România Liberă, noiembrie 1971 (Anul 29, nr. 8406-8430)

1971-11-02 / nr. 8406

Proletari din toate ţările, uniţi-vă! A ^f§M #gf COTIDIANUL CONSILIULUI NATIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE ECOMOMIŞTII COMENTEAZĂ PENTRU CITITORII MOŞTRI CIFRELE ŞI OPŢI­UNILE ACTUALULUI CINCINNAL O RATĂ OPTIMA A ACUMULĂRII . După cum se ştie, o op­ţiune fundamentală a politi­cii economice a partidului nostru, pregnant oglindită in actualul cincinal, este preve­derea în continuare a unei rate înalte a acumulării, de 30—32 la sută. Care este o­­biectivul urmărit de această opţiune ? — Creşterea continuă şi ra­pidă a venitului naţional, con­diţie esenţială a progresului e­­conomic şi social al ţării noa­stre, poate fi obţinută numai prin alocarea, pentru lărgirea producţiei, a unei părţi însem­nate din valoarea nou creată. Planul cincinal menţine, de­ a­­ceea, o asemenea proporţie din­tre fondul de acumulare şi fon­dul de consum care să asigure o legătură raţională între obiec­tivele de perspectivă şi nevoile imediate ale societăţii noastre, care să permită creşterea armo­nioasă a întregii economii şi a­­sigurarea condiţiilor necesare ca ţara noastră să ajungă cit mai curînd la un venit naţional pe locuitor comparabil cu cel din ţările dezvoltate. Menţine­rea unei rate înalte a acumulă­rii nu este, deci, un scop în sine, ci corespunde pe deplin actualei etape de dezvoltare a ţării. Această idee a fost, de altfel, strălucit subliniată de că­tre tovarăşul Nicolae Ceauşescu în expunerea sa la cel de-al X-lea Congres al partidului. „Progresul economic şi social al fiecărui popor, spunea secre­tarul general al partidului, gra­dul de civilizaţie din fiecare ţară, sunt determinate în măsu­ră hotărîtoare de realizarea u­­nui raport just între fondul de acumulare şi fondul de consum... Asigurarea unei rate înalte a acumulării devine şi mai arză­toare în epoca modernă, în con­diţiile revoluţiei tehnico-ştiinţi­­fice mondiale, care impune şi în acelaşi timp determină o dez­voltare vertiginoasă a forţelor de producţie”. Efortul material pe care il ac­ceptă societatea prin asigurarea unei rate înalte a acumulării este pe deplin justificat şi răs­plătit, deoarece în acest fel se asigură un ritm mai rapid de dezvoltare economică , şi, în ace­laşi timp, o creştere mai accen­tuată a nivelului de trai. — Este o idee deosebit de preţioasă pe care v-am ruga să o ilustraţi cifric. — Stabilirea raportului dintre acumulare şi consum a făcut o­biectul unor atente analize, din­tre variantele posibile alegîn­­du-se în final cea optimă. în­­tr-adevăr, dacă s-ar fi stabilit o rată a acumulării cu 3—5 la sută mai mică decît cea fixată prin plan, pînă la sfirșitul de­ceniului fondul de consum ar fi scăzut cu 35—50 miliarde lei față de varianta adoptată. O statistică a ritmurilor reali­zate in ultimele trei cincinale demonstrează, de altfel, faptul că sporirea ratei acumulării duce nemijlocit la creşterea fon­dului de consum. O creştere a ratei acumulării de la 17,3 la sută (1956—1960) la 25,7 la sută (1961— 1965) și la 30,5 la sută (1966— 1970) a dus la următoarele rit­muri medii ale fondului de con­sum în perioadele amintite : 4,8 la sută ; 5,8 la sută ; 6,2 la sută. Majorarea, în actualul cincinal, a ratei acumulării la 30—32 la sută determină o creștere me­die anuală a fondului de con­sum, superioară celor obţinute în perioadele precedente : 7,6 la sută. — Care sînt premisele care au permis, în ţara noastră, stabilirea unei rate înalte a acumulării ? — în primul rînd este vorba de posibilităţile pe care le cre­ează actuala revoluţie tehnico-­ ştiinţifică, posibilităţi care obli­gă de fapt toate ţările să-şi spo­rească rata acumulării. Cu atît mai mult această cerinţă se pune la noi, dat fiind decalajul tehnologic şi de productivitate a muncii care ne desparte de ţările cele mai dezvoltate. Pe de altă parte, în ţara noa­stră există şi importante posi­bilităţi economice ale acumulă­rii. Este vorba de faptul că dez­voltarea foarte rapidă din ulti­mii ani a industriei producă­toare de mijloace de producţie a dus la crearea unei structuri economice favorabile acumulă­rilor productive superioare. Creşterea rapidă a comerţului exterior şi, în general, a rela­ţiilor economice externe. Îmbu­nătăţirea în continuare a struc­turii importurilor şi exporturi­lor, creşterea eficienţei lor, am­plifică, de asemenea, potenţia­lul de acumulare al ţării. — Pornind de la ideea pe care aţi formulat-o că acu­mularea nu este un scop în sine, ea urmărind dezvolta­rea rapidă şi multilaterală a societăţii noastre, vă rugăm să insistaţi puţin asupra e­­ficienţei folosirii fondurilor de acumulare. — Rata înaltă a acumulării se caracterizează, în actualul cincinal, prin marele volum de investiţii prevăzut a se realiza, investiţii ce însumează 470 mi­liarde lei. Cifra demonstrează grăitor atit marea forţă econo­mică a societăţii noastre socia­liste, cit şi importantul efort pe care poporul nostru îl face, în mod conştient, pentru construi­rea societăţii multilateral dez­voltate. Făcînd o comparaţie în­tre investiţiile prevăzute în ul­timele cincinale şi creşterea ve­nitului naţional avem o ima­gine grăitoare a înaltei eficienţe economice a investiţiilor din ac­tuala perioadă de dezvoltare a ţării. Dacă în cincinalul 1953— 1960 unui procent de creştere a investiţiilor i-au corespuns 0,64 procente de creştere a venitului naţional, în perioada 1966—1970 la fiecare procent de mărire a investiţiilor s-a obţinut 0,73 pro­cente de creştere a venitului naţional iar în cincinalul actual 1,37 procente. Ce demonstrează aceste pro­cente ? Faptul că, eficienţa glo­bală a investiţiilor a sporit, in acest cincinal creşterea prevă­zută fiind de-a­ dreptul excep­ţională. Explicaţia acestei efici­enţe ridicate a investiţiilor stă în mai mulţi factori. Voi men­ţiona amplificarea posibilităţilor oferite de actuala revoluţie teh­­nico-ştiinţifică, îmbunătăţirea repartizării pe ramuri a inves­tiţiilor (creşterea ponderii aces­tora în ramurile ce oferă o efi­cienţă înaltă), sporirea volumu­lui şi ponderii investiţiilor din agricultură. Fireşte că obţinerea unei eficienţe tot mai ridicate depinde şi de felul în care toţi oamenii muncii angrenaţi în procesul de transpunere în viaţă a planului de investiţii prevăzut vor şti să folosească cit mai ra­ţional cele 470 miliarde lei. Am convingerea că această impor­tantă sarcină, a cărei îndepli­nire corespunde pe deplin inte­reselor vitale ale întregului po­por, va fi privită cu o înaltă răspundere de toţi membrii so­cietăţii noastre. PAUL MARIAN Convorbire cu conf. univ. dr. Ion Blaga 1971 - 1975 I •STERE­­­TlTIILOIl E5PULLI BTOARIU OCINII Oi IfTfllll iiilflMI NATIONAL 1966 -1970 PERSPECTIVELE CAPACITĂŢII Virgil Bradaţeanu Sint tot mai multe cifrele care au poezie nu numai pentru matematicieni, sint tot mai des intîlnite rubricile statistice care poartă semni­ficaţii deosebite, accesibile tuturor, specialişti şi nespe­­cialişti in materie, autori şi beneficiari totodată a tot ceea ce ele cuprind. Aşa apare bunăoară aceea care stabileşte pentru anii actualului cincinal la peste un milion numărul noilor locuri de muncă ; aici rigoa­rea statistică se amplifică prin semnificaţiile practice ale faptului şi nimeni nu poate primi fără emoţie rea­litatea, cifra de un milion, cu tot ceea ce reprezintă ea pentru oamenii­­ ale căror destine se vor împlini in a­­ceastă splendidă perspectivă. Un milion de noi locuri de muncă, aşadar aproape echi­valentul sporului natural al populaţiei in această jumă­tate de deceniu, un milion, aşadar mii, zeci şi sute de mii de posibilităţi pentru a­­firmarea energiei tinere sau a maturităţii experimentate sau în puţine cuvinte concre­tizarea noilor perspective ale capacităţii în România socia­listă. Ele sunt totodată rezul­tatele evidente ale unui sis­tem social a cărui raţiune o reprezintă bunăstarea şi fe­ricirea oamenilor, a nobilelor idealuri socialiste conjugate cu realele posibilităţi şi au­tenticele perspective ale na­ţiunii noastre, de către Parti­dul Comunist Român, condu­cătorul întregului popor in drumul său către culmile progresului şi ale civilizaţiei. Trăim într-o societate multilateral dezvoltată, în­floritoare, ca principali bene­ficiari ai propriilor noastre capacităţi puse in condiţii optime de afirmare. Este e­­vident pentru oricine, fiecare fiind beneficiarul lor, că, în afirmarea capacităţii, există pretutindeni asemenea con­diţii. Vorbesc de la sine şco­lile de toate gradele şi in­­văţămintul gratuit, şcolile ale căror uşi sunt deschise capacităţii şi numai ei, vor­beşte de la sine posibilitatea oferită fiecăruia de către so­cietatea socialistă de a-şi pune în valoare calităţile şi (Continuare în pag. a 3-a) Marele complex expoziţional al Bucureştiului se pregăteşte pentru manifestările anului 1972 După zece zile de funcţio­nare, Expoziţia internaţională de echipament şi utilaje pen­tru agricultură, industria ali­mentară şi industria de am­balaje şi-a închis porţile. Reu­nind peste 200 de firme din 20 de ţări, expoziţia s-a bucurat de un larg interes, fiind vizi­tată de peste 100 000 de per­soane, dintre care 6 500 specia­lişti români şi străini. — Bilanţul încheiat relevă că expoziţia şi-a atins scopul pro­pus — ne-a precizat arh. CLAU­­DIU POPEŞTE­ANU­, directorul Tirgului internaţional Bucu­reşti — facilitîrnd o mai bună cunoaştere a ofertei producăto­rilor români şi străini în do­meniile respective. Negocierile purtate cu acest prilej, în bună parte materializate în contrac­te ferme de export-import, des­chid noi perspective dezvoltării şi diversificării schimburilor comerciale ale ţării noastre în sectoarele care au format o­­biectul expoziţiei. Putem afir­ma că această manifestare in­ternaţională a constituit un suc­ces de bun augur pentru între­gul nostru program expoziţional stabilit pentru proximii doi ani, piaţa românească dovedindu-se şi de data aceasta atractivă pentru cercurile economice de peste hotare. Despre interesul manifestat faţă de aceste expoziţii inter­naţionale specializate organiza­te de ţara noastră, ne-au vor­bit şi mulţi participanţi străini. TUDOR GHEORGHIU (Continuare în pag. a 5-a) în cuprinsul ziarului: 9 Teatrul, o şcoală pentru tinăra generaţie 9 Conştiinţa viitoarei profesii 9 Cum decurge cooperarea interuzinală Preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, a primit pe ziarista franceză Genevieve Tabouis Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socia­liste România, Ion Gheorghe Maurer, a primit, luni după­­amiază, pe cunoscuta ziaristă şi publicistă franceză, Gene­vieve Tabouis, care face o vi­zită în ţara noastră. La primire, desfăşurată în­tr-o atmosferă de cordialitate, au participat George Maco­­vescu, prim-adjunct al mi­nistrului afacerilor externe, precum şi Pierre Pelen, am­basadorul Franţei la Bucu­reşti. (Agerpres). Marti 2 noiembrie 1971 TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU A PRIMIT PE PROFESORUL AMERICAN DE ORIGINE ROMÂNĂ GEORGE PALLADE Luni, 1 noiembrie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar ge­neral al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat, a primit pe profesorul american de origine română de la Universitatea Rockefeller, membru al Academiei Naţionale de Ştiinţe din Washington, Geor­ge Pallade, care, la invitaţia A­­cademiei Republicii Socialiste România, face o vizită în ţara noastră. La primire au participat to­varăşul Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secre­tar al C.C. al P.C.R., şi acad. Miron Nicolescu, preşedintele Academiei Republicii Socialiste România. A fost, de asemenea, de faţă Ion Românu, consilier la C.C. al P.C.R. în cadrul convorbirii care a avut loc cu acest prilej au fost abordate probleme ale cooperă­rii dintre savanţii din România şi Statele Unite ale Americii în diferite compartimente de cer­cetare, ale schimbului de expe­rienţă pe planul învăţămîntului universitar, în interesul activi­tăţii ştiinţifice din cele două ţări, al progresului general. Convorbirea s-a desfășurat într-o atmosferă de cordialitate. O condiţie a procesului productiv: asigurarea funcţionării continue a instalaţiilor De curind, Consiliul de Stat ■ a adoptat un decret privind si­guranţa in funcţionare a maşi­nilor, utilajelor, instalaţiilor, a­­paraturii de măsură, control şi automatizare din organizaţiile socialiste de stat. In legătură cu prevederile acestui decret, a cărui importanţă nu va scăpa credem cititorilor noştri, l-am rugat pe tov. ing. D. Niculescu, inspector general de stat pen­tru calitatea produselor, să co­menteze măsurile prevăzute de acest important document. Decretul a devenit necesar ca urmare a dezvoltării impetuoa­se a bazei tehnico-materiale a economiei noastre naţionale, a prevederilor crescute ale cinci­nalului şi a necesităţii obţinerii maximului de eficienţă de la aceasta, ceea ce se p­oate rea­liza numai în condiţiile unei depline siguranţe în funcţiona­rea maşinilor, utilajelor, insta­laţiilor tehnologice şi a apara­turii de măsură şi control. Tre­buie să remarcăm că alături de grija manifestată ca o trăsătură generală, definitorie pentru ma­joritatea celor cărora li s-au încredinţat mijloace de pro­ducţie ale poporului, au apărut cazuri, nu puţine la număr, în care lipsa de răspundere şi ne­glijenţa au determinat ieşirea din funcţiune a unor maşini şi instalaţii tehnologice, deregla­rea unor aparate de măsură şi control, ceea ce a dus la serioa­se pierderi de producţie şi în final, la importante pagube pentru avuţia naţională. Pentru a da măcar o idee a­­supra proporţiilor şi consecinţe­lor la care pot duce asemenea­­ situaţii aş cita cazul de la com­binatul de îngrăşăminte chimice Turnu Măgurele unde avarierea unui recipient de sinteză a a­­moniacului, care lucra la tempe­raturi şi presiuni ridicate a scos din funcţiune pentru mai multe luni de zile întreaga linie de fa­bricaţie, cu consecinţe serioase asupra livrărilor ritmice de în­grăşăminte către agricultură şi bineînţeles cu influenţe severe asupra bilanţului întreprinderii. Analiza acestui caz ca şi a altora ne-a arătat că apariţia avariilor nu are — aşa cum în­cearcă unii să acrediteze — un caracter întîmplător. In mod in­variabil de fiecare dată cînd s-au constatat asemenea „că­deri de instalaţii“ s-au identi­ficat cauze subiective, încălcări ale disciplinei de producţie, superficialitate în proiectarea instalaţiilor, lipsa unei distri­buiri a răspunderilor şi a con­trolului, neefectuarea de revizii periodice cu caracter preventiv şi aminarea fără nici o funda­mentare a reparaţiilor progra- Ing. D. Niculescu inspector general de stat pentru calitatea produselor mate, nedotarea utilajelor cu aparatura de măsură şi control necesară conducerii proceselor de producţie etc. Decretul foarte important, a­­doptat de către Consiliul de Stat este menit să pună ordine în gîndirea şi comportarea tutu­ror celor ce răspund de aceste probleme. Proiectat în perspec­tiva industrializării vertiginoase a ţării noastre, a creşterii teh­nicităţii şi a dotării economiei cu un impresionant număr de utilaje şi instalaţii moderne, importanţa lui creşte şi mai mult. El reprezintă o sinteză a celei mai avansate experienţe tehnice pe plan mondial, pre­vede soluţii fundamentate ştiin­ţific şi verificate de practică şi mai ales, prezintă o concepţie integrală a ceea ce trebuie să se înţeleagă prin siguranţă în func­ţionare şi a modului în care trebuie acţionat pentru obţine­rea rezultatelor optime. Astfel decretul statorniceşte răspunderea ministerelor, îm­preună cu centralele industriale şi întreprinderile, a organelor centrale şi locale ale admi­nistraţiei de stat de a orga­niza proiectarea, executarea şi punerea în funcţiune, precum şi exploatarea maşinilor, utila­jelor şi instalaţiilor tehnologice în condiţii de deplină siguranţă in funcţionare, obligaţia de a asigura încărcarea optimă a ca­pacităţilor de producţie, între­ţinerea şi reparaţia corespunză­toare a acestora. Este pentru prima dată în ţara noastră şi — spre onoarea noastră — pentru prima dată pe plan mon­dial cînd este legiferată obliga­ţia proiectanţilor şi a furnizori­lor de utilaje de a acorda asis­tenţă tehnică beneficiarilor şi, de a urmări sistematic compor­tarea în funcţionare a maşini­lor, utilajelor şi instalaţiilor, de a ţine evidenţa defecţiunilor a­­părute şi pe baza studierii aces­tora să introducă în proiecte modificări pentru continua îm­bunătăţire a produselor viitoare. Se stabileşte de asemenea răs­(Continuare în pag. a 3-a) UNDE ARDEA BALTA... Cu cîteva zile în urmă, fiindcă îmi plăcuse foarte mult im om, fiindcă îi văzusem gospodăria — casa cu lemnăria proaspăt vop­sită, pregătită de iarnă , grădina lucrată frumos, stratui­i afinate peste care, în primele zile ale primăverii, se va înfoia salata verde — mă urcam în remorca unui tractor ce avea să ma ducă la ferma 8 Luciu din I.A.S. Zimnicele. Se recomandase : Dumi­tru St. Gheorghe , dar ştiam de-acum că oamenii din Bragadiru şi Bujoru, al căror şef de echipă este, îi zic Gogu lui Voica. Şi că din cind în cînd, el găseşte necesar să le aducă aminte to­­varăşu’ Gogu lui Voica. Acum stăm amîndoi pe banca din faţă, ne ţinem zdravăn de marginea remorcii, zgîlţîiţi, aruncaţi în­tr-o parte şi alta. E frig rău, azi-noapte a căzut brumă, cade şi acum pe feţele şi pe hainele noas­tre, iar soarele rătăceşte , încă somnoros în ceaţa din mar­ginea cîmpiei , imi priveşte mina dreaptă, învineţită pe fie­rul rece, surîde şi îmi zice : — Cum e cu agricultura, tova­răşu­’ ziarist ? Rid cu dinţii strînşi, clătinat dintr-o parte într-alta, mă uit­ la chipul lui rumen şi mi-amin­­tesc de un meşter tinichigiu cu care am lucrat cîndva într-o fa­brică ; tot aşa obraji avea. La mirarea noastră obişnuia să zică : „Ehe, mă băieţi, ce de bani m-a costat pe mine fardul ăsta !“ — Cum e cu fardul, nea Gogu­le ? — îl întreb. Nu înțelege. Arăt spre obrajii săi. Face semn că o să-mi spună mai tîrziu :­­• Cînd ne dăm jos, că e mai cald... Trecem Vedea pe şoseaua ruptă în fiecare primăvară de apele ei. Deoparte — orezăriile roşcate afumate de ceaţă, de c­alaltă — clăile aurii din paiele orezului cules. Intrăm în „Baltă“. Așa-i zice locului. Porumb înalt, frumos, tot ce-a mai rămas de recoltat. — La început, pe aici , luam trestia de pe tractor... Cînd am desţelenit era ca acuma, uscat totul. De-aş avea eu focurile pe care le-am dat în balta asta nu mi-ar mai trebui căldură toată viaţa... „Împăratul bălţii“ — îmi ziceau tractoriştii. Eu doar mă dădeam la o parte şi­­ ziceam : „Intră frăţioare şi ară... Ţi-am deschis drumul". Da, pe urmă mergeam in urma lor. Erau băieţi de la noi din sat şi tot îi con­trolam, să facă arătură cum vreau eu, nu cum le vine, lor... Fiindcă noi aici avem răspun­deri mari. Sînt convins de asta, dar tot zîmbesc. Mă vede și zice altfel : — Fiindcă noi avem dragoste de treabă și ne doare inima de pămînt. Trebuie să explic de ce am zîmbit : — Fiindcă și una și alta-s a­­devârate, dar îmi place mie cum ai spus a doua oară... Tace. Dar știu că a înțeles cînd îmi răspunde : — Îmi tot arăta contabila’ ci­frele, atita și-atîta. I-am zis : Dacă n-am veni noi să punem umărul ce mi-ar mai arăta ? Şi cu vorbele-i la fel... Oprim. Doi oameni sar jos : — Luaţi cocenii — le zice. Controlaţi-i. Să nu găsesc vreun ştiulete pe urmă, că-i de rău... Şi repede, unui tînăr care se grăbea şi el să coboare : — Stai locului. Ori faci ca ăl de s-a culcat în tindă să fie mai aproape de oraş ?! Oamenii rid şi plecăm mai departe. — Cea mai grea muncă e cu omul... — îmi spune. Ştiu asta de pe front. Cam aşa-i şi aici. Fermierul dacă-i cu mină frîntă nu-i bun. Dacă-i cu mină de oţel atunci merge, treaba. Am să vă las să vă uitaţi la oamenii mei şi să faceţi comparaţie cu cei din Năsturelu şi Zimnicea. Pe-ai mei unde-i pun acolo stau. Ca-n uzină. Aialalţi toată ziua s-ar schimba de colo-colo, nu­mai n-ar face nimic. Că le mai şi zic: „Bă, păi tu nu-ţi iei nici cit ai mîncat de dimineaţă“... Ai mei ştiu vorba : „în fiecare di­mineaţă dau avans, seara lichi­dare“. Şi trag toată ziua. Ştiu că a fost pe front. Mi-a povestit despre Debreţin, despre traversarea Tisei, despre Buda, a ajuns cu regimentul lui de ar­­­tilerie tocmai la Bratislava. A­­cum i-ar place să călătorească , de-adevărat. O să se ducă la iarnă în Bulgaria, cu soţia şi cu un moş d­in Bujoru, badea Tom­a („...are 82 de ani da’-i ţanţoş...“) care are nepoţi pe-acolo. — Iarna nu prea-i muncă.. . zic eu. — Ba să ştii şi dumneata, e mai multă muncă iarna ca vara. Bălegar la răsadniţe, chimica­lele pe cîmp, sortăm cartofi pen­tru iarovizare, supraveghem cul­turile... — Şi pămîntul ? — Ce-i cu el ?! Că doar nu rămîne în paragină. Uneori, cînd timpul permite, facem arături şi în februarie... — Da’, primăvara cum e ? Nu vin apele aici ? Cum a fost în ’70 ? — Au fost ceva infiltraţii. Da’ avem dig bun. L-am mai înălţat atunci cu vreun metru. Pe locu­rile mai ridicate prăseam, unde se putea discutam, făceam şi de gardă la dig, pregătiţi cînd s-o auzi ceva să încărcăm imediat oamenii. In ’65 a fost mai rău : muncitorii erau in sălcii, cu o­­chii la dig. Cînd am auzit: „A rupt digu’ la Asachi...“ încă e­­ram liniştit. Da’ cînd am au­zit : „S-a rupt la Fătana...", aici, aproape, atunci m-am spe­riat. Am trimis oamenii la fer­mă, pe teren mai ridicat, m-am urcat pe o mașină și am pornit în baltă, da’ parcă nu mergea neam! — Nu te-ai repezit acasă ? — Unde acasă, dom’le ?! A­­veam oi în baltă, ciobanii dor­meau, îi lua apa cu totu’... — adaugă, apoi, cu amărăciune , era o producție atunci... Nu MIHAI CREANGA (Continuare în pag. a 2-a) Harta fenomenelor meteorologice probabile. Amănunta în pag.­ă S­a MI, »SIE­EH BUCUREŞTI HiiiC tilTOFF, Pilit MIDN­­U MUTEI La invitaţia preşedintelui Consiliului de Miniştri ai Republicii So­cialiste România, Ion Gheorghe Maurer, astăzi soseşte la Bucureşti, într-o vizită oficială, Dominic Mintoff, primul ministru al Maltei, ministru pentru Commonwealth şi al afacerilor externe. titlului Laburist din Malta, Do­minic Mintoff a activat ca­­ se­cretar general al partidului, in urma victoriei în alegeri a labu­riştilor, in 1947, devine vicepre­­mier şi ministru al lucrărilor publice şi reconstrucţiei, funcţii din care demisionează in 1949. In martie 1955, a preluat funcţia de prim-ministru, pe care a de­ţinut-o pină in 1958. Apoi,, in perioada 1962—1970 s-a aflat in fruntea opoziţiei. Succesul Partidului Laburist în alegerile din iunie 1971 l-a readus pe Dominic Mintoff in fruntea guvernului maltez. Prin­tre primele măsuri ale noului guvern s-a numărat numirea unui maltez in funcţia de gu­vernator general, deţinută pînă atunci de un britanic. Din ini­ţiativa guvernului, a fost eva­cuat sediul statului major al forţelor navale ale NATO din insulă. Premierul Maltei a de-­­­nunţat tratatul cu Marea Brita­­nie şi a calificat drept indezira­bile vizitele flotei a şasea ame­ricane în porturile malteze. Opinia publică din ţara noas­tră urează un călduros bun-venit primului ministru Dominic Min­toff şi îşi exprimă convingerea că vizita sa în România va con­tribui la întărirea prieteniei şi la dezvoltarea colaborării dintre cele două ţări. Născut la Caspicna, la 6 au­gust 1916, Dominic Mintoff şi-a făcut studiile în Malta, absol­vind facultăţile de ştiinţe, de li­tere­ şi de, construcţii civile. în 1941"şi-a luat doctoratul în ştiin­­­­ţe tehnice la Oxford. întors în Malta în 1944, el a lucrat ca ar­hitect, jucînd un rol de frunte în activitatea de reconstruire a localităţilor insulei grav afectate de război. Personalitate marcantă a Par­ Maiestăţii Sale Imperiale HAILE SELASSIE I Împăratul Etiopiei ADDIS ABEBA Cu prilejul celei de-a 41-a aniversări a încoronării Maiestăţii Voastre Imperiale — Ziua naţională a Etiopiei — vă adresez căldu­roase felicitări, iar poporului etiopian cele mai bune urări de pace şi progres. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste Româ­nia, Ion Gheorghe Maurer, a primit din partea premierului Consiliu­lui de Stat al Republicii Populare Chineze, Ciu En-lai, o telegramă prin care, în numele guvernului şi poporului chinez, sunt expri­mate profunde condoleanţe familiilor celor decedaţi in accidentul de la exploatarea minieră Certej-Săcărimb, precum şi urări de însă­nătoşire grabnică a răniţilor. ★ Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste Româ­nia, Ion Gheorghe Maurer, a primit o telegramă din partea pre­şedintelui Consiliului de Miniştri al Republicii Democrate Germane, Willi Stoph, care, în numele guvernului şi al poporului R. D. Germane, exprimă condoleanţe în legătură cu accidentul de la ex­ploatarea minieră Certej-Săcărimb și transmite compasiune fami­liilor îndoliate.

Next