România Liberă, decembrie 1971 (Anul 29, nr. 8431-8457)
1971-12-04 / nr. 8434
Anul XXIX Nr. 8434 6 pagini 30 bani Proletari din toate ţările, uniţi-vă! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE In prezenţa tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU s-a sărbătorit ieri jubileul de 50 de ani de existenţă la Uzinei de autocamioane din Braşov Una din importantele întreprinderi constructoare de maşini, nu numai ale Braşovului, dar şi ale ţării, Uzina de autocamioane, a sărbătorit ieri, 3 decembrie, jubileul unei jumătăţi de secol de prodigioasă existentă. Cu prilejul festivităţii miile de muncitori, ingineri şi tehnicieni au avut bucuria de a-l avea din nou în mijlocul lor pe tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România. Moment fericit pentru harnicul colectiv de aici de a-şi exprima sentimentele de dragoste şi preţuire faţă de conducătorul partidului şi statului, de a raporta succesele dobîndite în înfăptuirea sarcinilor cincinalului, denumit pe bună dreptate cincinalul construcţiilor de maşini. Aniversarea a prilejuit totodată un bilanţ al etapei parcurse de la înfiinţare şi pină astăzi al marilor înfăptuiri obţinute sub conducerea partidului în anii socialismului. In vizita la Braşov, secretarul general al partidului a fost însoţit de tovarăşii : ION GHEORGHE MAURER, MAXIM BERGHIANU şi DUMITRU POPESCU. La sărbătoarea constructorilor de autocamioane iau parte numeroşi foşti muncitori, ingineri şi tehnicieni ai uzinei, astăzi pensionari, sau cărora în decursul anilor le-au fost încredinţate munci de răspundere în activul de partid şi de stat, muncitori şi tehnicieni de la uzinele de tractoare, de la Metrom, de la alte mari întreprinderi de renume din centrul industrial Braşov, aniversarea întreprinderii fiind o sărbătoare a tuturor braşovenilor, a întregii ramuri a construcţiilor de maşini, încă de la intrarea în judeţ, unde tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ceilalţi oaspeţi sunt salutaţi de tovarăşul Constantin Drăgan, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., primsecretar al Comitetului judeţean Braşov al P.C.R., de alţi reprezentanţi ai organelor locale de partid şi de stat, au venit în întîmpinare un mare număr de oameni ai muncii. Toţi cei prezenţi fac oaspeţilor o primire deosebit de călduroasă .Se ovaţionează îndelung pentru Partidul Comunist Român, pentru secretarul general, pentru prosperitatea patriei noastre scumpe — Republica Socialistă România. Pină la porţile uzinei sărbătorite — la Predeal, la Timiş, la Dîrste — mulţimea salută cu bucurie, trecerea coloanei oficiale. (Continuare în pag. a 2-a) Dragi tovarăşi, Este o deosebită plăcere pentru mine, pentru tovarăşul Maurer şi pentru ceilalţi tovarăşi de a lua parte la aniversarea împlinirii a 50 de ani de la înfiinţarea uzinei — eveniment important din istoria întreprinderii dumneavoastră, a minunatului ei colectiv. Doresc să vă adresez cu acest prilej, dumneavoastră, tuturor muncitorilor, tehnicienilor și inginerilor, un salut călduros din partea Comitetului Central al partidului, a Consiliului de Stat, a Consiliului de Ministri, la care adaug salutul meu personal. (Aplauze puternice, prelungite). In cei 50 de ani de existenţă uzina dumneavoastră a parcurs un drum lung, devenind astăzi una din cele mai puternice uzine constructoare de maşini din România, cu un colectiv de peste 15 000 de salariaţi. După cum cunoaşteţi, în această perioadă în uzină s-au produs multe maşini şi utilaje. Mica expoziţie pe care am văzut-o astăzi reaminteşte tot ceea ce întreprinderea a produs mai important in anii de cind a fost creată , se arată cum a crescut, cum s-a dezvoltat acest minunat colectiv de oameni ai muncii cu o înaltă calificare pină la realizarea autocamionului românesc de astăzi, ce se bucură de o bună apreciere, atît in ţară, cit şi în străinătate. (Aplauze prelungite). Vizitînd unele sectoare noi ale uzinei mi-a făcut o deosebită plăcere să constat că se introduce cu fermitate tehnica avansată, mecanizarea, automatizarea proceselor de producţie, ceea ce contribuie mult la ridicarea nivelului general al producţiei, la îmbunătăţirea continuă a calităţii camionului românesc. Dacă am compara cum arăta uzina cu trei-patru ani în urmă şi cum arată astăzi, am putea spune că ea a suferit transformări radicale in această direcţie. Desigur, nu s-ar putea afirma că nu mai este nimic de făcut , dar rezultatele obţinute în ultimii doi-trei ani pe acest drum al modernizării uzinei dovedesc că avem aici un colectiv puternic în stare să rezolve orice problemă de ordin tehnic. De aceea, aş dori să exprim convingerea mea, a conducerii de partid, că în următorii doitrei ani uzina de camioane va deveni una din cele mai moderne întreprinderi de construcţii de maşini din România. Vă urez din toată inima să atingeţi acest nivel în cel mai scurt timp. (Aplauze puternice , urale). Aţi obţinut an de an rezultate de seamă în îndeplinirea sarcinilor de plan. Cincinalul trecut l-aţi realizat în bune condiţiuni, iar planul pe anul acesta — primul an al actualului cincinal în care uzina dumneavoastră urmează să producă un nou camion modern — de asemenea se realizează şi chiar se depăşeşte cu un anumit procent. Înţeleg că uzina este in transformare, că are loc, odată cu asigurarea producţiei şi dezvoltarea şi dotarea ei, de aceea consider că rezultatele pe acest prim an al cincinalului sunt bune, cu toate că ele nu sunt incă pe măsura acestui puternic colectiv. Am convingerea că în următorii patru ani ai cincinalului veţi obţine asemenea rezultate incit la sfîrşitul anului 1975, prevederea înscrisă in plan, de a ajunge la circa 38 000 de camioane, să o depăşiţi cu cel puţin cîteva mii de camioane. Există toate posibilităţile pentru aceasta, iar construcţiile pe care le realizaţi acum vor permite să se producă mult mai mult decit este prevăzut în plan. De aceea, felicitîndu-vă pentru rezultatele bune obţinute pină acum, pentru realizarea cu succes a sarcinilor din primul an al cincinalului, vă urez, totodată, să încheiaţi cincinalul actual cu realizări mult mai mari. (Aplauze puternice). Pe toţi ne bucură faptul că acest colectiv închegat, de înaltă calificare, desfăşoară o activitate cu rezultate bune, că in toate domeniile de activitate — al producţiei, productivităţii muncii, al calităţii — obţine an de an realizări tot mai însemnate. Dar, — deşi suntem la o sărbătoare şi de obicei cu asemenea prilejuri se spun numai lucruri bune — nu am putea afirma că nu mai există, totuşi, o serie de deficienţe care trebuie înlăturate. Este necesar să se aibă în vedere ca în următorii ani să se aducă astfel de îmbunătăţiri producţiei uzinei incit autocamionul românesc să poată concura cu oricare camion modern similar existent pe piaţa internaţională. Eu cred că sarcina nu este prea grea, ţinînd seama de dotarea uzinei şi mai cu seamă de valoarea colectivului ei de muncitori, tehnicieni şi ingineri în stare să răspundă în mod corespunzător cerinţelor progresului continuu al uzinei şi, prin aceasta, şi al economiei noastre naţionale. De aceea, este necesar ca întreg colectivul de cercetători, tehnologi, muncitori să acţioneze în strînsă colaborare pentru a lichida rapid deficienţele care mai există şi pentru a ridica în continuare nivelul tehnic al producţiei din uzina dumneavoastră. în al doilea rînd, doresc să arăt că s-au obţinut rezultate bune — mai cu seamă în ultimii doi ani — pe linia autodotării. Aveţi, în această privinţă, un program bun pină în 1975. Dar şi în legătură cu aceasta ar trebui să spunem că sînteţi de fapt abia la început, cu atît mai mult cu cit uzina dumneavoastră a produs la un moment dat şi maşini-unelte, deci are o experienţă în această direcţie ; producerea utilajelor necesare uzinei nu se poate realiza decit de colectivul uzinei. Iată de ce este necesar să se acorde mai multă atenţie dezvoltării sectorului de autodotare, creării de maşini-unelte. (Continuare în pag. a 3-a) Cuvîntarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU DECRET privind conferirea Ordinului „Steaua Republicii Socialiste România" clasa I Uzinei de autocamioane Braşov Pentru contribuţia adusă la industrializarea ţării şi participarea activă a colectivului Uzinei de autocamioane Braşov la opera de construire a socialismului şi meritele sale în promovarea progresului tehnic al economiei naţionale, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la înfiinţarea uzinei, Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează : Se conferă ordinul „Steaua Republicii Socialiste România“ clasa I Uzinei de autocamioane Braşov. | PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE STAT, NICOLAE CEAUŞESCU DECRET privind conferirea titlului de „Erou al Muncii Socialiste" Cu prilejul aniversării a 50 de ani de la înfiinţarea Uzinei de autocamioane Braşov, Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează: Pentru merite deosebite în întreaga activitate desfăşurată în anii construcţiei socialiste a ţării şi pentru contribuţia personală adusă la dezvoltarea Uzinei de autocamioane Braşov, se conferă titlul de „Erou al Muncii Socialiste“ şi medalia de aur „Secera şi Ciocanul“ tovarăşilor : Nicolae Comanici, şef de atelier ; Vasile I. Sultanu, prim-topitor; Dionisie G. Man, sculer, PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE STAT, NICOLAE CEAUŞESCU Demnitatea muncii Bușteni. Caut, printre fulgii mari de zăpadă, o casă in vale, și o casă pe-un deal. N-am apucat să aflu numele străzilor, nici numerele caselor. Mi s-a spus că este mai simplu să întreb. O casă în vale, alta pe-un deal iar intre ele fabrica de hîrtie cu contururile striate de aburii halelor, la fel de albi ca zăpada. Suprafeţe netede in suluri uniforme; după ce a trecut prin retortele chimiei, hîrtia simulează, într-un ultim popas, pădurile. Mă Întorc cu gindul la o discuţie anterioară despre maşini. Una din ele, fără altă denumire specială, este cunoscută astfel : maşina numărul opt. Producea cu ani in urmă patruzeci de tone în douăzeci şi patru de ore, acum produce, în acelaşi interval de timp, optzeci de tone. Noul atelier de pastă mecanică, construit in anii noştri, cu utilaje fabricate numai în ţară, a făcut posibilă dublarea producţiei. Legat de aceasta, am reţinut două nume, „doi de curînd pensionaţi“. Mi s-a părut însă că pornisem să caut acul în carul cu fin. Casa lui Funieru... Cine-i Funieru ? Mă las dus de-o potecă, simt sub tălpi iarba grasă şi încă verde, acoperită acum de un strat moale de zăpadă. Poteca are lăţimea a trei rânduri de paşi în linie dreaptă, apoi coteşte brusc, coborînd cu ea şi frumoasele garduri paralele, pină în curtea gospodarului. Da, aici locuieşte Funieru. In casa asta. După patruzeci şi cinci de ani de muncă, în aceeaşi fabrică, pensionarul şi-a redus îndeletnicirile la obişnuinţe gospodăreşti. Din acestea fac parte şi plimbările, şi gindurile înfiripate la fereastra ce dă spre păduri. Păduri şi hîrtie, şi bătrînul, scund şiager, ştiutor al rosturilor ce duc hirtia de la pastă, la lungi pînze imaculate. Cind era mic, îmi spune, visa călătorii pe albul aspru al omătului nesfirşit. Poate că munţii i-au iscat visul, poate zăpezile care se văd pe piscuri pină în pragul verii. In tinereţe, cineva i-a arătat morile de pastă, mutîndu-i reprezentările copilăriei într-o meserie. Acum, el însuşi dacă ar fi să privească, simbolic, s-ar vedea „autorul“ unui munte de hirtie. L-am întrebat de ce merge încă în fiecare zi pe la fabrică... Mi-a răspuns soţia sa : „Pentru că se aud maşinile până la noi în casă. Asta nu-i dă pace. I se pare, după sunet, că ceva nu-i în regulă acolo, şi atunci numai linişte nu are... în loc să trăiască aşa, ca pensionarii...“ Ascult şi regret întrebarea, imi dau seama că fusese necugetată, bătrînul îmi aruncă o privire de reproş şi începu să se plimbe prin încăpere. După o pauză, stînjenitoare, imi spune părinteşte, cu rugămintea să ţin minte aceste vorbe : „Cine nu munceşte, nu mai trăieşte“... Şi aceasta chiar după patruzeci şi cinci de ani de muncă în acelaşi loc ?, îl întreb. „Mai ales după aceşti ani. Cit eram în fabrică, naveam nimic, acum, ba una, ba alta, şi mi se pare că nu mai trăiesc“... Căutam o casă în vale, şi alta pe-un deal. Casa din deal o afla tot fără nume de stradă, ci doar întrebînd de-un om care şi acum — după patruzeci şi opt de ani de muncă in aceeaşi fabrică de hîrtie, la aceeaşi maşină cu numărul opt — în fiecare dimineaţă se scoală la ora cinci şi porneşte spre fostul său loc de muncă. De la greva din 1923 cind Dumitru Cosneanu făcea parte dintre tinerii muncitori ai fabricii, participanţi la acea acţiune revendicativă, la vila in care locuieşte astăzi, aproape de cetini şi de aerul tare al munţilor, hirtia i-a aşezat pe tîmple albul ei, dar tot hirtia i-a dat mulţumirea, tîrziu, a bătrîneţelor, a familiei. Imi vorbeşte cu bucurie de cei doi copii ai săi, o fată, profesoară în comuna Kogălniceanu şi un băiat, acum inginer la uzina din Săcele. Fabrica de hîrtie din Buşteni va împli in curînd nouă- ION ŢUGUI (Continuare in pag. a 5-a) în pagina a 5-a: Telegrama adresată C. C. al P. C. R. tovarăşului Nicolae Ceauşescu, de către plenara comună a C.C. al U.T.C. şi a Consiliului U. A. S. R. Aproape un miliard şi jumătate lei producţie suplimentară în industria bucureşteană In Bucureşti, cel mai important centru industrial al ţării, s-a obţinut în primele 11 luni ale acestui an, o producţie suplimentară evaluată la 1,424 miliarde lei , producţie superioară prevederilor înscrise în angajamentul asumat pe anul 1971. In ce priveşte producţia marfă vîndută şi încasată s-a realizat, peste prevederile planului, un volum de aproape 1,420 miliarde lei. Comparativ cu anul trecut, volumul producţiei globale industriale a crescut cu aproape 10 la sută. In mare măsură sporul producţiei s-a realizat pe seama productivităţii muncii, indicator al cărui nivel planificat de creştere a fost depăşit cu 2,0 la sută. Coloana fără sfirşit a luminii Petre Ghelmez O sete grea, o sete solară, o nemărginită sete de sete , de setea fără istova cunoaşterii, a devenirii şi îmbogăţirii spiritului uman a străbătut din timpuri imemoriale şi pină astăzi, fiinţa oamenilor din această ţară de dor, ce a fost in stare să zămislească acea culme de lumină fulgurantă care se cheamă Mioriţa , ce a dat lumii pe unul dintre cei mai mari lirici ai tuturor vremurilor ce se cheamă Eminescu. Am numit două culmi ale incandescenţei Ideii, două galaxii de suflet şi gind românesc, din inima cărora răzbate ca un simbol veşnic aprins dorul fără seamăn al oamenilor de pe aceste păminturi, pentru artă, pentru cultură, pentru frumos. Pentru un orizont spiritual în care să poată încăpea şi frunza codrului, cu toate constelaţiile sale de păsări şi flori cântătoare , şi oglinzile mişcătoare ale apelor, şi dragostele suave ale fetelor şi flăcăilor noştri ; şi cutezanţa de a învinge înălţimile ca Vlaicu, ori ca Vuia ; şi bucuriile şi necazurile şi buciumul de luptă, sau cornul plin de jalea depărtărilor şi tot ce se cheamă om ; şi tot ce se cheamă viaţă şi vis intru viaţă, intru bucuria vieţii. Pentru că in cultură, in zările luminate ale cărţii se află şi lumina minţii şi lumina inimii. O ştiau poate înainte de a şti să scrie autorii Mioriţei, ai Baladei Minăstirii Argeş, ai Baladei lui Toma Alimoş, al acestui frumos basm intitulat „Voinicul cel cu cartea in mină născut“. ...„Pină una, alta, copilul creştea, asculta de părinţi, şi cartea cu care se născuse din miini n-o lăsa. Cetea, cetea mereu pe dinsa şi învăţa, de se mira toată lumea de simin(Continuare în pag. a 5-a)