România Liberă, martie 1972 (Anul 30, nr. 8507-8533)

1972-03-01 / nr. 8507

Proletari din toate ţările, uniţi-vă! EDIŢIA I COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Cerinţe actuale în PERFECŢIONAREA PREGĂTIRII PROFESIONALE — A trecut un an de zile de cînd, ca urmare a adop­tării legii nr. 2, perfecţiona­rea pregătirii profesionale a lucrătorilor din toate dome­niile de activitate se face în cadrul unui sistem naţional. Având în vedere că Ministe­rului Educaţiei şi învăţămîn­­tului îi revine obligaţia în­drumării şi coordonării pe ansamblu a acestei activităţi vă propunem să prezentaţi cititorilor ziarului nostru constatările făcute în diferite unităţi. In primul rînd, cum au înţeles organele de con­ducere colectivă să răspundă, conform prevederilor legii, de planificarea, organizarea, desfăşurarea şi controlul ac­tivităţii de perfecţionare ? — Acolo unde organele de conducere colectivă au preluat efectiv sarcinile ce le reveneau în această direcţie, analizînd pe­riodic stadiul acţiunii de perfec­ţionare, adoptind măsurile co­respunzătoare şi urmărind apli­carea lor, creşterea nivelului de pregătire a lucrătorilor a fost pe măsura eforturilor depuse. Astfel este cazul combinatelor siderurgice de la Galaţi şi Hu­nedoara, combinatului de in­dustrializare a lemnului de la Cluj şi Bucureşti, Grupului in­dustrial de chimie din Ploieşti etc. Se constată, în schimb, în alte unităţi că răspunderea pen­tru activitatea de perfecţionare este lăsată numai pe seama co­lectivelor de specialişti sau a compartimentelor de personal, şi învăţămint. Mai mult chiar, în unele întreprinderi — şi aş oferi drept exemplu Fa­brica de maşini-unelte şi a­­gregate şi Fabrica de băi şi radiatoare, ambele din Bucureşti — sarcinile de perfec- Interviu cu ing. Gheorghe Damian director al Direcţiei ■pentru perfecţionarea pregătirii profesionale din Ministerul Educaţiei şi Invăţămintului tionare sunt încredinţate servi­ciilor de organizarea producţiei sau de planificare. Bineînţeles, că, în aceste situaţii, rezultatele înregistrate sunt nesatisfăcă­toare.­­ Dar ministerele şi cele­lalte organe centrale, cărora Ie revine răspunderea pen­tru organizarea, urmărirea şi buna desfăşurare a activi­tăţii de perfecţionare, cum şi-au manifestat prezenţa in unităţi pe linia îndrumării directe ? — Trebuie să remarc că a­­ceastă prezenţă nu s-a simţit suficient, aşa cum ar fi impus-o actuala etapă, de demarare a procesului de perfecţionare. De aceea, consider că pentru a răs­punde mai bine acestor obli­gaţii este deosebit­­ de ne­cesară organizarea pe lingă mi­nistere a centrelor speciale de perfecţionare, ca organe meto­dologice care să asigure urmă­rirea şi îndrumarea în acest sens a unităţilor. — In conformitate cu pre­vederile legii trebuiau con­stituite în fiecare întreprin­dere colective de specialişti. Există ele peste tot ? îşi în­deplinesc rolul pentru care au fost create ? — Dacă existenţa colective­lor, ca atare, nu ridică proble­me deosebite, mai puţin ne pu­tem declara mulţumiţi de mo­dul în care s-au înţeles, în ui­nele unităţi, sarcinile ce revin respectivelor organisme. Mă re­fer, îndeosebi, la faptul că, nu peste tot, se desfăşoară o acti­vitate organizată, cu conti­nuitate şi că în loc ca accen­tul să se pună pe conţinutul perfecţionării, munca se rezu­mă la problemele organizatori­ce, de frecvenţă, folosind auto­ritatea ierarhică. Se înregistrea­ză însă şi situaţii cînd organele de conducere consideră că prin constituirea colectivului de spe­cialişti s-au degajat de orice răspundere. — Ne-aţi putea oferi citeva exemple de colective care au acţionat în spiritul pre­vederilor legii ? — Apreciem că în mod just s-a procedat la întreprinderile bucureştene „23 August“ şi cea de prefabricate „Progresul“ unde s-a repartizat specialiştilor cîte un compartiment al întreprinde­rii (secţie sau serviciu), fiecare membru al colectivului ocupin­­du-se de organizarea şi elabora­rea tematicelor, numirea lecto­rilor, asigurarea frecvenţei la cursuri. „ Ştim că perfecţionarea s-a făcut pe baza programe- lor-cadru elaborate de mi­nistere şi adaptate de că­tre unităţi la specificul locu­rilor de muncă. Au răspuns programele scopului propus ? — In general, da. Aş dori să precizez că aceste programe a- Ing. M. Dumitrescu (Continuare in pag. a 3-a) Dezvoltarea de panificaţie Dezvoltarea continuă a Ca­pitalei, datorită ritmului in­tens al construcţiilor de locu­inţe, solicită şi o dezvoltare corespunzătoare a sectorului producţiei de panificaţie ; pe această linie s-au luat o serie de importante măsuri de că­tre Consiliul popular al muni­cipiului Bucureşti. „în acest an — ne spune ing. ION ZAPUDIOIU, director tehnic al Combinatului de morărit şi panificaţie — Bucureşti, în­cepe construcţia a două fa­brici de pîine, cu o capacitate de cîte 80 tone în 24 de ore, în cartierul Berceni şi în preajma morii „Grîul“ (Obor). Tot în acest an se va extinde capacitatea de producţie a fabricii „23 August“ cu 80 de tone şi a secţiei sale din co­muna Roşu, cu 20 de tone de pîine“. In actualul cincinal se mai prevede construcţia altor trei fabrici de pîine, dintre care două in cartierele Pajura şi Alexandria. Prin aceste noi întreprinderi, cît şi prin extinderea unor capacităţi existente, se va putea asigura satisfacerea în bune condiţi­­uni a cerinţelor populaţiei atît din actualele cartiere, cît şi din noile ansambluri de locuinţe ce se vor ridica în vii­torii ani. Concomitent, se dă curs şi altor propuneri ale consuma­torilor. Astfel, începînd de as­tăzi se pune în­­ vînzare — în mod experimental — pîine intermediară rotundă, de 2 kg., (tip ardelenesc), rea­lizată la secţia de producţie „11 Iunie“ de pe strada Vii­tor. Acest sortiment de pîine, împreună cu toată gama de specialităţi existente, se va găsi în 6 unităţi de desfacere a pîinii din Capitală şi anu­me : unităţile nr. 311 din Pia­ţa Amzei, nr. 335 din Piaţa Dorobanţi, nr. 372 din str. Mihai Eminescu, nr. 432 din str. 7 Noiembrie 110 (sect. 2), nr. 643 şi nr. 645 de pe Şos. Pantelimon. Pentru cumpărătorii care doresc să consume pîine cal­dă, pe lingă cele patru bru­tării existente în Calea Călă­raşi, Bd. 1 Mai, Calea Raho­­vei şi Str. Episcop Radu, as­tăzi se va deschide o nouă brutărie pe Şos. Giurgiului, în preajma Pieţei Progresul. Prin fiecare din aceste uni­tăţi se vind zilnic în mod continuu, între orele 6—20, circa 5 tone de pîine caldă tip „Dîmboviţa“, în greutate de 1.500 kg. Alte două brută­rii de acest fel se vor mai deschide pe str. Bucovinei (Piaţa 16 Februarie) şi în car­tierul Pantelimon. activităţii în Capit STIMĂ Petre Sălcudeanu In ultimul sfert de veac, tara noastră, a făcut efor­turi uriaşe pentru ca geo­grafia industrială, armonios distribuită, să capete relie­furi de negîndit in trecut. S-a muncit enorm, s-au fă­cut sacrificii importante și, pe drept cuvînt, putem spu­ne că bunurile materiale cu care ne mîndrim sunt rodul strădaniei şi efortului nostru comun. La rindul lor aces­tea şi-au adus înm­urirea fi­rească asupra traiului oa­menilor, asupra modului lor de­­ comportament: într-un cuvînt, influenţa acestei ci­vilizaţii s-a răsfrint în mod direct asupra tuturor cate­goriilor de cetăţeni, rezulta­tele fiind vizibile la fiecare pas. Nu se mai poate lucra la un strung modern, ultimă expresie a tehnicii, cu pre­gătirea de altădată, de patru clase primare. Este suficient să stai de vorbă cu un muncitor al zilelor noas­­stre ca să-ţi dai seama de transformările radicale venite in anii socialismului şi pe plan uman. S-a con­struit un dublu sens, şi nici nu s-ar fi putut altfel. U­­zinele, cele mai multe din­tre ele, au devenit adevăra­te laboratoare unde lipsa de pregătire nu-şi mai poate a­­fla loc. înalta calificare a ajuns un termen al zilelor noastre, utilizat frecvent şi consecinţele lui se pot ve­dea în tot ce durăm. Schim­băm ţara şi pe dinafară şi pe dinăuntru, adică în noi, valorile umane fiind acelea care în primă şi ultimă in­stanţă hotărăsc totul. Dar civilizaţia nu se referă numai la lucrurile de struc­tură, ea se referă deopotrivă şi la amănunte, la acele mici amănunte care te fac nu o dată să zici despre un om că este civilizat în comparaţie cu altul care nu e. Nu poate fi civilizat, de pildă, omul care după terminarea unui spectacol care i-a plăcut, fi­reşte, aleargă grăbit din sală SUI­ (Continuare în pag. a 2-a) • La Constanţa, au fost atacate lucrările celei de a treia etape din cadrul planului de extindere şi modernizare a portului. Astfel, în zona de nord a noului bazin urmează să se construiască mai multe platforme de mărfuri, o da­nă pentru acostarea nave­lor de pasageri, o bază­­ tehnică pentru revizia şi repararea utilajelor • A fost pus sub tensiune cel de al doilea circuit al liniei electrice de 100 KV Ora­dea — Sud — Chişteag, o­­biectiv menit să asigure a­­limentarea neîntreruptă cu energie a Combinatului de materiale de construcţii de la Aleşd şi a altor unităţi economice din judeţul Bi­hor. • Planurile de fertili­zare a solului pentru 80 de unităţi agricole din vestul ţării au fost elaborate cu ajutorul calculatoarelor e­­lectronice de la Centrul te­ritorial de calcul din Ti­mişoara, prin aceasta re­­ducîndu-se cu mult timpul lor de execuţie, o La Smîrdan, lingă Galaţi, a început construcţia unui mare complex de sere pentru producerea de le­gume proaspete în timpul iernii. Noile sere se vor în­tinde pe o suprafaţă de 90 000 m.p., fiind alimenta­te cu apă caldă de la Combinatul siderurgic din Galaţi. iii ăN­ TRANSMIS IERI DE CE SE­­ SPORADIC PE INELE DE I Şi in judeţul MUREŞ, „emi­sarii“ acestei primăveri timpu­rii şi-au făcut apariţia. Pregăti­rile pentru lucrările agricole au intrat în fază finală , la Acă­­ţari, cooperatorii au ieşit in cîmp, la însăminţat. Desigur, zi­lele următoare vor fi marcate printr-o angajare totală în bă­tălia agricolă a anului 1972. Iar pentru ca întreaga suprafaţă prevăzută să poată fi însămân­ţată în săptămînile viitoare, se lucrează intens, în unele locuri, la îndepărtarea excesului de u­­miditate, ca şi la executarea ce­lorlalte lucrări de hidroamelio­raţii. La Goreni, sat component al com­unei Ratoş, zilnic, sute de locuitori participă la lucrările de regularizare a văii pîrîului Lutzului, ale cărui ape sustrag, adesea, circuitului agricol cca 400 ha din ogoarele cooperativei, în zona comunelor Miercurea Nirajului, Zau de Cîmpie, Iier­­nut, Sărmaşu — sute de local­nici, tineri şi vîrstnici lucrează, de asemenea, la desecări, cre­­înd condiţii ca lucrările agricole să se desfăşoare normal, într-o serie de comune însă, pe şantierele locale de îmbună­tăţiri funciare se lucrează spo­radic. Răspunzînd chemării la întrecere lansată de Consiliul popular al comunei Pechea, toa­te consiliile populare din jude­ţul Mureş au înscris angaja­mente privind redarea în circui­tul agricol a zeci şi zeci de hec­tare prin acţiuni de muncă pa­triotică. Au trecut însă cîteva săptămîni din momentul ţine­rii sesiunilor respective, şi iată că declanşarea iminentă a lu­crărilor agricole de primăvară obligă la prime bilanţuri.­­ Care este situaţia, la Zagăr, de pildă ? Angajamentul era plin de făgăduinţi : „combateri de eroziuni la vii, desecări, să­pări de şanţuri etc.“. Stăm faţă în faţă cu primarul, Munteanu Avram, şi notăm aidoma cele spuse de domnia sa : „N-am fă­cut pînă acum nimic. Pămintul e îngheţat, nu se poate lucra“. Şi continuă : „Am ieşit pe te­ren cu inginerul de la I.A.S. să ne convingem“. — Cind aţi avut ultima ieşi­re ? — îl întrebăm. — Să tot fie 10—12 zile... Renunţăm la explicaţiile pri­marului şi încercăm să restabi­lim adevărul. De mai bine de o săptămînă, temperatura în ju­deţul Mureş se menţine la cî­teva grade peste zero. Pămîntul se dezgheaţă şi dacă e adevărat că, în unele locuri, mai trebuie folosit tirnăcopul la spargerea bulgărilor de pămînt încă înghe­ţaţi, aceasta însă nu poate con­stitui o scuză pentru lipsa de interes. De altfel, înainte de a veni la Zagăr, am fost la Vii­­şoara — o aşezare situată doar la 5 km distanţă — şi acolo, fără ca rezultatele să fie din cale afară de spectaculoase, oa­menii totuşi au ieşit la săparea de şanţuri, în acelaşi pămînt, pretins îngheţat, tăind cîteva sute de metri liniari. Ne oprim în comuna Coroisîn­­martin, aşezată pe malul Tîr­­navei Mici. An de an, ogoarele, localitatea însăşi, sînt amenin­ţate de furia apelor. Oamenii de aici s-au angajat să constru­iască un dig înalt de 1,50 m pe o lungime de 7 km care să pună la adăpost de distrugeri rezulta­tul muncii lor de zi cu zi. Ie­şim cu primarul comunei, Iosif Daraban, pe malul Tîrnavei, in­tr-un loc unde oamenii, prin­tre care Béla Szigeti şi A­­dalbert Kapas, lucrează din fap­tul zilei la înălţarea zidului de pămînt. Nu sunt prea înaintate lucrările dar se vădeşte intere­sul pentru a realiza o treabă în­scrisă în angajament, cu toată seriozitatea, hărnicia, spiritul de răspundere al oamenilor de pe aici. Şi cei din Balauseri, situat nu­mai la ciţiva kilometri în amon­te de Coroisinmartin, s-au an­gajat să facă un dig de apărare de-a lungul Tîrnavei Mici, să redea circuitului agricol citeva hectare. Dar ca şi la Zagăr, ni­mic nu s-a început încă. Secre­tarul consiliului popular comu­nal, Santho Andrei, se mîndreş­­te cu­ faptul că s-a terminat cu­răţirea păşunilor naturale. E un lucru bun, desigur. Cînd am a­­dus, însă, vorba de dig, răspun­sul n-a mai fost aşa de optimist. „Ei, despre asta n-avem încă ce să vă spunem“. Dar cînd oare ? Lucrările agricole de primăva­ră bat la uşă şi în judeţul Mu­reş. Pentru ca acest sezon să găsească, spre deosebire de anii precedenţi, noi terenuri apte de a rodi, este necesară, în unele comune, renunţarea la comodi­tatea­ pe care rutina funcţionă­rească o aşează deseori peste propriile angajamente şi respon­sabilităţi. I. Deleanu corespondentul „României libere" Cum se poate asigura îmbogăţirea fondului forestier • Există condiţii ca suprafaţa împădurită să crească în acest an de la 55 000 ha la 80 000 ha • Pînă acum, locuitorii din 1 000 comune s-au angajat să lucreze vo­luntar pe şantierele de împăduriri • De ce este im­portant ca în primăvară să se realizeze 60 la sută din obligaţiile asumate • Cum se va desfăşura în acest an „Luna pădurii“ • Materialul săditor necesar se va asigura atît din pepiniere, cît şi din suprafeţele regenerate Ce ne declară ing. Mihai Suder ministru secretar de stat la Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii minat raportul privind analiza măsurilor propuse a se lua pen­tru dezvoltarea silviculturii în lumina cerinţelor actuale şi de perspectivă, raport elaborat de Comisia permanentă de resort a Marii Adunări Naţionale. Cu a­­cest prilej, în afara altor măsuri privind îmbunătăţirea activităţii în silvicultură, s-a indicat ca lu­crările de împăduriri din acest an să capete o nouă orientare prin grăbirea ritmului şi amelio­rarea substanţială a calităţii lu­crărilor. în aceste condiţii, con­ducerea ministerului nostru a stabilit ca prevederile planului de stat pe acest an în ceea ce priveşte împăduririle să fie ma­jorate de la 55 000 hectare la 80 000 hectare. Pentru a răspun­de necesităţilor in perspectivă ale industriei lemnului, se va pune un accent deosebit pe ex­tinderea in cultură a răşinoaselor şi a foioaselor mai repede crescătoare. Din suprafaţa tota­lă de circa 80 000 hectare, 60 la sută se va împăduri cu specii de răşinoase (molid, brad, pini, duglas, larice) şi foioase repede crescătoare (plopi, sălcii, sal­­cimi). Avind in vedere necesită­ţile urgente de acoperire a con­sumului de hîrtie şi celuloză, în cadrul împăduririlor susmenţio­nate, pe 15 000—20 000 hectare se vor crea culturi industriale cu ciclu scurt. Pe lingă furnizarea materialu­lui lemnos şi a altor produse care contribuie la dezvoltarea unor importante ramuri ale eco­nomiei naţionale, pădurile înde­plinesc şi numeroase funcţiuni de protecţie, apărînd solul contra eroziunii, contribuind la echili­brul hidrologic, ameliorind con­diţiile igieno-sanitare ale centre­lor populate, contribuind la în­frumuseţarea peisajului. Putem spune, deci, că fondul forestier constituie una din principalele avuţii naturale ale ţării noastre . După cum s-a anunţat în presă, în şedinţa Consiliului de Stat din 2 februarie a.c. s-a exa­ şt că fiecare cetăţean este direct interesat de îmbogăţirea aces­tuia. In aceste condiţii, la depă­şirea substanţială a volumului planificat de împăduriri ne pu­tem baza, in mare măsură, pe munca patriotică, pe mobili­zarea pe şantier a întregu­lui personal silvic, a tuturor angajaţilor din unităţile de ex­ploatare şi industrializare a lem­nului, pe contribuţia efectivă a tineretului şi populaţiei săteşti din zonele limitrofe pădurilor. Ca urmare a discuţiilor purtate pînă acum pe plan local, locui­torii din circa 1 000 comune s-au angajat să presteze muncă patriotică la lucrările de îm­păduriri, inclusiv la cele des­tinate refacerii pădurilor aflate in administrarea consiliilor populare comunale. Vînătorii şi pescarii sportivi din cadrul fi­lialelor A.G.V.P.S., de pildă, şi-au propus să împădurească supra­faţa de 445 hectare. Un calcul făcut demonstrează că pentru realizarea celor 25 000 ha în plus este nevoie să se presteze circa un milion de zile-om. Şi în această primăvară, se va organiza tradiţionala „Lună a pădurii“. In funcţie de desfăşu­rarea în timp a lucrărilor de îm­păduriri, aceasta se va organiza în ZONA DE CÎMPIE - în luna martie, IN ZONA DE COLINE d­in lunile martie-aprilie, IN ZONA DE MUNTE - aprilie­­mai. Ţinînd seama de stocul de puieţi viguroşi, apţi de plantat, ne-am propus ca o suprafaţă de peste 50 000 hectare (reprezen­­tind mai mult de 60 la sută din sarcina anuală majorată şi a­­proape egală cu cifra înscrisă în planul de stat), să fie împăduri­tă in ACTUALA CAMPANIE. In vederea folosirii raţionale a întregului stoc de puieţi apţi de plantat, s-a procedat la o anali­ză detaliată cu toate inspectora­tele silvice, stabilindu-se trans­ferurile necesare de puieţi între judeţe. Totodată, s-a stabilit ca, în această primăvară, să utili­zăm şi puieţi din suprafeţele re­generate, material ce va fi trans­plantat pe terenurile de împă­durit. In acelaşi timp, s-au luat măsuri pentru producerea puie­­ţilor­ de foioase repede crescă­toare, ce urmează să fie folosiţi in toamna acestui an. In înche­iere, îmi exprim convingerea că în realizarea obiectivelor propu­se, în ceea ce priveşte îmbogă­ţirea patrimoniului forestier, sil­vicultorii vor primi tot sprijinul din partea populaţiei, astfel ca rezultatele să fie pe măsura aş­teptărilor. Ing. Th. Marcarov Extinderea formelor moderne de comerţ Din dorinţa de a informa pe cititorii noştri asupra modului în care se extind formele moderne de comerţ — cu efecte directe în îmbunătăţirea aprovizionării populaţiei — ne-am adresat to­varăşului RADU ABAGIU, ad­junct al ministrului comerţului interior. — încep prin a menţiona pro­gresele înregistrate în extinde­rea formei de servire prin abo­nament care vine simţitor în sprijinul consumatorilor. Asigu­rarea anticipată a servirii zilnice a mesei prin unităţi-pensiune, cantine-restaurant, bucătării de bloc, sau a transportării la domi­ciliul oricărui cumpărător a unor produse de cerere curentă, cum este de pildă laptele, contribuie la ridicarea nivelului de servire şi, concomitent, la rentabilizarea unităţilor respective. De altfel, în unităţile unde se manifestă asemenea preocupări, rezultatele se şi văd. Numărul abonaţilor la cantinele-restau­­rant a sporit în ultimul an cu circa 38 la sută. A crescut şi numărul abonaţilor la pensiuni, inclusiv la pensiunile pentru şcolari, care numai în Bucure­şti sunt în număr de 10. La Cluj, prin bucătăriile de bloc existen­te, sunt serviţi zilnic cu diverse meniuri peste 1 000 de abonaţi, în Capitală, se transportă la domiciliu preparate şi semipre­­parate culinare prin secţia „Gos­podina“, a restaurantului „Ori­zont“ din cartierul Drumul Ta­berei, prin casa de comenzi „Unic“, iar de curînd se pot co­manda telefonic — cu ridicarea din unitate — diverse prepara­te culinare și de cofetărie la noua casă de comenzi a com­plexului „Intercontinental“. De asemenea, se practică cu bune rezultate forma de abona­ment a transportului laptelui la domiciliu la Cluj (circa 75 la sută din totalul consumatorilor), la Tg. Mureş (circa 40 la sută din consumatori) etc. Trebuie însă să arăt că în alte locali­tăţi rezultatele sunt mai slabe, fiind necesare eforturi din par­tea organelor comerciale locale pentru impulsionarea acestor forme de comerţ.­­ Mulţi dintre cititorii noştri propun să se lărgească gama produselor transportate la do­miciliu (legume şi fructe, sifoa­ne, băuturi răcoritoare şi chiar piine). Care este părerea dum­neavoastră ? — Acţionînd pe linia reduce­rii timpului pe care consumato­rii îl folosesc în magazine, Mi­nisterul Comerţului Interior a dat instrucţiuni organelor în sub­ordine pentru organizarea şi extinderea transportului la do­miciliu, ca şi a lărgirii gamei sortimentale. De altfel, întreprin­derile pentru valorificarea şi desfacerea legumelor şi fructe­lor din Capitală şi dintr-o serie de judeţe din ţară, au practicat transportul la domiciliu pentru cartofi şi legume, îndeosebi toamna. Consider că Centrala pentru valorificarea legumelor şi fructelor ar trebui să găseas­că şi alte forme avansate de servire a consumatorilor, care să fie practicate în tot cursul anului. In ceea ce priveşte celelalte produse, este de datoria organelor comerciale locale să acţioneze în consecinţă. — De ce sunt încă aşa de pu­ţine case de comenzi ? De ce este încă redusă activitatea lor ? — Casa de comenzi constituie o importantă formă de servire a atorilor. Ţinînd seama de solicitărilor în acest­ia de comenzi „Unic“ a aliment-Bucureşti a fost rată şi dotată corespun­­mijloace de transport,­­se numărul de telefon­­asigurîndu-se condiţiile necesare de aprovizionare şi­­producţie proprie. în felul acesta de la 20-40 de comenzi pe zi, s-a ajuns la circa 250-300 de co­menzi zilnice. Alte case de co­menzi n mai funcţionează — încă din anii anteriori — la Cluj, Timişoara, Baia Mare, Satu Ma­re, Bacău, Constanţa etc. Şi menţionez că,Ministerul Comer­ţului Interior a dat indicaţii pentru înfiinţarea unor astfel de unităţi în fiecare judeţ din ţară. Fireşte, in prezent solicitările din partea consumatorilor , pentru a fi serviţi prin casele Mircea Scripcă (Continuare în pag. a 2-a) Convorbire cu tovarăşul Radu Abagiu adjunct al ministrului comerţului interior . Măsuri pentru dirijarea mai operativă a mărfurilor din depozite în magazine ® „Mercur“ livrează peste o lună de zile... • Posibilităţi certe de extindere a unor forme avansate de comerţ • Preîntîmpinarea şi combaterea tendinţelor speculative şi a servirii prefe­renţiale • Sancţiuni aspre pentru cei care au continuat să vîndă pe ușa din dos... i — caled o importai cMjumato ne^r­asij Harta fenomenelor meteorologice probabile. Amănunte în pag. a 5-a A­tlasul Geografic Anunţasem la începutul anu­lui prin cuvîntul preşedintelui Academiei Republicii Socialiste România, acad. MIRON NICO­­LESCU, începerea unei opere de mare amploare şi prestigiu. Ne referim la Atlasul Geogra­fic Naţional. Solicităm acum Institutului de Geografie al A­­cademiei, noi amănunte. — Această lucrare fundamen­tală, afirmă directorul Institu­tului, dr. HORI­A GRUMAZES­­CU — se înscrie în seria ma­rilor opere geografice similare, elaborate sau în curs de elabo­rare în diferite ţări ale lumii. UNESCO, prin departamen­tele de cercetare a resurselor naturale, a sugerat statelor membre, elaborarea de atlase geografice naţionale. Pe aceeaşi linie, Uniunea Geografică In­ternaţională este extrem de in­teresată în a coordona şi ela­bora materiale cartografice u­­nitare pe tot globul. Este firesc că nu se poate face o hartă a reliefului globului, nu se poate estima vegetaţia globului sau stabili o hartă climatică sau geografia populaţiei globului, fără a avea toate acestea ela­borate pe plan naţional. Datele statistice nu sunt suficiente. Ca atare U.G.I. a făcut recoman­darea comitetelor de geografie să treacă la elaborarea acestor atlase. — Pare ciudat că nu au fost asemenea atlase pînă acum. — Capitalul de date era pînă acum insuficient. A fost nevoie efectiv de un timp de acumu­lare, de cunoaştere ştiinţifică. Ceea ce aveam pînă acum erau atlase şcolare, între ceea ce putea fi excelent pentru ni­velul de cunoaştere pretins elevului de liceu şi ceea ce pretinde un specialist de la un atlas este o diferenţă extrem de mare. Amănun­tele de mare precize, rigoa­rea ştiinţifică a elaborării u­­nui atlas ca instrument de stu­diu pentru economişti, demo­grafi, planificatori etc. pretind un mare volum de cunoştinţe şi de timp. — Cînd se vor încheia lucră­rile ? — La sfîrşitul lui 1978. — Tipărirea, ştim, începe de anul acesta. — Cîteva planşe. — Cite planşe va cuprinde în total ? — 76 planşe. Uneori, o plan­şă va avea o singură hartă, al­teori, 6, 12 sau chiar mai multe. Vor fi peste 300 de hărţi, elabo­rate, gîndite, desenate, tipărite. Fiecare dintre sectoarele noas­tre de cercetare va răspunde de un compartiment al atlasu­lui. Dar, pe lingă institutul nos­tru, am solicitat colaborarea şi altor institute, tocmai pentru a-i antrena la elaborarea atla­sului pe cei mai buni şi cei mai competenţi specialişti din dife­rite domenii. Institutul Geo­logic va colabora de pildă, pen­tru reprezentarea fenomene­lor geologice prin specialiştii săi care ştiu să redea şi carto­grafic aceste fenomene. Pentru hărţi care privesc utilizarea agricolă a terenului sau cea sil­vică am apelat la specialiştii de la Ministerul Agriculturii, In­dustriei Alimentare şi Apelor... Şeful sectorului de geomor­­fologie, dr. LUCIAN BADEA, îmi atrage atenţia asupra unei probleme noi apărute. — Priviţi aceste două hărţi — îmi arată două pe doi pereţi fa­ţă în faţă. Dar puteţi să urmă­riţi şi să comparaţi cîte hărţi doriţi să urmăriţi şi în presă. Veţi observa că sunt denumiri — şi foarte multe — care nu cores­pund într-o parte şi în alta. Or, pentru­ prima oară, în toate hărţile Atlasului va fi adoptată o anume nomenclatură. Pe toa­te hărţile, denumirile vor fi i­­dentice. Şi scrierea lor. Pentru aceasta comisiile noastre împre­ună cu comisia de conservare a limbii de la Academie, s-au pus de acord asupra unui punct de vedere unitar, asupra stabi­lirii unor criterii de scriere co­rectă a denumirilor geografice. — Şi asemenea probleme, ca­re se nasc pe parcurs, trebuie rezolvate pentru ca această o­­peră căreia îi acordăm — şi are — o atît de mare importan­ţă — încheie ideea dr. HORIA GRUMAZESCU­­ să fie cît mai aproape de perfecţiune. Catinca Muscan

Next