România Liberă, septembrie 1972 (Anul 30, nr. 8664-8689)

1972-09-01 / nr. 8664

Anul XXX Nr. 8664 6 pagini 30 bani Proletari din toate ţările uniţi-va! EDIŢIA I COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE ^ 311 ECEMIBRIFI1972 RITMURI •­ ÎNALTE IN MAREA ÎNTRECERE Industria chimică sporeşte producţia de înlocuitori • Tipuri noi de înlocuitori pentru industria constructoare de maşini, industria materialelor de construcţii, industria mobi­lei etc. • Peste 600 de sortimente de materiale plastice, reactivi, substanţe pure şi extrapure necesare industriei electronice şi electrotehnice • Diversificarea produselor pentru industria tex­tilă • Ce probleme se ridică şi ce dificultăţi se mai întîmplă în domeniul înlocuitorilor Am relatat in citeva articole preocupările existente în diferi­te sectoare productive pentru valorificarea in mai bune condi­­tiuni a resurselor de materii pri­me şi materiale, prin utilizarea pe scară tot mai largă a înlocui­torilor. Astăzi, vă înfăţişăm preocupările existente pe această linie în domeniul industriei chi­mice. Interlocutorul nostru este ing. ANTON CONSTANTINES­­CU, director tehnic in cadrul Ministerului Industriei Chimice. — Ca unul din specialiştii din industria chimică, care — aşa după cum ne-aţi confirmat — aţi urmărit articolele publicate de ziarul nostru, v-aţi fixat, de­sigur o seamă de păreri în ce priveşte problemele ridicate cu acest prilej şi propunerile făcu­te de specialiştii din alte ramuri industriale, cit şi asupra posibi­lităţilor de satisfacere în mai bune condiţiuni a cerinţelor be­neficiarilor dv. Ce rezolvări ve­deţi pe această linie din punctul dv. de vedere — în actualul cin­cinal — pentru industria con­structoare de maşini ? — După cum se ştie industria chimică, prin însăşi specificul ei, are îndatorirea de a asigura, an de an, noi sortimente de pro­duse pentru diferite sectoare in­dustriale. Importantele sarcini trasate de Conferinţa Naţională a Partidului Comunist Român pe linia valorificării superioare a materiilor prime şi materiale­lor, a extinderii gamei de înlo­cuitori, ne-au determinat să a­­profundăm mai mult aceste pro­bleme, să căutăm noi căi, noi re­surse, pentru satisfacerea în mai bune condiţiuni a acestor ce­rinţe. Evident, o atenţie deosebită acordăm extinderii Înlocuitorilor necesari industriei construcţiilor de maşini. Numeroase produse, începind cu frigiderele şi sfir­­şind cu autoturismele — încor­porează in cadrul lor diverse re­pere din mase plastice, realizate de industria chimică. In actualul cincinal, valoarea înlocuitorilor din metal ce vor fi livraţi de in­dustria chimică va creşte de 6,5 ori ; în acest fel, importul ma­teriilor prime pentru sectorul construcţiilor de maşini va fi redus, în această perioadă, cu 40 la sută.­­ Specialiştii din Centrala industrială de electronică şi teh­nica vidului au solicitat şi ei — din partea industriei chimice — realizarea mai operativă a unor noi tipuri de materii prime şi materiale. Cum întrevedeţi sa­tisfacerea acestor cerinţe ? — Avem posibilităţi in aceas­tă privinţă şi vom acorda toată atenţia propunerilor făcute, rea­­lizind pentru această ramură in­dustrială peste 600 de sortimen­te. Spre exemplu, masele plasti­ce termostabile şi termorigide — in special bachelitele şi ami­­noplastul — sunt asimilate în cea mai mare parte şi se vor livra. Specialiştii noştri studiază de asemenea, realizarea a dife­rite răşini, în special a celor tropicalizate. Vom da curs şi unei alte propuneri: aceea de a lărgi gama de reactivi, de pro­duse pure şi de substanţe extra­pure. Pe de altă parte, avem în ve­dere satisfacerea unor noi cereri de materiale plastice, polimeri de mic tonaj, materiale pentru metalizarea electrochimică şi piese diverse confecţionate, care se vor livra — potrivit planului de asimilare, — pînă in anul 1975 : polimetacrilat de metil, copolimeri ABS pentru injecţii, perle expandabile din polistiren etc. Unele din aceste produse se află incă în fază de cercetare, iar la realizarea lor întâmpinăm anumite greutăţi. — Despre ce este vorba ? — In primul rind, de dificultă­ţile întîmpinate în asigurarea cu matriţe a acestor repere. Deoa­rece nu posedăm un sector dez­voltat de mecanică fină — sec­tor puternic în industria con­strucţiilor de maşini — executa­rea unor matriţe durează luni de zile. Or, numeroasele repere din mase plastice de ordinul sutelor, necesare industriei constructoare de maşini pentru producţia de autoturisme, autocamioane etc., solicită matriţe care depăşesc o tonă in greutate. Trebuie să a­­preciem ca atare dificultatea confecţionării lor în timp scurt şi la precizia cerută. Desigur că, dacă matriţele ar fi confecţio­nate, pentru chimişti nu ar ră­­mîne decit problema calităţii materialului şi a studierii teh­nologiei de confecţionare. Nu pot trece peste un aspect la fel de important, care împie­dică introducerea mai operativă a maselor plastice, mai ales în construcţiile de maşini şi anu­me acela al preţului legat de numărul de piese. Este cunoscut că preţul unei matriţe este foar­te ridicat, iar cel al pieselor tre­buie să fie foarte mic. Ce solu­ţii se impun ? In unele cazuri, ar fi convenabil ca matriţele să fie confecţionate şi să fie pro­prietatea uzinelor constructoare de maşini. Acestea ar urma să comande la uzinele de mase plastice reperele dorite cînd au nevoie de ele şi în numărul ne­cesar. Se mai pot găsi, desigur, şi alte rezolvări. Este, credem, o sarcină comună a sectorului nostru şi al construcţiilor de ma­şini, de a găsi soluţia cea mai Mircea Scripcă (Continuare în pag. a 3-a) Din metalul hunedorean produs peste plan se pot fabrica 5000 de tractoare HUNEDOARA (coresp. R.I.­­ I. Cojocaru). Otelarii Hu­nedoarei, sprijiniţi de alte colective din marele combinat siderurgic au realizat pînă acum aproape 85 la sută din an­gajamentul anual. In felul acesta ei au produs oţel peste plan din care se pot fabrica circa 5 000 de tractoare. Pe de altă parte colectivele celor trei oţelării au marele merit că au asimilat 19 mărci noi de oţeluri speciale. CIVICA (XLII) mă CERCURI Pop Simion In centrul continentului, la München, se desfăşoară Jocurile Olimpice moderne, aflate la o ediţie jubiliară, a douăzecea. Evenimentul este mondial, adică al tutu­ror cetăţilor, al tuturor ţă­rilor, al tuturor cetăţenilor Terrei. "Este al nostru, al tu­turor, indiferent dacă ne a­­flăm un concurs ori ba, repre­zentând o culoare, un steag, un petec de geografie, indi­ferent dacă aspirăm ori ba la o medalie, la o frunză de­­ laur, la un fragment de imn, la un loc pe podium. A restrînge Olimpiada la caracterul său sportiv, de în­trecere pare de neconceput şi, dacă ne gindim bine, nu puţini dintre oamenii de azi „uită" fondul competiţional al evenimentului, acordînd primat conţinutului său afec­tiv, simbolurilor etico-socia­­le care ii sînt proprii... O ast­fel de gîndire este perfect motivată, ea reflectă colo­sala voinţă de mai bine cu care investesc naţiunile a­­ceastă manifestare. Olimpia­da are, aşadar, un pronun­ţat caracter civic, motiv să o salut în acest distinctiv mod şi în acest colţ de pa­gină. Scriu tableta asta pentru­­cei rămaşi acasă, pentru cei ce scrutează jocurile din un­ghiul minţii şi inimii. Cei plecaţi acolo dinadins ştiu de ce au plecat şi ce au de făcut, se întrec în arenă, sublim şi demn, din toate puterile lor de trup şi din toate puterile lor de minte. E vorba acum de noi, cei ră­maşi, care abordăm jocurile ca spectacol, ignorînd (de fapt) substanţa lor sportivă, le abordăm ca spectacol al vieţii, al omului, al lumii de azi. Este foarte important să vorbim despre Olimpiada noastră, a celor rămaşi a­­casă, a celor care participă altfel, exclusiv cu mintea, cu forul lor interior, cu în­tregul lor fond afectiv, cu toată puterea lor de bine. Eu nu cunosc pe dinafară nobilul text al jurămîntului olimpic, dar si­gur sînt că a­­cestă proclamă, pe lingă ve­chiul adagiu al minţii să­nătoase în trup sănătos, ţe­luri de cunoaştere, de solida­ritate umană, de­ prietenie, de pace şi înţelegere. La o repede întrebare, eu nici nu ştiu semnificaţia exact­ ştiin­ţifică a celor cinci cercuri olimpice; oricum, n-am în­doieli că ideea vigorii şi veşnicei tinereţi căreia se dedică închide în sine un şir de alte multe faţete, de o mare iradiaţie moral-spiritu­­ală : victoria voinţei şi per­(Continuare In pag a 2-a) „Cora“ 1200-un nou tip de combină Specialiştii cu­noscutei uzine „Se­mănătoarea“, din Capitală au adus noi îmbunătăţiri tehnologice unor u­­tilaje şi maşini a­­gricole. Printre cele mai recente reali­zări ce urmează a fi omologate se nu­mără şi combina „Cora“ 1200 (va­riantă modernizată a „Gloriei“ C 12) şi două prototipuri de semănători su­perioare din punct­ de vedere tehnic tipului .SPC 6. Noul tip de com­bină, „Cora“, asi­gură o mărire a coeficientului de siguranţă, o creşte­re a parametrilor calitativi, precum şi o sporire a per­formanţelor în ex­ploatare. Datorită soluţiilor tehnolo­gice adoptate se elimină unele piese de schimb, se obţi­ne un edeficient mai scăzut de im­purităţi in boabe. Aceste soluţii au dus totodată la o reducere a greută­ţii nete a combinei cu circa 200 kg. Fiind prevăzută cu cabină platformă de conducere şi co­menzi grupate, este posibilă o suprave­ghere mai bună a mașinii in timpul funcționării. (A­­ferpres). Care este contribuţia dv. proprie de gîndire ? % Soluţii moderne, de maximă eficienţă în conceperea proiectelor In aceste zile imperativele cuprinse în documentele Con­ferinţei Naţionale a Partidului şi, în mod deosebit în Raportul prezentat de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu au devenit cuvinte de ordine pentru lu­crătorii din întreaga sferă e­­conomică în conceperea, cons­truirea şi funcţionarea obiecti­velor industriale : modernism, simţ al perspectivei, maximă economicitate şi randament. Dovadă şi modul in care au fost însuşite aceste cerinţe în gîndirea proiectanţilor cons­tructori aparţinînd unui im­portant institut de proiectări pentru industria chimică —­IPROSIN. După cum se ştie pentru cincinalul în curs sec­torului chimiei i-au fost destina­te fonduri importante în vederea amplificării potenţialului său productiv. Noi obiective, secţii şi extinderi de fabrici sunt pla­nificate să intre în funcţiune încă în cursul acestei etape. Şi mare parte din proiectele pe baza cărora se construiesc aces­te obiective sunt concepute de cadrele de proiectanţi ale IPROSIN-ului. Sunt studii şi lucrări în care au fost asimi­late soluţii constructive de ul­timă noutate şi care — aşa cum au ţinut să sublinieze specia­liştii institutului — modifică sub­stanţial ritmul, calitatea, cos­turile investiţiilor. Interlocutorii noştri ne-au oferit citeva exemple ilustrative în acest sens. De pildă, în urma intro­ducerii sistemelor de prefa­bricate etajate pe platforma Uzinelor de fibre sintetice de la Săvineşti, la construirea ins­talaţiilor de la Relon 4, Mela­­na 4 şi Caprolactama 3 — ca­pacităţi ce vor dubla, practic volumul productiv al actualu­lui complex industrial — du­rata de execuţie a lucrărilor se reduce cu mai bine de o pă­trime faţă de timpul consumat prin metodele clasice utilizate la primele obiective ale Să­­vineştiului. Se obţin, toto­dată, importante economii de metal — circa 2 000 de tone — şi de forţă de muncă. Ni se pare interesant să notăm că, la o conferinţă internaţională destinată prezentării unor me­todologii moderne în realizarea betoanelor, ţinută nu demult la Braşov, soluţiile proiectanţilor IPROSIN-ului s-au situat prin­tre cele mai interesante şi mai bine apreciate in rîndul cadre­lor de specialişti de peste ho­tare. Am fost informaţi că în ur­mă cu câteva zile, s-au deschis lucrările şantierului extinderii de la Uzina de anvelope „Vic­toria“ Floreşti. Proiectul con­ceput de IPROSIN conţine o tehnologie eminamente nouă pe plan mondial : toate halele şi anexele vor fi realizate in prefabricare complexă. Pentru Lia Mărgărit (Continuare in pag. a 3-a) Cel de-al 100 000-lea vizitator la Muzeul de istorie a Republicii Socialiste România Ziua de ieri a consemnat la Mu­zeul de istorie a Republicii Socialis­te România din Capitală un eveni­ment deosebit. A fost înregistrat cel de-al 100 000-lea vizitator. El este Ionel Popescu, șef de fermă la Coo­perativa agricolă de producţie Breaza, judeţul Buzău. In cele patru luni de activitate Mu­zeul de istorie a Republicii Socialis­te România a fost vizitat de locuitori din toate judeţele ţării. Alături de ei au admirat cele a­­proape 4 000 de ex­ponate turişti din numeroase ţări ale lumii. De la deschidere, fondul muzeistic s-a îmbogăţit cu peste 700 de expo­nate de o deosebită valoare. TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU A PRIMIT PE AMBASADORUL U.R.S.S. Joi, 31 august a.c., tovară­şul Nicolae Ceauşescu, secre­tar general al Partidului Co­munist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Repu­blicii Socialiste România, a primit pe V. I. Drozdenko, am­basadorul extraordinar şi ple­nipotențiar al Uniunii Sovie­tice la Bucureşti. Cu acest prilej a avut loc o convorbire tovărășească. PLANUL ANUAL Colectivul de muncă al şantierului nr. 4 Găvana al Trustului de construcţii industriale Piteşti, a anun­ţat îndeplinirea sarcinilor planului anual, cu 4 luni înainte de termen. Calcule estimative arată că pînă la finele anului în curs, acest colectiv care lucrează pe şantierele in­dustriale din Piteşti Şi Curtea de Argeş va pune în funcţiune în avans faţă de grafic, mai multe obiec­tive, printre care o nouă capacitate a secţiei de fini­saj din cadrul întreprinde­rii „Textila“, Fabrica de încălţăminte şi secţia de congelare din Piteşti, pre­cum şi Fabrica de bunuri electro-motorice „Electro­­argeş“ din Curtea de Ar­geş. PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE STAT, NICOLAE CEAUŞESCU. Împreună cu tovarăşa ELENA CEAUŞESCU, VA FACE O VIZITĂ OFICIALĂ ÎN BELGIA La invitaţia regelui Baudouin I şi a reginei Fa­biola, preşedintele Consiliului de Stat al Republi­cii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarășa Elena Ceaușescu, va face o vizită oficială în Belgia, între 24-26 octombrie 1972. LA BEREVOIEŞTI Prima stafie pilot fie antropologie Părînd o obişnuită practică studenţească, cercetările an­tropologice care s-au întreprins de curînd în zona Muscelului nu s-au bucurat­­ de publicitatea cuvenită. Dar dincolo de scopul didactic se află necesitatea in­vestigării unor domenii de viaţă noi sau în devenire, ale cărei rezultate să fie puse la dispozi­ţia practicii sociale. Cercetările de anul acesta nu începeau aici pe teren virgin. Intre anii 1962—1964 a luat fiinţă la Berevoieşti un labora­tor de antropologie socială, pedagogică şi cultural-educa­­ţională, devenit staţie pilot — prima de acest fel din ţara noastră —, la a cărei activitate permanentă de cercetare ştiinţi­fică participă cadre didactice u­­niversitare ale Academiei, ale Ministerului Educaţiei şi Invă­­ţămîntului, ale Ministerului Să­nătăţii, profesori şi studenţi ai Facultăţii de filozofie din Bucureşti, precum şi profesori şi medici din localitate. Zona nu a fost aleasă la întîmplare. La data aceea, judeţul Argeş se afla rămas în urmă din punct de vedere al dezvoltării econo­mice şi sociale, dar în pragul unor transformări care prefi­gurau unul dintre cele mai acce­lerate ritmuri. In Berevoieşti, locuitorii se aflau ocupaţi atît în agricultură, cit şi în mine­rit, unii dintre ei fiind stator­nici, alţii „navetişti“ pentru în­treprinderile şi instituţiile din Cimpulung — oraş aşezat la o distanţă de 12 km. Din punct de vedere etnografic — şi mai larg, cultural — aici se con­servau multe fapte tradiţionale şi chiar arhaice (în­­ îmbrăcă­minte, activităţi casnice, obice­iuri, limbă, folclor literar şi co­regrafic etc.), în timp ce apă­reau elemente cu totul noi, sub influenţa oraşului şi mij­loacelor moderne de comunica­re (radio, cinematograf, televi­zor etc.). De fapt antropologia româ­nească s-a constituit ca ştiinţă aplicativă odată cu staţia pilot despre care vorbim şi, tot aici,­­şi-a realizat roadele de care se bucură şi renumele său pe plan internaţional. „Trebuie să vă reamintesc — spune prof. dr. V.V. Caramelea, conducă­torul cercetărilor de aici — că orice ştiinţă se naşte in­tr-un anumit context social. Ştiinţa noastră antropologică socială, psihologică şi educaţio­nală a început odată cu dez­voltarea multilaterală a ţării noastre, din necesitatea de a oferi acestei dezvoltări date ştiinţifice despre om. Astăzi, pe plan mondial numeroşi an­tropologi sociali şi psiho-cultu­­rali se ocupă cu studiul interac­­ţionist dintre societate, cultu­ră şi personalitate. Noi am so­cotit această tematică priorita­ră şi pentru ţara noastră, pen­tru că ne aflăm într-o perioadă de mari transformări în modul nostru de trai, cu profunde im­plicaţii în conştiinţă. Preluarea tematicii menţionate nu a în­semnat şi preluarea orientării teoretice de acolo unde omul în raport cu societatea este în­ţeles altfel decit la noi. Am creat un aparat conceptual şi o metodologie­­specializată şi interdisciplinară avînd la bază concepţia marxistă despre omul real în societate şi cultură în conexiunea în care­ trăieşte. De fapt, ce este o staţie pilot Marin Ioniţă (Continuare in pag. a 6-a) MINORUL , între presiunea tentaţiilor şi responsabilitatea Cu multiple şi variate disponibilităţi, tineretul, înscrie rea­lizărilor noastre cotidiene pagini însemnate, fiind în acelaşi timp unul dintre marii beneficiari, ai eforturilor societăţii noastre. Cunoaşterea posbilităţilor, a preocupărilor şi aspi­raţiilor tinerilor, în general, modelarea lor timpurie, în spe­cial, sînt tot atîtea condiţii ale antrenării şi integrării lor e­­fective şi armonioase în viaţa socială, în ansamblul procesu­lui ei de continuă perfecţionare. Preocupare­a familiei, şco­lii şi societăţii noastre, activitatea educativă îşi află debutul în copilăria timpurie, la vîrsta preşcolară, însoţind şi spriji­nind permanent evoluţia adolescentului, mai tîrziu a tînăru­­lui, sub acţiunea convergentă a factorilor amintiţi. Cînd fluenţa acestui proces este întreruptă, cind apar bru­iaje în armonia specifică activităţii de educaţie, fără a fi se­sizate la timp, asistăm la manifestarea acelor situaţii cu ca­racter particular, înscrise de obicei în rîndul abaterilor de la normele sociale sau a stărilor infracţionale, încadrate de lege în sinteticul şi severul termen de „delincvenţă juvenilă". VINOVAŢI INOCENŢI Gara de Nord, ora 22:30. Oră la care afluenţa din gară este depăşită doar de sălile teatrelor şi cinematografelor care redau concomitent străzii, miile de spectatori. Peroanele, sălile de aştepta­re, diversele tonete şi chioşcuri, restaurantul şi bufetul­ expres sunt animate ca in timpul zilei. Printre sutele de călători ce se perindă intr-un răstimp scurt, îşi înscriu prezenţa, neverosimi­lă la această oră, copii şi ado­lescenţi cărora părinţii sau e­­ducatorii ar trebui să re veghe­ze somnul. Sunt cei scăpaţi, nu ştim prin ce împrejurări, din mediul firesc, induşi în eroare de sfetnici necinstiţi, de antu­raje dubioase. Ei, ace­astă mino­ritate infimă, se furişează prin­tre călători, aşteaptă momentele lor de neatenţie, pentru a le sustrage vreun bagaj, dau tîr­­coale cuşetelor pentru bagaje de mină, pentru a observa combi­naţia de litere şi cifre, aleasă de fiecare. Observaţiile noastre, comple­tate de altele asemănătoare din timpul zilei, sunt confirmate de tovarăşul col. VASILE CON­STANTIN, şeful Serviciului transporturi feroviare din cadrul Inspectoratului Miliţiei munici­piului Bucureşti. „ Lucrătorii noştri trebuie să discearnă, din zecile de tineri ce se perindă zilnic prin gară, pe fugarii din mijlocul familiei şi­­şcolii, pe aceia care îşi părăsesc locurile natale, atraşi de mira­jul Capitalei sau pe cei care şi-au făcut — pentru puţin timp — din cerşit şi furt, o profesie. Zilnic, depistăm dintre aceştia doi-trei minori care comit aba­teri de la normele de convieţui­re sau diferite infracţiuni. — Care este următoarea „hal­tă“ pentru aceştia ? — Şcolile de reeducare pentru delincvenţi sau Centrul de primi­re a minorilor pentru cei care vagabondează sau comit diferite abateri. Drumul urmat de aceşti mi­nori este simplu, aproape linear. De la­ fuga de acasă la vagabon­daj, iar de aici pînă la comite­rea unei infracţiuni — un singur pas. Tentaţiile vieţii urbane sunt nenumărate, bunurile de consum expuse privirilor tinere, de ase­menea. Toate acestea îi presează continuu. Familia, şcoala pot crea prin intervenţiile lor cotidiene sen­timentul, siguranţa, că toate a­­cestea, la vîrste potrivite, apar­ţin fiecăruia dintre noi. Mirajul Capitalei, centru urban prin ex­celenţă, este de asemenea un Mihai Suliman (Continuare in pag. a 2-a)

Next