România Liberă, august 1972 (Anul 30, nr. 8638-8663)

1972-08-01 / nr. 8638

Pagina a 2-a1 august 1972 ESTETICA MARAMUREŞULUI ŞI ALTE NOTAŢII1­­ ■­ Genul de eseu, scurt reportaj, pagină de jurnal, asupra unor peregrinări prin părţile de nord ale ţării (Maramureş, Oaş, Satu Mare etc.) dau lui Pop Simion prilejul unor interpretări şi investigaţii, am zice supra-so­­ciologice, pe care le adună în volumul „Nord“ apărut la „E­­minescu“, în excelente condiţii grafice şi ilustrat cu desene de fineţe şi fantezie ale autorului, în linii subţiri şi evanescente contrastînd cu scrisul său, care profesează o corpulenţă stilistică ■ densă. Ni se dezvăluie în ele un eseist plurivalent, abrupt şi sintetic, parabolic sau frust, de o neîndoioasă subtilitate im­plicită, care măreşte lucrurile ca sub lupă pentru ca reflecţia să le poată pătrunde cit mai slobodă şi cit mai frapantă. Pa­ginile sale se deschid, spre pildă, sub semnul porţii mara­mureşene, în modul următor : „Rău îmi pare că am ajuns în amiaza vieţii fără să fi privit cu adevărat porţile : am trecut prin o mie şi una de porţi, ne­ştiind să mă uit în sus, la frontispiciu, la arc, la canatul solar, la ogivă, la cupoletă, la îmbucătura de sprijin, cum i se mai zice „cheii de boltă“, punct de mister al structurilor. E sen­timentul de reproş şi atîtat in­teres pe care îl trezeşte in noi poarta maramureşeană. Afirm grăbit că nu neapărat arhitectu­ra interesează, nu ornamentica ei. Nu totemica meşterilor cio­plitori. Dar ce ? Duhul care se concentrează în alcătuirea ei etc“. Mai tîrziu, această a­­titudine este explicată ast­fel î „Dimensiunea materială *) POP SIMION, „Nord", a­­părut in Editura Eminescu. Dragoş Vrânceanui pierind, a rămas dimensiunea de spirit, tatuată pe masca gospodăriei ţărăneşti, pe faţa casei, pe obiectul-faţă, să vor­bească cu glas puternic în au­zul veacurilor. Tăvălugul vre­mii, ploaia, soarele, vîntul pa­tinează lemnul şi învie semne­le. Arborele vieţii, brîul, şar­pele, cocoşul, roata sînt rostiri care ne introduc într-un uni­vers mitologic , le vom citi in detaliu, fiecare la rîndul său“ RECENZIE Această citire urmează în adevăr, de-a lungul pagi­nilor care vin. Mă voi referi la cea imediat consecutivă, despre tronul de lemn din ca­sele maramureşene, dar aceasta nu înainte de a reţine cuvinte­le cu care autorul încheie pri­ma sa notaţie, revelînd nu o contemplaţie pură, de dragul ei înşişi, ci una activă, foarte ca­racteristică paginilor sale : „Surprinde, bunăoară, faptul că învăţaţii întru istoria artei, cercetătorii nu au afirmat cu verb puternic această valoare“ (a porţii maramureşene). Şi mai departe „Surprinde negra­­ba arhitecţilor de a integra a­­ceastă moştenire în stilul şi for­ma construcţiilor contempora­ne. E o învinuire ? Da“ La o asemenea învinuire, subliniată destul de răspicat, cu auto-conştiinţă, cine ar putea să nu adere ? Ne amintim de cărţile lui Coriolan Petranu despre bisericile de lemn din Transilvania. De ce nu şi o teză de doctorat în istoria artei des­pre porţile maramureşene ? Sau despre tronul de lemn din mo­bilierul caselor, despre care Pop Simion spune : „Tron i se zice în Maramureş scaunului ţără­nesc, de lemn masiv, cu spătar, singurul printre lăiţile şi scău­­naşele casei. Unic nu ca obiect, ci ca semnificaţie. Şade în Tron, în scaunul de solemnitate, doar un anume ins : bătrînul înţe­lept (cu pletele „rotunzate"), oaspetele ales, bărbatul de parte văzător, omul echilibrului şi al clar­viziunii, cel al isteţimii de minte şi­­ cu rostire bogată“ Fenomenologia etică şi es­tetică a civilizaţiei noastre ţărăneşti este aproape infinită. Cine va face marele tratat a­­supra ei ? Autorul ne vorbeşte apoi de „brîul“ caselor mara­mureşene, de „săgeata“ biseri­cilor de lemn, şi de altele şi al­tele. Fără îndoială, este cazul să ne aducem aminte că exa­menul spiritualităţii noastre populare a fost conceput şi ini­ţiat in adevăr, pe latura lui in­terioară, de Lucian Blaga. Dar nu mai puţin este cazul sa consemnăm, oriunde o găsim, înclinaţia şi inteligenţa cu care generaţiile actuale merg — fie eseistic, fie sistematic — pe a­­cest drum, atacînd problemele formelor materiale, ale uzanţe­lor şi coloristicei sociale, ale istoriei şi tipului uman al ro­mânilor etc. Cartea lui Pop Simion conţine, alături de cro­nici ale zilei pe marginea popa­surilor în nordul Transilvaniei, numeroşi termeni speculativi, vrednici, în acest sens, de toată atenția. Distincţiile şi premiile acordate la Concursul şi festivalul naţional de muzică uşoară, ediţia 1972 Duminică seară, la Constanţa s-a îcheiat ediţia 1972 a con­cursului şi festivalului naţional de muzică uşoară — tradiţiona­lă manifestare artistică organi­zată de­­Consiliul Culturii şi E­­ducaţiei Socialiste, în colabora­re cu Comitetul de Stat al Ra­­dioteleviziunii şi Uniunea com­pozitorilor. După cuvîntul de închidere a concursului, rostit de directorul direcţiei muzicii din CCES, Nico­­lae Călinoiu, preşedintele comi­tetului de organizare a con­cursului, maestrul emerit al artei Ion Dumitrescu, preşedin­tele Uniunii compozitorilor, pre­şedinte de onoare al celor două jurii, a înmînat următoarele distincţii : 1. — PENTRU CREAŢIE: Premiul întîi , cîntecelor „Frumuseţii tale“ de George Grigoriu, pe versuri de Angel Grigoriu şi Romeo Iorgulescu, şi „Izvor de frumuseţe“ de Ra­du Şerban, pe versuri de Aurel Storin. Ambilor compozitori li s-au acordat, de asemenea, menţiuni onorifice de populari­tate pentru cîntecele „Hei, ma­re“, „Ia-ţi mireasă ziua bună“ şi respectiv „Ce tînăr eşti“. — Premiul al doilea : Cîntece­lor „Dragostea dinţii“ şi ,,In rîn­dul patru“ de Temistocle Popa, primul­ pe versuri de Tiberiu­ Utan, şi al doilea pe, versuri de Mircea Block. — Premiul al treilea : cînte­celor „O pasăre, un fluture“ de Florin Bogardo, pe versuri de Ioana Diaconescu. „In fiecare port“ şi „A întinerit romanţa“ de Aurel Giroveanu, primul pe versuri de Harry Negrin, şi al doilea pe versuri de Aurel Fio­­rea. — Menţiuni: cîntecelor „Pri­veşte lumea“ de Gelu Solomo­­nescu, pe versuri de Fred Fi­rea, Dulce tîrg al Ieşilor" de Richard Stein, pe versuri de Mihai Djentemirov, şi „Cine spune că-i uşor“ de Petre Mi­­hăiescu, pe versuri de : Fred Fi­rea. 2. — PENTRU INTERPRETA­RE, juriile au acordat premii speciale pentru înaltă ţinută ar­tistică în interpretarea lucrări­lor intrate în finala concursu­lui, următorilor solişti : Aure­lian Andreescu, Doina Badea, Anda Călugăreanu, Corina Chi­­riac, Mihai Constantinescu, Cor­nel Constantiniu, Dida Drăgan, George Enache, Stela Enache, Ioana Iliant, Mihaela Mihai şi Marina Voica. Ediţia 1972 a concursului şi Festivalului naţional de muzică uşoară s-a încheiat cu un con­cert al laureaţilor. (Agerpres). „Naufragiaţi în spaţ­ iu­ de departe este imensa emoţie cu care am însoţit zbo­rurile spaţiale de ceea ce reu­şeşte să ne facă a simţi aceas­tă peliculă cinemascop color, zisă de anticipaţie ştiinţifică (singure elemente de program încă neatinse ar fi laborato­rul şi durata rămânerii în el, precum şi nava salvatoare, dar treapta ştiinţifică, ce tre­buie urcată, nu mi se pare grăitoare pentru marele pu­blic­, de fapt, produs comer­cial, urmînd un mare succes artistic şi de casă ce s-a nu­mit „Odiseea spaţială—2001“ în regia lui Stanley Kubrick. De ce n-am cumpărat noi filmul lui Kubrick şi am achiziţionat produsul lui John Sturgers, altminteri bun artizan de wes­tern („Ultimul tren din Gun- Hill“ stă mărturie), ce s-a mai încercat tot fără mari reuşite în anticipaţia ştiinţifică, rămî­­ne un mister pentru mine. Bă­nuiesc că nici acesta nu a cos­tat puţin şi e păcat să uzăm interesul publicului pentru acest gen de pelicule oferind platitudini ce se doresc ela­nuri cosmice. Cind ficţiunea nu poate ajunge din urmă viaţa, rămine la vedere gîfîia­­la efortului, crisparea inuti­lă a muşchilor, mucaraua şi cartonul. După ce am văzut fascinantele imagini ale pă­­mîntului, înregistrate prin hublourile navelor spaţiale, e­­fectele vizuale (pentru care s-a conferit şi un Oscar), mi se par naive încercări infan­tile. Ce-i lipseşte acestui film care se desfăşoară, ca naraţiu­ne, la limita unei tragedii ? In primul rînd dramatismul , deşi situaţiile sînt la nivelul maxim al tensiunii, Sturgers le minuieşte dezlinat, le rit­mează greoi, scăpînd din mină posibilitatea de a emoţiona. Singurele momente cu adevă­rat emoţionante sînt răzleţite trăiri în care îi întilnim pe oamenii-cosmonauţi, cu slăbi­ciuni şi tristeţi, cu disperări şi eroism. Deşi şi-a asigurat o distribuţie răsunătoare, doar Sturgers ştie cum a reuşit să ii îndemne pe actori spre to­tală lipsă­ de expresivitate de la care fac excepţie doar Ric­hard Crenna (Pruett) şi Lee Grant (Celia Pruett) într-un singur moment al filmului, în­cheierea optimistă nu reuşeşte nici ea să anime anosta nara­ţiune. Mi-e mai mult decit ciudă că­ marea aventură a omenirii — aceste fantastice zboruri spaţiale — a ajuns să a­­limenteze producţia de serie a filmului comercial. Adevărată impietate ! Florica Ichim „Lupul negru" Semnat de Stanislav Cerny, „Lupul negru“ e un film de aventuri în care s-a încercat — destul de timid — depăşirea canoanelor genului prin apro­pierea de acel realism cu care şcoala cehă de film ne obişnuise. Nu există „eroi“ ci caractere, în desenul cărora şi umbra, şi lumina îşi joacă rolul lor. Nu trama poliţistă ca atare interesează — de alt­fel nici nu există, practic, o „dezlegare“ a ei — ci mobilu­­rile care declanşează acţiuni­le unor oameni. Din păcate, tocmai aici, realismul de care vorbeam este părăsit pentru o dubioasă poveste în care sunt amestecate o mai veche întîmplare din lumea circului, o misterioasă acţiune de spio­naj, pasiunea unui personaj pentru cîini, pasiunea altui personaj pentru alcool şi pasi- U'irea unui al treilea pentru o blondă şi cam nesărată spioa­­nă, toate ingredientele fiind consumate în timp ce, cu mare minuţie, se urmăresc avataru­rile idilei dintre lupul negru şi Liza, o căţelandră a grăni­cerilor. O incertă „filozofie“, compusă din cîteva consideraţii — nu se ştie de ce — misogi­­ne, e practicată de mai toate personajele acestui film îmbă­­trînit, cred, înainte de a se naște. Mihai Creangă (Urmare din pag. I) vieţuiesc intr-o clasă neigienă, aplică pe loc corecţiunile ne­cesare. Să rezumăm deci : or­ganizaţiile comerciale inves­tesc bani în aceste agregate şi se trezesc pe de o parte cu ele mai tot timpul stricate. Iar pe de altă parte, atunci cînd agregatele funcţionează, nu sunt folosite aşa­­cum trebuie fiind degradate de nişte oameni nepricepuţi. Ce control exercită forul tutelar al acestei unităţi (I.SU P.L. Segarcea, director Va­sile Gab­e) din moment ce oa­menii gospodăresc aşa de prost utilajele şi mai mult decit atît, şeful de unitate nu are la el nici un act doveditor asu­pra sa, pentru a-şi confirma identitatea, cei de la I.A.P.L. aruncă vina pe cei de la „Ci­clop“ (ce-o fi căutind automobi­listicul „Ciclop“ aici ?) iar cei de la „Ciclop“ aruncă vina pe cei care mînuiesc agregate­le şi uite aşa cetăţenii tocmai acum în plină vară trebuie să suporte consecinţele acestor cronice neglijente. Intr-un alt colţ al oraşului, la­­ unitatea „Alimentara“ de pe Splaiul Unirii nr. 221 situaţia este şi mai... şi­­ Vitrina fri­gorifică se află într-o incura­bilă maladie şi a fost definitiv abandonată. Responsabilul Radu Stelian : — Ce să facem dacă se strică tot timpul. De cîte ori ne-o re­pară „Ciclopul“, nu ţine mai mult de 5 zile. Acum s-a stri­cat de tot. In schimb remarc cu mirare că în camera frigorifică în stare de funcţionare, nu... se află nimic deşi produsele ali­mentare zac la... căldură în mijlocul „Alimentarei“. Despre ce poate fi vorba aici, decit despre aceeaşi iresponsabilă indolenţă manifestată de u­­nele organe comerciale, aşa cum ne refeream şi în testul publicat cu trei zile in urmă în ziar. Căci atunci cînd aceste utilaje există totuşi şi pot fi folosite a­­pare — aşa cum am văzut — atitudinea intolerabilă a unor diriguitori de unităţi comer­ciale, aţipiţi intr-o inerţie greu de inţeles. Şi în alte locuri din păcate întilnesc ace­leaşi semne de nepăsare faţă de bunurile obşteşti, nepăsare care practic înseamnă bani irosiţi din avutul statului. Dar uneori indolenţa are şi alte variante, ca acest dialog pe care l-am avut la ora 11 dimineaţa in fata unei tonete frigorifice de îngheţată de pe strada Academiei. — Merge frigiderul ? întreb ştergindu-mi cu batista frun­tea năduşită. — Merge strună ! îmi răs­punde vesel vinzătorul I. Tă­­nase privind admirativ grade­le... minus in subordine. — Daţi-mi aturlci o îngheţată. — Ehei, frigiderul merge in gol căci pină la ora asta nu ne-au adus încă... îngheţata. .— De unde sînteţi ? — De la T.L.C.R.—1. Cum vedeţi şi dumneavoas­tră, cînd merge frigiderul nu e îngheţată iar cind e inghe­­ţata nu e... frigider. Şi asta în plină zi de vară ! Lăsind această divagaţie la o parte, este necesar să le reamintim unor conducători de organiza­ţii comerciale (in cazul de faţă conducerea T.L.C.R.—1) că o asemenea distribuţie­­ a produ­selor pe reţea — chiar dacă este vorba despre îngheţată — este în totală contradicţie cu propriile lor obligaţii de ser­viciu şi totodată denotă lipsa de consideraţie faţă de publi­cul consumator. Ca să nu spu­nem altfel... M-am intîlnit apoi cu tova­răşul Nicolae Stanciu, vice­­preşedinte al Comitetului e­­xecutiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti şi am discutat împreună despre neajunsurile întîlnite in reţea­ua comercială în legătură cu folosirea agregatelor frigorifice. — Aveţi dreptate — mi-a spus d-sa — şi în principal aceste lipsuri se datoresc slabei preocupări a conducerii organe­lor comerciale care nu păstrea­ză aşa cum trebuie agregatele în dotare. Este drept că şi „Ciclopul“ tot le repară şi le repară, dar uneori nu au piese de schimb. Caut să dezleg în sfîrşit şi enigma buclucaşului „Ciclop“, care după cîte aflu se ocupă de repararea şi întreţinerea ma­şinilor, a utilajelor comerciale, a maşinilor de scris, a firmelor luminoase, sau mai ştiu eu cite şi mai cîte. — Şi la urma urmei, tovară­şe vicepreşedinte, mult discu­tatul „Ciclop“ de cine ţine ? — De industria locală. — Aşa... ar fi firesc. Să spe­răm că se va rezolva în cuind această problemă. Sunt aşadar unele defecţiuni organizatorice care facilitează apariţia acestor carenţe într­­un sector contingent cu servi­rea populaţiei. Am continuat discuţia apoi cu tovarăşul in­giner Gheorghe Culea, direc­tor -general adjunct al Direc­ţiei comerciale, care mi-a ară­tat o hîrtie prin care „Ciclo­pul“ începe chiar să-şi decline obligaţia contractuala de a pro­cura piesele de schimb pen­tru agregatele defecte. In ace­eaşi culpă se află si „Frigo­­com", unitate producătoare a Ministerului Comerţului in­terior, care nu furnizează le­­fel piese de schimb pei.l­a propriile utilaje produse. Îmi amintesc că în testul Intitulat „Cînd nu se schimbă— piesele de schimb1" (vezi R.I. din 10 mai 1972 nr. 8566) foru­rile competente din conducerea Ministerului Comerţului Inte­rior au criticat cu asprime a­­cele întreprinderi care nu li­vrează piesele de schimb tre­buitoare. Atunci, în cazul de faţă, acest minister de ce nu îşi respectă propriul cuvînt şi nu livrează la rîndul său piese­le de schimb pentru propriile produse ? Să fie o obligaţie numai pentru alţii ? Ştim că în măsurile preconizate în acest sens şi Ministerul Cons­trucţiilor de Maşini are sarci­na să producă şi să asimileze in fabricaţie utilaje comercia­le şi în privinţa utilajelor fri­gorifice valve şi alte asemenea piese de schimb. Dar cînd oare ? Iată o întrebare la care aştep­tăm un răspuns. Utilajele frigorifice şi la rece şi la... cald! — Cum merge frigiderul ? — Bine ! — Daţi-mi o îngheţată. — Aşa ceva nu avem, căci... n-a venit astăzi. La restaurantul „Minis" s-a dat in folosinţă o linie cu auto­servire, dar nici nu s-a dat bine, şi linia frigorifică s-a şi... de­fectat. Şi consumatorii aşteaptă... Fotografii : MIHAI POPESCU Artistul—m aî mumii intelectuale (Urmare din pag. 1) doma trilurilor unei păsări.­­rta nu e doar o expresie a in­diciului, a gestului spontan.. mafia e un complement si nu ■ rezultat absolut. Ea presu­me deliberare chinuitoare, ortul de transfigurare a _ da- 1 or universului din afară si 0 lăuntrul omului, ea înseamnă un act de construe­ţie impli­ed meditaţia gravă, răspun­­dea totală. Ipoteza dicteului ,temat, cultivat cu anume mo­­dă de suprarealişti s-a dore­­t, în planul mare al artei, pe­­sabilă şi infructuoasă. Cine ar iţea număra, decit pe degetele iei singure mîini şi ni­ci mă­­r atît, opere valabile. A ieşite n mecanismul dicteului auto­­at, din abisurile întunecate ale conştientului ? Operele ade­­i­rate, capodoperele, sint­­atii impunătoare, elaborate lumina gravă a lucidităţii, cu iritul treaz, nu toropit de cui facil, părelnic, al umbre­­i onirice. Uneori se încearcă ni se sugera că grandioasele catii dostoievskiene, de pildă, re aruncă lumini uluitoare a­­spra unor adîncuri neobişnuite e conştiinţei umane ar fi fruc­­ale hazardului şi ale dicleui­­i. Pasiunea extraordinară ca­­re scriitorul care a zguduit ei de adine conştiinţa lumii, omul năvalnic al viziunilor ,le erau în realitate rezultatul iei munci titanice, a unei d­­ense experienţe de viaţă. De­­fel, ideea muncii, respectul intru activitatea fizică şi inte­­ctuală, străbate ca un fir roşu treaga cultură universală. Cul­­­lui muncii i-au închinat auto-­­ cei mai de seamă opere ele ,altă valoare, de o remarcabila opresivitate artistică. De la ipodopere ale antichităţii gre­­i-romane datorate lui Homer, Asiod, Lucreţius, Vergilius, la lctor Hugo, Balzac, Gorki, ador Argh­ezi, fără a mai v­or­­­­de operele plastice şi mu­­cale cu realizări de excepţie, ioteozind efortul creator la­­ Millet, Goya, Ribera, Jalea atîţia alţii. Există chiar in­rică, începînd cu nestematele folonului românesc şi contr­­uind cu unele versuri ale lui lecsandri, Goşbuc. Topirceanu, lu­at pînă la poemul în proza rodia“ de Tudor Arghezi, su­­bstie a puterii demiurgice a o­­mului creator de constelaţii, ca­­ poeziile grave, brăzdate de ■agism ale unui Octavian Go­­i : „Clăcaşii“, „Plugarii“, „Co­­işul“ — sau în acel magistral­ogiu al muncii industriale : Lucrătorul“ de Lucian Blaga și atîtea ipostaze ale laudei ■ muncii care înnobilează existenţ­a umană. Am amintit aceste toruri pentru că se manifestă neon tentaţia de a pune sem­­ul egalităţii între ideea de luncă, de trudă, ca obiect al c­­erei de artă ■ şi sociologismul lat, inert, fără vibraţie umană n­imic mai eronat ! Şi-apoi dacă nu­ precursorii valoroşi­­ şi-au h­ul un ideal suprem din ce­­■brarea muncii, atunci cu atît mai mult artistul cetăţean al pocii noastre socialiste nu pate fi conceput decit­ ca un muncitor intelectual, dăruit ne­oii de a exprima nemărginirea bogăţia sufletească a poporu­­li român, de a fixa în expres­i nepieritoare uriaşul freamăt al muncii pe care o desfăşurăm cu toţii pentru edificarea pa­triei noastre socialiste. Rămine ca o mărturie emoţionantă rîv­­na, nemărginit visătoare a arhi­tectului loanide, din romanul lui Calinescu, de a construi ţin­tiri cintătoare pentru lumea care se înalţă sub ochii noştri, lumea socialismului. Aceasta presupune, însă, efort şi dăruire de sine fiindcă, după talentul cu care te naşti, a doua condi­ţie a marilor realizări in artă este, neîndoios, munca stărui­toare. Căci, aşa cum zicea ci­neva a avea o primă floare de imagine sau de stil înseam­nă a dispune de materia unui debut fericit dar nu-i încă nici­decum un lucru împlinit. Mun­ca nu se reduce numai la ci­­zelarea minuţioasă în sine şi detaşată a formei, ci mai cu seamă la efortul tenace şi in­spirat de a răspunde tumultului vieţii contemporane, de a te în­corpora in el, de a da glas du­rerilor şi bucuriilor omeneşti, tumultului muncii constructive, în forme capabile să le redea întreaga lor dimensiune şi stră­lucire. De aceea resimţim uneori un sentiment de îngrijorare in fa­ţa încercărilor de improvizaţie in creaţia artistică, de superficia­litate şi amatorism, exhibiţio­nism stilistic şi mimetism. Uti­lul de viaţă boem, sustras ri­gorilor muncii, duce nu numai la creaţii mediocre sau slabe, ci la anihilarea personalităţii artistice şi umane. Munca, spu­nea Engels, este „prima con­diţie de bază a vieţii omeneşti în genere şi anume in asemenea măsură, incit într-un anumit sens trebuie să spunem că ea l-a creat chiar pe om însuşi“. Munca a creat omul şi omul prin muncă a creat arta şi ci­vilizaţia. Toţi artiştii adevăraţi, preocupaţi de destinul artei lor, de finalitatea ei instructiv — e­­ducativă, participă cu întreaga fiinţă, cu toată forţa de influ­enţare, la vastul proces de mo­delare al conştiinţelor, de aşe­zare a relaţiilor sociale pe prin­cipiul muncii, echităţii, omeniei. Ce rezervor nesecat de inspira­ţie poate constitui pentru toţi creatorii de frumos magnifica epopee a construcţiei socialiste la care participă sub conduce­rea partidului, întregul nostru popor, oamenii muncii români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi. Transformarea impresionantă a ţării, a destine­lor umane, stă sub semnul a­­cestei activităţi eroice, care tre­buie să constituie tot mai mult ■ substanţa operelor de artă din toate domeniile. Grandioasa i­­magine a ţârii în viitorul apro­piat, schiţată cu atîta strălucire şi clarviziune ştiinţifică de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în Raportul de la Conferinţa Na­ţională a P.C.R. constituie un izvor inepuizabil de inspiraţie şi fantezie creatoare pentru toţi oamenii de artă, ştiinţă şi cul­tură, pentru întregul popor. Freamătul muncii, integrarea în universul activ al construc­ţiei alungă angoasele şi anxie­­tăţile, preocupările egoiste şi meschinăriile, insuflă artei ge­nerozitate, umanism şi măre­ţie. Cine stă departe de acest freamăt al istoriei contempora­ne îşi frustrează propria lui creaţie de seva generoasă a vie­ţii care a hrănit ■ întotdeauna o­­perele remarcabile ale omenirii. „România liberă"• ACCIDENTELE NU OCOLESC COPIII In cadrul general al grijii pe care partidul şi statul o poartă tineretului trebuie subliniată şi responsabilitatea noastră civică şi profesională faţă de sarcina ce ne revine de a contribui la ocrotirea vieţii şi sănătăţii ti­nerelor vlăstare. In legătură cu aceasta, doresc să-mi fac cunoscută opinia cu privire la întîmplârile tragice care se produc pe drumurile publice, în care sunt angajaţi copiii, în special cei de vârstă şcolară. Recent, am citit în presă des­pre accidentul ce s-a produs în judeţul Buzău, cu un autobuz plin cu copii, care a apărut în faţa trenului. Stăm şi reflectam cum a fost posibil ca un con­ducător auto, care ştia că i s-au incredinţat pentru transport în deplină siguranţă 36 de pasa­geri, dintre care 29 copii, să dovedească atita iresponsabili­tate ?­­După cum se ştie, şofe­rul Stoian Grigore, îndreptîn­­du-se cu autobuzul dinspre Pă­­tîrlagele spre Buzău a încercat să traverseze o linie ferată cu pasaj nepăzit, fără să se asigu­re­. Pe de altă parte, nu-mi pot explică­ faptul că, deşi în auto­buz se aflau nici mai mult nici mai puţin decit 6 cadre didac­tice supraveghetoare, acestea nu au intervenit pentru a curma periculoasa pălăvrăgeală dintre şofer şi pasageri. Socotesc cu atît mai gravă fapta săvîrşită, cu cit el cunoş­tea traseul şi detaliile legate de traversarea căii ferate res­pective. Noroc că neglijenţa sa condamnabilă nu s-a transfor­mat într-o catastrofă, deşi şi aşa bilanţul este destul de grav­­ şapte accidentaţi, printre care mai mulţi copii. Nu mă îndoiesc că organele competente au luat măsurile de rigoare pentru sancţionarea e­­xemplară a unui asemenea şo­fer ! Iată şi un alt caz care m-a impresionat la fel. Cu cîtva timp în urmă, elevul Cojocaru Anton din comuna Luizi-Călugă­­ra, din judeţul Bacău s-a agă­ţat de caroseria unei autocis­terne, într-o clipă de neatenţie a şoferului. La un moment dat mîinile nu i-au mai rezistat şi, căzînd pe asfaltul străzii, a de­cedat pe loc. Dar ce măsuri cu caracter preventiv am luat noi, cadrele didactice, în primul rînd, în e­­ducaţia generală a elevilor ? Cred, că, în nici un­ caz nu pu­tem să asistăm nepăsători ca a­­semenea acte să se mai producă şi apoi să tragem învăţămintele pentru viitor ! Ştiu, pe baza unor constatări personale, făcute la „faţa locu­lui“, că mai sunt şi printre noi profesori, învăţători care, mai ales acum, în perioada vacan­ţei, îşi permit „o pauză“ în edu­caţia rutieră, tocmai acum, cînd copiii, eliberaţi şi ei de sarcini­le şcolare, uită de „disciplina străzii“ ! De aceea, consider de datoria noastră să nu neglijăm în nici un fel această activitate peda­gogică pentru că a fi indiferenţi faţă de asemenea accidente ar însemna să ne coste foarte mult. In încheiere, aş dori să întreb şi organele de circulaţie ale mi­liţiei ce măsuri au întreprins pentru protejarea copiilor de accidente de circulaţie pe tim­pul vacanţei de vară ? Profesor Tudor Opriş liceul „Mihai Eminescu“ Bucureşti MEMENTO TRAZNITUl MEU DRAG : Teatrul ,,C. Tănase" (15 56 78), ora 29 la G­e­­dina Boema; PE PLAIURILE MIORIŢE!: Ansamblul Rapsodia Română (13 13 00), ora 18.30 ; CONCERT DE MUZICA USOARA sustinut de Jacque Hustin si Therese Steinmetz la Sal­a Palatu­lui, ora 20 ; SPECTACOL DE SUNET ŞI LUMINA în rotonda scriitorilor din Cişmigiu, orele 20.30 — 21.15. CINEMATOC­RAFE NAUFRAGIATI IN SPATIU : Patria (11 86 25), orele 9.30 — 13 — 16.30 — 20 ; Capitol (16 29 1­7), orele 9 — 12 — 15 — 18 — 21 ; Grădină, ora 20.15. BALADA LUI CARLE HOGUE : Scala (11 03 72), orele 8.45 — 11.15 — 13.45 — 16.15 — 18 45 — 21.15 ; Festival (15 63 84), orele 8.45 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.30 — 21; Favorit (31 06 15) orele 8.30 — 10.45 — 13.15 — 15.45 — 18.15 — 20.30 ; Grădina Festival, ora 20; Grădina Select (14 27 14), ora 20. DACA E MARTI­­E BELGIA : Lucea­fărul (15 87 67), orele 9 — 11 15 — 13.30 — 16 — 18.30 — 20.45 ; Grădina Doina, ora 20.15 ; București (15 61 54), orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16.30 — 18.45 — 21. DIRECTORUL: Lumina (16 23 35), o­­rele 9 — 12.30 — 16 — 19.30. I VEDERE DE PE POD : Central (14 12 24), orele 9 30 — 12 — 15 — 17.30 — 20.15 ; Bucea­ (17 05 47), orele 15.30 — 18 ; Grădină, ora 20.15. LUPUL NEGRU : Volga (11 91 26),­ orele 10 — 12.30 — 15.15 — 18 — 20.30 . Flacăra (21 35 40), orele 15.30 — 18 — 20.15. DRAGOSTE ȘI AMENZI : Floreasca (33 29 71), orele 15.30 — 18 — 20.30. DESCULȚ TN PARC : Victoria (16 28 79), orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.30 — 20.45. DE-AȘ FI HARAP ALB : Timpuri Noi (15 61 10), orele 9.30-20.15 Ir. continuare. FERMA DIN ARIZONA : Feroviar (16 22 73), orele 9 — 12.30 — 16 — 19.30; Melodia (12 06 88), orele 9 — 12.30 — 16 — 19 30; Modern (23 71 01) orele 9 — 12.30 — 16 — 19.30 ; Gră­dină, ora 20. EXPLOZIA ALBA: Dacia (16 26 10), orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.15 — 20.30. ULTIMUL TREN DIN GUN HILL » Excelsior (18 10 88), orele 9 — 11.15 — 13.30 - 16 - 18.15 — 20.30. OSCEOLA: Doină (16 35 38), orele 13 — 15.30 — 18 — 20.15. PROGRAM PENTRU COPII : Doina, orele 10 — 11.15. JOCUL DE-A MOARTEA : Grivița (17 03 58), orele 9 — 11.15 — 13.30 — 15 45 — 18.15 — 20.30 . Flamura (23 07 40), orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.15 — 20.30. AVENTURI LA MAREA NEAGRA : Lira (317171), ora 16; Grădină, ora 20.15; Viton (21 39 82), ora 16; Gră­dină, ora 20.15. MAREA SPERANTA ALBA , Buzesti (15 62 79), orele 15.30 — 18; Grădi­nă, ora 20.30. DOAMNA SI VAGABONDUL : Uni­­rea (1710 21), orele 15.30 — 13 . Grădină, ora 20.15. FELIX ȘI OTILIA: Cotroceni (49 48 48) orele 15.30 — 19. INIMA E UN VINATOR SINGURA­TIC : Drumul Sării (3128 13), orele 15.30 — 17.45 — 20. 19 FETE SI UN MARINAR : Pacea (31 32 52), orele 15.45 — 18 — 20. ROBIN HOOD: Ferentari (23 17 50), orele 15.30 — 18 — 20.15. PESCĂRUȘUL: Viitorul (11 48 03), o­­rele 15.45 — 18 — 20.15. O AFACERE: Gloria (22 44 01), o­­rele 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.15 — 20.30. PADUREA PIERDUTĂ : Cosmos (35 19 15), orele 15.30 — 18 — 20.15. TREI DIN VIRGINIA : Aurora (35 04 66), orele 9.30 — 12 — 15.30 — 18 — 20.30 ; Grădină, ora 20 ; To­mis (21 49 46), orele 9.30 — 12.15 — 15 — 17.45 ; Grădină, ora 20.30. PENTRU CA SE IUBESC : Progresul (23 94 10), orele 15.30 — 18 — 20.15. CASA DE SUB ARBORI : Giul­esti (17 55 46), orele 15.30 — 18 — 20.30; Miorile (14 27 14), orele 10 — 12.30 — 15 — 17.30 — 20. STEAUA SUDULUI : Crîngasi (49 21 15), orele 15.30 — 18 — 20.15. ASTA-SEARA DANSĂM IN FAMILIE: Rahova (23 91 00), orele 15 30 — 18 — 20.15. MĂRTURISIRILE UNUI COMISAR DE POLITIE FĂCUTE PROCURORULUI REPUBLICII: Moșilor (12 52 93), orele 15.30 — 18 ; Grădină, ora 20.15. ANCHETA DE LA HOTEL EXCEL­SIOR : Popular (35 15 17), orele 15.30 — 18 - 20.15. 20 OM DE LEGHE SUB MARI : Arta (21 31 86), orele 15 30 — 18 ; Grădină, ora 20.30. B.D. LA MUNTE ȘI LA MARE : fa­romet (Bd. Bucureștii Noi), orele 15.30 — 17.30 — 19.30. Cinemateca sala Union (13 49 04); COMPARTIMENTUL UCIGAȘILOR : o­rele 10 — 12 — 14 — 16 — 18.15 ; REBECA : ora 20 30. ^TELEVIZIUNE PROGRAMUL I 9 : Telex ; 9.05 : Cîntece $i îocui populare interpretate de Ansamblul artistic a! U.C.E.C.O.M. din munici­piul București ; 9.30 : Căminul ;* 10 : Curs de limba engleză ; 10.30 : Pri­n­­plan : Tudor Morar ; 11 : Film seri­al : „Salut Germain" („Dinamita din carfi") ; 11.45 : Selectiuni din emisi-­ unea „Promenada duminicala" ; 12.30 : Telejurnal ; 17.30 : Curs de limba franceză ; 18 : Steaua polară. Cabinet de orientare scolara și pro­fesionala ; 18.30 : „Hercules 72". Festival interjudetean de folclor de la Băile Herculane, în sunet şi ima­gine ; 18.50 : Muncă, demnitate, in­tegrare socială ; 19.20 : 1001 de seri ; 19.30 : Telejurnal. Hotarîrile Conferinţei Nationale a partidului — cauză a întregului nostru popor ; 20 : Seara de teatru : „întoarcerea tată­lui risipitor" de Ion D. Sîrbu în dis­tribuţie ! Emanoil Petruț. Dana Com­­nea. Ovidiu Moldovan Neamtu Oto­­nel. Tom­a Dimitriu, Adina Popescu, Constantin Codrescu Violeta Andrei, Mircea Anghelescu, Constantin Cris­­tescu, Dorin Dron, Cristina Tacoi, Constantin Rautchi. Dem Savu, Vali Voiculescu. Radu Stoenescu, Ion Po­­doleanu, Jean Reder. Regia Tudor ■ Mârăscu ; 22.20 . Teleglob : Itinerar elveţian ; 22.40 - 24 de ore. PROGRAMUL II 20 : Telecinemateca pentru copii : Corabia „Pasarea albastră" produc­ţie a studiourilor iugoslave ; 21.30 : Agenda ; 21.40 : Luminile ram­pei. Ti­neri interpreţi : violonistul Andrea Ágoston ; 22.15 : Telex tehnico-stiinti­­fîc­­ 22.25 : Dicționar muzical-distrac­­tiv.

Next