România Liberă, ianuarie 1972 (Anul 30, nr. 8458-8481)

1972-01-14 / nr. 8467

Pagina a 2-a — 74 ianuarie 1972 Primul număr al revistei „VIITORUL SOCIAL“ Să consemnăm cu majuscule un eveniment din toate punctele de vedere remarcabil în viaţa noastră ideologică — apariţia primului număr al revistei „Viitorul social“. Titlul ales sugerează elocvent îndoita preocu­pare care i-a călăuzit pe fondatorii săi. Optîn­­du-se pentru un nume utilizat cîndva de Do­­brogeanu Gherea — încă o dată se demonstrea­ză cit de fecunde şi de rezistenţe la proba tim­pului se dovedesc ideile marelui cărturar şi militant social —, se indică o direcţie de activi­tate, frecventată des în ultimii ani, dar ascun­­zînd încă nu puţine valori care se cer repuse în circulaţie. E vorba de cercetarea tradiţiilor bo­gate ale explorărilor noastre în cîmpul sociolo­giei, tradiţii care învederează adîncimea pătrun­derii­ ideilor de progres în gîndirea socială ro­mânească, în activitatea de transformare a ca­drului social. Pe de altă parte, fiind vorba de viitor, şi anume de un viitor social, revista nou apărută cată a fi un îndreptar în discutarea şi înţelegerea problematicii vaste cu care suntem­ confruntaţi în această etapă a edificării societă­ţii socialiste multilateral dezvoltate. Acest prim număr cu care-şi reîncepe desti­nul „Viitorul social“ ilustrează convingător am­bele tendinţe de care vorbeam înmănunchind articole şi studii judicioase, bine alcătuite, unele dintre ele aducînd contribuţii substanţiale la elucidarea unor probleme de mare acuitate. Pro­fesorul Manea Mănescu expune succint, dar cu atît mai edificator, programul de lucru intr-un domeniu în care este interesată în cel mai înalt grad întreaga noastră colectivitate : prognoza dezvoltării economice si sociale pe termen lung. Profesorul Miron Constantinescu semnează nu numai un consistent cuvînt înainte ci şi o seamă de articole dintre care subliniem pentru sugestiile oportune ce le conţine pe cel referitor la sociologia artei. Un studiu sortit celui mai larg interes publică Valter Roman, luminind din unghiuri adesea noi şi surprinză­toare relaţia putere - ştiinţă. O temă de mare actualitate ne propune Constantin Vlad, abor­­dînd conceptul de democraţie ca act de creaţie şi de acţiune conştientă a maselor. Din rîndul numelor care dau greutate acestui număr de de­but mai remarcăm pe Paul Cornea și Al. Bărbat, Nicolae S. Dumitru, H. Culea, Hono­­rina Cazacu, Vladimir Trebici, Silviu Brucan, Fred Mahler, H.H. Stahl, Pavel Apostol, Vasile Porumbescu, Dragoș Vaida, V. Constantinescu, Mircea Popescu, I. Zamfirescu. Extrem de bi­ne venită ni se pare — tocmai în sensul celor ce arătam la început — repunerea în discuţie a moştenirii sub atâtea laturi luminoase a socio­logului român Drăghicescu. Revista adăposteşte rodul, ingenios expus, al exegezelor întreprinse de un grup de cercetători din generaţiile mai noi - remarcabilă prezenţa în acest pluton a lui I. Aluaş — privind una dintre cele mai spec­taculoase mutaţii pe care le cunoaşte România socialistă — reaşezarea economiei şi a vieţii sale sociale pe baza marii industrii, cu toate fenomenele de ordin demografic care decurg din acest fapt. Chiar de la deschidere, se inserează în publi­caţie un număr de articole avînd darul să in­formeze asupra activităţilor ce se desfăşoară în domeniul respectiv peste hotare precum şi ştiri despre manifestări internaţionale pe profil. Sin­­tetizînd, să notăm că numărul 1 al „Viitorului social“, ediţia 1972, este mai mult decit o pro­misiune , e o certă realizare. Aminteam la început de fondatori numindu-i la plural. De fapt, nu avem de-a face cu per­soane ci cu o instituţie. Noua revistă apare sub egida Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice for care îndreptăţeşte astfel încredinţarea că în­ţelege să traducă întocmai în fapt una dintre sar­cinile ce i-au fost destinate de conducerea par­tidului, personal de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi anume aceea de a fi promotorul unor activi­tăţi profunde, eliberate de scheme şi canoane, îndreptate spre analizarea realităţilor noastre pe temelia învăţăturii marxist-leniniste, un coman­dament atît de actual acum, cînd suntem­ mar­torii pătrunderii prin toţi porii vieţii sociale a principiilor şi măsurilor formulate cu atîta cla­ritate în programul de perfecţionare a conşti­inţei şi educaţiei politico-ideologice a întregului nostru popor. ION PAVELESCU PANORAMIC­INEMATOGRAFIC „ Pădurea de mesteceni“ ...Mergeţi să vedeţi acest film, pentru a avea timp să-l revedeţi apoi, îndemn valabil nu atît pentru cei care au vă­zut „Canalul“, „Cenuşă şi di­amant“, „Cenuşă“ sau „Totul de vinzare“ sau „Lady Mac­beth în Siberia“, ci mai ales pentru cei ce văd pentru întîia oară un film de Andrzej Waj­da. Fiindcă acest film­ are în el toate temele, mai bine spus , toate obsesiile lui Wajda - dar nu despre asta aș vrea să scriu acum, „Pădurea de mes­teceni“ fiind dintre rarele filme care incită nu monologul criti­cului, ci mai mult, acele „lungi tăceri ce se dăruiesc prieteni­lor“, sau, invers, o stare anu­me care-l poate face pe specta­torul obişnuit să oprească la ieşirea din sală pe primul ne­cunoscut intîlnit, pentru a-i spune : „Ştii, am văzut as­tăzi...“ Iată de ce îmi voi permite să scriu despre acest film ca şi cum aş vorbi unui prieten care l-a şi văzut. Aminteşte-ţi aşadar chipul li­vid al lui Stanislas, paloarea aceea izbitor albastră, atît de violent-albastră incit ai putea crede că nu este decît efectul unui machiaj neindemnnatec ; aminteşte-ţi exuberanţa perso­najului, teribila lui bucurie, fantastica lui sete de viaţă — toate atit de nepotrivite locului in care a pătruns, casa îndolia­tă a fratelui său Boleslas - a­­tît de nepotrivite, incit jocul actorului Olgierd Lukaszewicz ne pare „făcut“ de-a dreptul fals... Dar este de ajuns ca eroul să mişte limba unui pendul şi a­­tunci zgomotul acela sec, rit­mic, de metronom, declanşează neliniştea, iar noi înţelegem ce era cu această mască . Stanis­las are un pariu cu moartea. Mai tirziu, cînd se apropie mo­mentul în care tînărul va pier­de acest pariu, vom auzi din nou zgomotul ritmic, sec, de metronom , dar nu va fi decit micuţa Olina, fiica fratelui său, care plimbă, lucindu-se, un băţ peste şipcile unui gard... Aminteşte-ţi apoi pajiştea a­­ceea cu flori galbene, pajiştea aceea mustind de apă curată, locul întîmplătoarei întilniri dintre Mălină — femeia care poate primi şi dărui atît de fru­mos dragostea­­ şi Boleslas — bărbatul cu sufletul aspru, chi­nuit de incertitudini, încăpăţî­­nîndu-se în supraomeneasca lui îndărătnicire, în supraomenescul lui refuz de a mai iubi — amin­teşte-ţi deci că, tocmai atunci, Mălină se reazămă in coasă, şi ea nu este în acel moment de­cit imaginea clară şi candidă a morţii ; apoi mina lui puterni­că apucînd coasa asta — şi în­­vingînd-o. Jocul acesta devine jocul vieţii, chiar dacă — a­­plecîndu-se deasupra Mălinei — Boleslas nu o face decît pentru a o atinge cu un sărut cast ; şi abia atunci, Mălină arde. Măcar pentru scena asta, aminteşte-ţi numele actriţei : Emilia Kra­­kowska. ...Şi mai aminteşte-ţi insu­portabila singurătate a lui Bo­leslas, omul care nu are în jur decît pădurea de mesteceni — acei mesteceni înalţi, fragili şi tremurători, şi pe care Wajda îi filmează aproape întotdeauna intr-o tentă „izbitor albastră“ Vechi şi drag proiect al auto­rului - un film despre revoluţia franceză, după cum singur măr­turiseşte, „Mirii anului II“ este aşa cum l-au caracterizat nişte binevoitori istorici „neadevărat in fapte, veridic în spirit“, în fond, o comedie amăruie despre cum se zăpăcesc oamenii cind se aglomerează peste capetele lor prea multe schimbări brusce. De fapt, pe Jean Paul Rappeneau ca regizor şi coautor al scenariu­lui (alături de Claude Gautet şi Maurice Clavel) nu pare a-l in­teresa atît revoluţia cu eveni­mentele sale, cu­ imaginea ei prin intermediul unui personaj picat între taberele în înfruntare, de fiecare dată la un pas de moar­te, de fiecare dată salvat de o ultimă şi neaşteptată şansă. Ulu­irea sa la eveniment (de altfel, singura expresie ce i se cere cu precădere lui Belmondo ; calită­ţile sale de spadasin şi luptător cu pumnul nu le mai pomenim fiind îndeobşte cunoscute) repre­zintă ochiul ce priveşte cu iro­nie, distanţarea in timp de fap­tul istoric. O epocă, in care faptele con­tradictorii se aglomerează în si­multaneitate, situaţiile sunt ex­cesive şi caracterele asemenea, ridică mari dificultăţi in obţine­rea tocmai a distanţei. Rappe­neau pe larga scenă ce se în­tinde din Place de la Guillotine pînă pe cîmpul de bătălie de la Valmy amestecă tonurile (bur­...oare de ce ? ! îmi dau seama că ceea ce fac acum este ca şi cum v-aş arăta etajul II sub e­­tul I, dar ce importanţă are exacta construcţie in acest film ? Wajda construieşte dra­ma, ne prinde în ea, pentru ca apoi — adu-ţi aminte — în final, Boleslas să calce cu calul pă­­mîntul pădurii de mesteceni, a­­vînd-o în faţă pe Olina, fiica sa, lăsînd în urmă tot ceea ce a însemnat disperare, îndirjire, nelinişte şi spaimă, lăsînd-o în urmă pe Mălină — fiindcă nu­mai ea poate, doar cu ajutorul unui buchet de flori galbene, să păstreze în acel spaţiu al dramei imaginea speranţei, ne­vinovăţiei, bucuriilor simple. Imaginea Vieţii... Nu-i aşa, prietene, că vom mai vorbi despre acest blind WAJDA ? MIHAI CREANGA P.S. : Boleslas : Daniel Ol­­brychski. lese, liric, cu punctări de tragism prin moartea ilogică a citorva personaje sau şirul resemnat al viitorilor ghilotinaţi) păstrind o linie comică fermă, generată de contrastul dintre preocupările e­­roului, strict personale, şi gravi­tatea dramatică a momentului istoric. Această permanentă diso­nanţă ridică filmul de la nivelul vodevilului banal la cel al co­mediei picareşti, prin care ra­portul om—istorie se vede pro­iectat dintr-un unghi inedit. Permanenta vibraţie ironică din subtext nu este străină de calităţile comentariului muzical datorat lui Michel Legrand. Există un film, aş zice, două ritmuri esenţiale : cel comic şi cel de acţiune, în constantă in­terferare, dar fiecare avind un suflu propriu, măsurat după le­gile genului propriu. Pentru vi­goarea comică un ajutor de substanţă sunt dialogurile lui Da­niel Boulanger, vioaie şi scînte­­ietoare, amare sau truculente. Mi-ar fi plăcut, poate ca Rappe­neau să se ia mai des în serios, să fi atins ceea ce el însuşi işi dorea sau, mai exact, ceea ce el crede că a realizat : „Un fel de comedie eroică, de epopee inti­mistă pe cai, între Mozart şi Raoul Walsh“ Să nu-i reproşăm mica infatuare pentru că nu este prima oară cînd un autor supra­licitează calităţile propriei creaţii. FLORICA ICHIM „Mirii anu Celebru peste noapte Pe o alee interioară a Uzinei „Rulmentul“ din Braşov s-a pierdut, din neglijenţa delegaţi­lor secţiei cuzineţi, un pachet cu 10 000 lei. De aceea, în ziua respectivă unii angajaţi ai uzi­nei nu şi-au putut ridica sala­riul. In ciuda investigaţiilor, pa­chetul n-a fost găsit şi se pier­duse orice speranţă de recupe­rare. Cînd iată că, a doua zi chiar, tînărul Vasile Răducanu, salariat al Şantierului nr. 10 1C1M, s-a prezentat la uzină cu pachetul cu bani, informind conducerea uzinei unde şi cum l-a găsit. Un gest firesc pentru el — om de exemplară corecti­tudine­a, gest pentru care în­tregul colectiv al uzinei l-a fe­licitat. (I. PITICU, coresp. R. 1.) Medicamentele şi empirismul se exclud a ştiut că medicamentele ad­ministrate respectindu-se întoc­mai prescripţiile medicului sunt în măsură să dea rezultate spec­taculoase în însănătoşirea orga­nismului. Luate însă la întim­­plare, ascultind de sfaturile a­­matorilor sau nici măcar, sfi­­dînd dozajele şi luindu-le în cantităţi „după ureche“ sau „după ochi" — medicamentele pot fi atît de dăunătoare, incit să conducă chiar la deznodă­minte fatale. Este cazul tinerei Lenuţa Catrina în vîrstă de 15 ani — din comuna Suţeşti — care, avînd nişte dureri stoma­cale, a luat 10 tablete dintr-un medicament antireumatismal fo­losit de tatăl ei. Pseudo-trata­­mentul i-a fost fatal, medicul sosit la faţa locului nemaiavînd cum înlătura efectele tragice. (V. CHIURTU, coresp. R. I.) Liceu cu statut de nomad Pentru cei care treceau pe strada şcolii generale nr. 5 din Sibiu, zvonul de muzică al ce­lor cîteva viori exersind con­stituia o surpriză plăcută. Pen­tru cei doi profesori şi pentru elevii lor insă, exilaţi aici de la Liceul de muzică şi arte plas­tice, constituia un supliciu : e­­xerciţiul lor se săvîrşea după nişte... dulapuri. Căci devenit cenuşăreasă intr-un oraş cu vechi şi valoroase tradiţii mu­zicale, Liceul de muzică şi arte plastice are acum statut de li­ceu nomad, lată pe scurt ce tra­see sunt obligaţi azi — prin mu­tarea lui dintr-un loc intr-altul — să parcurgă elevii şi profe­sorii lui : sediul de pe bulevar­dul Victoriei, liceul „Octavian Goga", Şcoala generală nr. 5, Şcoala generală nr. 9, Şcoala sanitară. Asta este situaţia pe care i-au oferit-o organele locale muni­cipale — deşi existau şi soluţii mai fericite , pînă să i se con­struiască un sediu propriu li­ceului putea să-i fie alocat lo­calul şcolii populare de artă care posedă 26 de săli de clasă — aceasta puţind să-şi ţină pro­gramul tot acolo dar seral de vreme ce elevii ei sunt în pro­ducţie. Şi nu era unica soluţie — intervenţia Comitetului exe­cutiv al Consiliului popular ju­deţean in această chestiune pu­ţind să scoată la iveală nume­roase altele. (V. LAZAR, co­resp. R. I.) Viteza medie de 14000 lei pe lună După un an şi două luni — perioadă, in care brutăria coo­perativei de consum din Tis­­mana nu a fost deranjată de nici un control al gestiunii — consiliul de conducere al aces­tei organizaţii economice s-a trezit în faţa unei surprize de proporţii : gestionarul brutăriei, Vasile Chirea, a reuşit să „urce“ lipsa de venituri materiale şi băneşti la suma de 198 000 lei. Făina, sau banii, sau amîndouă, au zburat, in cele patru vînturi, cu o viteză medie de peste 14 000 lei pe luni — tre­cînd nes­tingherite pe lingă Sandu Sipanu, contabilul şef, ca şi pe lingă Ion Mohoinea, preşedintele coope­rativei — şi s-au oprit direct în buzunarul lui Vasile Chirea. Acum se consumă surprizele. Şi regretele. Şi pedepsele. (I. BE­­CHERU, coresp. R. I.) Sărbătoarea veteranilor La Fabrica de piele şi încăl­ţăminte „13 Decembrie“ din Si­biu s-a încetăţenit o tradiţie: în ultima lună a fiecărui an se organizează „Sărbătoarea vete­ranilor“, consacrată celor care împlinesc 20 de ani vechime ne­întreruptă in fabrică. Oamenii spun însă că cea de a 777-a e­­diţie a sărbătorii veteranilor, care a„..avut loc în decembrie, 1971 le-a întrecut pe toate ce­lelalte. Se aflau împreună Gheorghe Hihn, Johan Kast, Liviu Cornea, Ioan Negrea care îşi aniversau cele două decenii în fabrică, veteranii care ieşeau la pensie precum şi fruntaşii cincinalului 1966—1970, şi cei angajaţi în 1971 — adică prima promoţie de absolvenţi din ac­tualul cincinal. S-au depă­nat amintiri, s-au conturat speranţe, s-au desemnat certi­tudini. Şi s-a toastat pentru fa­brica din Sibiu şi pentru mun­citorii ei. O sărbătoare emoţio­nantă şi care merită să fie ree­ditată şi de alte unităţi. (V. LA­ZAR, coresp. R. I.) Moara cu • •• urlătoare Are această moară de mălai din Bd. Muncii un fel de sirenă — sau mai bine zis o urlătoare care hăuleşte zi şi noapte, stri­denţele ei metalice penetrînd sfredelitor in toate urechile a­­flate chiar la distanţe aprecia­bile. Probabil că astă­zi scon­tează, făcînd abstracţie totală de faptul că există oameni care lu­crează în schimbul de noapte şi trebuie să se odihnească ziua, că există bolnavi care au nevoie de repaus şi că există foarte mulţi oameni normali care au nevoie de o linişte normală. A­­ceştia s-au prins directorului fa­bricii de piine (forul tutelar al unităţii), care i-a ascultat cu bunăvoinţă şi înţelegere, dîn­­du-le chiar iluzia că l-au con­vins — de vreme ce in septem­brie şi octombrie a fost rela­tivă linişte. Din noiembrie, moara a prins iar grai şi urlă uneori fără contenire. Asta în timp ce se discută din ce în ce mai insistent despre necesita­tea atenuării sau eliminării sur­selor de zgomot, se efectuează multiple şi complexe cercetări care dovedesc nocivitatea zgo­motelor etc. Oare toate acestea să rămînă la infinit nule şi nea­venite în faţa morii cu... urlă­toare 7 Refuzăm să credem ! Rubrică redactată de PIA RADULESCU ! V« ...........!■'" 1 iW..í.i...m,mzííj im.... Structura anului şcolar la învăţămîntul seral Ca şi la invăţămîntul de zi activitatea şcolară la învăţămîn­tul seral se desfăşoară în trei trimestre. Trimestrul al doilea la şcoala generală durează pînă la 5 aprilie, după ultima oră de curs, iar al treilea, de la 20 aprilie pînă la 31 mai inclusiv. Pentru cei care urmează cursurile liceului de cultură generală trimestrul al II-lea se încheie tot la 5 aprilie cursurile reîncep la 20 aprilie şi se încheie la 20 iunie inclusiv, cu excepţia anului IV, care-şi încheie cursurile la 25 mai. Examenele de corigenţă, examenul de bacalaureat şi concursul de admitere vor avea loc la datele prevăzute pentru elevii de la învăţămîntul de zi­ • O mare plasticitate, re­zistenţă sporită la ardere şi o bună adeziune la glazuri — acestea sunt calităţile nou­lui material ceramic — in­termediar între faianţă şi ce­ramică roşie — obţinut de co­lectivul catedrei de cera­mică — sticlă a Institutului de arte plastice „Ion An­­dreescu" din Cluj. • Cerce­tările întreprinse în raza comunei Însurăţei, judeţul Galaţi au stabilit existenţa în această zonă a unor mari rezerve de ape termale şi minerale : apele sărate şi sulfuroase ajung la suprafa­ţă cu o temperatură pînă la 55° C şi un debit de 120—220 m­c. pe zi. • Prima unitate din ţară pentru fabricarea fibrotextului — înlocuitor al tălpii — cu largi utilizări în industria încălţămintei, se află în construcţie la între­prinderea „Partizanul“ din Bacău. • Printre noile sorti­mente ale industriei locale din judeţul Gorj ce vor fi puse la dispoziţia populaţiei figurează : aragazul portativ „Turist“ cu două ochiuri şi două butelii de mărimea u­­nor cutii de conserve, purifi­catorul de aer „Ventipur“, cu ventile şi radiator cu două trepte de încălzire şi o hotă absorbantă „Aspirador“ pentru purificarea aerului şi absorbirea vaporilor din bu­cătărie. ME­AN­ TtIAMSMIS • IZM „CORPORE SANO ”.Urmare din pap.­u­­laţiei, generate de procesul in­dustrializării şi urbanizării, apar simultan o seamă de influenţe nocive ale unor factori chimici, fizici, biologici, precum şi unele probleme ce derivă din efortul de adaptare a organismului la solicitările ritmului de viaţă şi de muncă, create de dezvolta­rea rapidă a societăţii noastre. Acest complex de cauze deter­mină modificări în structura morbidităţii, în care bolile psi­hice, cardiovasculare, de nutri­ţie şi metabolism, cut şi alte boli cronice — degenerative, ca­pătă o pondere dominantă. — Revenind la primul fac­tor determinant — în ordi­nea dată de dv. — al stării de igienă, vă rugăm să ne spuneţi în ce au constat mă­surile Ministerului Sănătăţii pentru contracararea efecte­lor lui ? — Am orientat în primul rînd activitatea reţelei spre măsuri profilactice. Numai pentru su­pravegherea sanitară a calită­ţii apei şi alimentelor, de exemplu se efectuează anual circa două milioane de analize chimice şi bacteorologice ; se întreprind acţiuni de depistare a purtătorilor de germeni şi vaccinări în masă. Acţiunile sistematice bazate pe această concepţie au avut drept rezul­tat scăderea morbidităţii prin febra tifoidă de la 34,3 la o sută de mii în 1950, la 1,5 la o sută de mii în 1970, iar prin po­liomielită de la 7,2 la suta de mii, la 0,24 la suta de mii­ în a­­ceeaşi perioadă. Şi este conclu­dent faptul că morbiditatea scă­zută prin aceste boli situează ţara noastră printre primele ţări europene. — De bună seamă, aceste realizări sunt meritorii pen­tru activitatea corpului sa­nitar. Am dori să cunoaştem insă în ce constau deficien­ţele organelor sanitare cu privire la această problemă. — După părerea mea — de altfel au subliniat acest lucru şi numeroşi vorbitori în cursul lucrărilor noastre —, una dintre carenţele acestei activităţi con­sta in modul de organizare şi efectuare a controlului. Multe obiective cu un potenţial rela­tiv crescut de insalubrizare (bufete, restaurante, pieţe), pre­cum şi unele unităţi din mediul rural au fost doar sporadic cu­prinse în acţiunile de suprave­ghere sanitară. Pe de altă parte, in numeroase cazuri, organele sanitare în loc să aplice cu fer­mitate prevederile legale, s-au mărginit să facă recomandări repetate pentru aceleaşi defi­cienţe, iar în cazul amenzilor acestea au fost aplicate cu pre­ponderenţă personalului cu funcţii mici şi nu conducători­lor de unităţi care răspund de buna gospodărire a unităţilor. In unele judeţe ca Vîlcea, Gorj, Dîmboviţa, Argeş, Suceava, Ba­cău — controalele efectuate de inspectoratele sanitare nu s-au finalizat in masuri de asanare eficiente. Este de menţionat faptul că deşi institutele de igienă au desfăşurat o activitate merito­rie, ele nu şi-au exercitat în suficientă măsură atribuţia de îndrumare tehnică a unităţilor, sanitare din teritoriu. De aceea cred că în aceste condiţii ca­pătă o importanţă de prim or­din necesitatea încadrării insti­tutelor într-un sistem organizat şi unitar de supraveghere a te­ritoriului pentru intervenţii operative corespunzătoare pre­gătirii tehnice şi competenţei acestora. — Ce probleme de igienă se ridică la noi datorită pro­gresului tehnic ? — Factorii de mediu care de­termină o anumită patologie, caracteristică epocii contempo­rane, sunt astăzi tot mai mult luaţi în discuţie. Din acest punct de vedere este conclu­dentă tendinţa de creştere a mortalităţii prin cancer (a treia cauză de mortalitate în ţara noastră), ceea ce se corelează cu poluarea chimică a mediu­lui. Noxele chimice sunt de a­­semenea incriminate în creşte­rea bolilor respiratorii (care ocupă primul loc în structura morbidităţii din ţara noastră). Creşterea îmbolnăvirilor prin boli cardiovasculare (situate pe primul loc în structura morta­lităţii) se atribuie în mare mă­sură solicitărilor nervoase, ca­racteristice vieţii moderne. In acelaşi timp, ritmul trepidant al vieţii moderne este una din principalele cauze care favori­zează creşterea frecvenţei bo­lilor psihice. O seamă de cer­cetări făcute în ţara noastră scot de asemenea în evidenţă anumite dificultăţi de adaptare care apar la populaţia recent urbanizată şi care se răsfrîng asupra stării de sănătate şi a capacităţii de muncă. Totodată, s-a observat că procesul de au­tomatizare şi mecanizare, pe lingă efectele sociale şi medi­cale pozitive, evidenţiază tot­odată noi factori patogeni la locul de muncă, printre care solicitarea psihică deţine o pondere importantă. — Care este situaţia în privinţa poluării mediului ? — Acest aspect are la noi des­tule particularităţi faţă de alte ţări europene şi de care tre­buie să se ţină seama în orga­nizarea acţiunilor de combatere a poluării in general şi a acţiu­nilor medicale în particular. In timp ce în alte ţări poluarea s-a instalat in cursul cîtorva decenii, la noi, datorită ritmu­lui accelerat de industrializare şi urbanizare, poluarea a de­venit într-o perioadă scurtă o problemă stringentă. In jurul marilor unităţi industriale, po­luarea cuprinde o suprafaţă de circa 4 000 km.p. şi o populaţie de peste un milion de oameni expusă influenţelor nocive, di­rect sau indirect, permanent sau ocazional. Se poate aprecia fără exage­rare că la noi poluarea are o tendinţă intensivă şi extensivă ceea ce impune luarea unor măsuri energice şi eficiente. — Ce remedii se preconi­zează ? — Cred că pentru înlăturarea multora dintre deficienţele le­gate de poluare, elaborarea unui act normativ care să cuprindă normele sanitare privind prin­cipalii poluanţi din ţara noas­tră şi completarea lui periodică cu datele noi, rezultate din cer­cetări, apare ca o necesitate urgentă. Ministerul Sănătăţii va trebui să patroneze o vastă ac­ţiune care va consta în stabi­lirea relaţiei între gradul de­­ poluare a mediului şi starea de sănătate a populaţiei.­­ — Multe din măsurile pre­conizate se referă la proble­mele medicale legate de pro­cesul de muncă. Care este situaţia in acest domeniu ? — Controalele şi cercetările igienico-sanitare complexe efec­tuate în întreprinderi (141.413 analize toxicologice şi 47.575 de­terminări de microclimat şi zgomot, în 7.894 de obiective industriale) au pus în evidenţă potenţialul nociv al unor condi­ţii de muncă şi de mediu care mai persistă încă în unele uni­tăţi. Acest fapt se datorează atît lipsurilor din activitatea unor foruri economico-administrative cit şi al celor din sectorul me­­dico-sanitar. Este absolut ne­cesar ca proiectanţii şi titularii­­ de investiţii să răspundă mate-­­ rial pentru neprevederea în proiect a tuturor condiţiilor de protecţie cerute de normele sa­nitare şi de tehnica securităţii. — Vă rugăm să vă referiţi la cîteva din măsurile pro­puse şi adoptate de Consiliul sanitar superior în vederea îmbunătăţirii activităţii de igienă. — Ministerul Sănătăţii are în primul rînd sarcina de a dez­volta activitatea de suprave­ghere şi control sanitar, prin in­termediul unor echipe centrale, constituite din cadre medicale şi cu ajutorul unor brigăzi mix­te la care vor participa şi spe­cialişti din alte domenii. Ac­tualele reglementări care sta­bilesc norme de igienă urmează a fi puse în concordanţă cu noile condiţii şi cerinţe econo­­mico-sociale din ţara noastră. Se va acorda prioritate actua­lizării normelor sanitare refe­ritoare la protecţia aerului, la alimentaţia raţională a colecti­vităţilor, se întreprind studii pentru stabilirea limitelor ma­xime admise ale nocivităţilor de la locurile de muncă. In între­prinderile mari, cu condiţii de muncă deosebite, se vor orga­niza servicii de medicina mun­cii, care vor lucra în probleme de ergonomie, iar pentru per­fecţionarea profesională a me­dicilor din întreprinderi se va elabora un program special. Ţinînd seama de faptul că mi­nisterele şi departamentele eco­nomice au atribuţii şi respon­sabilităţi directe în rezolvarea problemelor de igienă, Ministe­rul Sănătăţii a propus un plan de măsuri în colaborare cu aces­tea şi care vizează printre altele măsuri de îmbunătă­ţire a stării de igienă a terito­riului şi a unităţilor, stabilirea priorităţilor în dezvoltarea re­ţelei de alimentare cu apă pota­bilă, introducerea în programe­le de pregătire a personalului din unităţile alimentare şi de alimentaţie publică a cunoştin­ţelor de igienă necesare ma­nipulării corecte a produselor alimentare. Egal cu sine însuşi (Urmare din pag. 1) — E apanajul oamenilor tumultoşi, de in­tensă şi debordantă combustie interioară, temperamentali, aventuroşi chiar, cum sunt mai toţi marii conducători de şantier, tră­sături în care se regăseşte vocaţia lor, opina partenerul de dialog. — Eroare, omul meu e cu totul altfel al­cătuit, e — înainte de toate — calm, potolit, răbdător să asculte să chibzuiască să nu ia decizii de improvizaţie şi exclude pre­zenţa oricărei aventuri in destinul ingine­resc. — Cum argumentezi aceste zise ? — fu curios Gură bogată. — Poate prin chiar convingerile exprimate ale inginerului, aşa cum s-au produs aces­tea pe cînd ne-au confruntat opiniile. Tran­scriu, de aceea, un şir de judecăţi şi raţio­namente ce alcătuiesc laolaltă acest monolog care (după opinia mea) spune multe : ,,De ce neapărat exploziv şi temperamen­tal ? Se poate conduce un colectiv şi fără să ţipi, fără convulsii şi manifestări zgomotoa­se. Cum , gindind totul în cele mai mici a­­mănunte, spre a-ţi putea impune punctul de vedere. E o chestie de psihologie omenească, traductibilă aşa : cînd omul înţelege, se cu­plează altfel pe sarcină. Totul e să nu gin­­dim după ureche, ci după note. De obicei, îi acoperi neştiinţa prin agitaţie. Ca să te cerţi, să faci scandal, trebuie să ai timp, e un lux. Ameninţările sunt armele albe ale celui a­­meninţat de propriile lui slăbiciuni şi lacune. Acţiunea e mama vieţii, însă trebuie să fie dublată de inteligenţă ; altminteri e absurdă, înafara valorii, tot astfel cum şi inteligenţa e soare orb dacă nu se investeşte in acţiune. Adevărata mea satisfacţie nu rezidă în de­şartă mindrie de a conduce mari colectivităţi, ci in conştiinţa că particip, mă prelungesc în fiecare cdpată de beton a operei constructive, de care răspund. Rolul de coordonator al e­­nergiilor e comparabil cu ceea ce face an­trenorul de fotbal, care ştie să aducă jucă­tori buni, să-i pună in posturi-cheie, să-i menţină în formă constant bună şi să ceară totul de la ei. Mă întreabă cite unul : tu nu te-ai săturat de şantier ? Le răspund sec : eu sunt constructor. Să zicem că mă stabi­lesc la Bucureşti. Ce voi face acolo ? Mă vor trimite în delegaţie pe şantiere. Mare sco­fală ! pentru că uite ce zicem noi cînd pică unul de la centru, iar vine ăsta să ne plic­tisească, să ne încurce, mai bine şedea lo­cului !“... — Ai schiţat, dacă am înţeles bine, un portret caracterologic, observă Gură bogată. — Am vorbit despre un om de omenie, ci­vilizat şi bun, răspund. — Ce o mai fi Insemnlnd şi asta „om bun“ ? — O frumuseţi pe care o pricepi direct cu sufletul, spunea Vlahuţă şi n-am motive sa zic altfel Poate va trebui să reabilităm a­­cest cuvint ,,bunătate", care sună nostalgic şi de neînlocuit in omul înconjurat de auto­mate, devorat de formule şi semne, tot mai dezlegat de sine, mai izgonit din senti­ment, mai pulverizat in oceanul plin de ira­­diație a lucrurilor, prins ireversibil in ciu­leandra acestui secol nervos. „România liberă“ » CSNOVSATQÎÎRAFE IOVE STORY : Patria (11 86 25), ore­le 9 — 11,30 — 14 — 16,30 — 19 — 21 ; Luceafărul (15 87 67), orele 9 — 11,15''— 13,30 — 16 — 18,30 — 21 ; Capitol (16 29 17), orele 8,30 - 11 — 13,15 - 16 - 18,15 — 21 ; Favorit (31 06 15), orele 9,15 - 11,30 - 13,45 — 16 - 18,15 — 20,30 ; Festival (15 63 34), orele 9,15 — 11,45 — 14 — 16,45 ! MIRII ANULUI In­ Scala (11 03 72), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 — 18,30 — 21 ; București (15 61 54), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16,30 - 18,45 — 21 ; Sala Palatului, orele 17,15 — 20,15 ; LIVADA DIN STEPA , Festival, orele 19 — 21; Flacăra (21 35 40), orele 15,30 — 18 - 20,15 ; B.D. LA MUNTE ȘI IA MARE : Vic­toria (16 28 79), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 ; Aurora (35 04 66), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 15,45 - 18 - 20,15 ; Tomis (21 49 46), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 — 18,15 - 20,30 ; CEA MAI FRUMOASA SOTIE : Cen­tral (14 12 24), orele 9,15 - 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Fe­roviar (16 22 73), orele 8,45 - 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 ; Melodia (12 06 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 ; Modern (23 71 01), orele 9 - 11,15 - 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; HUGO SI JOSEFINA : Timpuri Noi (15 6110), orele 9 — 18,30 în conti­­nuare ; PROGRAM DE DESENE ANIMATE­­ Timpuri Noi, ora 20,15 ; STEAUA DE TINICHEA­­ Lumina (16 23 35), orele 9—15, în continuare ; 17 - 19 - 21 ; Crîngași (17 38 81), orele 15,30 — 18 — 20,15 ; SA CUMPĂRĂM O MASINA DE POMPIERI; Doina (16 35 38), orele 11,30 1­3,30 - 16 — 18,15 - 20,30 ; La ora 10 PROGRAM DE DESENE A­­NIMATE PENTRU COPII ; DECOLAREA; Munca (21 50 97), ore­­le 16 - 18 - 20 ; Giulesti 117 55 46), orele 15,30 - 17,45 - 20 ; PADUREA DE MESTECENI ; Viitorul (11 48 03), orele 16 — 18 - 20 ; TRENUL; Excelsior (18 10 881, orele 9 - 11,45 - 14,30 - 17,15 - 20 ; Miorita (14 27 14), orele 9 — 11,45 — 14,30 - 17,15 - 20 ; V VTERLOO ; Gnvito (17 08 681 ore­le 9 - 12 — 16 - 19,30 ; Voloo (119126), orele 9,30 - 12,30 - '16 19.15 I Flamuro (23 07 40), orele 9 — 12.30 - 16 - 19,30 ■ SORGUl ROȘU ; Pioaresul (23 94 10), orele 15,30 - 18 - 20,15 ; 12 OAMENI FURIOSI ; Bucegi (17 05 471, orele 16 - 18,15 — 20,30 ; Gloria 122 44 01), orele 9 — 11,15 — 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 , POVESTE SINGEROASA ; L­iomel (Bd. Bucureștii Noi 166), orele 15,30 — 16,30 - 19,30 , OLIVER; Buzeşti (15 62 79), orele 15.30 - 19 , NICI UN OM PENTRU CAMP Ot- TRICK I Ferentari (23 17 50), orele 15,30 — 17,45 — 20 I ANNA CELOR O MIE DE ZILE ; Flo­reasca (33 29 71), orele 15,30 — 19; Arta (21 31 86), orele 15,30 - 19,15 ; CASTANELE SINT BUNE ; înfrățirea intre popoare (17 31 64), orele 15,30 — 17,45 - 20 ; DUEL STRANIU : Pacea (31 32 52), orele 15,45 — 18 — 20 ; FLOAREA DE CACTUS : Unirea (17 10 21), orele 15,30 — 18 — 20 ; Popular (351517), orele 10 — 15,30 — 18 - 20,15 ; SCOATE-ȚI PALARIA CÎND SĂRUȚI ! Lira (31 71 71), orele 15,30 - 18 — 20,15 ; MARELE PREMIU : Drumul Sării (31 28 13), orele 15,30 — 19 ; FLOAREA SOARELUI: Vitan (21 39 82), orele 15,30 - 18 - 20,15 ; TICK... TICK... TICK... a Rahova (23 91 00), orele 14,30 - 16,30 - 18,30 — 20,30 ; RITMURI SPANIOLE ; Moşilor (12 52 93), orele 15,30 - 17,45 - 20­­ ARTICOLUL 420 : Cosmos (35 19 15), orele 15,30 - 19 ; Cinemateca sola Union (13 49 04) O VIAŢA : orele 10 — 12 — 14,15 ; TINEREŢEA LUI LINCOLN : orele 16,30 — 18,45 ; ROMANUL UNUI TRI­ŞOR : ora 21 ; VINERI 14 IANUARIE 16—17 ; Teleşcoala. Inducţia electro­magnetică. Prezintă lect. Lidia Pana­­iatu (Fizică — clasele XI—XI­). Intere­sul pentru istoria patriei oglindit în operele scriitorilor paşoptişti. Prezintă conf. dr. Paul Cornea (Literatura ro­mână) I 18­­ Căminul , 18,50 . Cu an­samblul artistic al U.T.C. în Olanda ; 19.20 i 1001 de seri ; 19,30 : Telejurna­lul ; 20 : Cronica politică internă de Eugen Mândrie ; 20,10 : Film artistic : Vremuri minunate la Spessart, Regia Kurt Hoffman. Cu Liselotte Pulver, Harold Leipnitz ; 21,50 : Telejurnalul ; 22 : Campionatele europene de patinaj artistic. Proba de dans. SIMBATA 15 IANUARIE 16.30 | Emisiune in limba germană ; 18.15 1 Ritm, tuferete, dans ; 19 Riul, Ramul... Versuri de: Mihai Beniuc, Şte­fan Augustin Doinaş, Veronica Ioum­­bacu, Dumitru M. Ion, Gheorghe Ispa­te, Dan Mutaşcu, Mihai Ursache Ion Alexandru Durac ; 19.20 . 1001 de­sen ; 19.30 ; Teleiurnalul ; 20 | Săptâmina in­ternaţională I 20.10 ■ Tele-encicloped­a; 20.50 I Film serial . Invadatorii (IX) I 21.40 I Medalion Mihaela Mihai i 22.05; Teleiurnalul ; 22.15 ; Campionatele eu­ropene de patinaj artistic. Proba indi­viduală feminină , 23.20­­ Seară de romanțe cu Ioana Radu. MEMENTO LILIACUL: Opera Română (16 48 20), ora 19,30 ; FANNY : Teatrul Na­tional ,,I. L. Caragiale", sala Co­media (14 71 71), ora 20 si TRA­VESTI : sala Studio (15 15 53), ora 20 ; SOARELE LONDREI : Teatrul de Ope­retă (14 80 11), ora 19,30; ZIARIŞTII: Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra", sa­la din­ bd. Schitu Măgureanu (14 60 60), ora 20 şi MINCINOSUL : sala Studio (12 44 16), ora 20; NICNIC : Teatrul de Comedie (16 64 60), ora 20 ; OMUL CARE : Teatrul „C. I. Nottara", sa­la Magheru (15 93 02), ora 19,30 şi GAIŢELE : sala Studio, ora 20 ; AN­­TIGONA : Teatrul Mic (15 65 88), ora 19,30 ; GILCEVILE DIN CHIOGGIA : Teatrul Giulești (18 04 85), ora 19,30 ; N-A FOST ÎN ZADAR : Teatrul „Ion Creangă" (12 85 56), ora 16 ; BIMBI­­RICA : Teatrul „C. Tănase", sala Savoy (15 56 78), ora 19,30 și GROA­PA : sala din calea Victoriei 174 (15 04 18), ora 19,30; INTR-UN CEAS BUN : Teatrul „Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19,30; BU AU : Teatrul „Țăndărică", sala Victoriei (15 23 77), ora 15 și CARTEA CU APOLODOR : sa­­la Academiei (16 1­4 92), ora 17 ; CON­CERT DE MUZICA POPULARA ROMA­NEASCA *. Ansamblul Rapsodia Româ­nă (13 13 00), ora 19,30 ; 72 CIRC 72 a Circul „Globus" (11 01 20), ora 19,30 ; CONCERT SIMFONIC : Ateneul Ro­mân, ora 20 ; MUZICA DE CAMERALI Conservatorul „Ciprian Porumbescu", sala „George Enescu", ora 20 ;

Next