România Liberă, mai 1972 (Anul 30, nr. 8560-8584)

1972-05-03 / nr. 8560

Pagina a 2-a — 3 mai 7972 Un balet închinat tinereţii Zilele trecute, a avut loc pe scena Operei Române premie­ra baletul. Primăvara, cu mu­zică de Cornel Trăilescu, pe un libret de Alecu Popovici , lu­crarea a fost creată în cinstea aniversării semicentenarului U­­niunii Tineretului Comunist. Din capul locului trebuie să spunem că spectacolul este plăcut şi dinamic, că din desfă­şurarea lui adie un aer proas­păt, de tinereţe şi entuziasm. Ac­ţiunea este inspirată de episoa­dele luptei U.T.C.-ului, în pe­rioada imediat premergătoare eliberării ţării deci în primele luni ale anului 11144. Eroii prin­cipali, Doina şi Radu, a căror dragoste este evocată de-a lun­gul întregii lucrări, participă la acţiunile eroice ale tineretului comunist pentru luminarea con­ştiinţelor şi pentru întărirea so­lidarităţii muncitorilor în nu­mele idealurilor de libertate şi de făurire a unei noi societăţi. Sînt, desigur, fapte pline de nobleţe şi care erau plătite, nu o dată, cu moartea în condiţi­ile cruntei terori dezlănţuite de fascism, mai cu seamă în vre­mea cînd acesta îşi simţea sfîrşitul apropiindu-se. Imagini­le baletului deşteaptă un ecou emoţionant firesc în toate ini­mile care au vibrat, în acea e­­pocă de răscruce a istoriei, pen­tru cauza măreaţă a noii vieţi ce înmugurea, clădită pe jertfe , iar generaţiilor ce nu au cunos­cut incrincenările lui '44, ele sunt chemate să le amintească paginile sublime înscrise a­­tunci de tinerii comunişti în cartea făuririi destinului po­porului român. S-ar putea spune că autorii baletului şi colaboratorii lor — Vasile Marcu (regia şi coregra­fia) şi Hristofenia Cazacu (deco­ruri şi costume) nu au mers spre o maximă individualizare dramatică a caracterelor şi a e­­pisoadelor scenice. Eroii sînt mai mult schiţaţi şi încadraţi într-o desfăşurare generală, a cărei atmosferă dă, în primul rînd ea, seva nutritivă a bale­tului. In mod conştient, s-a căutat, probabil, ca — în pofi­da caracterului sumbru şi apă­sător al realităţilor pe fundalul cărora se proiectează acţiunea — să se menţină senzaţia de optimism şi vigoare şi continua perspectivă a bucuriei care, iz­bucnită în final, este presimţi­tă un fapt de-a lungul întregu­lui balet. El este perceput în , primul rînd ca o suită de ta­­­­blouri în plină mişcare, în ■ care elementul colectiv este a­­proape continuu pe primul­­ plan ; opoziţiile între persona- j­­e, confuntările puternice, cul­mile patetice, sînt mai puţin a­­vute în vedere decît ideea ge­nerală, a triumfului tinereţii libere, căreia în fond îi este dedicată lucrarea. Astfel stînd lucrurile, n-ar fi cazul să detaliăm prea mult tră­săturile particulare ale diferi­telor scene. Totul se petrece în decorul — în planuri supra­puse — ce creează condiţia unei ingenioase polifonii coregrafice şi înlesneşte evocarea atit a a­­dunărilor tinereşti cît şi a ta­blourilor de solidaritate eroică a celor întemniţaţi vremelnic şi ameninţaţi cu chinurile şi moartea. In final, de pretutin­deni mustesc energiile acumu­late şi gata să se dezlănţuie în ofensiva constructivă — şi se simte pulsul noului tineret, dor­nic să se angajeze cît mai repe­de in refacerea şi înălţarea pe culmi înalte a patriei elibe­rate. Fără îndoială, nu vom căuta în noul balet profunzimi prea mari ; dar vom putea petrece, în tovărăşia lui, clipe plăcute şi în care momente de istorie trăită reînvie, insă prin prisma unor chinuri apuse şi care nu se vor mai întoarce. Am spune că sunt fapte, grave, privite dintr-o perspectivă zîmbitoare. Muzica lui Cornel Trăilescu are darul de a „stîrni la dans“ şi este conformă cu scopul pro­pus : nu credem că are preten­ţii de originalitate absolută, mai ales că îşi absoarbe intonaţiile din tot felul de izvoare, poate unele aflate destul de la supra­faţa solului muzical. Este ex­celent cîntată şi nu prea ne dă răgaz să medităm la exi­genţe mai mari ; ideea celor două cîntece de masă intonate de cor este binevenită şi are un efect cert. Din distribuţie străluceşte, ca o adevărată stea, Magdalena Popa (Doina). Cu atîta farmec necăutat, atîta tinereţe plină de puritate, atita graţie înnăscu­tă în mişcări, ea are darul să scoată la liman orice balet în care apare — ferice de autorii care se pot­ întemeia pe ase­menea forţă interpretativă ! Pe lingă ea, Petre Ciortea (Radu) dansează bine, dar coregrafia nu este prea generoasă cu el ;­­ cînd vrea să mimeze elanul eroic, umflă pieptul, lăţeşte u­­merii şi parcurge scena cu paşi viteji. De altfel, toţi dansatorii sunt buni şi lui Vasile Marcu trebuie să i se recunoască măies­tria manevrării animate a gru­purilor. In final, o notă bună pentru orchestră care dă tot sprijinul compozitorului-dirijor Cornel Trăilescu. Alfred Hoffman CRONOMETRU • Ada Brumaru : Vîstele E­­uterpei, Clasicismul. Editura Muzicală a Uniunii Compozito­rilor, 200 pagini, II lei. — In cuprins : Epoca clasică a muzi­cii franceze ; Premisele clasicis­mului ; Arta si viaţă muzicală în secolul XVIII ; Opera de la Gluck la Mozart ; Clasicii vie­­nezi şi genurile muzicii instru­mentale , Beethoven, dincolo de veacul său. • V. Fanache : Poezia lui Mi­­hai Beniuc, Editura Minerva, 290 pagini.­­9,50 lei. — Studiu monografic masiv,, sistematic, delimitînd zona de originalita­te a poetului. • Grigore Arbore: Chagall, Editura Meridiane, Colecția .,Mica bibliotecă critică“. 60 pa­gini 4­­63 reproduceri, 15 lei. — Publicul își vrea idolii veșnic tineri : în cazul lui Chagall se uită ades că în spatele unei vîrste înaintate rămîne o bio­grafie artistică de cel mai mare interes. * B. Petriceicu-Hasdeu : Etymologicum Magnum Ro­maniae, Dicţionarul limbii is­torice şi poporane a românilor, Volumul 1, Editura Minerva, 774 pagini, 45 lei. — De la voca­la A la cuvîntul amorţesc, a­­cest prim volum repune in cir­culaţie încercarea nedusă pînă la capăt a lui Haşdeu de a te­zauriza fondul nostru lexical. • A. D. Xenopol (Studii pri­vitoare la viaţa şi opera sa). Volumul apărut în Editura A­­cademiei, reuneşte contribuţii ştiinţifice consacrate personali­tăţii lui A. D. Xenopol cu o­­cazia împlinirii în 1970 a cinci­zeci de ani de la moartea ma­relui cărturar şi patriot. • T. Morariu, V. Sorocovschi: „Judeţul Sălaj“ (în colecţia „Judeţele patriei“), Editura A­­cademiei. Prezentarea aspectelor fizice şi cele economico-sociale ale judeţului respectiv. EDITORIAL CONTRADICŢII (Urmare din pag­­­­lioane de kilometri depărtare de Terra, in peisajul de vis al Lunii, cit m-a uimit pină la perplexitate ce s-a intîm­­plat pe Pămint in secundele de panică, atunci cînd expe­diţia se afla in pericol. Cînd s-a blocat un motor, detaliu ce ameninţa întreaga expediţie, un tehnician de pe planeta noastră a stabilit că accidentul se datorează în­treruperii unui cablu de di­mensiunile unui fir de păr. Iată, mi-am spus atunci, e­­moţionat şi mîndru pentru condiţia mea de pămintean cu state vechi de activitate, înseamnă că toate miracole­le tot aici se petrec, tot pe vechea noastră planetă, de a­­tîtea ori disprețuită. Am privit și eu peisajul lunar, stupefiat de calitatea imaginilor transmise, ca să aflu că întreaga regie a fost asigurată de pe Pămînt de miinile unui singur operator, expert și artist de o mira­culoasă dexteritate. Cînd am fost confruntat cu toate aceste minuni ale ge­niului uman, un imens orgo­liu, îndrituit, a pus stăpînire pe inima mea de pămintean convins. Dar, in aceeaşi se­cundă, o teribilă tristeţe, de zăbranie, m-a învăluit. Fi­indcă mă gindeam în crin­­cena mea dezolare: uite ce pot face binecuvintatele mîini omeneşti, de ce minuni sunt în stare, în timp ce a­­celeaşi mîini, încleştate pe manete, aruncă asupra Ha­noiului bombe. Iată ce spec­tacol dumnezeiesc pot realiza miinile omeneşti pe Lună, în timp ce aceleaşi mîini, pe Pămînt se pătează de singe. Nu, hotărît, în lumea apu­sului s-au adunat prea multe contradicţii : o prea înaltă slavă, lingă o prea adîncă ne­mernicie, ameţitoare piscuri ale spiritului uman, lingă in­fernale mocirle. De aceea nu mă mir cînd citesc statistici ce arată că in ultima vreme din ce în ce mai putini pămînteni se lasă seduşi de filmul expediţiilor „Apollo“, cu toată măreţia lor incontestabilă. Pe Pămint se desfăşoară un spectacol mult mai palpitant, dar, ca la orice spectacol, publicul cere şi un dram de grandoare, de luciditate şi de căldură omenească. UNA PE ZI de MATTY •ui‘l V -Iii..... t. „uJ-41 h 11 I \ l. { ol. — Ne orientăm noi!... Dacă nu ţine şi nu ţine chestia cu şedinţa fulger la minister, le spunem c-am avut reacţie la vaccin... Omul trebuie să servească funcţia, îndeplinindu-i atribuţiile şi nu funcţia să-l servească pe titular. Viaţa ne oferă nenumă­rate cazuri cînd oamenii înţele­­gînd bine sensul acestui raport, obţin succese, devin exemple de urmat. Cînd toţi locuitorii unei localităţi îşi cunosc şi salută primarul, asta arată stima, pre­ţuirea, încrederea acordată celui ce ocupă funcţia. Mîine prima­rul va avea poate altă funcţie dar oamenii îi vor purta acelaşi respect. De aici şi vorba: func­ţia obligă! File de dosar Cum a înţeles Ion Gheţu, pri­marul comunei Tunari din ju­deţul Ilfov, toate astea ? Vom da cuvîntul faptelor sesizate de cetăţeni în scris şi confirmate prin verificarea sesizării. Un camion al C.A.P.­Dimieni este închiriat de Ion Gheţu pen­tru a transporta de la Tîrgoviş­­te nişte prune cumpărate de patru cetăţeni din Tunari. De ce n-a fost închiriat de bene­ficiarii transportului ? Simplu : pentru că legea nu îngăduie, şi preşedintele C.A.P. a respectat legea. Dar cînd solicitarea a venit din partea primarului ea a fost satisfăcută. Autoritatea şi buna credinţă a omului nr. 1 al comunei nu puteau fi puse la îndoială, nu se ştia scopul în­chirierii. Din 18 butelii de ara­gaz distribuite în anii 1970/1971, patru au fost repartizate fără temei legal. Cine erau aceste persoane ? Mama primarului, cumnatul său, un profesor care locuieşte in Bucureşti, cartierul Berceni şi o profesoară necăsă­torită care locuieşte în sat cu părinţii. Primarul, „om de ac­ţiune“, închide oficial cazanul de fabricat ţuică, dar alambicul funcţionează pentru el şi alţi patru cetăţeni, care se sustrag astfel de la obligaţiile stabilite prin lege. De mai mulţi ani pri­marul locuieşte, cu domiciliu stabil, în Capitală — deci na­vetist, dar deţine 1 500 mp te­rem arabil cu titlu de lot in folosinţă, încâlcind el primul statutul C.A.P. Mama sa, deşi I nu prestează muncă în C.A.P. I dispune de aproape 3 000 I mp lot in folosinţă, între care I peste 1 600 mp vie. Sora pri­­i­mărului practică croitoria aca­­j­să, fără a fi trecută în evid­en- i­ța organelor financiare. Ca ur- I mare a acestui compromis... fră- I tese, alte 6—7 croitorese din co­­­­mună se sustrag de la impunere.­­ Din inventarul primăriei sint­­ transferate la internatul școlii­­ două fotolii care „din intîmpla­­r­re“ ajung acasă la Ion Anghel,­­ cumnatul primarului. Ion Gheţu I nu „vede“ şi tace. In 1971 pri­­■ marul încarcă, din magazia pri-­i­măriei, o căruţă de seînduri şi 10—15 foi de tablă, înregistrate in evidenţa primăriei, cu care repară un şopron al mamei sale. Şi ca să încheiem şirul a­­buzurilor prezentate (ele sint mai multe), primarul din Tunarii de Ilfov bate oamenii: pe Cris­­tache Tudor, intr-un bufet, pe Ion Tudor in ograda acestuia. Gheţu devine astfel dintr-un om al legii, unul care o încalcă sistematic, abdicînd de la înda­toririle funcţiei ce ocupă. In loc să servească funcţia, el a for­ţat-o­­ să-l servească : pe el, ru­dele, prietenii. Mărturia ex-primarului Pe Ion Gheţu nu l-a scos „cineva" din funcţie. Faptele lui (a se citi abuzurile) l-au si­tuat de mult în afara ei. Tunarii nu mai aveau primar. Am stat de vorbă cu acest om care a ieşit în mod grav din rîndul oamenilor de omenie. — Aţi închiriat autocamionul de la cooperativă... — Pentru ei, pentru cei pa­tru. Și pînă la urmă am plătit eu contravaloarea transportu­lui. — Nu v-aţi gindit căror in­terese subordonaţi autoritatea de primar 7 — 1 ? ! — Favorizînd-o pe sora dv. aţi creat posibilitatea unei eva­ziuni fiscale in masă a micilor meşteşugari din comună, încâl­cind legea. — Intr-adevăr, mă fac vino­vat. Eu şi numai eu ! — Locuiţi in Bucureşti. Ce faceţi cu totul ? — Văd şi eu că sint înregis­trat cu 1 500 mp... — Cînd aţi fost întrebat de seînduri şi tablă n-aţi recunos­cut nimic. A doua zi insă, prin­­tr-o declaraţie separată, aţi re­cunoscut totul. — N-am ştiut că sint înregis­trate. — Dar le-aţi folosit in sco­puri personale . — Da ! E adevărat. In încheiere : „îmi dau seama de toate lipsurile. Eu sunt vino­vat şi numai eu ! “ Şi în acest­­ fel Ion Gheţu şi-a certificat to­tal poziţia de „scos din funcţie". Cum justifică Ion Gheţu a­­ceastă „cădere“ care a adus prejudicii autorităţii,, spulbe­­rînd şi încrederea oamenilor care, nevoiţi, au pus mina pe condei şi-au cerut sprijin foru­rilor superioare. — Cred că n-am fost nici aju­tat ! Refugiul este subţire şi şu­bred. Adică de către cine şi cînd ? Un om care îndeplineşte de zece ani funcţia de primar lu­crează intre opt membri ai co­mitetului executiv comunal. în mijlocul a 53 de deputaţi şi în faţa a 4000 de cetăţeni, se poate­­ plinge că n-a fost ajutat ? Se-­­­cretarul comitetului comunal de partid, tovarăşul Ion Rădoi, ne dă explicaţia. -4- E arţăgos şi încăpăţînat, cunoaşte normele dar nu le a­­plică. A rămas in urmă cu pre­gătirea. Din 1968 ne ţinem de capul lui să-şi continue studiile şi nu vrea. Zice că nu-i mai trebuie, acum la 35—36 de ani. Vine de la instruiri, de la judeţ şi înfundă carnetul cu notiţe în sertar. Nu spune la nimeni ni­mic. Or aşa nu se pot cu­lege roade... Intr-adevăr cum şi de cine să fie ajutat dacă el închide în sertar toate îndrumările şi in­strucţiunile, dacă, în această legislatură n-a lucrat niciodată cu biroul permanent iar comite­tul executiv a fost inactiv. Co­misiile permanente au dus o existenţă formală. Cea de invă­­ţămînt, cultură, sănătate s-a întilnit la 27 martie 1969 (la Constituire) şi apoi abia la 1 fe­bruarie 1972. Lui Ion Gheţu se pare însă că toate acestea îi conveneau. Putea să încalce li­niştit legea. Dar comuna ? Deşi cu oameni gospodari, ea este negospodări­tă. Şanţurile sunt rămăşiţe de şanţuri : clădirile de interes pu­blic (căminul cultural, sediul C.A.P., al cooperativei de con­sum, dispensarul, prăvăliile) neîngrijite , drumurile, uliţele prost întreţinute. Locuitorii, în majoritate salariaţi în Capitală, au dovedit deseori interes pen­tru treburile obşteşti. Nu mai departe, în toamna trecută şi în această primăvară au scos de sub ape aproape 700 hectare prin muncă patriotică. Primarul insă a pierdut de mult interesul pentru comună, a devenit o po­vară pe umerii ei iar primăria n-a mai fost statul major al ac­ţiunilor de stat şi obşteşti. Sunt semnificative vorbele doctoriţei şi ale directorului şcolii : „nu prea avem de-a face cu primă­ria. Noi venim dimineaţa la serviciu, ne facem datoria şi apoi plecăm acasă“. Nu pot fi absolviţi de răspun­dere pentru starea de lucruri din comună deputaţii, membrii comitetului executiv comunal şi nici comitetul executiv al con­siliului popular judeţean. Dar cea mai mare răspundere o poartă primarul, el, omul numă­rul unu al comunei, ales de cetăţeni şi plătit de stat pen­tru a purta de grijă comunei, pentru a mobiliza şi valorifica întregul potenţial al comunei. Au fost unele încercări de a se restabili raportul firesc, le­gal, dintre primărie şi cetăţeni. Iniţiativa a aparţinut şi comu­nei şi judeţului. Ea a fost însă reprimată de arţăgosul şi încă­păţînatul primar , faţă de comu­nă prin represiuni, faţă de ju­deţ, cu promisiuni. Sesiunea Consiliu­lui popular al comunei Tunari, ţinută cu citva timp in urmă, a hotărît revocarea din funcţia de primar a lui Ion Gheţu şi din aceea de membru al comitetului executiv al consiliului popular comunal. Alţi doi membri ai acestui organ au fost şi ei revocaţi pentru lipsă de activitate. Poate că sesiunea trebuia să aibă loc mai demult. Este o părere. In orice caz, pentru bu­nul mers al unei colectivităţi a­­semenea obstacole trebuie înlă­turate din timp. Ion Gheţu este un caz — un caz nedorit. Un caz însă care poate oferi învă­ţături. Al. Mihai corespondentul „României libere“ CUM ŞI-A SUBORDONAT ION GHEŢU FUNCŢIA DE PRIMAR! % Manuscris inedit al lui Vasile Alecsandri Printre lucrările care fac în prezent obiectul unor studii a­le colectivului bibliotecii „V. A. U­­rechia“ din Galaţi, se numără şi manuscrisul variantei în 4 acte a piesei „Ovidiu“ a lui Va­sile Alecsandri. Manuscrisul va fi editat, punîndu-se astfel la în­­demîna activităţii de cercetare un nou document inedit şi edi­ficator privind creaţia şi per­sonalitatea literară a lui Alec­sandri. Mortul... a înviat! Lui Costică Beznea i-a plăcut de cum a văzut-o, dar nu ştia cum să facă s-o ciştige şi pe ea. Că ea aparţinea de drept şi de fapt lui Ion Bratu. Aşa că a pri­mit momentul când el nu era acasă, a sărit gardul, a luat-o frumuşel şi s-a îndreptat cu ea spre poartă. Dar n-a apucat să facă cinci paşi, că l-a şi ajuns din urmă proprietarul bicicletei şi, zor nevoie mare, să-l ducă la miliţie. Ce era să facă ? Pe drum, Costică s-a rugat de ier­tare, s-a zbătut, a implorat, s-a jurat că nu mai face — degeaba. Bratu nu-l lăsa nici mort ! Chiar „nici mort“ — i-a venit lui Costică o idee — şi iată-l căzind în mijlocul drumului: nu mai mişcă, nu mai vede, nu mai aude şi înţepeneşte. Atunci, Bratu calm şi încăpăţînat, îl ri­dică, îl ia în spinare şi-l poartă aşa, pină la miliţie. Acolo — ce credeţi ! ditamai mortul învie... subit ! Sau de frica încăpăţînării lui Bratu. (I. PITICU — coresp. R.l.) Sugarii nu reacţionează la autocritică La Timişoara, tinerele mame sînt puse în faţa unei probleme insolubile, pentru că la farma­ciile din oraş banalele biberoane au devenit „rara avis“. De ce sînt rare? Fiindcă Întreprinderea „Dermatina“ din localitate, care trebuie să livreze aceste produ­se, a rămas restantă cu citeva sute de mii de bucăţi şi ca a­­tare... ea re­cunoaşte, îşi face au­tocritica şi asigură că rămînerile în urmă vor fi recuperate. Nu­mai că sugarii sunt singurii care nu reacţionează favorabil la au­tocritică, ci doar la biberon — cit priveşte recuperarea, aceasta e inutilă de vreme ce foştii su­gari vor trece intre timp la... grupa mică. Atunci insă au san­se să creadă in poveşti. (I. ME­­DOIA — coresp. R.l.) Cum sunt controlaţi... controlorii ? Cu citva timp in urmă, rela­tam în rubrica de faţă despre un controlor de la Consiliul popular al sectorului 2 din Capitală, care a încasat mită de la cetăţeni, speculînd atri­buţiile sale de serviciu. Şi iată că acum cazul lui Ion Lupu, fost inspector principal la ser­viciul de spaţiu locativ al ace­luiaşi consiliu popular, ne reţi­ne din nou atenţia , pentru a asigura rezolvarea favorabilă a cererii de atribuire a unei lo­cuinţe făcute de un cetăţean din sector. 1. L. a încasat de la acesta 1 800 lei mită... Doi funcţionari, demascaţi, pe rînd, ca infractori la una şi aceeaşi instituţie publică — asta dă, intr-adevăr de gîn­­dit... Măcar asupra felului în care sunt controlaţi controlorii dv., stimaţi tovarăşi de la Con­siliul popular al sectorului 2. (G. VANTU) Cine nu are bătrîni să şi-i cumpere... ...spune o veche şi cuminte zicală, aducind prin aceasta a­­dîncă preţuire experienţei de viaţă şi înţelepciunii bătrî­­neşti. Şi cum în aşezarea lor există bătrîni, Comitetul comu­nal de partid şi Consiliul popu­lar al comunei Stîlpeni-Argeş a hotărît să organizeze periodic întîlniri cu bătrînii satului, consultîndu-i în calitatea lor de buni cunoscători ai locurilor, tradiţiilor şi obiceiurilor. In­tr-adevăr, părerile şi sfaturile unor septuagenari sau octoge­nari ca Voichin Radu, Manda Constantin, Nicolae Nicolae, Ionescu Bucur şi alţii au fost deosebit de utile in acţiunile de alimentare cu apă potabilă a comunei, în promovarea pomi­cultura — ocupaţie specifică lo­cului —, în dezvoltarea păşuni­lor etc. Şi emoţionant este că bătrînii îşi oferă nu numai sfa­turile, ci şi participarea efectivă la muncă. In semn de mulţumi­re, edilii comunei Stîlpeni au organizat în oraşele judeţului şi în ţară excursii speciale pentru bătrînii satului. (D. BUJ­­DOIU, coresp. R.I.) Rubrică redactată de Pia Rădulescu COTIDIENE • COTIDIENE - „Iţi dau mere dacă iei şi pere“. Aşa ne scria in corespondenţa trimisă şi publicată de noi în numărul din 12 martie a.c. tovarăşa AVRAM SINCA fă­­cind în acest fel o alu­zie transparentă la metoda folosită de serviciul „organizare spectacole“ al teatru­lui „Constantin I. Nottara“. Am primit răspun­sul : „Este adevărat că teatrul RECOMANDA responsabililor cultu­rali să vizioneze şi alte spectacole pe care unii dintre ei nu le cunosc, nu ştiu nimic despre conţinutul şi calitatea lor, astfel că munca de culturali­zare se face in mod formal, rezumindu-se la nişte liste de in­seriere si procurare de bilete. Noi venim in intîm­­pi­narea spectatorilor aducind bilete în fa­brici, uzine, cu plata la salariu, dar respon­sabilii culturali tre­buie să înţeleagă că această muncă nobilă de culturalizare este mult mai complexă. Nu este posibil ca din 10—12 piese aflate in repertoriul teatru­lui : „Omul care...“, „O lună la ţară“, „Gaiţele“, „Şi eu am fost in Arcadia“, „Fin­­tina Blanduziei", „Schimbul“, „Sora cea mare“, „Viziuni fla­mande“, „Bună seara, domnule Wilde“, „A­­dio, Charlie“ etc., pre­zentate la un înalt nivel artistic si recu­noscute unanim ca a­­tare, să se solicite bi­lete numai la piesele „Bună seara, domnule Wilde“ şi „Adio, Char­lie“. Oare celelalte piese trebuiesc scoase de pe afiş ? Noi credem că nu. Dacă am respecta in totalitate comen­zile făcute de între­prinderi şi instituţii numai la „Bună seara, domnule Wilde" şi „Adio, Charlie" ar în­semna să epuizăm bi­letele la cca 8—10 în­treprinderi şi astfel să nu putem onora co­menzile celorlalte in­stituţii care solicită bilete şi la alte spec­tacole. In concluzie, subli­niem că teatrul nu are un repertoriu piese care trebuiesc scoase de pe afiş, dar consi­derăm că unii tovarăşi din întreprinderi şi instituţii care se o­­cupă de culturaliza­rea maselor nu o fac cu toată convingerea, răspunderea şi compe­tenţa necesară in lu­mina îndrumărilor ce s-au dat in această di­recţie. Teatrul prin repertoriul său tre­buie să slujească ideea educării complete a omului şi să contri­buie la ridicarea ar­monioasă a nivelului său ideologic şi cultu­ral. De la acest prin­cipiu nu putem de­roga“. Tovarăşă Avram Sinea, după cum ve­deţi, cele spuse de responsabilul cultural la care v-aţi referit nu corespund întocmai a­­devărului. Era vorba de „recomandare“ nu de „condiţionare“. Cred că nu puteţi în­ţelege altfel răspunsul. Ceea ce ar mai trebui discutat ar fi, desigur, modul in care respon­sabilii culturali se a­­chită de sarcina popu­larizării unor piese de valoare din reperto­riul teatrelor, piese care contribuie efec­tiv la „educarea com­pletă a omului, la ri­dicarea armonioasă a nivelului său ideologic şi cultural“. De altfel, n-am vrea să rămînă cineva cu impresia că am fi susţinut vreo­dată ideea „derogării de la acest principiu“. „Pentru foarte mulţi oameni ai muncii de pe linia ferată Brad- Arad, trenul C 3694 ce pleacă din Brad la ora 20 şi 21 minute şi a­­junge la Gurahonţ la ora 22 şi 18 minute stind aici degeaba pînă a doua zi (alt tren din Gurahonţ care să meargă la Arad fiind abia la ora 2 şi 53 mi­nute), este „trenul cel din fiecare seară“ cu care se întorc de la locurile de muncă. In întreprinderile şi insti­tuţiile oraşului Brad, la Vaţa de Jos, Baia de Criş, Ţebea, Hăl­magiu, Cariera Leasa, Virfurile, Tragiu, Ca­riera Acviţa, Roma­nia, Gurahonţ etc., lu­crează mulţi cetăţeni din Bonţeşti, Cil, Al­­maş, Joia Mare, Li­vada, Sebiş. Necazul este că tre­nul amintit (C 3694) vine doar pînă la Gurahonţ, zeci şi zeci de­ cetăţeni fiind ne­voiţi in toiul, nopţii să străbată pe­ jos sau cu bicicleta, distanţe mari , de la 3 pînă la 22 km (in raport cu localităţile amintite), ajungind acasă tirziu, pierzînd timp preţios, dimineaţa trebuind să piece din nou la mun­că. Sint obosiţi in spe­cial cei care lucrează in lupta cu stîncile la carierele de piatră şi ceferiştii care lucrează la siguranţa circula­ţiei. Pentru reglementa­rea situaţiei actuale e imperios necesar ca o dată cu introduce­rea noului mers al trenurilor, C 3694 să circule de la Brad pină la Sebiş (sau chiar mai departe) şi nu numai pină la Gurahonţ ca in pre­zent“. ION COTOI In urmă cu cîteva zile, ne-a sosit răs­punsul Departamentu­lui Căilor Ferate. Ia­­tă-1 : „La scrisoarea nr. 2 343 prin care cores­pondentul Ion Coţoi solicită prelungirea trenului-cursă nr. 3­694 Brad — Gurahonţ, pi­nă la staţia Sebiş vă comunicăm că de la 26 mai a.c. data in­trării in vigoare a nou­lui plan de mers, tre­nul menţionat va cir­cula pe distanţa Brad— Gurahonţ-1-Sebiş“. Mulţumiri tovarăşu­lui Ion Coţoi pentru sesizare, felicitări De­partamentului căilor ferate pentru operati­vitate. In luna februarie 1972, am primit de la un cetăţean din ora­şul Tirgovişte o scri­soare în care ni se a­­ducea la cunoştinţă menţinerea într-o fun­cţie de răspundere a unui salariat de la U­­nitatea de exploatare a lemnului — Tirgoviş­te, care, condamnat de două ori pentru pagube materiale şi fals în acte, în dauna întreprinderii, fusese de fiecare dată repri­mit... etc. Nu am dat curs scri­sorii înainte de a cu­noaşte şi părerea con­ducerii unităţii. Re­dăm, pentru a doua oară, răspunsul, com­plet : „La scrisoarea dum­neavoastră, adresată Ministerului Indus­triei Lemnului prin care arătaţi situaţia salariatului nostru T. L. din cadrul uni­tăţii noastre, vă fa­cem cunoscut că s-au luat măsuri şi a fost schimbat din funcţia de responsabil cu pro­blemele C.T.C. fiind trecut în altă funcţie conform pregătirii pro­fesionale, ca tehni­cian exploatare". Orice om de bună­­credinţă, citind răs­punsul acesta înţele­ge că reclamantul a avut dreptate că cei din conducerea uni­tăţii şi-au însuşit punctele de vedere ale reclamaţiei ba, mai mult, au luat imediat măsuri. Ceea ce mai rămînea de discutat era doar măsura. Am dat curs scriso­rii publicînd-o îm­preună cu răspunsul primit de la unitatea în cauză in numărul din 4 martie a.c. al ziarului. După cîteva zile a sosit o nouă scrisoa­re semnată de între­gul colectiv de con­ducere al unităţii în care se spune prin­tre altele : „Comitetul de par­tid, de sindicat şi Co­mitetul oamenilor muncii, apreciază că în perioada cit a func­ţionat ca responsabil cu calitatea produc­ţiei in unitatea noas­tră, (cel reclamat — n. n.) a reuşit să se achite de toate obli­gaţiile ce i-au reve­nit, dind dovadă de foarte multă exigen­ţă... etc.“. Şi mai de­parte : „Comitetul de partid şi colectivul de conducere, în luna decembrie 1971, au a­­nalizat din nou situa­ţia tehnicianului T. L. şi au considerat că nu mai poate face parte din Comitetul oame­nilor muncii, datorită condamnărilor avu­te...“. Mai departe : „Pentru munca depu­să în anul 1970 a ob­ţinut calificativul „f. bun“. De asemenea pentru activitatea a­­nului 1971“. Apoi des­pre cel care a recla­mat : „In anul 1959 a fost condamnat pen­tru neglijenţă“, „lu­cra superficial, a in­trat în conflict cu res­ponsabilul C.T.C. care era foarte exigent...“, „în anul 1971, a fost scos din funcţie şi s-a transferat...“. Păi dacă aşa stau lucrurile, ce sens a avut primul răspuns ? Ca să nu mai vorbim despre uşurinţa cu ca­re aţi înţeles să ex­pediaţi o corespon­denţă, ce conţinea şi un alt neadevăr (e vorba tot de prima scrisoare) : schimbarea din funcţie a lui T. L. ■nu avea nici o legă­tură cu sesizarea pe care v-am trimis-o, deoarece se infăptui­­se in decembrie 1971 (aşa cum scrieţi în cea de a doua scri­soare), iar sesizarea aţi primit-o în fe­bruarie 1972. In finalul celei de a doua scrisori afir­maţi : „Dacă încer­carea noastră de rea­bilitare morală a unui om va da greş, vom plăti moral şi mate­rial conform legilor noastre. Dacă vom reuşi, satisfacţia noas­tră va fi deplină“. Inutil să vă mai a­­tragem atenţia asu­pra înţelesului pe ca­­re-l capătă, în acest context, afirmaţiile de la sfirşit. Anton Uncu PRINTRE RÎNDURI ,România libera­• TEATRE RIGOLETTO : Opera R o m â n­ă (16 48 20), ora 19.30 ; CUI I-E FRICĂ DE VIRGINIA WOOLF ? Teatrul National „I. L. Caragiale", sala Comedia (14 7171), ora 20 şi DULCEA PASARE A TINEREŢII, sala Studio (15 15 53), ora 20 ; CONTELE DE LUXEMBURG i Teatrul de Operetă (14 80 11), ora 19.30 ; PLAY STRINDBERG : Teatrul „lucia Sturdza Bulandra", sala din bd. Schitu Măgureanu (14 60 60), ora 20 si SPECTACOL DE POEZIE SI MU­ZICA sala Studio (12 44 16), ora 20; NNCNIC: Teatrul de Comedie (16 64 60), ora 20 ; SCHIMBUL : Teatrul „C. I. Nottara", sala Studio (15 93 02), ora 20 ; ...ESCU : Teatrul „Giuleşti“ (18 04 85), ora 19.30; FETELE DIDI­­NEI: Teatrul „Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19.30 ; NEÎNŢELEGEREA : Studioul „Casandra" (15 72 59), ora 20; NINI­­GRA ŞI ALIGRU : Teatrul „Ţăndărică“, sala Victoria (15 23 77), ora 17 şi RAI ŞI NATARAI : sala Academiei (16 14 92), ora 17; GHIOCEI, MĂRGĂ­RITARE : Ansamblul „Rapsodia Ro­mână" (13 13 00), ora 19.30; INTER­­CIRCUS : Circul „București" (11 01 20), ora 19.30 ; RECITAL DE LIEDURI : Conservatorul „­ Porumbescu", sala „G. Enescu", ora 20. CINEMATOGRAFE ASTA SEARA DANSAM IN FAMILIE: Patria (11 86 25), orele 10 — 12.30 — 15 - 17.45 - 20.30 ; Capitol (16 29 17), orele 9 — 11.30 — 13.45 — 16 - 18.30 — 21; Favorit (310615), orele 9.15 — 11.30 - 13.45 - 16 - 18.15 -20.30 ; Grădina Capitol, orele 19.30 ; Sala Palatului, ora 20. DOAMNA SI VAGABONDUL : Scala (11 03 72), orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16.15 - 18.30 - 21 ; Grădina Select (14 27 14), orele 19.30. TOAMNA CHEYENNIJOR : Luceafă­rul (15 87 67), orele 9 - 12.30 — 16 — 19.30 ; București (15 61 54), orele 8.45 - 11.45 -14.45 - 17.45 -20.45. 19 FETE Șl UN MARINAR : Victoria (16 28 79), orele 9 — 11.15 - 13.30 -16 - 18.30 - 20.45. SILVIA: Festival (15 63 84), orele 9 — 11.15 - 13.30 - 16 - 18.30 - 21. PENTRU CA SE IUBESC : Lumina (16 23 35), orele 9 - 11 - 13.15 -15.45 - 18 - 20.30 ; Ura (31 71 71), orele 15 30 — 18 ; Gridina lira, orele 19.30. MAREA DRAGOSTE : Central (14 12 24), orele 9.15 - 11.30 - 13.45 — 16 — 18.15 - 20.30 ; Floreasca (33 29 71), orele 15.30 - 18 - 20.15 ; Mioriţa (14 27 14), orele 9 — 11.15 — 13.30 - 16 - 18.15 - 20.30. HEI, PUSTIULE­I : Timpuri Noi (15 6110), orele 9 - 18.30 in conti­­nuare. PROGRAM DE DOCUMENTARE : Timpuri Noi, orele 20.15. MICUL SCALDATOR: Doina (16 35 38), orele 11.30 - 13.45 - 16 - 18.15 -20.30. La ora 10 Program pentru copii. ULTIMUL DOMICILIU CUNOSCUT : Feroviar (1622 /3), orele 8.30 — 11 — 13.30 - 16 - 13.30 - 21 ; Modem (23 71 01), orele 9 - 11.15 - 13.30 - 16 — 18.15 — 20.30 ; Grădina Modern, orele 19.30. PRERIA: Excelsior (1810 B8), orele 9.15 - 11.30 - 13.45 - 16 - 18.15 — 20.30; Melodia (12 06 88), orele 9 — 11.15 - 13.30 - 16 - 18.30 - 20 45 . Gloria (22 44 01), orele 9 -11.15 - 13.30 - 16 - 18.15 - 20.30. POLONEZA DE OGHINSKI : Flacăra (21 35 40), orele 15 30 - 18 - 20.15. FELIX SI OTILIA­­ Rusești (15 62 79), orele 15.30 — 19 ; Grădina Buzești, orele 19 I Volga (11 91 26), orele 9 — 12.30 - 16 - 19.30 ; Tomis (21 49 46), orele 9 — 12.30 - 16 — 19.30 ; Gră­dina Tomis, orele 19.30. EVADARE DIN PLANETA MAIMU­ȚELOR : Grivita (17 08 58), orele 9 — 11.15 - 13.30 - 16 - 18.15 - 20.30 ; Aurora (35 04 66), orele 9 — 11.15 — 13.30 - 15.45 - 18 - 20.15 ; Grădina Aurora, orele 19.30 ; Flamura (23 07 40), orele 9 - 11.15 - 13.30 — 16 -18.15 — 20.30. MARY POPPINS : Bucegi (17 05 47), orele 10 — 16 — 19.30 ; Grădina Bu­­cegi, ora 19.30; Giulești (17 55 46), orele 15.30 - 19. CERCURILE DRAGOSTEI : Cringasi (49 21 15), orele 15.30 — 18 - 20.15. ADIO, DOMNULE CHIPS ! Arta (21 31 86), orele 16 - 19.30 . Grădina Arta, orele 19.30. TATA CU DE-A SILA : Drumul Sări! (31 28 13], orele 15.30 - 17.45 - 20. PUTEREA $1 ADEVĂRUL : faromet (Bd. Bucureștii Noi 166), orele 15.30 — 19. LOVE STORY: Dacia (16 2610), ore­le 9 - 11.15 - 13.30 - 16 - 18.15 — 20.30. NU-MI PLACE ZIUA DE LUNI : Uni­rea (17 10 21), orele 15.30 — 18 ; Gră­dina Unirea, orele 20. STEAUA SUDULUI : Ferentari (23 17 50), orele 15.30 - 17.45 - 20. PADUREA PIERDUTA : Mosilor (12 52 93), orele 15.30 - 17.45 - 20 ; Gradina Mosilor, ora 20. INCIDENTUL : Viitorul (11 48 03), orele 16 — 18 — 20. OSCEOLA : Pacea (31 32 52), orele 15.45 - 18 - 20. LOCOTENENTUL BULLIT : Munca (21 50 97), orele 15.30 - 18 - 20.15. TATA DE DUMINICA : Cosmos (35 1915), orele 15.30 — 18 - 20.15. SACCO Şl VANZETTI : Rahova (23 91 00), orele 15.30 - 18 - 20.30. CORTUL ROSU : Progresul 123 94 10), orele 15.30 — 19. SECRETUL PLANETEI MAIMUŢELOR : Vitán (21 39 821, orele 15.30 - 18; Grădina Vitán, orele 19.30. MIHAIL STROGOFF : Popular (35 15 17), orele 15.30 — 18 — 20.15. La Cinemateca, sala Union (13 49 04) i VAN GOGH : orele 10 — 12 — 14 ; O NOAPTE LA CASA­BLANCA : orele 16 — 18 ; EDISON : ora 20.30. TELEVIZIUNE MIERCURI 3 MAI Programul 1 9 s Telex ; 9.05 : Fragmente din jur­nalul unui poet ; 9.25 : în paşi de dans ; 10­­. Curs de limba franceză ; 10.30 : Film artistic : Haiducii lui Şaptecai ; 12 t Telejural ; 15.30 : Tele­­şcoala. Procedee de analiză imediată. Locuri geometrice. Triunghiuri şi pa­trulatere înscrise în cerc. Poligoane regulate. Prezintă conf. univ. Gh. D. Simionescu ; 16.30 : Curs de limba en­gleza ; 17 3 Fotbal : Rapid-Steaua ; 18.45 : Timp şi anotimp în agricultu­ră ; 19.20 : 1001 de seri ; 19.30 : Tele­jurnal ; 20.05­­: Lauda tinereţii. Ver­suri inedite ; 20.20 : Telecinemateca. „Noaptea generalilor". Regia Anatole Litvak. Cu : Peter O'Toole, Omar Scharif, Tom Courtenay, Cristopher Plummer ; 22.30 : 24 de ore. Programul 2 20 : Film de animație „Cine merge la expoziţie ?" ; 20.15 : Refrene farä vîrstă ; 21 Agendă ; 21.10 : Cluburi sportive bucureştene ; 21.30 Mari muzeee ale lumii ; 21.45 : Teatru foi­leton : Muşatinii. După trilogia lui Barbu Ştefănescu-Delavrancea (relua­re). Scenariul şi regia Sorana Coroa­­ma. Seria a 3-a : „Ştefan a trăit. Bogdan începe".

Next