România Liberă, septembrie 1971 (Anul 29, nr. 8353-8378)

1971-09-01 / nr. 8353

Pagina a 2-a — 7 septembrie 7977 VITRINĂ !• VITRINA Monografia unui mare poet -patriot Ovidiu Papadimo Prin extensiunea operei sale — desfășurată in cele mai diverse domenii : poezie lirică și epică, roman, dramaturgie, memorii de călătorie și o intensă activitate jurnalistică , prin biografia lui atît de bogată în momente patetice, începînd cu marele lui succes literar, încă de la publicarea primei poezii ; prin gloria maturităţii lui, ajungind in concurenţă cu aceea a lui Alecsandri ; prin rolul de prim ordin pe care l-a jucat în timpul revoluţiei din 1848 şi mai ales în desăvirşirea Unirii Principatelor, ca ministru, prieten şi sfătuitor de aproape al domnitorului, Al. I. Cuza , prin sfîrşitul lui atît de dureros, după ani de sărăcie şi de uitare din partea oficialităţilor, — D. Bolintineanu a fost unul dintre cele mai ispititoare subiecte pentru critica şi istoria noastră literară, incă din timpul vieţii lui. In ultimele decenii care au trecut de întîia jumătate a secolului nostru, însemnata lui activitate cetăţenească, ţinuta lui exemplară ca om politic şi ziarist, în serviciul celor mai înalte idealuri ale poporului nostru au readus în actualitate opera şi personalitatea lui D. Bolintineanu Se simţea deci necesitatea unei noi sinteze la dimensiuni care să permită examinarea atentă a orizonturilor deschise in ultimul timp, de cercetătorii noştri, pentru înţelegerea vieţii şi operei poetului. Intima legătură a acestora cu succesiunea atît de rapidă şi de importantă a momentelor istorice, pe care le-a trăit patria noastră între anii naşterii şi ai morţii lui D. Bolintineanu, impunea o situare amănunţită a poetului în epocă. Pe de altă parte ecourile preromantismului şi romantismului în opera lui, timpul petrecut de el la Paris şi activitatea lui literară şi politică, în anii care au premers revoluţiei din 1848, precum şi în anii exilului fruntaşilor români ai revoluţiei, călătoriile întreprinse de el în Europa şi Asia Mică şi în fine, volumul său de poezii în limba franceză, Brises d’Orneix, apărut în 1866. In capitala Franţei impuneau investigaţii mai amănunţite în bibliotecile şi arhivele de acolo. Această sarcină de onoare şi-a asumat-o timp mai bine de un deceniu — Teodor Vârgolici. Rezultatul acestei îndelungi şi laborioase cercetări din care descoperim de fapte noi şi precizări de amănunte semnificative în paginile periodicelor noastre din epocă, în enormul material arm- vistic referitor la evenimentele istorice al căror părtaş a fost şi D. Bolintineanu s-au îmbinat cu o scurtă dar fructuoasă peregrinare prin bibliotecile şi arhivele Parisului — este monografia Dimitrie Bolintineanu şi epoca sa, apărută de curind in colecţia de prestigiu a Editurii Minerva , Universitas. Temeinica formaţia de istoric literar — cunoscută din lucrările sale anterioare — i-a înlesnit lui Teodor Vârgolici realizarea unei vaste fresce de epocă, in care contribuţia personală se îmbină armonios cu folosirea a tot ceea ce au dat remarcabil in acest subiect predecesorii săi. Cartea recentă a lui Teodor Vârgolici nu este însă numai o so•e Teodor Vârgolici : ,,DIMITRIE BOLINTINEANU SI EPOCA SA" li dă lucrare ştiinţifică ci şi opera unui avîntat patriot, în sufletul căruia vibrează luminoasa conştiinţa politică de astăzi a poporului nostru. Autorul a scris-o cu pietate şi căldură in acelaşi timp, reliefînd acele trăsături ale personalităţii lui Bolintineanu care 111 impun astăzi preţuirii noastre chiar dacă o parte din opera lui — îndeosebi, dramaturgia şi idilele sale păstoreşti — a căzut sub incidenţa timpului, rămînînd numai ca documente ale epocii. Teodor Vârgolici a pus accentul major al lucrării sale pe biografia poetului, ca generatoare a operei lui, şi pe situarea ei în contextul european al epocii. Cercetarea atentă a vieţii lui Bolintineanu la Paris, in anii 1845—1848 şi 1849—1857, îi dă prilej autorului să contureze o foarte interesantă şi vie frescă a comportării românilor în capitala Franţei, ca studenţi in anii de pregătire şi în miezul revoluţiei din februarie 1848 şi apoi ca fruntaşi ai revoluţiei din Ţara Românească, exilaţi după sfirşitul dureros al acestei revoluţii. In context, reliefează cu amănunte noi şi semnificative personalitatea marilor prieteni ai României, romanticii vizionari Edgar Quinet şi Jules Michelet. Reconstituirea atmosferei de la Collège de France — instituţie universitară cu caracter popular, fără obligaţia înscrierii şi a examenelor, dar plină de atracţie, prin prestigiul cursurilor ţinute de aceştia şi de marele poet revoluţionar polonez Adam Mickiewicz — e astfel unul dintre capitolele cele mai grăitoare ale cărţii. De asemenea, paginile cu bogate amănunte inedite despre Biblioteca română din Paris, ca factor unificator al studenţimii din cele trei ţări româneşti de atunci. Paralel, autorul înfăţişează evoluţia poeziei lui Bolintineanu, de la tonurile elegiace ale debutului la accentele viguroase, tonice, ale poeziei de inspiraţie socială şi patriotică. Dar acestea sunt numai unele dintre darurile de preţ pe care ni le aduce monografia recentă a lui Teodor Vârgolici. O istorie a culturii (literaturii, ştiinţei, artei) este în primul rind o operă de largă sinteză, destinată a desprinde liniile de dezvoltare ale fenomenului studiat, concentrarea ideilor în concepţii şi curente in raport cu stadiul social-economic şi cu afirmarea forţelor politice ale vremii, ilustrind din plin cu material concret constatările formulate teoretic. Ea trebuie in acelaşi timp să exprime modalităţile clare de documentare, oferind rezultatele unor investigaţii exemplare din punct de vedere al valorii şi interpretării obiective. Sub acest unghi de apreciere, „Istoria teatrului in România“ (vol. II), corespunde celor mai riguroase exigenţe ale cercetării ştiinţifice. Ducînd mai departe firul dezvoltării teatrului românesc de la momentul revoluţionar paşoptist pină la sfîrşitul primului război mondial, colectivul de cercetători ai Institutului de Istoria artei din cadrul Academiei de ştiinţe Sociale şi politice a urmărit obiectivul propus iniţial de „a privi istoria teatrului ca pe o ramură a istoriei artei, care tinde să se afirme ca o formă de cunoaştere a realităţii de pe teritoriul României“, subliniind importanţa studiului artei populare, artei teatrale culte şi a marilor personalităţi artistice. Această precizare conceptuală impune cercetarea fenomenului teatral în toată amploarea şi complexitatea lui, in cele mai diverse etape ale dezvoltării societăţii, urmărindu-se o cit mai cuprinzătoare prezentare a mişcării teatrale româneşti. Cel de al doilea volum al „Istoriei teatrului in România“ Îşi indeplineşte cu prisosinţă scopul propus, concretizat in capitole substanţiale. El acordă o atenţie deosebită perioadei de formaţie şi organizare a teatrului, trecind atent in revistă : momentul important al Înfiinţării (1852), constituirea „Societăţii • „ISTORIA TEATRULUI IN ROMANIA“ (vol. II) Editura Academiei Republicii Socialiste România, dramatice“ (1877), apoi directoratele lui Ion Ghica şi Al. Davila, in fine cea de a treia etapă încheiată in 1918, făcindu-ne astfel să asistăm la marele proces de constituire şi afirmare progresivă a dramaturgiei şi artei scenice. Ceea ce distinge în mod deosebit act cercetarea asupra teatrului e distribuirea echilibrată a materialului documentar, dozată cu precizie şi nuanţare, în raport cu însemnătatea lui in ansamblul dezvoltării istorice, accentul pus pe momentele deosebite sau inovatoare, justificat de valoarea creaţiei dramaturgice şi a spectacolului. Intr-un domeniu atit de întins, parcurgind perioade atit de diferite din punct de vedere istoric, cultural şi artistic, selectarea materialului documentar şi orientarea cercetătorilor ca şi a cititorilor e o problemă dificilă, pe care autorii tratatului au rezolvat-o cu pricepere şi spirit critic necontestat. Merită a fi menţionată bogăţia informaţiei şi gruparea sistematică a datelor, urmind evoluţia ascensivă a teatrului în cele două intinse capitole, in măsură a da o imagine cit mai completă a artei scenice şi a ideilor despre teatru, urmate de primele contururi ale criticii dramatice româneşti. In această direcţie reţine în mod deosebit atenţia subcapitolul destinat a pune în lumină „Arta scenică la sfirşitul secolului al XIX-lea“, punctată strălucitor de prezenţa pleiadei de mari actori de la sfirşitul secolului trecut : Grigore Manolescu, C. I. Nottara, Aristizza Romanescu, a Agathei Bîrsescu şi actorilor ridicaţi în ambianţa şi sub puternica iradiere a protagoniştilor epocii (I. Niculescu, P. Liciu, I. Brezeanu, M. Ciucurescu şi în deosebi excepţionala personalitate a Aglaei Pruteanu). Capitole ample aduc mărturia unei îndelungate şi asidur munci de documentare, selectare şi concentrare a ideilor şi datelor fundamentale ale istoriei teatrului românesc. Ultimul — in acest sens — Incluzînd mersul gindirii teatrale şi trecind in revistă întreaga dezvoltare a ideilor despre teatru şi critica dramatică — de la N. Filimon la C. A. Rosetti şi M. Eminescu, şi apoi pină la Pompiliu Eliade, Al. Davila şi M. Dragomirescu — redactat cu competenţă de prof. Ion Zamfirescu, S. Alterescu, M. Florea, Letizia Giţă ş.a., se impune prin densitatea şi substanţialitatea fondului ca şi prin redactarea ponderată şi precisă pe planul exprimării stilistice. De altfel trebuie menţionat că, in ansamblul tratării, autorii au schiţat aprecieri de valoare şi diferenţieri nuanţate, chiar în cadrul operei aceluiaşi scriitor sau unor curente de gindire artistică apropiate — ceea ce conferă un caracter superior simplei relatări istoriografice. Lucrare remarcabilă prin scrupulul ştiinţific al informării şi organizării vastului material, realizată de colectivul Institutului de Istoria artei (redactor responsabil S. Alterescu) cu concursul unor colaboratori externi de specialitate, cadre din învăţămîntul superior etc., volumul al doilea al „Istoriei teatrului în România“ reprezintă o călăuză utilă în cunoaşterea dramaturgiei originale, mişcării teatrale şi artei scenice româneşti, o contribuţie de preţ in valorificarea culturii şi artei noastre teatrale, afirmată cu vigoare şi spirit patriotic in diferitele etape ale istoriei poporului român. O valoroasă lucrare de sintez* ) Prof. univ. Mircea Mancaș ; it. : în repetiţie la Teatrul Naţional „I. L Caragiale“ Pentru începutul stagiunii 1971—72 pe cele două scene ale Naţionalului bucureştean se află în repetiţii trei piese din dramaturgia originală. Astfel, vor revedea lumina rampei „Surorile Bega“ de Horia Lovinescu într-o nouă montare, datorată regizoarei Sorana Coroamă în scenografia Elenei Pătrăşcanu- Veakis. Din distribuţie : Eva Pătrăşcanu, Aimée Iacobescu şi Tamara Creţulescu în rolul celor trei surori Boga, alături de Eugenia Popovici, Cella Dima, Raluca Zamfirescu, Matei Gheorghiu, Alexandru Dragan, Gheorghe Cozorici şi alţii. Patru mari actori de comedie — Ion Finteşteanu, Alexandru Giugaru, Marcel Anghelescu şi Costache Antonin — sunt principalii interpreţi ai piesei lui Victor Ion Popa „Tache, Ianke şi Cadîr" care se repetă în aceste zile in regia lui Ion Finteşteanu şi scenografia lui Mihai Tofan. „Jocul de-a vacanţa“ de Mihail Sebastian, are, de asemenea, o strălucită distribuţie cuprinzînd pe Radu Beligan, Valeria Seciu, Matei Alexandru, Mihai Fotino, Simona Bondoc, Draga Olteanu etc. Regia : Mihai Berechet, scenografia : Ion Popescu Udriște. Paralel cu aceste piese se mai repetă, in regia lui Dan Nasta (decoruri : Mihai Tofan, costume : Gabriela Nazarie), „Prima zi de libertate" a dramaturgului polonez Leon Kruczkowski în interpretarea actorilor Silvia Popovici, Ovidiu Liviu Moldovan, Florin Piersic, Geo Barton, Mihaela Buta, Constantin Diplan, Igor Bardu, Mihai Fotino, Alexandru Haznaș și Emil Liptac. UNA PE ZI de MATTY ASI — Mi-e frică să nu ai şi un început de amnezie !.„ La prima consultaţie, parcă-ţi dădusem să înţelegi ceva... Perişor 400 De curind s-a sărbătorit la Perişor, în judeţul Dolj, împlinirea a patru secole de existenţă documentară a localităţii şi a 9 decenii de la înfiinţarea şcolii generale din localitate. Existenţa Perişorului ca aşezare omenească este atestată însă arheologic încă din paleolitic. Comuna — ne scrie corespondentul nostru judeţean. BECHERU — a cunoscut o înflorire nemaiîntâlnită în anii socialismului cu deosebire in urma cooperativizării micilor gospodării ţărăneşti, săvîrşită acum un deceniu. Astăzi satul Perişor are şosea asfaltată, un cămin cultural, un cinematograf şi electricitate. Un veritabilium spre lumină ! Aşa era normal! Trecind mai zilele trecute pe una din străzile comunei Maieru din judeţul Bistriţa Năsăud, eleva Ilişca Avram — ne informează corespondentul nostru judeţean AL. KISS — a observat pe trotuar, un portmoneu. S-a apropiat de locul cu pricina, a ridicat portmoneul şi cînd l-a deschis a constatat că in el se aflau peste 1 500 lei. Eleva s-a îndreptat imediat spre postul de miliţie. In scurtă vreme a fost găsit şi păgubaşul căruia i-au fost restituiţi banii pierduţi, întrebată de unul din consăteni, ce anume a indemnat-o să procedeze astfel, Ilişca Avram a răspuns simplu : — Aşa era normal ! Beneficiari iliciţi La cooperativa meşteşugărească „Deservirea populaţiei“ din Panciu, judeţul Vrancea, fotograful Călin Teodor a reuşit să dobîndească, in decurs de şapte luni, suma de peste 106 000 lei, adică peste 15 000 de lei lunar, şi aceasta din exercitarea „atribuţiei“ de cooperator. Cum de a obţinut o asemenea „remuneraţie“ ? Norocul i-a suris fotografului sub forma unei nesperate şanse : unitatea unde „activa“ lucra prin vărsăminte antecalculate stabilind cota de beneficii cu mult sub nivelul real al unităţii. Confundind buzunarul său cu al cooperativei, Călin Teodor şi-a însuşit diferenţa, încîntat de o asemenea afacere în care, fără să investească ceva, îşi asigura venituri grase. Culmea, cota fixată pe anul în curs, identică cu cea de anul trecut, nu a fost achitată nici cel puţin la vreme. Şi toate s-au întimplat fiindcă a profitat de miopia conducerii cooperativei. Noroc că alţii au reuşit să „fotografieze“ realitatea. Apetit pantagruelic! O anchetă întreprinsă de organele miliţiei economice prin pivniţele întreprinderii industriei vinului din judeţul Mureş — ne informează corespondentul nostru judeţean I. DELEANU — a descoperit un minus de aproximativ un milion lei. Numai in pivniţele Tirnăvenilor au ieşit la iveală lipsuri de aproximativ 800 000 lei. Autorii acestui apetit pantagruelic merită, desigur, toată atenţiil. Le-o vom acorda şi noi în continuare pe măsura dezvăluirii integrale a tuturor aspectelor acestei ample delapidări. Acvariile fosilifere din Piatra Neamţ Muzeul de ştiinţele naturii din Piatra Neamţ este vestit prin bogata sa colecţie de peşti fosili, unii dintre ei unici in lume — ne scrie corespondentul nostru judeţean C. AZOVTu. Numai de la începutul acestui an, zestrea paleoihtiologică a muzeului a fost îmbogăţită cu peste 700 de noi exemplare de peşti descoperite cu prilejul unor săpături efectuate în masivul Cozla. Dintre aceştia, o valoare deosebită o prezintă peştele şarpe şi peştele spadă. După aprecierile specialiştilor, sunt exemplare rare in Europa. Ţinîndu-se seama de bogăţia şi valoarea ştiinţifică a materialului paleofaunistic existent, masivul Cozla, Pietricica şi Cernegura — acvarii fosilifere — au fost declarate rezervaţii ştiinţifice. Rubrică redactată de DUMITRU TABACU cu sprijinul corespondenţilor judeţeni O TI PIENE -------------------------------------- ---- ---- f/România libera" 1 TÎNARUL MODELUL SAU In fiecare sector de muncă — atelier, hală, secţie, birou etc. — lucrează laolaltă oameni aparţinind diverselor generaţii — tineri şi virstnici avind nu numai nivele diferite de calificare, dar şi o experienţă de viaţă diferită. Tinzind continuu spre desăvirşirea calificării lor profesionale, tinerii învaţă de la virstnici, preţuind (adesea fără prea mult discernămint) de la ei nu numai „secretele meseriei“, dar şi anumite deprinderi de comportare şi conduită. In acest sens putem afirma cu deplin temei că in fiecare loc de muncă, adulţii, fără excepţie, mai ales cei care au o calificare bine determinată sau o anumită responsabilitate pe linie administrativă, sunt (chiar şi fără voia lor) educatori pentru tinerii cu care lucrează, cărora le transmit odată cu cunoştinţele lor profesionale şi propriile trăsături morale şi concepte de viaţă. — In cei peste patruzeci de ani de cînd lucrez in meserie — imi spune comunistul Ion Gh. Vasile, şef de echipă la secţia „forjă grea“ de la Uzina de maşini grele Bucureşti, am lucrat mai mult cu tineri. E drept că ei nu au priceperea lucrătorilor cu vechime, dar au alte calităţi. Sunt mai dinamici, mai întreprinzători, iar dacă sunt supravegheaţi şi li se dă timp de acţiune unde să-şi manifeste iniţiativa, sint in stare de minuni... — în secţia „forjă grea“ s-a produs vreo asemenea „minune" ? A zimbit pe sub mustaţa tăiată scurt. ’ — Da, chiar foarte recent. E vorba de presa hidraulică de şase mii de tone forţă, utilizată la forjări de piese foarte mari şi care in urma defectării a fost reparată de trei muncitori, toţi trei foarte tineri. A fost o operaţie grea care a cerut nu numai pricepere dar şi eforturi fizice considerabile... — înseamnă că aveţi tineri de nădejde in echipă... — Sint aşa cum i-am învăţat să fie. Tinerii depind mult de colectiv, de oamenii cu care lucrează şi de la care învaţă şi bune şi rele... Nu zic că vreunul dintre cei mai in vîrstă l-ar îndemna pe cutare tînăr : „du-te şi fă!“, deşi el ştie bine că îl îndeamnă la rău dar se intimplă ca chiar oameni în toată firea să aibă o conduită nu tocmai corectă şi tinerii să le urmeze exemplul. Că ăştia sunt tinerii: „dacă nenea are voie să facă cutare lucru, eu de ce să nu fac ?“ zic ei. Şi aşa se naşte răul. Eu vorbesc din experienţa mea de ani de zile pentru că, să spun drept, de cîtva timp nu prea am mai avut cazuri deosebite. La noi toată lumea munceşte şi dacă unul nu ţine pasul, dacă intirzie sau lipseşte ori se ţine de alte prostii, nu rezistă, înseamnă că alţii trebuie să facă treaba lui. Asta merge o dată, de două ori, mai e ajutat, se mai discută cu el, şi cind se constată că tot înapoi trage, trebuie să plece. Aşa s-a intîmplat cu un lăcătuş, Ion Zamfir. Meserie ştia, dar ce folos ? Ii plăcea să tragă la măsea şi să chiulească. Ba mai învăţa şi pe alţii să facă la fel. A fost scos din secție şi de atunci am auzit că se tot plimbă prin uzină. A schimbat vreo cinci locuri de muncă, pentru că nimeni nu-1 suportă cu apucăturile lui. Nu știu unde o să ajungă băiatul ăsta... — Intr-adevăr, ce se va alege de un muncitor tînăr ca Zamfir care e aruncat de colo, colo ? N-ați încercat să-l ajutaţi şi altfel ? — Dacă l-am ajutat ? Se înţelege că am avut discuţii multe şi lungi cu el. L-am întrebat o dată : „Tu de ce nu iei exemplul lui Brătiş, care s-a calificat aici, în secţie, sau al lui Preda?“ N-a zis nimic dar a doua zi a întîrziat iar, pentru că aşa era învăţat, el ştie de unde. Uite şi Preda (că mi-am adus aminte) a fost un „caz“, dar n-a fost aşa. Am schimbat cu el vreo două vorbe, şi gata. Acum Preda nu mai e cel dinainte. A făcut parte din echipa care a reparat presa de şase mii. Cazul lui Zamfir rămîne un caz izolat. Continui investigarea opiniilor la Uzina de maşini grele’ Bucureşti, încercînd să definesc potenţele educative de care beneficiază tinerii de aici. Un alt şef de echipă, Ion Toader, de la aceeaşi secţie forjă, îmi spune: — In echipa mea sunt patru tineri, doi dintre ei — Milea şi Pantelimon — chiar foarte tineri , abia au împlinit 18 ani. Sunt inimoşi, vrednici, inventivi, uneori chiar peste măsură de inventivi, şi ca toţi tinerii mai puţin atenţi la siguranţa personală şi la regulile de protecţia muncii, la noi foarte severe având în vedere volumul utilajelor, ceea ce ne obligă să stăm tot timpul cu ochii pe ei.. — înseamnă, totuşi, că nu pun probleme deosebite... — Nu, dacă ne referim strict la muncă. — Altfel... ? — Altfel au mai fost şi necazuri. De exemplu, la un mod Ce exemple le oferim tinerilor prin conduita noastră ? — Fiecare loc de muncă este o şcoală a educaţiei tinerilor, fiecare ado’t — un educator • De ce modelul pe care şi-l alege tinerul nu este totdeauna cel ideal? ment dat. Tudor Pantelimon îşi lăsase plete, după „moda" asta deşuchiată. Ce era de făcut ? M-am gindit că dacă o să-i zic să se tundă n-o să mă asculte. In definitiv, fiecare e stăpîn de capul lui. Am procedat altfel: într-o pauză am adus vorba despre „moda nouă“, faţă de care ne-am exprimat dezaprobarea, bineînţeles atunci cînd se exagerează. N-am făcut nici o aluzie la el, dar a doua zi a venit tuns ca lumea. Se ruşinase... La secţia „mecano-sudură“ a aceleiaşi uzine l-am găsit pe şeful de echipă Aurelian Miu, care e şi secretarul organizaţiei de partid a secţiei. De la început, el a ţinut să-mi facă cunoscută performanţa realizată de echipa sa, anume construirea la numai Şase luni de la intrarea in funcţiune a secţiei a unei carcase a generatorului turbinei de 360 mega-waţi. Piesa respectivă, uriaşă şi complicată, fusese lucrată de trei tineri. — Trebuie să ştiţi, precizează el, că în Franţa, unde am fost pentru specializare, o asemenea lucrare e executată de muncitori cu o înaltă calificare. Aflu apoi că au fost si alci tineri care n-au intrat de la început in ritmul general de muncă, dar care, ajutaţi de ceilalţi, avind viu în faţă exemplul colegilor lor mai virstnici, s-au redresat curind. Exemplul lui Florian Gîndac, care în prezent este secretarul comitetului U.T.C. pe secţie, este poate cel mai semnificativ sub raportul acestei influenţe. — Tinărul acesta venise în uzină cu nişte păreri destul de ciudate despre muncă — imi spune Aurelian Miu. Aflase probabil de la alţii prin şcoala profesională ori din afară, că dacă eşti într-o mare uzină, ca începător, nu prea ai responsabilităţi. Aşa că de cite ori îl căutam nu era de găsit. N-am discutat, mult cu el ci i-am dat sarcini precise şi l-am controlat, cerîndu-i apoi socoteală. L-am ţinut adică strîns şi el a înţeles curind că nu e cum îşi imaginase şi că trebuie să muncească. Azi e unul dintre cei mai buni muncitori. Cele prezentate demonstrează rolul covirşitor pe care îl are asupra formării tinărului ca om şi cetăţean, climatul sănătos al muncii productive. Mult mai receptiv decit vîrstnicul la tot ce se află în jurul său, tinărul tinde totdeauna să-şi evalueze propria sa personalitate in raport cu mediul in care se află, să se integreze activ in acest mediu utilizînd, la nivelul propriei sale înţelegeri, valorile etice cu care vine in contact. Grăbit totdeauna in a se afirma şi a dobîndi experienţa de viaţă a celor maturi, el îşi alege un „model“, care sintetizează toată experienţa sa de viaţă, tot ce l-a atras şi l-a impresionat la cei cu care se găseşte in legătură continuă şi directă. Spiritul lui de selectare şi discernere este însă cel mai adesea contradictoriu şi de aceea „modelul“ se constituie în subconştientul tinărului sub raport etic şi social nu numai din elemente pozitive ci şi din mai multe sau mai puţine elemente negative, după împrejurări. Un „model" pentru tînăr poate fi in egală măsură şi şeful de echipă sau maistrul, care îl pot impresiona prin înalta lor calificare şi exigenţă faţă de meserie, dar şi X, care avind vechime şi o anume „experienţă“ de viaţă, il atrage mai întîi la „una mică“, după care urmează indiscutabil „una mai mare !“ De cele mai multe ori „modelele negative“ la care m-am referit acţionează inconştient. Respectivii sunt convinşi că nu fac nimic rău şi acţionează in virtutea unei mentalităţi căreia nu sunt în stare să-i descifreze efectele nocive. Asemenea exemple n-au lipsa nici la Uzina de maşini grele Bucureşti. Intr-un anume fel, dificultăţile pe care şefii de echipă şi maiştrii le întimpină in legătură cu unii dintre tineri îşi au izvorul tocmai in adoptarea de către aceşti tineri a unor deprinderi şi modalităţi de conduită învăţate de la virstnici. Cazul lăcătuşului D. Popescu, care obişnuia să-i atragă pe unii dintre tineri, colegi cu el de echipă, la băutură, sau al tăietorului autogen A. Ciolpan care, abandonîndu-şi maşina nouă de tăiat la care lucra pleca la băutură împreună, de asemenea, cu tineri, nu puteau fi, se înţelege, decit exemple negative. E drept că atit D.P., in meseria lui de lăcătuş cit şi A.C., în aceea de sudor, sunt bine pregătiţi şi atunci cînd au de executat o lucrare se poate pune bază pe ei. (Trebuie să adaug că A.C. este singurul din uzină care se pricepe să lucreze pe o maşină de tăiat adusă din import). Dar sunt oare acestea elemente care să facă influenţa negativă faţă de tineri, mai puţin dăunătoare? Nicidecum. Putem spune chiar că în astfel de condiţii comportamentul lor în afara uzinei, aureolat de renumele de buni muncitori, este cu atît mai pernicios. Necăjiţi de viaţă, tinerii n-au fost surprinşi de această ciudată dualitate a conduitei şi au considerat-o firească, de vreme ce ea există ! De ce „modelul" pe care şi-l alege tinărul la locul de muncă nu este totdeauna cel ideal ? Răspunsul la această întrebare nu-i priveşte numai pe cei investiţi, intr-un fel sau altul, cu educaţia şi supravegherea tinerilor, nu numai pe şeful de echipă, de birou, de secţie etc., ci pe toţi, pe fiecare cetăţean adult în parte ca factor activ de educaţie in relaţiile, de orice natură, cu tinerii. Opunînd modelelor anarhice, stăpînite de mentalităţi retrograde şi apucături învechite, dăunătoare, modelul unor oameni integri, al unor comunişti devotaţi, stăpîniţi de simţul datoriei, al cinstei şi onestităţii eliminînd din activitatea noastră tot ce e dăunător şi ar constitui pentru tineri motiv de copiere şi imitaţie, contribuim efectiv şi eficient la educarea noii generaţii. ION VLAICU Ştafeta pionierilor - o inedită activitate pionierească Marţi 31 august a.c. s-a dat startul „Ştafetei pionierilor“ — o inedită şi amplă acţiune iniţiată în cinstea celei de-a doua Conferinţe Naţionale a Organizaţiei Pionierilor. Beneficiari ai unei rodnice colaborări dintre Casa de Economii şi Consemnaţiuni, Radioteleviziune şi Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor, 200 pionieri reprezentînd toate judeţele ţării şi Capitala, au pornit într-o frumoasă şi instructivă excursie organizată de aceste instituţii şi subvenţionată de Casa de Economii şi Consemnaţiuni. Itinerariul ştafetei oferă micilor excursionişti posibilitatea de a cunoaşte locuri şi monumente istorice din ţara noastră, realizările de azi care oglindesc succesele obţinute de poporul nostru muncitor sub conducerea înţeleaptă a Partidului Comunist Român, pe drumul edificării socialismului în patria noastră. In toate localităţile prin care vor trece, copiii se vor intîlni cu colegii lor, prin manifestări comune ştafeta devenind şi o ştafetă a prieteniei şi a unui instructiv schimb de experienţă. La sfirşitul excursiei, în frumosul Palat C.E.C. din Capitală, va avea loc un interesant concurs „Cine ştie — cîştigă" dotat cu premii oferite de Casa de Economii şi Consemnaţiuni, in cadrul căruia membrii ştafetei pioniereşti se vor întrece in a da răspunsuri privind obiectivele vizitate. MEMENTO TRIPTIC DE BALET ROMANESC : Opera Română (16 48 20), ora 19.30 la Areneile Romano : DOMNISOARA DE BELLE-ISLE : Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra", la Teatrul de vară Herăstrău, ora 20 . SONATUL LUNII : Teatrul „C. Tonate" (15 56 78), la Grădina Boema, ora 20. PARADA CIRCULUI (PANORAMIC) Patria (11 86 25), orele 10 - 12,45 -15 30 - 18 - 20,30. CROMWELL: Scala (11 03 72), orele 10 - 13 30 - 17 - 20,30 ; Capitol (16 29 17), orele 8,30 - 11,15 - 14,15 La ora 20 Gala filmului vietnamez - Misiunea tinerei Nhung , Grădină, ora 19.30. CINTAREŢUL BUCLUCAŞ : Festival (15 63 84), orele 9 - 11 15 - 13 30 -16 - 18.30 - 21 ASEDIUL: Central (14 1224) orele 9 - 11.15 - 13.30 — 15 45 — 18 — 20,15; Griviţa (17 08 58), orele 9.30 - 11.45 - 16 - 18 15 - 20,30. ARTICOLUL 420 : Luceafărul (15 87 67), orele 9 - 12 30 - 16.15 - 20 ; Grădina Doina, ora 19 30 ; București (15 61 54), orele 9 - 12 30 -16.30 - 20 ; Favorit (31 06 15), orele 9.15 - 12.30 - 16 - 19.30. CORTUL ROȘU : Timpuri Noi (15 6110), orele 9.30 - 12.15 - 16 - 19. SIMON BOLIVAR : Excelsior (18 10 88) orele 8.45 - 11 - 13.30 - 16 - 18.30 - 21 ; Aurora (35 04 66) orele 9 - 11.15 - 13.30 - 15.45 - 18 ; Grădină, ora 20.15 ; Parcul Herăstrău, (11 91 26), oro 19.30. BRIGADA DIVERSE IN ALERTA : Arta (21 31 86), orele 15.30 - 18 ; Grădină, oro 20.15; Buletti (15 62 79) orele 15.30 — 18 : Grădină, oro 20.15 ; Liro 131 71 71), orele 15.30 - 18 : Grădină, oro 19.45 ; Volga (11 91 26), orele 9 - 11.15 - 13.30 - 15.45 - 18.15 - 20.30. TICK, TICK TICK : Melodia (12 06 88), orele 9 - 11.15 - 13.30 - 16 - 18.30 - 20.45 ; Modern 123 71 01), orele 9 - 11.15 - 13.30 - 16 - 1815 - 20.30 ; Grădină, ora 19.30. SAPTAMINA NEBUNILOR : Ferentari (23 17 50), orele 15.30 - 17.45 - 20; Cosmos (35 19 15) orele 15.30 - 18 - 20 15; Progresul (23 94 10) orele 15.30 - 18 - 20.15. FLOAREA SOARELUI : P o r e o (31 32 52), orele 15.45 - 18 - 20; Floreasco (33 29 71), orele 15.30 - 18 - 20.30; Popular (35 15 17), orele 15.30 - 18 - 20.15 CUM AM DECLANŞAT Al D------ RĂZBOI MONDIAL : înfrăţirea între popoare 117 31 64) orele 15.30 - 19. OMUL ORCHESTRA : Feroviar (16 22 73), orele 9 - 11.15 - 13.30 - 16 - 18.30 - 20.45 . Glorio (22 44 01), orele 9 - 11.15 - 13.30 - 16 - 18.15 - 20.30. Miorito 114 27 14), orele 9 - 11.15 - 13.30 - 16 - 18.15 - 20.30. MERIDIANUL ZERO Drumul Sării (31 28 13), orele 15.30 - 17.45 - 20. UN ITALIAN IN AMERICA : Dacia (16 26 10), orele 8.30-20 în continuare. SECRETUL PLANETEI MAIMUȚELOR : Bucegi (17 05 47). orele 15.45 - 18 ; Grădină ora 20.15 ; Gutești 117 55 46) orele 15.30 - 17.45 - 20. RISCUL: Flacăra (21 35 40). orele 15.30 - 18 - 20. UN LOC PENTRU ÎNDRĂGOSTIT!i Victoria (16 28 79). orele 9 - 11.15 - 13 30 - 16 - 18.30 - 20.45 : Tomis (21 49 46) orele 9 - 11.15 - 13.30 -15.45 - 18 • Grădină ora 20 : Flamura (23 07 40). orele 9 - 11.15 -13.30 - 16 - 18.15 - 20.30 UN TAXI PENTRU TOBRUR : Lumina (16 23 35). orele 9—16 In continuare 18.15 — 20.30 ; Sala Palatului, ora 19.30. IL CUNOASTETI PE URBAN » : Unirea (17 10 21). orele 15.30 - 18. NOTRE DAME DE PARIS : Viitorul (11 48 03) orele 15.45 18 - 20.15. DIRECŢIA BERLIN : Munca (21 50 97) orele 16 - 18 - 20. ROATA VIEŢII : Doina (16 35 38), orele 11.30 - 13.45 - 16 - 18.15 -20.30 . La ora 10 Program pentru copil. O FLOARE ŞI DOI GRĂDINARI : Crîngcşî (17 38 81) orele 10 - 15.30 - 19; Viton (21 39 82), orele 16. Grădină, ora 20 ; Ioromei (bd. Bucureștii Noi nr. 166), orele 15.30 - 18.45. CAPCANA: Rohovo (23 91 00), orele 15.30 - 18 - 20.15. GRESEALA FATALA : Moșilor (12 52 93), orele 15.45 - 17.45; Grădina oro 20. HELLO DOLLY: Select (14 27 14), ora 19.30 . Gradina Festival, ora 19.30. JANDARMUL SE ÎNSOARA : Unirea (17 10 21), orele 20. Cinemateca sala Union (13 49 04) SPARTACUS , orele 9 — 12.15 — 15.30 - 19. MIERCURI 1 SEPTEMBRIE 16.30 . Fotbal Selecţionata divizionara - C.F.R Beograd Transmisiune de pe stadionul Republicii ; 18 20 : Universal-şotron - enciclopedie pentru copil; 18 45: .Mult e dulce şi frumoasa*.. Emisiune de prof dr. Sorin Stotl ; 19 : Melodii populare interpretate de Maria Pietroiu şi Radu Gheorghe ; 19.20 : 1001 de seri ; 19.30 : Telejurnalul ; 20 : Reportaj la 470 de atmosfere ; 20 15 : Melodiile serii ; 20 30 : Tele-cinemateca ; „Bun venit d-te Marshall" ; 22 : Teleglob : R. D. Vietnam. La nord de paralele 17 ; 22 25 : Telejurnalul ; 22 35 : Fotbal : Selecţiuni înregistrate din meciul Ungaria - Iugoslavia. Transmisiune de la Budapesta. JOI 2 SEPTEMBRIE Programul I 17 30 • Emisiune în limba maghiară . 18 30 : La volan - emisiune pentru conducătorii auto ; 18.50 : Timp şi anotimp în agricultură ; 19.10 : Pentru sanătatea dv . 19 20 : 1001 de seri ; 19 30 : Telejurnalul ; 20.10 : Ţara, ţărişoara mea ! Spectacol susţinut de Ansamblul „Brăduleţul* al sindicatelor Uzinelor de Autocamioane Braşov ; 20.30 : Aventuri în epoca de piatră - film de desen animat ; 21 : Interpretul săptămînîi. Mono Motico ; 21 20 : Cadran Internaţional ; 22.10 : Arabescuri pe un album — Chopin. Interpretează un grup de balerini ai Operei Române ; 22.35 : Telejurnalul Programul II 20.10 : Punct-contrapunct ; 20.50 : Buletin de ştiri ; 20.55 : Viaţa economică a Capitalei ; 21.10 : „Planeta giganţilor* — reluarea episodului VIII 22 : Concert popular. Arii din opere şi operete, canzonete serenade şi piese Instrumentale de virtuozitate.