”32/100. La dublu cu visle echipajul Steaua București s-a situat de asemenea pe primul loc: 6’11” 39'100. La 4 plus­­ România a ecu­pat locul doi, în urma e­­chipajului R.F. a Germaniei. ★ Tenismanul român Ilie Nă­­stase a obţinut o nouă victorie în campionatele internaţiona­le „open“ ale Franţei care au loc la Paris. Luni, Năstase l-a învins cu 6—1, 6—1, 3—6, 7—5 pe polonezul Nowicky, cali­­ficîndu-se în sferturile de finală ale competiţiei. El ur­mează să-l intilnească pe în­vingătorul meciului Smith (S.U.A.) — Dominguez (Fran­ţa). REZULTATE SCONTATE LA RUGBI Meciurile divizionare de rugbi s-au desfăşurat dumi­nică pe terenuri transformate in veritabile patinoare. Rezul­tatele etapei au fost cele nor­male, scontate, favoriţii im­­punindu-se cu destulă uşurinţă in faţa partenerilor. Griviţa Roşie, de pildă, a depăşit clar pe Constructorul, echipă care a prezentat nu mai puţin de opt juniori socotind că oricum meciul nu poate fi cîştigat. Fără dificultate a cîştigat ?­ Dinamo, cu 11—0, meciul cu Rulmentul Birlad, desfăşurat pe un teren noroios plin cu bălţi, nemarcat chiar. O altă fruntaşă a rugbiului nostru, Steaua, a primit o replică vi­guroasă din partea Rapidului dar pină la urmă maturitatea şi valoarea militarilor şi-au spus cuvîntul. Scor final 9—3 pentru Steaua. In celelalte două meciuri ale etapei Poli­tehnica Iaşi a învins cu 11—3 pe C.S.M. Sibiu iar Ştiinţa Petroşani cu 5—3 pe Farul Constanţa. Duminică au început şi me­ciurile de baraj pentru promo­varea în divizia A. Minerul Gura Humorului a cîştigat cu 12—0 la Chimica Tirnăveni iar Gloria Bucureşti cu 6—0 la Sportul studenţesc Bucureşti. IN DUPĂ D­uminică a fost o zi dificilă pentru fotbal. Pe terenu­rile de joc, bine îmbibate de apa din ajun, a plouat in continuare abundent, supunind echipele la eforturi suplimenta­re. Se părea că tocmai într-o a­­semenea zi înnourată va fi­­pro­iectată o rază de lumină asupra clasamentului, mai ales după terminarea meciului de la Cluj, meci în care Rapid a suferit un eşec neaşteptat. Dinamoviştii bucureşteni nu au fost însă ca­pabili să tragă maximum de fo­loase de pe urma înfrîngerii su­ferite de contracandidaţii lor la titlu, pierzind şi ei un punct, pe propriul teren, in faţa Petrolu­lui d­in Ploieşti. Probabil că di­­nam­oviştii bucureşteni, aflînd re­zultatul de la Cluj, au respirat uşuraţi, au socotit că s-au de­barasat de adversarul lor di­rect, chiar înainte de a începe meciul şi, prin urmare, au tra­tat jocul cu Petrolul cu mai puţină seriozitate decit ar fi făcut-o dacă ambele meciuri în­cepeau la aceeaşi oră. Este, de altfel, şi părerea internaţionalu­lui Cornel Dinu care ne-a de­clarat că, pentru unii dintre co­legii săi de echipă, cunoaşterea rezultatului de la Cluj a avut un efect nefavorabil asupra e­­voluţiei lor in partida cu Pe­trolul. Fireşte, nu se poate pune pe seama acestui fapt semi-eşe­­cul formaţiei dinamoviste. El a fost posibil datorită unei suite de ratări şi de erori comise în apărare, în special de Cheran, datorită replicii viguroase şi ne­aşteptat de valoroase a forma­ţiei ploieştene. Socotim, totuşi, pentru a se exclude orice dubiu, că este bine să se procedeze în viitor la o programare judi­cioasă a meciurilor. Este de dorit ca absolut toate întîlnirile unei etape să se desfăşoare in aceeaşi zi şi la aceeaşi oră, cum la fel de necesar este ca ele să fie în­credinţate spre a fi conduse ce­lor mai autoritari şi valoroşi ar­bitri. Revenind acum la etapa de EXISTĂ POSIBILUL ÎN FIECARE IMPOSIBIL? (Urmare din pag. 1) Dilea ţâri, de către atîţia spe­cialişti ? — Presupun că interesul pe care ele l-au stirnit trebuie atribuit conţinutului lor, pro­blemelor abordate. Cercetările efectuate de noi s-au axat pe o problematică actuală — preve­nirea afecţiunilor neurogene­­tice umane. Am reuşit să per­fectăm cîteva metode de mare exactitate care permit depis­tarea, încă în stadiul preclinic, înaintea apariţiei oricărei sim­­ptomologii evidente, a cazuri­lor de afecţiune eredo-degene­­rative în cadrul unei familii, puţind să dăm un sfat genetic pertinent. În preocuparea noastră cotidiană intră şi copiii care merg tîrziu sau nu merg de loc, ori care se dezvoltă un timp normal, iar ulterior prezintă deficienţe motorii. Cum cauzele unor astfel de îmbolnăviri pot fi extrem de multe, esenţial este diagnosticul precis. Aş mai spune că acolo unde consultul nostru genetici şi indicaţiile date au fost urmate cu stricteţe, a­­semenea copii cu tare geneti­ce nu s-au născut şi au fost nu­meroase cazurile de familii care­ au depăşit tristeţea eşecu­lui anterior şi s-au putut bucu­ra de copii perfect sănătoşi. — Văd pe biroul dumnea­voastră scrisori şi invitaţii ex­pediate din diferite colţuri ale lumii... — Da, unele au un caracter ştiinţific, de schimb de experi­enţă, ori de simplă consultare într-o problemă de specialitate. Altele sunt ecoul unor reuni­uni internaţionale la care am participat, cum ar fi congrese­le de specialitate de la Paris, Milano, Marsilia, Praga. Frec­venţa acestor întruniri ştiinţifi­ce consacrate afecţiunilor ere­ditare ale sistemului nervos es­te justificată şi reflectă preo­cuparea omenirii faţă de viito­rul ei. Mă ispiteşte încă o sub­liniere demnă de a se face au­zită în toate amfiteatrele stu­denţeşti : tot ce îl afirmă pe acest om de nici 35 de ani şi pe tinerii săi colegi de muncă refuză categoric atributele pro­vincialismului sau tratarea „de sus“. E o demnitate ce merită cultivată. Argumentaţi — mă adresez din nou interlocutorului — că nu numai în marile oraşe se pot face lucruri mari... — Plasamentul geografic, mai ales în condiţiile asigurate as­tăzi în ţara noastră, nu poate fi determinant cind vrei să te realizezi ca om dăruit omului, implicit prin cercetări şi rezul­tate ştiinţifice. — Cit vă a­jută tehnica mo­dernă în scopul pe care-l slu­jiţi? — Aud uneori că tehnica mo­dernă ar dezumaniza medicina. Cum să agreez acest punct de vedere profund greşit, când ea, această tehnică, lărgeşte consi­derabil spaţiul prehensibil al medicului şi-i permite să evi­denţieze fenomene pline de semnificaţii, pe care propriile simţuri i le-ar fi ascuns întot­deauna ! Nu mai trebuiau căutate exemple în sprijinul opiniei. Spuneam la început că l-am gă­sit lucrînd. Da, schimbase hai­na de medic cu cea de tehnici­an. Un rezultat: construirea unui sistem de integrare-com­­putare electronic pentru anali­za automată a electromiogra­­mei. Alt rezultat : un poliana- Uzer şi un circuit de coinciden­ţă pentru studiul sincronizării biopotenţialelor. „OMUL VIITORULUI SE NAŞTE PE ARBO­RELE GENEALOGIC DE AZI ŞI DE IERI. CUM VA ARĂTA DE­PINDE ŞI DE NOI !“ Aceste cuvinte rostite, în des­făşurarea dialogului de medi­cul Horia Radu, sunt obsedante prin responsabilitatea ce ne-o transmit, răsunînd ca un im­perativ şi totodată ca o conclu­zie la cele discutate pină aici. Călăuzit de-o asemenea respon­sabilitate, colertivul aflat sub conducerea sa a iniţiat, în a­­fara măsurilor cu caracter in­dividual amintite mai înainte, o amplă acţiune, unică pină a­­cum în ţara noastră prin pro­porţiile şi specificul ei. Este vorba de­ o anchetă asu­pra fondului genetic, desfăşura­tă cu concursul tuturor cadre­lor medico-sanitare instruite în prealabil, ce cuprinde întreaga populaţie din judeţul Covasna. Sunt depistate toate cazu­rile de afecţiuni genetice ere­­do-degenerative, care trec prin­­tr-un complex examen de spe­cialitate, diagnosticate atît pe probanţi (bolnavi) cit şi întrea­ga lor familie. Se stabileşte astfel, exact, modul de trans­mitere a afecţiunilor ce for­mează obiectul observaţiilor din anchetă, riscul genetic de viitor. O singură întrebare i-am mai adresat omului tînăr din faţa mea „dăruit omului“, care, animat de idealul sănătăţii pu­blice , îşi sfinţeşte locul. Profesional vorbind, pentru ci­ne nutreşte un respect deose­bit, cui îi datorează ceva ? Răs­punsul a venit prompt : — Faţă de profesorul de neu­rologie Alexandru Şoflete avut la Facultatea de medicină din Timişoara, de la care am de­prins nu numai tainele specia­lităţii, dar şi acel imbold vital spre cercetarea universului ne­cunoscut al omului, în numele respectului faţă de profesia aleasă. MARŢI 1 IUNIE ’0—11 : Teleşcoala. Literatura română . Originalitatea operei lui Ceangă. Chimie : Valenţa ; 18 : Revista literară T. V. ; 18,30 : De ziua voastră, copii ! ; 19,20 : 1001 de seri ; 19,30 : Telejur­nalul. Sport ; 20.10 : România ’75. Un milion de noi locuri de muncă ; 20,30 : Seară de teatru ; „Ultima întrebare" de Ştefan Berciu, cu Silvia Popovici, Telly Barbu, Tudorel Popa Septimiu Sever, Ştefan Iordache, Chirii Economu ; 21,45 : Breviar juridic ; 22 : In turneu la Bucureşti... Trio-ul Dave Brubeck. Invitatul formaţiei, saxofonistul Gerry Mulligan ; 22,20 : Opinia dv ; 22,50 : Telejurnalul. MIERCURI 2 IUNIE 18 : Ex-Terra ’71 ; 18,25 : Mult e dulce și frumoasă... Emisiune de prof. dr. Sorin Stati ; la,40 : Confruntări ; 19,20 : 1001 de seri ; 19,30 : Telejurnalul. Sport ; 20,10 : Reflector ; 20,30 : Fotbal—Fi­nala „Cupei campionilor europeni" ; Ajax Amsterdam — Panathi­­naikos Atena ; 22.15 : Aventuri în epoca de piatră. Film de desen animat ; 22.40 : Secvențe italiene ; 22 50 : Telejurnalul. România liberă •• DIVIZIA A DE FOTBAL CABINE, MINUTUL 90 in discuţie. EFICACITATEA duminică, care nu a adus lămu­ririle aşteptate nici in zona re­trogradării, să ne oprim asupra unui aspect de o deosebită im­portanţă : eficacitatea. Privită din acest punct de vedere, etapa de duminică se situează printre cele cu bune rezultate, datorită poate şi condiţiilor grele de joc. In general, însă, campionatul nostru nu a fost prea abundent în goluri şi faptul că liderul golgeterilor, Moldoveanu, nu a marcat decit 12 goluri este edi­ficator. Unele explicaţii ale aces­tei situaţii le-am aflat dumi­nică, după meciuri, consultînd golgeteri ai echipelor divizio­nare. Iată opiniile lor : DUMITRACHE (Dinamo Bucu­reşti) : „Realizatorii principali ai echipelor sunt ţinta unui marcaj foarte sever. De cele mai multe ori, încercările lor de a pătrunde spre poartă sunt oprite neregu­lamentar, prin faulturi.. In de­plasare, oameni de gol ai echi­pelor sunt izolaţi intre doi-trei apărători adverşi. Socotesc că, pentru a se spori eficacitatea, trebuie ca realizatorii principali să fie susţinuţi în acţiunile lor de cit mai mulţi coechipieri. Merg mai departe şi susţin că jocul ofensiv al echipelor tre­buie axat exclusiv­­pe aceşti rea­lizatori, că eforturile celor din jur trebuie canalizate spre ei. Apoi, de o mare însemnătate este şi atitudinea arbitrilor faţă de intrările incorecte ale apă­rătorilor“. DINCUŢA (Petrolul Ploieşti) : „Situaţia noastră, a atacanţilor, a devenit foarte grea in ultima vreme datorită preocupărilor spre o apărare excesivă prezentă la mai toate echipele divizionare. In aceste condiţii, cred că tre­buie reconsiderat şutul de la distantă, cred că echipele de club si echipa naţională trebuie să-şi formeze asemenea oameni, fără de care victoria este greu de atins. Combinaţiile de un-doi, pe care se mizează acum foarte mult, sunt cel mai adesea sortite eşecului iar uneori anulate de deciziile arbitrilor care, sur­prinşi de rapiditatea fazei, sem­nalizează poziţii imaginare de ofsaid“. ADAM (Universitatea Cluj) : „Primul motiv pentru care se marchează mai puţin ca în trecut este supraaglomerarea a­­părărilor. Nu mă refer la faptul că se joacă cu patru fundaşi ci la acela că, de regulă, încă trei jucători de mijloc participă la apărare direct, în timp ce atacul râmbne pe seama a d­oi—trei oa­meni. In al doilea rind, pentru că, în ultimii ani, ne lipsesc a­­tacanţii centrali tineri, viguroşi, talentaţi, cu viteză. Ca probă, pot oferi propriul meu exemplu , la 31 de ani încă n-am concu­rent în echipă, continui să fiu golgeterul formaţiei mele“. FRAŢILA (F.C. Argeş) : „Azi principala preocupare a echipe­lor este întărirea apărărilor, ceea ce are ca primă implicaţie re­ducerea efectivului de jucători care participă la atac. In plus, arbitrii tolerează prea mult jo­cul dur in apărare“. NEAGU (Rapid) : „Explic scă­­dera eficacităţii prin două as­pecte : 1. apărările au învăţat bine lecţia supraaglomerării ; 2. cuplurile de atacanţi centrali se omogenizează greu. Observaţi desele încercări care se fac, la toate echipele, pentru găsirea unei perechi­i de tip“ DOMIDE (U.T.A.) : „Pentru a se mări eficacitatea e necesar să se şuteze mai frecvent de la distanţă. Este de preferat canali­zarea jocului pe extreme, unde terenul este mai puţin aglo­merat“. OBLEMENCO (Universitatea Craiova) : „înaintaşii se tem de apostrofările spectatorilor atunci când şutează imprecis, dar uită că dacă din zece şuturi unul singur se duce în poartă este foarte bine. Deci, decizie in trasul la poartă, din orice pozi­ţie, dar mai ales de la distanţă şi prin surprindere“. TATARU (Steaua) : „în gene­ral se marchează puţin, deoarece campionatul nostru duce lipsă de jucători profilaţi pe gol, e­­ficacitatea răminînd­ doar în sar­cina unui atacant central sau a mijlocaşului ofensiv. Unde este contribuţia extremelor ? Moldo­veanu şi Codreanu sunt singurii care fac excepţie de la regula generală“. PESCARU (Steagul roşu) : „Cind se joacă numai pentru re­zultat­e firesc să se marcheze puţine goluri. Se apelează la a­­glomerări în apărare, la marcaje stricte împinse de cele mai multe ori până la iregularităţi. Atacul nostru marchează puţin deoa­rece este handicapat de gabarit“. ION CONSTANTIN (fiul) : „Atacanţii sunt insuficient sus­ţinuţi în acţiunile lor ofensive. Se crede prea mult că apărarea este cheia succesului. Greşit, după părerea mea, şi avem la îndemînă suficiente exemple, u­­nele oferite chiar de echipa na­ţională“. TUFAN (Farul Constanţa) : „Echipele care vin la Constanţa joacă foarte închis, se betonează în apărare, obstrucţionează, fac totul pentru a împiedica atacan­ţii, să pătrundă spre poartă. Iar chici­ no­i‘ jucăm în deplasare ro­lurile se inversează. Deci, cam greu de m­arcat goluri“. Grupajul a fost realizat cu concursul colaboratorilor noştri RADU URHICEANU, EFTIMIE IONESCU, STELIAN TRANDAFI­­RESCU, GH. NERTEA, MIHAI IONESCU, PETRE ARCAN, și a redactorului nostru ION BOCIOACĂ. Miine pe „Wembley" Finala Cupei campionilor europeni la fotbal LONDRA 31 (Agerpres).­­ Pentru a treia oară stadionul „Wembley“ din Londra va fi teatrul finalei „Cupei campio­nilor europeni“ la fotbal. Miine seară pe gazonul celebrei arene vor evolua echipele Ajax Amsterdam și Panathinai­­k°s Atena, intr-un meci care se anunţă deosebit de atractiv prin stilul diferit de joc al celor două formaţii şi mai ales prin prezenţa neaşteptată în finală a echipei ateniene. Me­ciul va începe la ora 20.30 (ora României) şi va fi transmis în întregime «le posturile noastre de televiziune. UNA PE ZI — Bine,... in clipa asta chiar iti voi servi argumentul meu cel mai solid !... de MATTY

Next