România Liberă, ianuarie 1972 (Anul 30, nr. 8458-8481)

1972-01-14 / nr. 8467

„România liberă“ in ce măsură SMfilALIZAREA contribuie la folosirea judicioasă a potenţialului tehnic Cum se pun astăzi problemele profilării şi cooperării în producţie la grupul de uzine „23 August“ Datorită investiţiilor alocate, creşterii gradului de tehnicitate şi ridicării calificării cadrelor, producţia Uzinelor „23 August“ a crescut în ultimii 20 de ani de peste 7 ori. în actualul plan cincinal acest nivel urmează să se dubleze. O bună parte din acest spor de producţie se bazează pe utilizarea mai judicioasă a zestrei tehnice de care dispune puternica întreprindere constructoare de maşini, obiectiv major la care se poate ajunge mai ales prin aducerea la îndeplinire a unui program de specializare şi profilare raţională a producţiei. „Este necesar să trecem intr-adevăr la o bună specializare a producţiei chiar în cadrul Uzinelor „23 August" iar acum a întregului grup de uzine“ — sublinia tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU în cuvîntarea ţinută în luna februarie 1971 la Adunarea generală a reprezentanţilor salariaţilor marii întreprinderi bucureştene. „Este încă destul loc pentru adîncirea specializării, pentru o folosire mai raţională a potenţialului tehnic, a spaţiilor de producţie, a maşinilor şi forţei de muncă”. Urmărind cum se traduce în viaţă indicaţia secretarului general al partidului, am avut recent o convorbire cu ing. ALEXANDRU ROŞU, directorul general al Grupului de uzine „23 August“. Discuţia a pornit de la însăşi constituirea acestui grup cu profil de centrală industrială, din care, pe lingă Uzinele „23 August“ mai fac parte Uzinele „Timpuri Noi“ din Bucureşti şi „Hidromecanica“ din Braşov. „ Ce a însemnat constituirea grupului de uzine pe care îl conduceţi în lumina aprofundării specializării şi dezvoltării cooperării ? — Unirea eforturilor celor trei uzine intr-un singur grup cu statut de centrală industrială s-a făcut tocmai în intenţia creării celor mai bune condiţii necesare pentru aducerea la îndeplinire a acestor sarcini deosebit de importante pentru progresul rapid al industriei noastre constructoare, de maşini Cine cunoaşte fabricaţia celor trei uzine care constituie azi grupul îşi dă lesne seama că este vorba de întreprinderi care au afinităţi de profil atît constructiv, cit şi în specializarea de produse. Pe de altă parte multe din agregatele fabricate la „Hidromecanica“ şi „Timpuri Noi” (transmisii hidraulice, turbosuflante, compresoare, motoare termice) intră în componenţa produselor Uzinelor „23 August“, existînd deci puternice legături de cooperare. Pornindu-se de la asemenea considerente, a fost posibil ca in cadrul grupului nostru de uzine să se organizeze încă de la început un centru de proiectare care are filiale la uzinele „Timpuri Noi“ și „Hidromecanica“. Această măsură a constituit un pas deosebit de important spre abordarea — în mod unitar şi cu un grad ridicat de tipizare — a acţiunii de specializare a celor trei uzine. — In aceste condiţii nou create care sunt căile concrete pe care se merge pentru atingerea obiectivelor propuse ? — La nivelul Uzinelor „23 August“ se urmăreşte cu precădere adîncirea specializării tehnologice şi pe produse. Se poate vorbi astăzi de profilarea uzinei pe secţii şi chiar fabrici integrate, dotate cu linii tehnologice distincte, aşa cum este acum organizată fabricaţia locomotivelor, a motoarelor sau a echipamentului de frină, în acest timp la Uzinele „Timpuri Noi“ şi „Hidromecanica” s-au organizat linii de fabricaţie pentru execuţia reperelor cu arhitecturi asemănătoare, indiferent de produsul căruia îi sunt destinate. Este vorba deci în aceste cazuri de o specializare pe produse la nivelul întreprinderii şi tehnologică la nivelul liniilor de fabricaţie. Pentru perspectiva imediat următoare, se tinde ca adîncirea nivelului de specializare din sectoarele de bază ale producţiei, să se realizeze treptat şi in cazul sculăriilor. — Dată fiind producţia sa foarte diversă, deseori Uzinelor ,,23 August“ li se adăuga în anii trecuţi şi denumirea de mecanic-şef al ţării. Mai se justifică astăzi asemenea nume ? — Denumirea de care vorbiţi rămîne valabilă, dar numai parţial, în primul rînd datorită faptului că fabricaţia de utilaje nestandardizate — destinate siderurgiei, industriei materialelor de construcţii, industriei lemnului etc., — deşi în continuă creştere, a scăzut totuşi ca pondere in raport cu volumul total al producţiei uzinei. De altfel, nici nu este în intenţia noastră să părăsim această fabricaţie de utilaje complexe, avînd în vedere cerinţele mari pe care le are în continuare economia naţională pentru echiparea noilor obiective industriale ale cincinalului actual prin valorificarea mai bună a potenţialului tehnic al ţării şi reducerea corespunzătoare a importului de maşini. Dar chiar în cadrul acestei fabricaţii de utilaje nestandardizate, se poate acţiona mai eficient. Intenţionăm astfel, ca prin reorganizarea comportamentului respectiv, să obţinem o specializare a producţiei de echipamente tehnologice, simultan cu o diversificare a fabricaţiei. — într-o anumită perioadă ne-aţi sesizat că atenţia Uzinei „23 August“ era uneori dispersată de la profilul său de bază pentru a fabrica un anumit nomenclator de produse lipsite de complexitate şi in afara specializării create. Sunt astăzi înlăturate asemenea neajunsuri ? Mai fabricaţi, de pildă, şuruburi ? — Neajunsurile de care aţi vorbit nu au fost înlăturate decit într-o foarte mică măsură. Şi in consecinţă — fiindcă aţi pomenit de ele — continuăm să fabricăm şi şuruburi ! Intr-adevăr, lipsa de capacitate a unităţilor specializate în elemente de asamblare, ne determină să ni le fabricăm în bună parte singuri. Numai în cazul acestor elemente de asamblare (şuruburi, şaibe etc.), absolut indispensabile producţiei noastre, consumăm circa 400 000 ore pe an, — echivalentul necesar fabricării a peste 25 de locomotive — executîndu-le cu un consum mărit de metal, cu tehnologii improvizate, în mai toate compartimentele uzinei. In vreme ce necesarul nostru în acest domeniu ar fi lesne acoperit de o fabrică specializată în numai 100 000 ore pe an. La fel stau lucrurile pe tărîmul sculelor de aşchiere, al uneltelor pentru dotarea turnătoriilor sau a secţiilor de sudură. In toate aceste domenii suntem producători improvizaţi, în loc să profităm de avantajele dezvoltării cooperării. Pînă la urmă are de suferit nu numai profilul uzinei, dar este afectată însăşi capacitatea sa tehnică şi viteza de asimilare a produselor noi pentru care este specializată. De unde se vede foarte clar că problemele specializării şi profilării unei uzine nu pot fi soluţionate eficient decât printr-o dezvoltare corespunzătoare a cooperării în producţie, că asemenea programe de specializare trebuie gîndite numai avînd o viziune de ansamblu, din care nu pot lipsi nici măcar şuruburile. GH. TODIRAŞ Pe adresa rubricii noastre continuă să sosească numeroase scrisori, prin care cititorii fac sugestii şi propuneri în legătură cu noi teme sau aduc completări testelor apărute în paginile ziarului. Astăzi înserăm cîteva dintre ele : NICOLAE BENCIU, STR. DRUMUL TABEREI NR. 23 : „Vă rog să-mi permiteţi, ca un vechi cititor, să-mi spun părerea faţă de testul publicat în ziua de 29 decembrie a.c. „Felicitări şi „felicitări" cu ...adresă exactă“, în ceea ce priveşte rezervarea locurilor la trenurile de persoane şi la care sunt anexate vagoane pentru excursii turistice prin O.N.T., ar trebui să se puie diagnosticul, că in viitor asemenea lucruri să nu se mai repete. Socotesc că ar trebui sugerat agenţiilor de voiaj ca reţinerea locurilor care au ca scop excursii turistice să se facă pe baza unei acoperiri materiale. Prin acest sistem, angajamentul reciproc făcut între C.F.R. şi O.N.T. nu ar mai fi periclitat şi nici nu ar mai da naştere la rămînerea în afară a unui număr de călători nesatisfăcuţi. Face impresia că cei care se prezintă ca solicitanţi din partea O.N.T. ori nu sunt bine organizaţi, ori lucrează la voia întîmplării, neştiind în mod concret ce anume au intenţionat. Gîndesc că trebuie găsită o soluţie care să îngrădească astfel de sisteme, cu atît mai mult cu cît intr-un viitor foarte apropiat cazurile se vor repeta căci cerinţele călătorilor vor creşte continuu". Aveţi perfectă dreptate şi supunem propunerea dumneavoastră celor in drept, ţinînd seama şi de faptul că după lunile de iarnă vine indubitabil primăvara şi vara, cu afluenţa turistică inerentă sezonului. Să sperăm deci că diriguitorii turismului vor dovedi mai multă sensibilitate şi se vor ocupa cu mai multă seriozitate pentru ca trenurile să nu fie... ocupate numai în nişte contracte fictive. ING. FRANCISC SCHOTER, STR. GĂRII DE NORD NR. 2 „îmi permit să vă sugerez publicarea în ziarul „România liberă“ a unui test în legătură cu grija faţă de omul suferind, prin asigurarea unor unităţi dietetice medicale la nivelul cerinţelor societăţii noastre. Nu este suficient ca într-o cantină, pensiune sau restaurant să poţi găsi, dacă eşti norocos, o mămăliguţă cu brînză de vaci sau un rasol (zilnic acelaşi lucru), ca să se poată spune are „condiţii dietetice“, deoarece un bolnav de ficat sau stomac, trebuie stimulat şi psihologic prin varietate, conţinut şi prospeţime, respectiv printr-o compoziţie stabilită cu stricteţe de dieteticieni. Crearea unui singur restaurant dietetic „Mureşul“ nu rezolvă problema nici pe departe. Aci trebuie să menţionez şi situaţia celor cîteva „Lacto-baruri“ sau „Lacto-vegetariene“ care există in Bucureşti, la care poţi servi în marea majoritate totul în afară de produse lactate sau vegetariene (Ex. : Unitatea de pe Bdul. Gh. Gheorghiu Dej, unitatea de pe Bdul. Dinicu Golescu etc.) sau se pot servi ani de-a rîndul aceleaşi bucate, reduse la număr, fără gust şi care din punct de vedere psihologic pot agrava multe boli, ca de exemplu cele din grupa insuficienţelor hepatice". Vă mulţumesc pentru testul pe această temă pe care l-aţi făcut chiar dumneavoastră şi aşteptăm în continuare un răspuns din partea celor vizaţi. De fapt nu numai despre un răspuns este vorba, căci am mai avut de nenumărate ori prilejul să înregistrăm promisiunile în această direcţie, din păcate neonorate, ale celor ce gospodăresc alimentaţia noastră publică. E timpul să aflăm acum şi ce măsuri concrete s-au luat în acest sens. Poate le va veni în sfîrşit poftă şi dumnealor să ne satisfacă apetitul nostru dietetic. GHEORGHE SIMESCU, CALEA GRIVIŢEI NR. 146, ET. I, AP. 6 „In anul 1971, am fost deranjat şi eu, aşa cum aţi arătat recent la poşta acestei rubrici, de situaţia creată de Dir. PTTR a Municipiului Bucureşti, care incepind din luna mai imi adaugă sume destul de substanţiale la avizele de plată a telefonului, reprezentînd aşa-zise „convorbiri adiţionale". La repetatele mele reclamaţii prin care solicitam să mi se revizuiască instalaţia telefonică deoarece nu am executat astfel de convorbiri in Plus peste cele normale, mi s-a răspuns prin adresele tipărite (pentru toţi reclamanţii au acelaşi text gata tipărit pe formulare) că în urma verificărilor efectuate nu s-au constatat defecţiuni la contor... etc. etc. Fiind bombardat în continuu cu astfel de sume, iar eu reclamând in continuare că nu-mi aparţin, tovarăşii de la telefoane mi-au instalat la cererea mea un contor-telefax acasă pentru a verifica înregistrarea zilnică a convorbirilor efectuate. Surpriză !!! Telefaxul instalat acasă la mine a înregistrat convorbiri mai puţine decit cel din centrală ! Am întocmit un proces verbal între mine şi mecanicul de la telefoane prin care confirma că intr-adevăr în centrală s-au înregistrat mai multe convorbiri decit în realitate. In faţa acestei realităţi neplăcute probabil pentru telefoane, au hotărit în sfirşit prin avizul de plată nr. 210 200 din noiembrie 1971 anularea sumei de 870,60 lei cu care am fost încărcat în mod abuziv. Culmea ironiei că nici pină în ziua de azi nu am primit din partea acestei întreprinderi o adresă prin care să se recunoască greşeala făcută, menţionind numai in avizul de plată suma in roşu acreditare. Vă menţionez că din suma de 870,60 Iei plătisem deja 390,70, fiind ameninţat că mi se închide telefonul în caz de neplată. Solicitînd din nou să mi se răspundă în scris la sesizările mele, am fost asigurat că voi primi răspuns dar nici pînă azi nu am primit nimic. De asemenea, am solicitat precizări în legătură cu situația viitoare a acestor convorbiri, asigurîndu-mă că s-au luat măsuri de normalizare. Iar surpriză !!! După ridicarea telefaxului de la domiciliul meu, au apărut iar nenumăratele convorbiri adiţionale. Iarăşi reclamaţii in scris, iar acelaşi răspuns gata tipărit. Ce este de făcut ?“ De făcut nu-i decit un singur lucru. Şi anume ca cei de la întreprinderea de telefoane a municipiului Bucureşti să termine în sfîrşit cu aceste practici abuzive (căci nu le putem numi altfel) şi să-şi autoteletaxeze atitudinea faţă de abonaţi. De altfel am primit şi alte scrisori pe aceeaşi temă, pe care lipsa de spaţiu ne împiedică să le publicăm aici. In schimb n-am primit nici măcar un cuvinţel de la cei criticaţi care se fac că nu aud, deşi — fie vorba între noi — lucrează chiar la... telefoane. Să fie oare mereu ocupat acest fir al lipsei de solicitudine faţă de cetăţeni ? Direcţia generală comercială a consiliului popular al municipiului Bucureşti . In legătură cu textul „Cind serviciul comercial la domiciliu nu are... domiciliu“ vă comunicăm următoarele : Lucrătorii din comerţul cu amănuntul din Capitală au luat cunoştinţă de apariţia Decretului de stat privind modul de aprovizionare a populaţiei, prelucrîndu-se în cadrul fiecărei organizaţii şi întreprinderi comerciale nu numai conţinutul, dar şi sensul acestuia, ca şi îndatoririle ce revin lucrătorilor din comerţ pe linia desfacerii mărfurilor în mod echitabil către populaţie. Cu această ocazie, Direcţia noastră a analizat modul de funcţionare a unităţilor de desfacere care realizează şi prestaţii de servicii la domiciliul cetăţenilor în toate sectoarele de activitate : comerţ cu produse alimentare, produse nealimentare şi in sectorul de alimentaţie publică. Din analiza făcută, a rezultat că mai sunt necesare măsuri de îmbunătăţirea şi extinderea acestei activităţi, ca urmare a creşterii numărului de solicitanţi din ultima vreme. Astfel o primă măsură luată, a fost aceea ca, la casa de comenzi „Mercur" să se primească comenzile telefonice în număr nelimitat, dar cu programare, aceasta pînă la realizarea unor condiţii materiale în sensul lărgirii capacităţii de servire. Simultan cu aceasta, vom desăvîrşi activitatea microcaselor de comenzi, în sensul stabilirii unor unităţi care să aibă condiţiile corespunzătoare pentru exercitarea acestei forme de servicii comerciale şi popularizarea lor în rindul cumpărătorilor. Analizăm momentan posibilitatea realizării desfacerii la domiciliu a laptelui şi iaurtului pe bază de abonament şi introducerea aceluiaşi sistem la sifoane şi băuturi răcoritoare. In legătură cu cele relatate la magazinul Dioda“, pentru atitudinea lipsită de interes profesional a vînzătorului Gheorghe Șerbu, acesta a fost admonestat de conducerea O.C.L. „Tehnometal“, luîndu-se măsuri de organizarea viabilă a transportului mărfurilor la domiciliu la cererea clienţilor“. După cum vedeţi şi dumneavoastră s-a „analizat“ din nou problema, s-au luat niscaiva măsuri, se vor mai lua şi altele, timpul trece şi noi am mai îmbătrinit cu un an. Un singur lucru n-am înţeles. De ce a fost admonestat vînzătorul Gheorghe Şerbu (care după părerea noastră îşi făcea cu conştiinciozitate datoria), cind de fapt noi am criticat conducerea O.C.L. „Tehnometal“ ? Aici, după cum se vede, s-au cam oprit admonestările. Şi nici nu mai era nevoie. Căci între timp s-a găsit acarul Păun... DUMITRU TABACU Au cuvîntul cititorii rubricii „VREM SĂ FACEM UN TEST" Apa, resursă inestimabilă de civilizaţie şi bunăstare. Un adevăr indubitabil care tinde să devină extrem de prezent în conştiinţa publică. Experţii afirmă — şi realităţile unor ţări mai demult angajate pe tărîmul industrializării ne-o confirmă — cit de riscantă poate fi neluarea în calcul cu toată seriozitatea a acestui factor primordial al evoluţiei : apa. Se construiesc oraşe şi industrii, creşte gradul de utilizare a apelor pentru transport şi navigaţie, sporeşte puterea productivă a pămîntului prin vaste lucrări de irigaţii. Şi în toate aceste sumar amintite procese şi activităţi ce susţin înaintarea în epoca modernă sunt implicate masiv rezervele hidrografice existente într-o zonă sau alta. Folosirea judicioasă a apelor, protecţia surselor împotriva poluării şi epuizării constituie pe multe planuri alfa şi omega pentru civilizaţia acestei epoci. Ţara noastră care-şi propune, în actuala etapă, ample deschideri de evoluţie socială şi economică îşi estimează riguros şi integral potenţialul tuturor resurselor şi bogăţiilor de care dispune în acest sens. Utilizarea acestora cu parcimoniozitate şi simţ de răspundere tinde să devină o trăsătură dominantă a societăţii noastre, reclamînd efortul conjugat al tuturor membrilor ei. La Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 16—17 martie 1970 prin „programul naţional privind gospodărirea raţională a resurselor de apă, extinderea lucrărilor de irigaţii, îndiguiri, desecări şi combaterea eroziunii solului“ au fost formulate jaloanele de desfăşurare in perspectivă a unor ample acţiuni. Recent, a fost pus în discuţia opiniei publice proiectul uneia din cele mai exhaustive legi ce se va afla în compendiul nostru legislativ — proiectul Legii privind gospodărirea apelor în ţara noastră. Alăturindu-se altor prevederi ce vin să reglementeze utilizarea bunurilor şi resurselor ţării, proiectul legii apelor fixează cadrul riguros de folosire a acestui patrimoniu vital pentru economie şi existenţa socială. Interesul larg pe care-l comportă un atare act jurisdicţional, la rigorile căruia vor trebui să adere ministerele şi instituţiile de stat, întreprinderile şi organismele locale şi fiecare cetăţean al ţării solicită ample dezbateri. In dorinţa de a informa opinia publică cu o seamă de elemente ce ţin de necesitatea adoptării legii puse in dezbatere, am solicitat dr. ing. FLORIN IORGULESCU, preşedintele Consiliului Naţional al Apelor, o convorbire cu caracter explicitar. „ Vom începe prin a vă întreba, tovarăşe preşedinte, dacă istoria legislaţiei noastre a mai cunoscut o asemenea lege sau vreun alt act normativ de atare însemnătate în acest domeniu ? — Nu, evident nu. Nicicînd dezvoltarea României nu a pus probleme atît de ample privind utilizarea resurselor de apă. Existau prin 1924 vagi şi restrînse prevederi privind folosirea apelor de către sindicatele agricole. Accentul era pus, vă imaginaţi, pe utilizarea forţei lor hidraulice. In anii puterii populare, prin 1953, a fost emis un decret care mai cuprindea şi alte cîteva probleme. Asta a fost pînă acum cam totul în materie de legislaţie privind utilizarea apelor ţării. Adoptarea unei legi reflectă — după cum se ştie — cerinţele unei anume etape. Rigorile actualului proiect pornesc de la o seamă de necesităţi de care astăzi nu mai putem face abstracţie. Stabilirea unui echilibru intre tendinţa de creştere masivă a consumurilor şi cuantumului resurselor noastre, protejarea apelor împotriva poluării şi risipirii lor, nu mai poate rămîne o opţiune a unei instituţii sau a alteia. Ritmurile industriale înalte pe care le înscrie ţara noastră, volumul tot mai mare de apă ce se foloseşte în toate domeniile activităţii sociale şi economice, impun utilizarea raţională a ei ca pe o problemă de cel mai larg interes naţional. — Specialiştii afirmă o anume modicitate a rezervelor noastre de apă comparativ cu alte ţări. La cit se estimează cuantumul existent ? — Beneficiem intr-adevăr de rezerve medii de apă. Ele se cifrează la aproximativ 200 milioane metri cubi anual. Din aceştia, apele interioare reprezintă doar 30 milioane metri cubi. Sursa cea mai bogată constituind-o, evident, Dunărea. Neuniformitatea repatrizării teritoriale şi în timp a resurselor, conduce într-o bună măsură la utilizarea dificilă chiar a resurselor de apă de care dispunem. Pînzele subterane care sunt în parte folosite pentru alimentări şi irigaţii, reprezintă extrem de puţin — 200 metri cubi/secundă — şi constituie, în special, aşa-zisa rezervă minerală utilă. — In ce mod prezentul proiect de lege reflectă grija pentru păstrarea echilibrului hidrologic natural ? — Prin acţiunea pe care omul o exercită in utilizarea surselor pot interveni unele modificări in acest echilibru hidrologic. Irigaţiile pot avea consecinţe asupra creşterii pînzelor freatice subterane, tăierea neraţională a pădurilor — după cum se ştie acestea au un rol modelator in acest echilibru — este, de asemenea, un factor nerecomandabil. Actualul proiect de lege are numeroase prevederi care impun rigurozitate şi control în toate aceste acţiuni. Articole speciale prevăd regimul de tăiere a pădurilor, a lucrărilor de combatere a eroziunii solurilor, a protejării albiilor, reglementări speciale privesc regularizarea scurgerilor apelor etc. Proiectul de lege prevede, de asemenea, norme referitoare la planurile de amenajări și folosințe hidroenergetice. Sunteți unul dintre cei care au luat parte direct la elaborarea proiectului de lege. Vă solicităm opinia cu privire la însemnătatea sa ca instrument ajutător in activitatea de cercetare pe profil. — Referindu-se la întreaga problematică a utilizării resurselor de apă din ţara noastră, legea are numeroase compartimente care privesc nu numai cercetarea pe profil ci şi cea a institutelor departamentale. Unul dintre principalele ei capitole se referă de pildă la combaterea poluării. Nu vă spun un lucru nou afirmînd că fiecare proces tehnologic afectează, intr-o măsură mai mare sau mai mică, puritatea apelor. Activitatea de cercetare are datoria să-şi axeze investigaţiile pe găsirea celor mai potrivite procese tehnologice, a celor mai indicate procedee care să conducă la consumuri mici de apă și la eliminarea pe cit posibil a cauzelor poluării. O altă problemă de cercetare pe care acest proiect de lege o sugerează, aș spune, prin litera ei, se referă la studierea amplasării bazinelor hidrografice şi, prin consecință a obiectivelor industriale. Sunt industrii cu mari consumuri de apă, cu un grad crescut de poluare care nu pot fi dezvoltate decit in anumite locuri. Proiectul de lege face recomandări exprese cu privire la necesitatea stabilirii unei strinse interdependenţe intre anumite Construcţii şi resursele de apă existente. Pentru agricultură sunt, de asemenea, destinate capitole anume. Fixarea lucrărilor de irigaţii în raport de existenţa sau neexistenta pînzelor freatice, folosirea in această ramură a apelor uzate, canalizările, sunt probleme ce privesc activitatea practică in domeniul la care m-am referit şi se constituie, totodată, ca obiect de studiu pentru institutul de cercetare. In toate aceste direcţii specialiştii sunt chemaţi să-şi spună părerea asupra prevederilor cuprinse în proiectul de lege evident susceptibil de îmbunătăţiri. — Consideraţi suficiente precizările vizînd atribuţiile şi competenţele cu privire la gospodărirea şi utilizarea apelor ţării ? — Este necesar să vă spun că, la elaborarea acestui proiect au fost consultate peste 30 de organe centrale de stat, s-a cerut părerea specialiştilor din numeroase instituţii, a unor personalităţi ale vieţii ştiinţifice şi economice. Evident, aşa cum spuneam şi mai înainte dezbaterile pe marginea lui vor aduce şi alte propuneri, puncte de vedere apte să fie luate în consideraţie şi incluse în cuprinsul legii. Acesta este şi sensul publicării legii sub formă de proiect. Ca participant la desfăşurarea lucrărilor de elaborare, vă pot spune că, pe tot parcursul, au existat numeroase propuneri ce au fost incluse, în momentul discutării lui la Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. s-au introdus importante precizări cu privire la protecţia terenurilor agricole, în legătură cu rolul organelor locale, a consiliilor populare comunale direct interesate în utilizarea raţională a resurselor de apă, precizări în legătură cu activitatea de combatere a inundaţiilor, referiri privind obligaţiile ce revin organelor locale ale puterii de stat, fiecărui cetăţean în parte. E posibil ca aplicarea prevederilor legii astăzi pusă in dezbatere să ridice o seamă de probleme pe care actualul text nu le conţine. Ne gindim de pildă la competenţele de avizare şi autorizare in materie de lucrări pe cursul apelor. Sau, de pildă, la reglementările privind gospodărirea apelor pe bazine d in actualul proiect competenţele cad în sarcina Consiliului Naţional al Apelor şi a organelor noastre judeţene). Pe de altă parte sunt lucrări ce depăşesc limitele unui judeţ , amenajările de pe Argeş, de pildă, cuprind în desfăşurarea lor, judeţele Argeş, Dîmboviţa, Ilfov. Pentru asemenea obiective vor fi necesare precizări prin alte acte normative. După cum va fi utilă şi o actualizare a competenţelor şi atribuţiilor Inspecţiei de Stat a Apelor. In concluzie pot să spun că este pus în dezbatere un proiect de lege cu largi audienţe şi implicaţii în toate domeniile şi sectoarele vieţii noastre economice şi sociale. Participarea întregii noastre opinii publice la înţelegerea şi susţinerea rigorilor pe care le fixează va fi de natură să contribuie la propulsia progresului general al ţării. Pentru că, dincolo de hotarele legilor, trebuie să se afle conştiinţele oamenilor societăţii noastre socialiste direct interesaţi în emanciparea şi creşterea gradului de bunăstare al nostru, al tuturor. LIA MĂRGĂRIT RESURSELE DE APĂ II SUNT NELIMITATE — Un important proiect de lege privind utilizarea lor rafionala — Comentăm astăzi prevederile sale impreună cu dr. ing. Fiorin Iorgulescu preşedintele Consiliului Naţional al Apelor INIŢIATIVELE BRAŞOVENE IN’72 (Urmare din pag. 1) cota maşini şi agregate specializate intr-un volum şi la o valoare cu mult mai mare ca pină acum. Pornind de la creşterea participării economiei municipiului la schimbul internaţional de valori, problemă cu reflectări directe în diversificarea producţiei, comitetul municipal de partid a determinat organele şi organizaţiile de partid, comitetele oamenilor muncii din întreprinderi, să acorde o importanţă deosebită calităţii produselor, problemă pe care o considerăm chezăşia succesului produselor noastre pe piaţa internă şi internaţională. In acest sens, apreciem ca deosebit de interesantă şi de utilă iniţiativa de la Uzinele de tractoare. Este vorba de acţiunea „controlul obştesc asupra calităţii“, care reprezintă o formă de manifestare a opiniei de masă împotriva acelora ce execută lucrări de slabă calitate, formă care, fără a se substitui controlului tehnic de calitate, constituie o manifestare a exigenţei comuniste faţă de rezultatele muncii şi un adevărat curs de ridicare a cunoştinţelor profesionale. Viabilitatea acestei acţiuni, verificate în practică, de rezultatele pozitive obţinute la secţia montaj general a uzinei, este demonstrată şi de faptul că intr-un interval de timp relativ scurt ea s-a extins şi la alte secţii din uzină şi întreprinderi din Braşov. Iată de ce ne-am propus ca, in acest an, acţiunea să fie inclusă în agenda de lucru a fiecărui comitet de partid, să urmărim antrenarea grupelor sindicale şi a organizaţiilor U.T.C., să evidenţiem mai bine eficienţa economică a iniţiativei. Avînd în vedere că sarcinile sporite ale celui de-al doilea an al cincinalului se vor realiza îndeosebi pe actualele suprafeţe de producţie, întreprinderile noastre şi-au orientat cu precădere activitatea de pregătire a producţiei pe 1972 pe folosirea intensivă a capacităţilor de producţie, corelată cu acţiunea de îmbunătăţire a coeficientului de schimb. Este semnificativ, în acest sens, faptul că o creştere cu numai 1 la sută a indicelui de folosire a maşinilor şi utilajelor pe municipiu, înseamnă obţinerea unei producţii suplimentare anuale în valoare de 150 milioane lei. Este firească, deci, preocuparea pentru îndrumarea şi sprijinirea organizaţiilor de partid şi a conducerilor întreprinderilor in această acţiune, urmărindu-se atragerea în circuitul economic a tuturor maşinilor şi utilajelor, raţionalizarea fluxurilor de producţie, folosirea maşinilor în trei schimburi. Bineînţeles, completăm această acţiune cu iniţiativele economice îndreptate spre îmbunătăţirea coeficientului de schimb, prin organizarea raţională a producţiei şi a muncii. Dacă unele unităţi — „Rulmentul“, Fabrica de şuruburi, „Metrom“, întreprinderea de unelte şi scule, Fabrica de trii cotaje — au realizat un coeficient de schimb corespunzător, alte întreprinderi — Uzina mecanică de material rulant, Industria laptelui, Industria cărnii, Răsăritul — mai au încă pe acest ţărim un cîmp larg de acţiune, activitatea productivă cerînd o urmărire atentă a problemelor de către organizaţiile de partid. Asimilarea de noi produse, modernizarea celor existente,creşterea gradului de tehnicitate a acestora, a determinat în ultimii ani un deficit al forţei de muncă de înaltă calificare în compartimentele de pregătire a producţiei, în special la secţiile de sculărie. Pentru reducerea urmărilor acestui fenomen, valoroasă este iniţiativa colectivului de muncă de la secţia sculărie a Uzinei de autocamioane, care introducînd sistemul de retribuţie pe baza acordului global pe echipe, a reuşit să realizeze, cu aceleaşi maşini şi cu acelaşi număr de muncitori, o producţie mai mare cu circa 20 la sută şi o mai bună stabilitate a forţei de muncă în aceste sectoare. Desigur — ne-a spus în încheiere tovarăşul Constantin Cîrţină — m-am oprit doar la cîteva dintre iniţiativele colectivelor de muncă din municipiu, iniţiative generalizate sau in curs de extindere. Doresc insă să subliniez, încă odată, că sarcinile complexe ce ne revin în noul an, ne solicită, odată în plus, să creăm asemenea condiţii care să permită o permanentă afirmare a iniţiativelor, a ideilor novatoare menite să ducă la perfecționarea activității economice. Pagina a 3-a14 ianuarie 1972 I UN VAST ŞANTIER (Urmare din pag. 1) Organizarea bună a muncii pe şantiere, asigurarea asistenţei tehnice din partea specialiştilor din unităţile agricole şi oficiile judeţene de îmbunătăţiri funciare au făcut, ca la această dată, executarea unora din lucrări să se afle intr-un stadiu avansat sau să fie chiar terminate. O statistică pe ţară arată că în cooperativele agricole de producţie au fost atacate lucrări de îndiguiri şi desecări pe 29 910 ha, din care, pînă în prezent, AU FOST ÎNCHEIATE PE 22 448 HA. De la declanşarea acţiunii, s-a reuşit, pentru scurgerea apelor ce băltesc pe ogoare, SA SE TERMINE SĂPAREA UNOR ŞANŢURI CE TOTALIZEAZĂ 861 KM, altele — pe o lungime de 600 km — fiind în curs de executare. O vizită făcută pe şantierele de desecări din judeţul ILFOV ne-a dat prilejul să constatăm că, într-o perioadă relativ scurtă, s-a reuşit, în raza comunelor BUDEŞTI, RADOVANU, IZVOARELE, CALUGARENI, TUNARI, VALEA MACRIŞULUI, ŞTEFANEŞTII DE JOS, să se îndepărteze aproape cu desăvirşire excesul de umiditate ce se făcea simţit pe ogoare. Rapiditatea cu care s-a lucrat — folosindu-se zilele prielnice ale acestei ierni — va crea semănăturilor condiţii bune de vegetaţie, va permite ca lucrările de primăvară (mai ales acolo unde nu s-au executat arăturile de toamnă) să înceapă fără întirziere. Şi în celălalt punct al Bărăganului — în satele judeţului IALOMIŢA — lucrările de îmbunătăţiri funciare s-au intensificat în ultimul timp, în special în raza comunelor CUZA VODĂ, călăraşii vechi, PLATONEŞTI, BALACIU, MUNTENII-BUZAU, COCORA, COLILIA, GRINDU şi MILOŞEŞTI. Din cele 18 275 ha de desecări prevăzute au fost terminate lucrările pe 4 020 ha, din care 1100 ha în prima decadă a acestei luni. In judeţul Prahova, locuitorii satelor s-au angajat ca fiecare să execute în cursul iernii, cel puţin 12 mc de săpături pe şantierele comunale de îmbunătăţiri funciare. Dovada că îşi respectă angajamentele asumate o constituie stadiul avansat al lucrărilor, îndeosebi în raza comunelor CIUPELNIŢA, DUMBRAVA, FULGA, CIORANI, IONATEŞTI şi PAREPA. Deşi s-ar părea că în nord — unde iarna s-a instalat definitiv — lucrările în cîmp ar fi stinjenite, ultimele rezultate confirmă contrariul. In judeţul MARAMUREŞ, bunăoară, din cele 334 ha de îndiguiri şi desecări prevăzute, au fost atacate 375 ha (din care 125 ha au şi fost predate). De asemenea, au fost atacate cele 200 ha amenajări locale pentru irigaţii prevăzute, şi în unele comune (pe circa 75 ha) se lucrează la combaterea eroziunii solului. Spaţiul nu ne permite să prezentăm rezultate asemănătoare obţinute şi în alte judeţe ale ţării. Nu putem însă să nu menţionăm în comentariul nostru că sunt totuşi judeţe — este drept puţine la număr — unde lucrările de îmbunătăţiri funciare nu s-au declanşat aşa cum ar fi trebuit. In judeţul BRAŞOV, bunăoară, din cele 1 400 ha pe care s-a stabilit să se execute desecări nu s-a făcut nimic. La fel stau lucrurile în judeţul TIMIŞ în ceea ce priveşte îndepărtarea excesului de umiditate pe cele 7 000 ha identificate. Tot în această parte a ţării, se amină de pe o zi pe alta începerea lucrărilor pentru extinderea irigaţiilor cu posibilităţi locale. Pentru ca pînă la primăvară să se execute un volum cît mai mare de lucrări de îmbunătăţiri funciare (unele să fie chiar terminate), se cere ca acţiunea să crească în intensitate în următoarele zile. Ne-am pus întrebarea dacă schimbările ce au avut loc in evoluţia vremii in ultimele zile nu creează unele impedimente în efectuarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare. Am apelat la părerea ing. O. BERBECEL de la Institutul de meteorologie şi hidrologie care ne-a spus că sunt condiţii aproape normale de lucru. „Asemenea lucrări — a continuat specialistul solicitat — pot continua chiar dacă solul este relativ umed (dar cantitatea de apă la un ha nu depăşeşte 300 mc, în stratul arabil) şi îngheaţă la adîncimea de 3—4 cm. Analiza datelor primite din teren, ne arată că, în general, au fost precipitaţii slabe, în special sub formă de zăpadă (mai mult în nordul Moldovei, partea centrală a Munteniei şi sudul Dobrogei), cu caracter local. In restul ţării, stratul de zăpadă a fost extrem de mic : 1—2 cm, unele zone avînd solul complet desvelit“. Executarea in termen a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare — şi chiar mai devreme dacă este posibil ! — are o mare însemnătate economică. Respectarea scadenţelor fixate, obligă consiliile populare comunale, conducerile cooperativelor agricole de producţie, organele agricole judeţene să analizeze rezultatele obţinute pînă acum pe fiecare şantier local şi pornind de la concluziile ce se desprind, să ia măsuri pentru ACCELERAREA RITMULUI, printr-o mai bună organizare a muncii şi o coordonare judicioasă a lucrărilor. Vîlcenii au răspuns primii (Urmare din pag. 11 finale pe care avem datoria să le înfiinţăm“. Făcînd propuneri deosebit de valoroase in direcţia descoperirii unor noi izvoare de venituri proprii, printr-o mai atentă şi mai pricepută valorificare a resursele locale, deputaţii au reafirmat în cuvîntul lor posibilităţile existente de a se reduce dotările de la bugetul republican, in 1972, cu peste 5,7 milioane lei. Fără a intra în toate amănuntele, merită să relevăm din politica bugetară adoptată de sesiune un fapt extrem de semnificativ : ponderea bugetelor consiliilor populare municipale, orăşeneşti şi comunale reprezintă, în 1972, 31,6 la sută, — raportat la bugetul local al judeţului —, faţă de numai 5,5 la sută în 1968, ceea ce ilustrează sporirea considerabilă, in fapt, a atribuţiilor acestor organe. Propunerile şi hotărîrile adoptate de sesiune, obiectivele concrete stabilite se reflectă în totalitate în angajamentele luate ca răspuns la chemarea consiliului popular judeţean Hunedoara, din care cităm cîteva : realizarea prin muncă patriotică a unui volum de lucrări gospodăreşti şi de înfrumuseţare în valoare de 90,1 milioane lei ; depăşirea planului producţiei globale în industria locală cu 4,2 milioane lei şi cu 3 milioane lei la producţia marfă vândută şi încasată ; asimilarea a 15 produse noi peste cele prevăzute în plan în industria locală ; depăşirea planului de prestaţii cu 3,3 milioane în sectorul gospodăriei comunale ; extinderea reţelelor de apă şi canalizare cu 3 km ; modernizarea peste plan a 2 000 mp străzi şi trotuare în mediul urban ; înfiinţarea de activităţi prestatoare în gospodăria comunală în 6 localităţi rurale ; definitivarea şi aprobarea schiţelor de sistematizare pentru oraşe şi 26 de comune ; darea în folosinţă, în semestrul I, a 35 la sută din totalul celor 1 950 de apartamente prevăzute ; depăşirea veniturilor proprii la bugetul judeţului cu 3 milioane lei ; realizarea prin contribuţia în bani şi muncă a locuitorilor a 60 de săli de clasă, 7 dispensare umane, 2 grădiniţe de copii, 3 băi populare etc. ; electrificarea a 44 de sate etc. Hotărîrile sesiunii a XIII-a a consiliului popular judeţean Vilcea reprezintă un nou pas spre dezvoltarea multilaterală a acestor meleaguri, din ce în ce mai prospere.