România Liberă, decembrie 1971 (Anul 29, nr. 8431-8457)
1971-12-08 / nr. 8437
Pagina a 2-a — 8 decembrie 1971 n Teatrul Naţional „V. Alecsandri" din Iaşi FlNTlNA BLANDUZIEI DE VASILE ALECSANDRI Readucerea pe cîteva scene, după o prea îndelungată absenţă, a piesei Fintîna Blanduziei, în anul cînd se împlinesc 150 de ani de la naşterea lui Alecsandri, constituie nu numai un act pios, ci şi un important gest de resuscitare a unor permanenţe spirituale şi a unor atitudini de elevaţie etică, promovind un mesaj generos de iubire şi încredere in viitor, de nobilă apreciere a tinereţii sufleteşti, a libertăţii şi a sensului superior al artei ca expresie a umanului şi servind umanităţii. Pe scena de la Iaşi, care poartă chiar numele marelui ctitor al teatrului românesc, această piesă care a fost, decenii de-a rândul, veritabilă şcoală pentru actori, nu mai fusese reprezentată de 53 de ani. Or, cine nu se apleacă asupra ultimelor lucrări ale lui Alecsandri , Despot Vodă şi mai ales Fintina Blanduziei şi Ovidiu, cel puţin cu aceeaşi atentă curiozitate, cu acelaşi spirit persuasiv cu care a fost îmbrăţişată creaţia sa in domeniul comicului, riscă să ignore aspecte şi sensuri definitorii ale lui Alecsandri-omul şi artistul de factură clasică. Artistul pornea, in fond, cu instinct sigur, de la o stare sufletească şi urmărea nu o frescă a epocii romane, ci expresia unei atitudini în faţa artei şi în faţa vieţii, a credinţei în idealurile libertăţii şi ale umanei generozităţi afective care îşi avea originea intr-un imbold sufletesc propriu. Prin paralelismul intre Horaţiu-poetul latin şi autor, un paralelism discret, adus la diapazonul trăirii comune a sensurilor adine umane ale artei, piesa are şi o semnificaţie măcar în parte autobiografică. În rest, este o parabolă a perenităţii creaţiei, prin care artistul se dovedea, în pofida minuţioasei veridicităţi istorice, modern în procedare O piesă scrisă în versuri pune totdeauna probleme dificile interpretării. Trebuie biruită, in orice caz, impresia de artificialitate pe care o aduc cezurile şi rimele, topica specifică şi, în cazul de faţă, unele particularităţi de vocabular care dau culoare textului. Dar dacă obstacolul versurilor trebuie învins, întrebarea care se pune şi de al cărei răspuns poate atirua concepţia asupra spectacolului este : de ce a fost nevoie de versuri ? Răspunsul nostru şi, de fapt, răspunsul pe care-l atestă spectacolul de la Iaşi regizat de Nic. Moldovanu este pentru a ne îndepărta de prozaismul nepriincios elevaţiei gindului şi sentimentelor puse in omor fratal mişcare de autor. S-a dovedit că textul acesta, scris în versuri ce au şi o uşoară patină de epocă, posedă virtuţi de generalizare artistică şi, în acelaşi timp, capacitatea de a crea in suflete focare de iradiere ale unor valori permanente, de o certă valabilitate educativă. Din această perspectivă se poate considera realizarea regizorală a lui Nic. Moldovanu şi unitara prezenţă a interpreţilor drept un experiment intors de la elementele exterioare, adăugate din afară, conform unei semnificaţii sau unor ambiţii supraadăugate, parodistice de cele mai multe ori, spre interior, adică spre sensurile adinei ale piesei, spre adevărul lor, potrivit cu adevărul trăit şi simţit de autor. Concret, punctul acesta de vedere s-a realizat prin subliniata atenţie arătată redării textului. Există valori care se ţin ascunse faţă de cei ce nu le caută sau nu ştiu să le caute. Minuţioasa analiză a versului, şi nu numai ca tehnică, dar şi ca reverberaţie emoţională, a condus, pe tot parcursul, la generarea unor trăiri care se transmit şi a unor situaţii care desfăşoară gradat credinţa poetului în libertate, omenie şi înalta preţuire arătată de el artei. Echipa de interpreţi — şi se poate vorbi efectiv de un spirit de echipă — s-a apropiat cu încredere şi dăruire de rolurile create de poet şi, in cadrul armonios şi de gust gindit de scenograful Traian Niţescu, s-a săvîrşit tainica investire a verbului lui Alecsandri cu puterea de a mişca inimile şi minţile privitorilor de azi. Avem de remarcat interpretarea supravegheată, rotunjită, bogat nuanţată şi emoţionantă adesea (de pildă, în rostirea odei din actul II) a lui Ion Schimbischi (Horaţiu), participarea la spectacol a unei echipe mature, de prestigiu : George Popovici, Ion Lascăr, Ştefan Dăncinescu, artişti emeriţi, primii doi sunt dublaţi la alte spectacole, ca o expresie a preluării tradiţiei de la o generaţie la alta, de Marcel Finchelescu, şi Saul Taişler, perfect, integraţi ansamblului, în Galus. Valentin Tonescu are ocazia să-şi pună în valoare resursele sensibilităţii şi ale plasticii, în timp ce Domniţa Mărculescu, în Getta se apropie cu piozitate de umbrele marilor înaintaşe în acest rol, dovedind o excepţională putere de a se dărui şi de a-şi disciplina mijloacele expresive. Carmen Barbu o joacă pe Noora cu toate atributele pe care textul i le presupune, fiind o prezenţă deţinută, ţinînd cumpăna înţelepciunii şi cochetăriei degajate. G. Macovei in Scaur, realizează, cred, un pas înainte în cariera sa actoricească, refuzând scheme şi şabloane de efect facil, în sfir.şit. Al. Breban (Giutto) şi V. Bobu (Hebro) aduc reuşite pete de culoare în interpretare. Spectacolul dovedeşte, în esenţă, că rictusul sceptic, poanta persiflantă, nu este totdeauna justificată mai ales când e afişată ostentativ şi anticipat, în cazul spectacolelor care transmit un mesaj uman permanent. E permanenţa năzuită de însuşi Horaţiu şi exprimată prin cuvintele : „Non omnis moriar“ (nu voi muri de tot). N. BARBU // ZARA DOLUHANOVA Iată, fără îndoială, una din cele mai mari artiste ale cintului din vremea noastră, veche cunoştinţă a publicului românesc, ea realizează performanţa foarte rară a veşnicei prospeţimi. Fiecare recital al ei Înseamnă un eveniment, pentru că ilustra mezzosoprană sovietică nu cintă niciodată din rutină ■ sau obişnuinţă, ci tinde continuu să se autodepăşească şi să adaoge vibraţii noi imaginii de frumuseţe deplină ce se leagă de contribuţiile ei interpretative. În plus, trecerea anilor pare să nu o atingă ; am regăsit-o, de astă dată, din nou aceeaşi şi din nou alta. Silueta ei este la fel de mindră şi maiestuoasă în acelaşi timp, iar vocea, tot atit de glorioasă ca înainte, pare capabilă de mlădieri şi mai subtile, de nuanţe şi mai adine omeneşti. Duluhanova are darul transfigurării muzicii pe care o prezintă, în sensul că respectul textului şi al stilului se aliază totdeauna cu o anume ardere intensă, cu o forţă de convingere personală, ce rezultă din contopirea totală cu înţelesul fiecărui cintec in parte. . Melodia capătă depănată de glasul ei, cu acel timbru inimitabil — catifelat, plin parcă de savorile şi miresmele orientale — o concreteţe aproape vizuală. Pasionată — tandră, melancolică, duioasă — sau grandioasă in sugerarea tensiunii epice, care îi este la fel de apropiată, cîntăreaţa ne apare animată de o forţă creatoare, intim înrudită cu cea a compozitorului însuşi. Romanţa, liedul, cintecul nu par învăţate şi apoi reproduse, ci recreate, cu elanul cel dinţii. Este o virtute pe care o aflăm rareori prezentă la un grad atit de înalt în vremea noastră, cînd activitatea intensă şi epuizantă a marilor interpreţi, de-a lungul a nesfirşite turnee, CRONICA MUZICALĂ se întimplă să le diminueze această capacitate de comunicare incandescentă cu sensibilitatea, mereu însetată, a publicului. De astă dată, Zara Doluhanova şi-a ales un program alcătuit cu precădere din muzică clasică rusă, cinteze armeneşti şi unele lucrări contemporane sovietice. Romanţele de Glinka, Ceaikovski şi Rahmaninov au fost redate cu specificul lor parfum romantic, dar in acelaşi timp cu o nobleţe a sentimentului ce excludea orice dulceaţă de prisos şi mergea doar către esenţa cea mai pură a lirismului. Generozitatea melodică apărea totdeauna dublată de o ştiinţă aparte a spunerii versului pe muzică — apanaj al celor mai mari interpreţi actuali ai miniaturilor vocale — care împrumuta un contur propriu şi parcă nou cunoscutelor romanţe— de pildă Ţii minte clipa minunată de Glinka, In iureşul balului de Ceaikovski —). Pe de altă parte, în piesele contemporane (— 15 băieţi şi Frunzele de Tariverdnev —), Doluhanova îşi însuşeşte mijloacele unei vorbiri cîntate deosebit de expresive şi cu virtuţi de plasticitate înnoitoare. Programul scris al recitalului sra încheiat cu ciclul de Cîntece de la tară de Francisc Poulenc, în care verva plină de fantezie si umor a maestrului francez a fost intuită cu o justețe entuziasmantă. Supriza cea mai mare ne-a fost insă rezervată’ pentru suplimente. Una din ariile paiului din Nunta lui Figaro de Mozart și celebra arie Vissi (Tarte din Tosca de Puccini — reprezentind un repertoriu abordat, se pare, mai de curind de către Doluhanova, ne-au arătat în ce măsură un mare interpret poate sugera, doar cu resursele sale, un întreg univers. într-o clipă, cîntăreața trăia, concentrat, pasiunea unei întregi opere - orchestră, lumini, decoruri nu-şi făceau simţite lipsa, pentru că forţa emoţională a redării era, prin ea însăşi, întreagă. O seară de artă vocală de neuitat ! La pian, Doluhanova a fost însoţită de buna pianistă Nina Svetlanova. ALFRED HOFFMAN UNA PE ZI de MATTY — Ce vrei ?... Dacă nu pot uita cum a lobat setul 2 ? Năstase în La treizeci de metri sub nivelul apei Barajul Firiza din Baia Mare. O echipă de maiştri militari şi ostaşi, conduşi de căpitanul de rangul III Ionel Tomba din Mangalia, împreună cu specialişti şi muncitori din cadrul centralei minereurilor neferoase din localitate au efectuat, în timp record, o reparaţie dificilă — unică în felul ei — la o adîncime de 30 metri sub nivelul apei. La una din instalaţiile principale din corpul barajului se produsese o defecţiune care periclita alimentarea cu apă a oraşului şi în special funcţionarea staţiilor de flotare a minereurilor neferoase. Patru comunişti — Constantin Feştila, Aurel Resednic, Mihai Vasiliu şi Toma Chiselev — au înfruntat timpul nefavorabil şi adincimile pămîntului, coborind in ochiul lacului. Minutele s-au făcut ore, iar orele zile, timp în care — depăşind dificultăţile tehnice deosebite şi deplasării sub apă piese de dimensiuni uriaşe — cei patru scafandri (lăcătuş, montori şi mecanici) au realizat o operaţie ce părea imposibilă : secţionarea prin sudură a conductei, evacuarea celei defecte şi montarea unei vane noi. Tenacitatea, priceperea şi curajul cu care a lucrat această echipă de comunişti au făcut ca, intr-un timp scurt şi cu minimum de cheltuieli, să fie repus in funcţiune acest esenţial punct de alimentare cu apă industrială şi potabilă a municipiului Baia Mare. O dovadă în plus că imposibilul nu există pentru oameni adevăraţi ! (R. PICIU - coresp. R. 1.1. Au devenit pionieri la 104 m. în subteran In subteranele hidrocentralei de pe Argeş a avut loc, de curind, un eveniment deosebit de emoţionant : elevii din clasa a II-a a Şcolii generale nr. 3 din Curtea de Argeş, conduşi de învăţătoarea Gabriela Erfulescu şi profesoara Dana Ungurelu, s-au aflat pentru prima dată la 104 m. adincime in vecinătatea uriaşelor turbine ale hidrocentralei hidroelectrice. Emoţiile nu veneau însă din faptul că pentru prima dată nişte prichindei se aflau atit de aproape de coloşii producători de electricitate, ci pentru că vizita lor avea un caracter sărbătoresc ; aici, în cetatea luminii, in subteran, intr-un cadru devenit pe moment festin, cei mici au fost primiţi în rândurile organizaţiei de pionieri. Primele cravate ale pionierilor au fost legate de către inginerul Nicolae Badea, directorul I.C.H.Curtea de Argeş, iar noul detaşament format aici a fost decretat detaşament de onoare al constructorilor de hidrocentrale. (D. BUJDOIU — coresp. R.I.). Neomenie in timp ce conducea microbuzul cu nr. de circulaţie 31-B-2896, proprietate a institutului special de proiectări energetice din capitală, şoferul Florian Popa a adormit la volan. Ca atare in dreptul localităţii Coţofăneşti, din judeţul Bacău, el l-a lovit cu maşina pe bătrînul Mihai Stavarache, care mergea pe marginea şoselei. In loc să oprească, pentru a da accidentatului primul ajutor, şoferul a apăsat pe accelerator. Reacţie de laş, târg scrupule. In oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej insă, avariile accidentului — maşina avea capota turtită şi un geam spart — au trezit bănuielile organelor de miliţie şi şoferul a fost nevoit să-şi recunoască fapta. Şi să facă drumul înapoi. Era însă prea tirziu. Din cauza loviturii primite şi a lipsei de ajutor medical, accidentatul decedase. O viaţă de om pierdută din cauza laşităţii şi neomeniei! (CONST. AZOIŢII — coresp. R.I.). Rubrică redactată de PIA RADUIESCU —————— — —-jaj—•—==-----^....... VPI 1 PIfe NICI O MIŞCARE ..De ce aţi publicat, tovarăşi, articolul privind starea străzilor bucureştene într-o duminică? Fiind zi de odihnă, probabil că nu l-a citit nimeni dintre cei interesaţi“, ne scrie cititorul MARIN POGÂCEANU. „Intimplarea a făcut să trec prin citeva din străzile măcinate de şantiere lăsate in părăsire, despre care scrisese tovarăşul Tabacu. Nici o mişcare. Aceleaşi fotografii cum au fost cele publicate ar fi putut fi făcute din nou. Ar trebui să atrageţi cumva atenţia edililor bucureşteni asupra articolului citat. Poate n-au luat cunoştinţă de conţinutul lui. Altminteri nu se explică de ce lucrurile continuă să se prezinte in aceeaşi stare deplorabilă fără să apară măcar un semn că Cineva s-ar grăbi să rezolve o problemă de care să ne lovim in fiecare iarnă“. I S-A LUAT GRAIUL O intimplare pe care nu o putem reproduce in întregime, din cauza spaţiului restrins, ne este relatată de IOAN JEFLEA, mecanic de întreţinere la Policlinica oraşului Cîmpeni, judeţul Alba. Pe scurt, cititorul nostru a cumpărat de la magazinul universal din comuna Bistra, unde locuieşte, un aparat de radio portabil, marca „Neptun“ defect, căruia „i s-a luat graiul“, cum scrie el cu haz dar şi cu necaz. De aci începe adevărata aventură : reîntors la magazin, vînzătorul i-a reţinut aparatul trei săptămini, după care l-a trimis cu el la magazinul din Cîmpeni. Aci, magazinul era închis, gestionarul fiind la Alba Iulia. Revine după două zile: „intru eu cu aparatul in braţe, tehnicianul, uitîndu-se afară pe geam, mă întreabă cu amabilitate ce doresc, eu ii povestesc, el ia aparatul, ii demontează, apoi ii montează la loc şi-mi spune să mă duc la Cluj, că acolo il face pentru că el n-are piese şi nu se pricepe. Plec eu la Cluj, dar de acolo mi se spune să mă duc la Alba Iulia, că de Alba Iulia aparţine ca să fie reparat. Zis şi făcut, mă duc la Alba Iulia, şi acolo aflu că tot la Cimpeni, la cooperativă, trebuie să mi se rezolve problema. La Cimpeni, am fost poftit să mă duc înapoi la Bistra, de unde l-am cumpărat“. La Bistra, gestionarul îi informează că la Cimpeni au sosit doi tehnicieni de la Uzinele Electronica din Bucureşti ca să repare aparatele defecte. Se duce la ei şi află soluţia: „să-l trimit la fabrică“. După o lună a primit răspunsul de la fabrică sub forma rambursării pachetului cu menţiunea: „Uzina nu primeşte, adresaţi-vă la organele de la Alba Iulii, uzina refuză!“ Cititorul nostru ne întreabă pe noi cui să se mai adreseze. Ce să-i răspundem? Şi, să nu uităm, am ales cazul tovarăşului loan ■Tefiea dintr-un număr mare de sesizări pe aceeaşi temă a lipsei de ordine care mai există în domeniul comerţului şi depanării receptoarelor de radio şi televiziune. Noutăţi de la studioul de filme documentare „Al. Sahia“ Ultima lună din an este marcată, în studioul de filme documentare, de febrile pregătiri pentru un intreg viitor an cinematografic. Astfel, între 3 şi 10 decembrie se desfăşoară concursul intern pentru cel mai bun film de scurt metraj al anului 1971 realizat pe tema „Clmul zilelor noastre, constructor al socialismului in România“, concurs dotat cu premiul special „Cupa de cristal“. în acelaşi timp au intrat sau se pregătesc să intre îrn producţie o serie de filme, precum „Cel mai tînăr oţel“ pe care îl realizează cel mai tînăr regizor al studioului, Nicolae Cabel. Filmul, primul dintr-o serie ce va urmări dezvoltarea in perspectivă a noii platforme industriale de la Tirgovişte, este construit pe ideea muncii complete premergătoare primei şarje urmărind atit ridicarea construcţiei, cit şi formarea viitorilor oţelari în diverse centre siderurgice. Tot despre un şantier la începuturile sale va vorbi şi filmul lui Alexandru Boiangiu „Sistemul hidroenergetic Someşul-Cald“ (imaginea Carol Kovács), pe ideea dialogului dintre vechii şantierişti şi tinerii constructori la început de drum. Regizorul Mirel Ilieşu realizează după un scenariu propriu „Amintiri din organizaţia ilegală U.T.C.“, (imaginea : Doru Segal) pe baza unor interviuri cu foşti activişti U.T.C., arătînd evoluţia realităţii pe locurile unde au avut loc evenimentele narate. „Hora talentelor“ se va numi pelicula Floricăi Helban ce se realizează cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la crearea U.N.I.C.E.F.-ului, urmărind să prezinte aspecte din activitatea extraşcolară pe tărimul artei a copiilor din ţara noastră. în acest an, găzduim spectacolul U.N.I.C.E.F., ce va fi susţinut în întregime de copii români, prilej fericit pentru exemplificare. RECENSĂMlNTUL ANIMALELOR DOMESTICE Intre 3 şi 10 ianuarie 1972, în toatăţara se va efectua recensămîntul animalelor domestice la bovine, porcine, ovine, caprine, cabaline, iepuri de casă, păsări şi familii de albine, pentru a se stabili efectivul existent la data de 3 ianuarie 1972. în acest scop, vor funcţiona o comisie centrală de recensămînt, comisii locale judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale. Pentru ca cetăţenii să cunoască obligaţiile ce le au cu privire la înregistrarea animalelor, vor fi afişate extrase din Hotărirea privind recensămîntul animalelor. Toate unităţile care deţin animale din categorii enumerate au obligaţia de a înscrie in formularele de recensămint date exacte cu privire la întregul efectiv de animale ; de asemenea, toţi deţinătorii de animale sunt obligaţi să declare organelor de recensămint numărul de animale pe care îl au din categoriile recenzate şi să înlesnească numărarea acestora la faţa locului. Declararea de date neexacte privind efectivele de animale se sancţionează cu amendă de la 1 000 la 3 000 lei pentru angajaţii unităţilor socialiste sau membrii cooperatori, cînd declararea priveşte efectivele de animale ale unităţilor socialiste şi cu o amendă de la 100 la 500 lei, pentru deţinătorii individuali de animale, cind declararea se referă la efectivele lor de animale. Principalele date ale recensământului vor fi prelucrate şi centralizate pînă la data de 15 februarie 1972. Ceva mai sus de Cimpulung-Muscel, la poalele Iezerului, intr-un cadru pitoresc, a fost inaugurat de curînd un nou complex turistic: cabana Voina. Noua cabană stă la dispoziţia amatorilor de excursii montane, cu 151 locuri de cazare, un restaurant cu 190 de locuri, terasă, bar, parking ş.a.m.d. Fotó: TRONOFREICIUC Răspunderea colectivităţii (Urmare din pag. 1) prost. Omul meu a ridicat din umeri. N-au ţinut nici o şedinţă, n-au pus in discuţie problema lui. Cu tristeţe mi-am dat seama că o anumită involuţie suferise şi fostul meu erou de altădată, li ştiusem bătăios, deschis, cinstit pînă la capăt şi vedeam acum un om mulţumit doar că alţii au făcut ceea ce nu făcuse nici el la vremea cuvenită şi nici consătenii lui. Desigur, pentru abuz, pentru matrapazlâcuri, pentru trafic de influenţă, trebuie să răspundă, în primul rind, cel aflat in cauză, dar oare colectivitatea din care el face parte, și nu orice colectivitate, o colectivitate de cooperatori care l-a învestit cu putere la urma urmei, n-are nici o vină? Orînduirea noastră socială este bazată nu numai pe încredere în oameni, dar contează, în primul rind, pe ajutorul oamenilor, pe spiritul lor gospodăresc, pe cinstea lor, pe puterea lor venită de a rezolva nu puţinele greutăţi şi deficienţe care intervin pe parcursul muncii lor. Dar, în cazul amintit, oamenii s-au mulţumit să aleagă, iar atunci când au constatat că preşedintele de vină s-au mărginit să ridice din umeri. S-a schimbat mult de cînd nu l-ai mai văzut, a continuat interlocutorul meu. Dacă îi spuneai ceva, odată ţipa la tine şi dacă insistai te tăia la zile muncă. A băgat frica în oameni, asta-i, mai spuse el ca un fel de scuză, dindu-şi seama că eram nemulțumit de atitudinea lui. Dar cum poate să-i fie frică unei întregi cooperative formată din sute de oameni de un om, de un om obligat prin lege să vă dea socoteală de tot ceea ce face ? Adunarea voastră, l-a revocat acum, nu alta, dispoziţia să fie schimbat s-a născut din discuţiile cooperatorilor. Aşa cum aţi hotărit să-l schimbaţi nu puteaţi hotărî mai devreme să-l puneţi în discuţie ? Ar fi fost mai bine şi pentru el şi pentru cooperativă ? Omul meu, eroul meu pozitiv de altădată, iar a ridicat din umeri. Avea relaţii sună verdictul lui. Relaţii avea şi cînd l-aţi dat afară. După cum vezi, relaţiile nu l-au putut ajuta cu nimic atunci cînd obştea îşi avea un punct de vedere clar şi precis. Da asta cam aşa-i, mai zise el şi, invocind un anumit motiv, mă părăsi la capătul străzii, vădit, nemulţumit de întreaga mea atitudine sîdiitoare. Ciudată mentalitate a unor oameni care consideră că relaţiile sunt de vină, că ei n-au nici un amestec, nici pentru starea proastă a Cooperativei, nici pentru abdicarea de la normele de cinste a preşedintelui ales. Mentalitate nu numai ciudată dar şi profund greşită, din păcate,, intilnită nu atit de rar şi nu numai in acest domeniu particular de care am vorbit. Omul societăţii noastre, stăpin al tuturor bunurilor materiale ale acestei ţări, este dator să răspundă pentru întreg, aşa cum ar răspunde, pentru propriul lui avut, poate chiar maii mult decit pentru avutul lui. Mersul de la sine al lucrurilor este de neconceput, indiferent de ce colectivitate este vorba. Strădania generală pentru mai bine, nu poate fi ruptă de strădania individuală chemată să lupte cu toate puterile pentru deplina înscăunare a cinstei şi ordinii în viaţa de fiecare zi. Renunţarea la acest drept, deși nu se înscrie in nici un articol de lege, este tot un soi de abdicare de la cinstea etică. Reţeaua comercială (Urmare din pag 1) timpul, trebuie să alerg să găsesc alt magazin...“ Avem numai parţial dreptate, închiderea magazinelor pentru inventariere constituie, intradevăr, o pierdere de timp pentru cetăţean şi — ceea ce e la fel de grav — o pierdere materială importantă pentru organizaţia comercială respectivă. Dar atîta timp cit printre lucrătorii din comerţ (şi printre unii cumpărători) se strecoară încă elemente necinstite, lipsite de scrupule, care nu se jenează să-şi însuşească bunuri şi bani din avutul obştesc, inventarul constituie o necesitate indiscutabilă, sau dacă vreţi un rău necesar. Faptul că, numai în Bucureşti, organele de control au depistat în perioada 1 ianuarie—30 septembrie a.c. la unităţile comerciale lipsuri în gestiune în valoare de peste 9 milioane lei argumentează utilitatea de necontestat a efectuării de inventare, modalitate sigură de depistare, dar şi de prevenire a unor fraude şi sustrageri. Problema ce se pune este însă alta. Şi anume cum ar trebui organizate aceste inventare astfel ca, in condiţii de eficacitate maximă a lor, durata de închidere a magazinelor să se scurteze considerabil ? Căci realitatea arată că această perioadă cînd unităţile îşi închid porţile este excesivă. In cazul magazinelor unde instrucţiunile în vigoare prevăd efectuarea a trei inventare pe an (galanterii, marochinării, mercerii etc.) şi unde profilul mărunt al magazinelor necesită un timp îndelungat pentru numărarea fiecărui articol, unităţile stau cu uşile închise pentru inventariere câte 60 de zile anual. Dacă adăugăm şi concediile legale de odihnă ale gestionarilor, care determină, de asemenea, de cele mai multe ori, închiderea unităţilor, rezultă că aceste magazine stau închise un trimestru din patru ! Este, s-o recunoaştem, foarte mult. Inventare mai puţine sau mai bine organizate ? Ce e de făcut? Există mai multe opinii, toate interesante, privind modalitatea reducerii duratei inventarelor. Una din ele, care aparţine tovarăşului MIHAI MUREŞAN, şeful serviciului control financiar din Direcţia generală comercială a municipiului Bucureşti şi mai multor directori de organizaţii comerciale locale, este reducerea numerică a inventarelor. Potrivit dispoziţiunilor în vigoare ale Ministerului Comerţului Interior sunt obligatorii cel puţin trei inventare pe an la unităţile unde plata se face direct la vînzător şi cel puţin două la celelalte unităţi. De ce o asemenea efectuare mecanică a inventarelor care, pe lingă închiderea pe o vreme îndelungată a magazinelor, mai are şi alte dezavantaje: aglomerarea timpului revizorilor şi punerea în temă a eventualilor gestionari ce se simt „cu musca pe căciulă“ şi care astfel ştiu, măcar cu aproximaţie, cind le vine rîndul la inventar ? — Consider — ne spune tovarăşul Mihai Mureşan — ci numărul şi data inventarelor ar trebui să fie la latitudinea fiecărui conducător de organizaţie comercială, care işi cunoaşte cel mai bine specificul, subalternii, problemele. Un singur inventar obligatoriu pe an ar fi suficient, conducerea organizaţiei comerciale putind hotărî alte inventare oricînd consideră că e necesar. In felul acesta s-ar înlătura şi automatismul inventarelor, data efectuării lor urmînd a fi mai greu de „ghicit" de către cei ce s-ar afla în culpă. O propunere, care vizează alte căi de îmbunătăţire a acţiunii de inventariere ne-a fost sugerată de tov. PETRE ZMEU, director al O.C.L. Confecţia. — Durata exagerată a inventarelor — ne-a spusd-sa, — este provocată, după parerea mea, de două cauze esenţiale. Prima, modul încă primitiv în care este ţinută evidenţa stocurilor, coroborat cu neorînduiala, lipsa de organizare ce se vădesc adeseori în depozitele magazinelor. A doua, numărul insuficient al revizorilor de inventară. Pornind de la acesteobservaţii..- sugestiile interlocutorului nostru se referă la necesitatea mecanizării şi simbolizării evidenţei in magazine, ceea ce ar simplifica mult posibilitatea efectuării de inventare şi chiar înlocuirea lor parţială cu sondaje inopinate şi limitate doar la o grupă sau alta de produse. S-ar putea folosi astfel aşa-numitul ,,inventar franţuzesc“, la planşetă, care minuieşte doar valori şi nu obiecte fizice. în ce priveşte numărul de revizori, opinia directorului de la „Confecţia“ este că majorarea acestuia şi, deci, o oarecare încărcare a fondului de valori ar fi supracompensată prin reducerea perioadei de închidere a magazinelor Am adăuga numai că nu este vorba doar de numărul ci şi de calitatea profesională a oamenilor angajaţi în această muncă şi, în aceeaşi măsură, de conştiinciozitatea lor. Nu o dată am putut vedea prin vitrina magazinelor închise „pentru inventar“ că, de fapt, în interiorul acestora nu se întîmplă nimic, că revizorii nu se grăbesc de loc să-şi facă treaba sau pur şi simplu lipsesc... Uneori apare o practică care agravează neplăcerile cumpărătorilor puşi în faţa unor uşi zăvorite. Este vorba de inventarele concomitente in unităţi apropiate de acelaşi profil. Aşa s-a întîmplat cu unităţile pendinte de cooperativa din Aiud, judeţul Alba, la fel cu magazinele de articole tehnico-sanitare din Bucureşti. Efectuarea de inventare „în bloc“, în afara cazurilor de forţă majoră, paralizează pur şi simplu aprovizionarea populaţiei cu anumite sortimente şi trebuie evitată. Turul de orizont pe care l-am întreprins, cu sprijinul unor specialişti din comerţ şi din finanţe, in acest spinos domeniu al inventarelor comerciale permite concluzia că aceste utile operaţiuni de control pot fi simplificate şi perfecţionate astfel incit neajunsurile pe care le provoacă reţelei comerciale să fie atenuate. Este cazul — şi momentul — ca cele două ministere interesate — al Comerţului şi Finanţelor — să colaboreze la găsirea celor mai bune metode pentru ca inventarele să răpească mai puţin din timpul efectiv destinat desfacerilor de mărfuri Dar dosarul nostru privind folosirea mai bună a bazei materiale din comerţ cuprinde şi alte rezerve încă insuficient folosite. Le vom examina intr-unul din numerele viitoare ale ziarului. Románia liberó“ TRUBADURUL : Opera Română (16 48 20), ora 19.30 ; COANA CHIRIŢA : Teatrul Naţional „I. L. Caragiale" - sala Comedia (14 71 71), ora 20 şi MOARTEA ULTIMULUI GOLAN : sala Studio (15 15 53), ora 20 ; CONTELE DE LUXEMBURG : Teatrul de Operetă (14 80 11), ora 19.30 D-ALE CARNAVALULUI : Teatrul „Lucia Sturdza Bulendra" — sala din Bd. Schitu Măgureanu (14 60 60) ora 20 si DOMNISOARA DE BELLE-ISLE : sala Studio (12 44 16), ora 20 ; DEFECTIUNE TEHNICA : Teatrul de Comedie din Budapesta în sala Teatrului de Comedie (16 64 60), ora 19.30; BUNA SEARA DOMNULE WILDE : Teatrul ,,C. I. Nottara" (15 93 02), ora 19,30 ; ANTIGONA : Teatrul Mic (15 65 88), ora 19,30 ; MĂSURĂ PENTRU MĂSURĂ : Teatrul Giuresti (18 04 85), ora 19,30; N-A FOST IN ZADAR : Teatrul „Ion Crecnaă" (12 85 56), ora 16 BIMBIRICA : Teatrul ,,C. Tănase" — sala Savoy (15 56 78), ora 19,30 si GROAPA : la sala Victoria 174 (1504 18), ora 19.30; FLOARE DE CACTUS : Teatrul „Ion Vasilescu" (12 77 45), ora 19.30; NINIGRA SI ALIGRU : Teatrul Țăndărică — soia Victoria (15 23 77), ora 15 si CARTEA CU APOLODOR la sala Academia 116 14 92), ora 17 ; CONCERT DE MUZICA POPULARA ROMANEASCĂ : Ansamblul „Raspodia Română" (13 13 00), ora 19.30: ORCUL DIN COPEEA : Circul Globus" (11 01 20), ora 19.30 : CONCERT DAT DE CVARTETUL DANEZ la Sala mică a Palatului. ora 20 . MUZICA DE CAMERA: Conservatorul de muzică „Ciprian Porumbescu" la sola „G. Enescu". ora 20; SPARTACUS, Patria (11 86 25), orele 10 — 16 — 20 ; UNCHIUL VAMA: Scala (11 03 72), orele 10 - 13 - 15,30 - 18 - 20.30 ; Sala Paietului, ora 19,30 ; WATERLOO: Luceafărul (1587 67), orele 8 15 - 11.15 - 14,15 - 17,15 -20.15 ; București (15 61 54), 12 - 15 - 18 - 21 . 12 OAMENI FURIOȘI : (1628 79), orele 9 — 11,15 16 - 18.30 - 20.45; (31 06 15) orele 9.15 - 11.30 - 16 - 18.15 - 20.30 ; POVESTE S1NGEROASA : 116 29 17), orele 10 - 12 - 16.30. La ora 20 Gala filmului PĂDUREA DE MESTECENI ; DUEL STRANIU : Festival (15 63 84), orele 9 - 11.15 — 13 30 — 16 — 18.15 - 20.30 ; ASTEPTAREA : Central (14 1224), orele 10 - 12.30 — 15 - 17.30 - 20 . CASTANELE Sunt BUNE : Mioriţa (14 27 14), orele 10 - 12.30 - 15 -17.30 - 20; Flamura (23 07 40), orele 9 _ 11,15 _ 13.30 - 16 — 18.15 -20.30 ; FABLIO MAGICIANUL : Timpuri Noi (15 6110). orele 9-17 in continuare ; PROGRAM DE DOCUMENTARE : Timpuri Noi. orele 18.45—20.15 în continuare ; ANNA CELOR O MIE DE ZILE : Melodia (12 06 88), orele 9 - 12.30 - 16 - 19.30 ; Gloria (22 44 01), orele 9 30 - 12.45 - 16 - 19.151; Modern (23 71 01), oreld 9 - 12.30 -16 -19.30 ; AMINT : Burești (15 62 79), orele 15.30 — 18 - 20.15 ; OLIVER : Feroviar (16 22 73), orele 9 - 12.30 - 16.15 - 19.45 ; Aurora (35 04 661 orele 9.30 - 12.30 - 16.30 - 19.30 : FACEREA LUMII : Popular (3515 17), orele 15.30 - 18 - 20.15 ; MIHAIL STROGOFF : Excelsior (18 10 88) orele 9 - 11.15 - 13.30 -16 - 18.15 - 20.30 ; Tomis 121 49 46. orele 8.45 - 11 - 13.15.- 15.30 - 18 - 70.30 NU TE ÎNTOARCE ; Rahoa (23 9100), orele 15.30 - 18 - 20.15 ; Cosmos (35 19 15). orele 15.30 — 18 — 20.15 ; SALTUL : Volan (11 91 26). orele 9 - 11.15 - 13 30 - 15.45 - 18.15 -20.30 : VINOVATUL ESTE IN CASA : înfrăţirea între popoare (17 31 64). orele 15.30 - 17.45 - 20 ; MARELE PREMIU : Griviţa (17 08 58). orele 9 - 12.15 - 16 - 19.30 ; Florearca (33 29 71). orele 15 30 - 19; TIMPUL BESZELOR : Unirea (17 10 21). orele 15.30 - 18 - 20: AEROPORTUL: Lumina (16 23 3), orele 9-19.45 în continuare : BRIGADA DIVERSE IN ALERTA Drumul Sării (31 28 13). orele 15.30 -17 45 - 70 : FIOARE DE CACTUS : B liceal (17 05 47) oraie 15.45 - 17 - 70.15; Arta (21 31 86), orele 15.30 — 18 — 20.15 ; ASEDIUL î Pace« (31 32 52), orele 15 *5 - 18 - 20 ; FLOAREA SOARELUI : Do»-vi (16 35 38), orele 11 30 - 13.45 - 16 -18.15 - 20.30 ; Program pentru copii : ora 10 ; FRATI! î Giuiesti (17 55 46), orele 15.30 - 17.45 - 20 : VOI SARI DIN NOU PESTE BĂLTOACE : Flc'-ă’vr (21 35 40), orele 15.30 - 18 - 20.15 TICK. TICK TICK: Ura (317171), orele 15.30 - 18 - 20.15 ; SERATA : Vitán (21 39 82), orele 15 15 - 17.45 - 20.15 : STEAUA DE TINICHCA : Viitorul (11 dfl 03) orele 16 - 18 - 20 ; DACI! : Munca (21 50 97), orele 16 - 18 - 20 ; HELLO DOLLY : Crîngași (17 36 80), orele 15.30 - 19 ; HAIDUCII LUI SAPTECA1 : Progresul (23 94 10). orele 15.30 - 18 -20.15 . CELE ŞAPTE LOGODNICE ALE CAPORALULUI ZSUEV : Ferentari (23 17 50) orele 15.30 - 17.45 - 20 . ARTICOLUL 420 : Moşilor (12 52 13). orele 15.30 - 19 . AVENTURILE LUI TOM SAWYER : MOARTEA LUI JOE INDIANUL : Laromet (bd. Bucureştii Noi 166), orele 15.30 - 18 30 : Cinemateca salo Union 113 49 04): THERESE RAQUIN • orele 10 - 17 -14.15 : OMUL CU MELON, ora 16.30: BUTLER BOXERUL, orele 18.45 - 21. MIERCURI 8 DECEMBRIE 18 : Muzica : 18 15 : Multe dulce şi frumoasa : 18 30 : Confruntări : 18.50 : Gala interpreţilor Clarinetistul Aurelian Octav Popa 19.20 : 1001 de serii 19.30 • Telejurnalul ; 20 : Cincinalul în acţiune. Judeţul Buzău la cotele industrializării ; 20 10: Telecinemateco Sercul alb'. Regia FeeW'co FeC'n» In el'embut'e • Alberto Sordi şi Giullietta Masina ; 21.45 : Anchetă TV Procesul unei prejudecăţi . 22.30 : Telemob Trei oraşe poloneze ; 22.40 : Telejurnalul ; 22.50 Tenis. ..Turneul campionilor". JOI 9 DECEMBRIE Programul I 17.30 : Emisiune 18.30 : Interpretul Comescu ; 18 50 : agricultură ; 19.10 : Pentru dvs. ; 19.20 : 1001 de ser Telejurnalul ; 20 : Reflector ; 20.15 : Tinerii despre ei înşişi 72.30 : Telejurnalul. Programul II 20 : Festival Enescu - Bruckner. Orchestra simfonică a Radioferevirunii. Dirijor Erich Berne! Suita I de George Enescu şi Simfonia a IV-a ..Romantica" de Anton Bruckner ; 20.40 : Viaţa economică a Capitalei ; 22 : Buletin de știri ; 22.05 : Film serial : Patru tanchiști şî un cline (IV). orele 9 — Victoria 13.30 -Favorit 13.45 Capitol 14.30 în limba maghiară; săptămînii : Mare Timp și anotimp în sănătatea 19.30 : V|'"V ! ■tiv:!'.!*::