România Liberă, octombrie 1972 (Anul 30, nr. 8690-8715)

1972-10-14 / nr. 8701

Pagina a 2-a — 14 octombrie 1972 Un profesor şi o carte N-am să spun, cum se cam obişnuieşte, că „mi-a căzut in mină“, că am descoperit „cu to­tul întîmplător“, o carte abea apărută, intitulată Mai aproa­pe de elevi, de Dumitru Theo­­dosiu. Deşi problemele de pe­dagogie teoretică şi practică sunt, d­acă nu străine, foarte în­depărtate de preocupările mele obişnuite, am dorit această car­te, am cerut-o, şi am avut bucuria de a intra, uşor şi, re­pede, în posesia ei. ...Căci o ştim de mult, de peste treizeci de ani, cînd, aş zice, eram şi mai departe de problemele pedagogiei, pe cit eram — vai — încă foarte a­­proape de băncile şcolii. O citi­sem, atunci, atras numai de personalitatea autorului, de per­sonalitatea puternică, originală, fermecătoare, a lui Dumitru Theodosiu, Profesorul. De fapt, am citit atunci, numai prima jumătate a cărţii, la atît se re­ducea, prima ediţie, publicată în 1936 In cartea apărută astăzi, a doua jumătate este­­inedită, încît Editura Pedagogică şi Di­dactică realizează, în acelaşi timp, o reeditare şi o editare, şi amîndouă o onorează cum nu se poate mai mult. Numele lui Dumitru Theodo­siu­ nu spune probabil foarte mult, şi poate că nu spune ni­mic, celor mai mulţi oameni de azi, el fiind — ca numele tu­turor specialiştilor, ca al tutu­ror intelectualilor absorbiţi to­tal şi patetic, dar modest şi discret, în profesiunea şi în idealul lor — prea rar pomenit în amestecătura circulaţiei de virf a publicităţii zilnice. Dacă la asta adăugăm că Profesorul Theodosiu are astăzi optzeci şi doi de ani (cărora, d­e altfel, ni­meni nu le dă, şi nu le poate da crezare), totul se explică. Dar există, în biblioteci publi­ce, în biblioteci şcolare, şi in biblioteci pur şi simplu, vreo treizeci de volume de pedago­gie teoretică şi practică (insist asupra acestei formule, căci Theodosiu, format în şcolile, concepţiile şi mentalitatea unei ştiinţe, şi în general, a unei intelectualităţi, exclusiv teore­tice, a fost un adevărat pionier al confruntării teoriei cu prac­tica, al unificării lor într-o şcoală substanţial nouă), există, aşa­dar, vreo treizeci de volu­me semnate cu numele lui. Radu Popescu Dar, mai cu seamă, trăiesc încă, fără îndoială, mii de oameni care i-au fost elevi, şi, prin învăţământul acestei ţări, trebu­ie să muncească încă foarte mulţi dascăli, a căror vocaţie, a căror credinţă, al căror apos­tolat, cum se spune, au fost în cea mai bună măsură stimulate, îndrumate, modelate, dacă nu chiar decise, ele fostul director al Şcolii Normale Superioare, de fostul, timp de patruzeci de ani, institutor, profesor, inspec­tor al învăţămîntului, dar, în esenţă, şi în permanenţă (căci ce importanţă are pensiona­rea ?), om al şcolii, slujitor al culturii, sclav a trei, patru ge­neraţii de elevi, astăzi profesor emerit. Aceasta e un mod de a fi cunoscut mult mai temeinic decît modul publicitar. A fost un dascăl grozav, e un dascăl grozav, şi aceasta se vede din cartea Mai aproape de elevi, care nu este teorie, nu este înşiruire de principii şi propuneri, de citate şi de sta­tistici, d­e seacă erudiţie de spe­cialitate, ci o carte de experi­­enţe-amintiri, deci o carte de viaţă, o carte care intră în zona de interes a marelui pu­blic, şi care — prin sinceritate, prin curajul adevărului, prin fluiditatea povestirii, prin lim­pezimea, eleganţa şi simplita­tea stilului — intră în zona li­teraturii. O carte care se situ­ează, pentru a nu căuta prea departe, între „însemnările“ doctorului Ulieru şi „Poemul pedagogic“ al lui Makarenko, carte de experienţă profesiona­lă, la rădăcină, şi carte de su­flet şi de ideal, la coroană şi la rod. Prin ea respiră şcoala, şcoala unei anumite epoci, în care autorul — mereu retrăgîn­­du-se din primul plan, mereu ascunzindu-se şi anonimin­­du-se sub cîte o simplă iniţială, se simte a fi fost precursorul şi visătorul unei alte şcoli, care adăugăm noi, nu putea fi, de­sigur, decît a altei epoci istorice, în neîncetatul dialog profesor­­elevi, pe care îl transcrie în a­­mintire. Dumitru Theodosiu, se relevă multe din racilele unui anumit învăţămînt în care se reflectă toate racilele unei anumite societăţi. Dar se rele­vă, în acelaşi timp, că prin munca, devotamentul, patosul „apostolic“ ale atîtor generaţii de modeşti şi jertfelnici dascăli, acest învăţămînt crease valori strălucite şi îşi crease tradiţii solide, care trebuie continuate şi îmbogăţite în condiţiile de astăzi, şi nu trebuie să fie, cu nici un chip, abandonate şi ui­tate. Esenţa cărţii e­ toată, cu­prinsă în titlul ei, este necesi­tatea unei şcoli în care să se reducă distanţa, cîndva inco­mensurabilă, dintre profesor şi elevi, în care să se instaleze „apropierea“, comunicarea, în­­crederea şi egalitatea sufleteas­că între aceşti doi termeni unici ai şcolii, din ale căror raporturi izvorăsc cele mai preţioase bu­nuri ale unui popor, cele mai solide pîrghii ale existenţei şi propăşirii sale : cultura şi edu­caţia. Fără predicaţie, fără os­tentaţie, cu calm şi stăpînire de sine, autorul cărţii proclamă în cartea sa, necesitatea acută a unei pedagogii cu adevărat u­­maniste, a unui învăţămînt cu adevărat umanist. In ultimii ani am fost, nu odată, am fost din ce în ce mai des, nedumerit, iritat, apoi profund îngrijorat, observînd cum numeroşi tineri diplomaţi ai facultăţilor pregătitoare de profesori, refuză cariera didac­tică, făcînd tot ce pot — şi chiar tot ce nu se poate — pentru a abate diploma lor spre valo­rificări marginale, şi spre a devia­­din marea orbită a învă­­ţămintului, în micile orbite ale unor ocupaţiuni minore, şi a­­proape vagi. Am scris de mai multe ori — şi nu numai eu am scris-o — despre acest fe­nomen întristător, despre acest fenomen care poate deveni în­grijorător. Să se fi stins, oare, printre cele cîteva chemări fun­damentale pe care le aude un tînăr intelectual, ajuns pe punc­tul de abordare a misiunii sale civice şi patriotice, să se fi stins tocmai chemarea minuna­tă a învăţămîntului, a catedrei, a seriilor după serii de elevi ? Probabil că nu, sigur că nu. Dar există şi cazuri din cele mai sus amintite. Pentru tot soiul de va­­riaţiuni morale, de oboseli şi dispreţuiri, de egoism­e şi scep­­ticisme, cartea­ lui Dumitru Theo­dosiu poate fi un admirabil leac, şi ea soseşte cum nu se poate mai bine în această at­mosferă de început de an școlar. Anotimpul poeziei ? Ana Blandiana înţelege poe­zia ca unitate de timp în sine. Incit octombrie, noiembrie, de­cembrie — alcătuiesc un ano­timp măsurat şi cîştigat prin poezie. Se poate vorbi despre un anume panlirism. Cartea întreagă trăieşte exerciţiul unei captări lirice excesive. Intîlnim o împrejurare de „o mie şi una de nopţi“. Fiecare vers îşi cîş­­tigă timpul. Ca şi cum, într-o situaţie decisivă, ultimativă, poetul n-ar supravieţui decît în măsura în care reuşeşte să scrie. Judecătorul suprem (ha­rul) este invocat la fiecare pas, Incit toată poezia este dedicată. Dar proiecţie în vid a propriei persoane, poezia devine la Ana Blandiana şi o modalitate (po­sibilitate) de schimb : „Mă us­tură pielea / Pe locul de unde te-ai rupt“. O anume gradare psalmică a invocării şi conver­tirii harului (în timp-poezie) se poate observa. Octombrie, lună a preaplinului care depă­şeşte limita, care mişcă liniile („Amar mi-e trupul şi otrăvi­tor, / Cu soarele prelins la subsiori,“ / Cu fluturi beţi de mine răscoliţi / Din larve sfă­­rimate de dorinţi / Pe care nu pot să le-ncapă.“) consumă un cîntec de rusaică pentru care văzduhul începe să mişte­sc­*) ANA BLANDIANA : Oc­tombrie, Noiembrie, Decembrie (Ed. Cartea Românească) minte. Invocarea îmbracă hai­na magiei erotice amintind pe undeva de mitul zburătorului : „Atunci / poţi chip de om pur­­tînd / Să vii. „Tulburarea sen­zuală e aproape cosmică, reg­nurile şi speciile se depăşesc, prin exces de calitate, în alt­ceva. Substanţa umană devine substanţă uranică prin transfor­marea unei părţi din persoana I în persoana a II-a. (Acea pro­iecţie în vid despre care amin­team necesară pentru crea­rea echilibrului între poet şi lume). Bineînţeles, persoana a XI-a nu există decît ca aspira­­ţie spre dialog a persoanei I : „Cit timp vorbesc cu tine / Eşti“ Apetitul senzual devine, la rîn­­du-i, prin schimbarea calităţii, sideral. Apetitul sideral pe care-l semnala G. Călinescu la Cătălina devine aici decisiv şi excesiv. Noiembrie aduce mu­tarea aspiraţiei­ într-un regis­tru hipnotic : „Să cad într-un somn ca-ntr-un fund de ocean / P’ără ieşire şi fără plîngere, / Unde visîndu-te odată pe an / Mult să mă mir de viaţa mea, îngere. „Pe undeva, situaţia e şi de psalm arghezian, cu di­ferenţa că aici invocarea se şi verifică pe sine ! Or, trupul său îl văd printre cerneală, / Cerneală-nămolindu-se şi-n somn / Ca o sudoare acră, ani­mală. / Vreau să te-ajung / Şi degetele-mi lunecă / “, în fond, în octombrie, noiembrie şi de­cembrie se întîmplă cele trei Invocări ale Cătălinei din Lu­ceafărul. Numai că invocarea se agravează cu fiecare vers, pe măsura schimbării calităţii ero­inei prin poezie. Dialogul este erotic dat de un erotism fi­nal, definitiv, fabulos, de genul celui din Mioriţa, faţă de care cîntecul se dovedeşte insufici­ent şi instabil. Ca orice uni­tate de timp, poezia devine re­lativă şi captarea rămine la rîndu-i relativă faţă de abso­lutul invocării : „Mori, / Mori, dragul meu,“, Va fi atit de bine, / Vei rămine numai cu mine, / Tu cel născut din cu­­vîn­t, / Vei cunoaşte gust de pămînt...“ Decembrie aduce cîntecul re­semnat de după consumarea acestui adevăr. In decembrie se întîmplă ultima noapte, din cele o mie şi una, liniile se re­aşează după încercările lor, or­dinea se restabileşte acum, su­perioară, poezia rămine ca timp devenit trecut, iar versu­rile sînt cele pe care le-ar fi spus Cătălina după absenţa Luceafărului : „Odinioară / Ştiam cum arăţi, / Erai / Nespus de înalt şi de subţire, / Ştiam de unde-ncepi / Şi unde­, mă sfîrşesc...“ Evident,­ înţelegerea poeziei din acest regal volum de poe­zie ca aventură mitică, riscă să pară la rîndu-i, o aventură. Dar rămine neîndoielnic că vo­lumul acesta aduce în lirica Blandianei ceva nou : o mito­logie lirică intimă, în care ver­surile toate, se dedică propriei lor capacităţi de transfigurare. Acel permanent interlocutor, există numai în măsura în care versurile îl creează , este el proiecţia superioară şi ideală a propriei substanţe creatoare sau este el cel care trebuie să re­cepteze mesajul ? Aceasta este mai greu de precizat şi mai pu­ţin important. Este doar ecoul ? Este perechea ? Important este că spunerea se petrece într-un ton alb (sublimînd adică culo­rile componente), de o incan­descenţă care aproape, face de prisos comentariul. Sînt ver­suri care în loc de a fi comen­tate se cer citite, se cer reci­tite. „Cînd printre frunzele a­­proape reci / Te duc de mînă şi-ţi fac semn să taci / Să nu trezeşti în cuiburi puii in­firmi...“ Şi ar mai trebui adăugat, poate, că în „Octombrie noiem­brie, decembrie“ poezia Blan­­dianei se întîmplă ca ritual, într-un spaţiu indeterminabil, sui-generis : „Locul nostru / E undeva mai departe / Sau poate a trecut / Şi nu l-am re­cunoscut“. Tia Şerbănescu UNA PE ZI d© MATTY - Cînd vocabularul limbii române are un fond lexical de atîtea mii de cuvinte, dumneata nu-mi poţi explica de ce ai intimat atita referatul ăsta ? Cu toptanul Un grup de elevi călătoreau cu trenul 3291, însoţiţi de pro­fesori. Osteniţi de drum, copiii l-au rugat la un moment dat pe „nenea conductorul“ să le stingă lumina din compartimen­te, ca să prindă un ceas-două de somn. Şi „nenea“ a fost, pe cit i de înţelegător, pe atit de rapid in acţiune. Căci tot ceea ce le dispăruse copiilor în tim­pul somnului, a fost găsit de Miliţia feroviară din Oradea in cutia de rezervă a vagonului cu pricina. Un adevărat bazar : un radio portativ, o linguriţă, un briceag, 7 cutii cu pateuri, trei cu brinză topită, un... ro­man — pină şi napolitanele şi ciocolata copiilor ! Nenea con­ductorul, pe numele său Andrei Marin de la staţia Bucureşti— Griviţa, luase cu toptanul — nu alesese nimic, după cum nu şi-a ales nici cuvintele atunci cind copiii au îndrăznit să plingă după ciocolata lor. Dar totul e bine cind se termină cu bine — aşa că ar fi util să fie contro­laţi, din cind in cind şi con­trolorii... (C. PREDA). Cameră de închiriat Asta negocia Ana Coşugar din Timişoara (str. Reşiţei nr. 19) — o cameră de închiriat, pe care o concepea insă in stil azilul de noapte , cu­ mai mulţi clienţi, cu atit mai bine şi mai mulţi bani Mai cu sea­mă că lua banii înainte... Aşa a făcut şi cu familia Aurel şi Ileana Mihăiloiu care i-au pus imediat 300 de lei in palmă, ca apoi să constate că aceiaşi ca­meră mai fusese închiriată la alte... 7 persoane ! La protestele lor indignate,, noii musafiri au fost poftiţi de proprietăreasă un... şopron! Şi, cind ,oamenii şi-au cerut banii înapoi, pro­­prietăreasa le-a dat... hainele afară ! Dar a şi primit­ sanc­ţiunea binemeritată din partea organelor de miliţie care nu gustă un asemenea azil de­­hoapte şi nici specula. (I. MEDOIA — coresp. R.L.) Cine a greşit ? ■Soţia inginerului David I. Vasile — Eugenia — din Bu­cureşti, a făcut zilele trecute un puternic şoc hipertensiv. Salvarea a răspuns prompt la apel, venind odată să vadă pa­cienta şi­ a doua oară, aducind un specialist şi un electrocar­diograf, pentru efectuarea elec­trocardiogramei la domiciliu. Apreciind cazul serios, cardio­logul a recomandat­­ internarea la spitalul Cantacuzino. Dar re­comandarea „Salvării“ la spi­tal, a primit de la spital reco­mandarea la... policlinică. Pen­tru ca policlinica teritorială să acorde bolnavei concediu medi­cal pentru tratament la domi­ciliu. Iar medicul cardiolog de la policlinică (Cantacuzino) — fără a consulta pacienta și nici măcar actele ei medicale și as­­cultind distrat relatarea verba­lă — a scris pe verso-ul reco­mandării :­­ „Nu este cazul de scutire medicală“. Femeia zace în pat şi acum. Dispune de două reţete — una de la Salvare şi alta de la camera de gardă, cu indicaţii diferite. Intregistrează absenţe nemotivate la serviciu, pentru că medicii nu se pun de acord în problema scutirii medicale. Este clar că cineva a greşit in judecarea cazului. Dar cine ? — nu sintem­ noi in măsură să stabilim, o poate face mult mai competent Direcţia sanitară a municipiului Bucureşti. Şi sperăm — grabnic !­­) IE­ŞEANUL Orăşelul în care îşi dau mina cîteva continente Din ce in ce mai mulţi citi­tori scriu rubricii noastre in dorinţa de a face larg cunos­cute lucruri care li se par inte­resante. De data aceasta, tov. Dorin Manea, student la facul­tatea de Geologie-Geografie din Bucureşti, este cel care ne dă amănunte despre un monu­ment al naturii — unic in felul său — ce sălăşluieşte in Sime­­ria, oraşul natal al semnataru­lui. „Amplasat in lunca Mureşu­lui, pe o suprafaţă de cca. 50 de ha, bucurindu-se de condiţii pedoclimatice adecvate. Parcul dendrologic — vechi de aproape 250 de ani — adăposteşte peste 500 de specii de plante din ve­getaţia Asiei, America de Nord şi chiar a îndepărtatei Austra­lii. Gingaşele magnolii (9 spe­cii) şi mlădioasele tulpini de bambus (aici se află cea mai mare plantaţie din ţară),­­stau faţă in­ faţă cu măreţii eucalip­ţi din Australia şi cu falnicii pini nord-americani, alături de alte numeroase bijuterii vege­tale — unele dintre ele fiind exemplare de mare raritate. Datorită importanţei sale ştiin­ţifice, acest parc dendrologic adăposteşte şi staţiunea de cer­cetări forestiere, unde specia­lişti cu o înaltă calificare caută să aclimatizeze la condiţiile spe­cifice de climă şi sol ale ţării noastre, diferite plante speci­fice altor continente. O seră modernă alături de un colţ zoologic întregesc fericit at­mosfera parcului ! într-adevăr merită — dacă sînteţi in trecere prin acest orăşel — să poposiţi măcar pentru o oră în locul unde ci­teva continente îşi dau mina... Ecoul cotidienelor „La articolul publicat sub titlul „Potpuriu de basme“ (R.L. nr. 8669) vă facem cunoi­­cut că străzile laterale au fost închise pe partea dreaptă con­form proiectului de circulaţie care prevedea ca, în artera Ca­lea Rahovei, să debuşeze numai citeva străzi laterale îmbunătă­ţind astfel fluenţa traficului rutier. Ţinindu-se cont de se­sizările populaţiei, situaţia a fost restudiată şi s-a executat un nou proiect de circulaţie în care străzile laterale, pe ambe­le părţi, au fost prevăzute să debuşeze in Calea Rahovei sub formă de intrări în curţi“. Scurt şi cuprinzător ! — nu­mai că n-am înţeles ce cuprin­de acest răspuns, semnat de­tov. ing. P. Dăescu, directorul Direcţiei drumuri şi spaţii ver­zi a Consiliului popular muni­cipal Bucureşti. N-am înţeles şi, de frică să nu înţelegem greşit­­că, pentru­­„îmbunătăţi­re“, de-acum înainte se pre­vede intrarea prin curţi) preferăm să ne recunoaştem cinstit infirmitatea pe care o avem in materie de dezlegare a şaradelor. Şi zău, am avut toa­tă bunăvoinţa ; am încercat să descifrăm printre rînduri ex­plicaţia celor 3 ani de moderni­zări la doar 2 km­ de drum, motivele pentru care reparaţiile au fost distruse pentru ca apoi să se repare, argumentele in­ virtutea cărora s-a turnat as­faltul pentru ca ulterior să fie iarăși harnic scormonit etc. — dar n-am găsit nimic un răs­puns care să rimeze cit de cit cit întrebările noastre. N-am găsit decît ceva care aduce o replică de teatru absurd, sau mai popular­a „bună ziua Nea Istrate — trei boboci de fată frate“ Dar noi vorbeam despre reparaţiile interminabile de pe Calea Rahovei, stimate tovară­şe Dăescu... Rubrică redactată Pia Rădulescu de Sentimentul solidarităţii (Urmare din pag. 1) cu două categorice convin­geri : că poporul unit poate învinge orice obstacol, — de orice natură şi oricît de greu — şi că patriotismul şi înţelepciunea celor ce duc crima Navei sale pe orice vreme, — vreme bună sau de furtună, — a ştiut şi a putut să-i asigure calea spre tihnă şi belşug, calea destinului ei dovedit, către ţinta călătoriei. Poate că, in toamna asta, sărbătoarea­ Recoltei va fi mai puţin abundentă, la fi­nele produse, decit in alţi ani, care au trecut şi decit in mulţi ani care vor veni. Dar bucuria ei nu va fi mai puţină. Şi cu ea odată ne va încălzi simţământul fier­binte şi ocrotitor al solidari­tăţii întregului popor dina­intea durerilor şi lipsurilor nedrepte suferite de fraţii noştri din judeţele mai pu­ţin norocoase. Avutul comun, avutul na­ţional, avutul socialist este astăzi o realitate istorică şi de aceea, la bine şi la rău, soarta ne uneşte in prezen­tul şi viitorul comun mate­rial, ca şi spiritual. Ce este al tău şi al meu este şi al nostru­, al tuturor. Balanţa rămine frăţească, la pagubă şi la ciştig. Cele 40 de ste­me se unesc într-una sin­gură : stema ţării socialiste, al cărei simbol veghează şi binecuvîntează munca, să­nătatea şi fericirea tuturor locuitorilor României. In curînd, cînd va albi ză­pada pe întinsul întreg al ţării, vom picura din cupa de vin nou ciţiva stropi peste amintirile triste, ca şi peste­ amintirea faptelor şi oamenilor buni care­ au fost, şi vom ciocni atunci cu ve­selie pentru cei 25 de ani ai Republicii noastre pururi tinere şi puternice şi pentru marile ei speranţe. Pentru că Ţara şi lumea se apropie, cu paşi cuteză­tori, de clipa cind şi vre­mi­­le vor fi sub crima omului, clipa supremă pe care, vi­­sind-o, filozofii istoriei mo­derne au dedicat-o ţintei şi ţelurilor societăţii noi, in care am început să trăim. LABIRINTUL FORMELOR, memento PROBLEMELE REALE SE REZOLVA GREU • Cum şi-a salvat prestigiul un primar • Decizii importante sub imperiul pripelii • Deplasări, confirmări, ştampile pentru o apro­bare de formă In actualul climat de crista­lizare a căilor şi metodelor prin care organismul nostru so­cio-economic tinde să devină cit mai robust şi echilibrat, avatarurile unui manierism ru­tinier îşi mai găsesc insă su­ficient loc, atunci cind suntem­ chemaţi să punem în aplicare propriile noastre precepte şi deziderate. Prin cazurile pe care le vom aduce în discuţie, aparent fără legătură între ele şi de un interes fiu prea gene­ral, de loc spectaculos, încer­căm să punem în pagină un posibil­ semnal de alarmă, în intenţia relevării unei reale moralităţi a muncii, la orice ni­vel de responsabilitate ne-am afla. Dar, mai întîi, pretextele. Ne-am oprit în judeţul Buzău, dar locul putea fi oricare al­tul din ţară. Primul episod se consumă în comuna Murgeşti. Consiliul popular se angajase să contracteze de la gospodă­riile particulare, pînă­­in luna mai, o sută de miei. Scadenţa se apropia şi nu se adunaseră decît opt capete. Catrina Ni­­colae, contractantul şi livrantul, de fapt una şi aceeaşi per­soană cu primarul comunei, speriat de nerealizarea unui an­gajament, a descins la ferma zootehnică a cooperativei agri­cole, unde a impus scoaterea la contractare a 70 de miei. Conducerea cooperativei şi-a declinat răspunderea în faţa­­„expresei“ autorităţi comunale şi­ a închis ochii­­■ cu oarecare indignare, ce-i drept ! Mieii şi-au urmat d­rumul lor, dar ac­tele au urmat calea unor ilega­lităţi succesive. In primul rînd, avizul cooperativei a mers că­tre beneficiar fără ca marfa să fie contractată și preluată.. In al doilea rînd, întrucît recep­ția mieilor s-a făcut loco, legal trebuia emisă o factură talon și încasarea sumei prin vira­ment, nu în numerar cum s-a făcut. In al treilea rînd, in jus­tificarea preluării celor 70 de miei de la „producător“ apare numele (în contract !) al lui N. Catrina, deducindu-se că semnatarul ar fi chiar ceea ce se dă : producător şi livrant. Ficţiune curată ! In al patrulea rînd, apare actul ilegal şi amo­ral al abuzului de putere, pro­cedeu prin care primarul a în­ţeles să-şi salveze prestigiul. Se rezolva, pasămite, o ches­tiune „de fond“ printr-o abilă „învârteală“ formală. (Istoria a­­ceasta, cu mici modificări, a fost întâlnită şi la Merei şi la Racoviţeni şi în alte comune, semn că simptomul nu e prea izolat !). Al doilea pretext. Dedus din dialogul cu tov. R. Iosifescu, directorul Direcţiei planificare din cadrul Consiliului popular judeţean Buzău. In urma unei reglementări pri­vitoare la — printre altele — transmiterea propunerilor îmbu­nătăţite ale indicatorilor de plan pe perioada 1973—1975, C.S.P. trebuie să elaboreze o nouă estimare pînă la 25 no­iembrie. C.S.E.A.L., prin adresa 12.417/22 august 72, impune consiliului popular data de 15 septembrie pentru rezolvarea, expedierea situaţiilor şi progno­zelor. Deci, în 21 de zile, tre­buiau reluate la nivel de uni­tăţi productive toate cifrele şi toţi indicatorii, puşi de acord cu nivelele productive curente şi cu cele de perspectivă ime­diată, apoi discutate şi aprobate de către adunările generale ale oamenilor muncii,­ după care urma operaţiunea de centrali­zare , propriu-zisă la consiliul popular, conform formularelor recomandate ! Pe 26 august a.c. soseşte (după opt zile de călă­torie !) adresa M.I.C.M. cu nr. 1.524.075, care solicita, de ase­menea, necesarul de materiale pe perioada ’73—’75. Răspunsu­rile sunt solicitate pentru 10 septembrie ( ! ?) condiţionîn­­du-se, de primirea lor, aprovi­zionarea viitoare a întregii e­­conomii buzoiene. Intre aceste „forţe“ avea să-şi contureze ho­­tăririle forul judeţean buzoian : decizii cardinale sub­ imperiul pripelii ! Or, la intenţiile noas­tre atît de precis conturate, nu avem voie să venim cu suporţi de hîrtie ridicaţi cu sufletul la gură . Asemenea sufocante ra­porturi de conlucrare, prin ie­rarhii succesive, dar şi paralele cel mai adesea, cum se observă lesne şi din cazul citat, pot prejudicia efortului colectiv pe o perioadă de timp mult mai lungă. Al treilea pretext. Aprovizio­narea cu combustibil a unită­ţilor socialiste se face prin Centrala pentru condiţionarea, livrarea şi transportul produse­lor petroliere (C.P.C.L.T.P.P.), care transmite cotele de livrare a combustibilului atît la con­siliul popular judeţean, cit şi la întreprinderea teritorială de aprovizionare Ploieşti. Consiliul popular trebuie să înainteze desfăşurătorul cotelor pe bene­ficiari la întreprinderea terito­rială, care trebuie să reconfirme depozitului titular chiar desfă­şurătorul întocmit de consiliu. Acest „oficiu“ durează cam 48 de ore, de regulă, şi nu cu­prinde decît un „da“ şi o ştampilă aplicată pe un colţ de adresă. Aceasta, însă, cu preţul blocării solicitărilor tuturor be­neficiarilor, al dereglării apro­vizionării, provocind aglomera­ţie la depozit, plus costul unei deplasări şi al unui transport în gol, efectuat, d­e obicei, de vreun beneficiar aflat la st­rim­­toare. Se mai întîmplă însă, ca depozitul să-și realizeze o re­zervă, „de intervenție“, din co­tele curente. Dar ca să o poată folosi, rezerva trebuie la rîn­­dul ei confirmată tot la între­prinderea teritorială (care, cul­mea, nu are niciodată, nici o obiecţie !) şi abia după aceea se poate dispune liber de cantita­tea respectivă. Cu alte cuvinte, pentru o sută litri benzină sunt necesare patru zile, două de­plasări şi tot atîtea ştampile, pentru că, de regulă, aceste rezerve sunt destul de mici şi de joc ilicite ! Iată cum poate acţiona un circuit birocratic sclerozat între zeci de ticuri formale, suprapunîndu-şi fan­tomatica, dar rigida autoritate pe o gestiune aflată ferm în controlul şi utilizarea unui be­neficiar real — Consiliul popu­­lar judeţean. Momentul „era­dicării“ acestor circuite moarte din activitatea consiliilor popu­lare trebuie grăbit. Am surprins existenţa încă vie a unor factori şi a unor evenimente incompatibile cu ritmurile de activitate pe care le concepem. In pretextele re­date aici, am găsit o expresie a ceea ce numim fapte imorale de muncă, manifestate sub hai­na formalismului rutinier, a a­­buzului de putere, a toleranţei iresponsabile a ilegalităţilor. Am enunţat doar citeva faţete ale unei mentalităţi, pe care nu­mai deschiderea totală către viaţă, către realitate, o poate curma. Cornelu Antim CONTROLUL OBŞTESC­ ­Urmare din pag. I) rele aparţinind cooperaţiei meş­teşugăreşti. La cooperativa „A­­vîntul îmbrăcămintei“ (destul de neinspirată această denumi­re) de pe strada Episcopiei, lo­calul este în plin proces de de­gradare. La cooperativa „Muncă şi artă“ de pe Bd. Nicolae Băl­­cescu, în registrul de comenzi nu este indicat termenul de pre­dare a comenzilor. De altfel, cli­entul M. Tudor arată în recla­­maţia sa că este amînat de mai bine de 60 de zile. Despre toate cele constatate, şeful unităţii n-a putut da nici o explicaţie deoarece — după cum declarau ceilalţi salariaţi — era plecat într-o direcţie necunoscută. La centrul de comandă al coopera­tivei „Drum nou“ de pe strada Biserica Enei lipseşte pina şi fir­ma, iar din anul 1966 şi condica de sugestii şi reclamaţii. După cum vedem, lipsurile şi neregulile constatate de echipe­le de control obştesc persistă, in ciuda faptului că în multe rin­­duri au fost aduse la cunoştin­ţă celor în drept, pentru a se lua măsuri corespunzătoare. Lipsa de răspundere faţă de bu­na desfăşurare a activităţii, merge pînă acolo încit se men­ţin şi situaţii de mai mare gra­vitate. De exemplu, la gogoşe­­ria nr. 6, echipa de control sem­nalează in repetate rînduri gra­vă dezordine. Unitatea nu pose­dă reţetar pe baza căruia sunt preparate şi puse în vînzare produsele, nu există fişe de in­trare a materialelor, nu există şi nu sunt cunoscute preţurile diferitelor produse, totul culmi­­nînd — greu de crezut dar per­fect adevărat — cu lipsa autori­zaţiei de funcţionare. Abaterile şi neregulile pre­zentate aici constituie doar o parte din cele semnalate de e­­chipele de control obştesc. Da­torită faptului că sînt încă mul­te Întreprinderi şi instituţii ca­re nu înţeleg să intervină cu promptitudine acolo unde au fost semnalate abateri, defi­cienţe, atribuţiile legale confe­rite prin lege echipelor de con­trol obştesc sunt desconsiderate iar controlul rămâne fără efici­enţă. Tovarăşul Mihai Păun, preşe­dintele Comitetului Sindicatului de la Ministerul Turismului, ca­re se ocupă direct de activitatea echipelor de control obştesc din cadrul acestui minister, ne de­clară ! Cred că nu greşesc dacă afirm că de aceste situaţii, cons­tatate şi de echipele noastre, se fac vinovate direcţiile comercia­le din cadrul consiliilor popu­lare, care nu intervin cu promp­titudine, uneori, nici măcar a­­tunci cînd sunt semnalate in­fracţiuni. Aşadar, legea privind organi­zarea şi funcţionarea controlului, obştesc,, se pare că este privită şi înţeleasă uneori numai în­tr-un singur sens, acela al atri­buţiilor ce revin echipelor de control obştesc. Dar legea se referă, în termeni la fel de pre­­cişi, la responsabilitatea ce re­vine consiliilor populare, direc­ţiilor din cadrul acestora, pen­tru ca grija şi atenţia pentru bunul mers al treburilor, pentru buna gospodărire a tuturor sec­toarelor de activitate să aibă caracter de permanenţă, să răs­pundă intereselor maselor largi de cetăţeni. Opinia publică, cetăţenii aş­teaptă ca activitatea de control obştesc, care antrenează mii şi mii de cetăţeni, să fie finalizată prin măsuri prompte și eficien­te ale organelor de resort, care să pună capăt deficientelor con­statate. f România liberă** ­­A' TEATRE DULCEA PASARE A TINEREŢII : Tea­trul National ,,l'. L Caragiale* — sala Comedia (14 7171), ora 20 si DESPRE UNELE LIPSURI, NEAJUNSURI ŞI DE­FICIENŢE IN DOMENIUL DRAGOSTEI, ora 20 la sala Studio ; SPUNE INI­MIOARĂ, SPUNE : Teatrul de Operetă (14 80­11), ora 19,30; MUTTER COU­RAGE, Teatrul de Comedie (16 64 60),­ ora 20 ; OMUL CARE... ; Teatrul ■ Kottara" (15 93 02), ora 19,30 si GAIȚELE, ora 20 la sala Studio ; SIM­FONIE PENTRU DESTINUL MEU ! Teatrul Mic (15 65 88), ora 19,30­­ TRĂZNITUL MEU DRAG, ora 19,30 Tea­trul ,,C. Tânase" sala Victoria (15 04 18) ; FETELE DIDINEI : Teatrul. Ion Vasî­­lescu" (12 27 45), ora 19,30 O NOAP­TE FURTUNOASĂ : K­R ZULIARIDI­­ Studioul de Teatru al Î.A.T.C. (15 72 59), ora 20, PE PLAIURILE MIO­RIȚEI — premieră : Ansamblul. Rap­sod­ia Română'’ (13 13 00), ora 19,30, CINEMATOGRAFE Pa­ ELIBERAREA lui L.B. JONES trio (11 86 25), orele 10 — 12.45 15.30 - 18.15 — 21. Luceafărul (15 87 67) orele 9 — 11.15 - 13.30 — 16 — 18.30 — 21. MAREA HOINĂREALA, Scala (11 03 72), orele 8.45 — 11 — 13.30 — 16 — 18.30 — 21 . Bucure$tî (15 61 54 orele 8.30 — 11 — 13.30 — 16 —­ 18.30 - 21. ALEARGA REPEDE. ALEARGĂ BINE ! Festiva! (15 63 84), orele 16 — 18,30 — 21. DRUM IN PENUMBRA . Favorit (3106 15), orele 9,15 - 11,30 - 13,45 — 16 — 18.15 — 20,30­­ Modera (23 71 01), orele 9 — 11.15 — 13.30 -■ 16 - 18,15 - 20.30 Capitol (16 29 1­7), orele 10 — 12 — 14 — 16.15 — 13,30 - 20.45. O FLOARE SI DOI GRĂDINARI­­ Festival, orele 9 — 12,30 ; DAURLA ( Lumina 11623 35), orele 8.30 — 12 — 15.45 — 19.30. OPIUL SI­BITA : Central (4 12 24), orele 10 — 12.30 — 15 — 17.30 —­20. MARY POPPINS : Timpuri Noi (15 6110), orele 9—18 în continuare. PROGRAM DE DOCUMENTARE * Timpuri Noi, ora 20.45. CINE CTNTA NU ARE GINDURI RELE: Buzesti (15 62 79), orele 15.30 - 18 — 20.15. SFÎNTA TEREZA 51 DIAVOLII : Dacia (16 26 10) orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.15 — 20.30 i lira (SI 71 71), orele 15 30 - 18 - 20.15. UN ADEVAR PE JUMĂTATE : Fe­rentari 123 17 50). Orele 15.30 — 17.45 - 20.­­BAMBI • Doina (16 35 38), orele 9.15 - 11.15 - 13 - 15 - 16.45 — 13.45 — 20.30 .■ Mioriţa (14­27 14), orele 9 — 11.15 — 13.30 — 15.45 - 13 — 20.30. UN CANDIDAT LA PREŞEDINŢIE ( Feroviar 11622 73), orele 9 — 11.15 13.30 — 15.45 — 18 15 - 20.30. GENTLEMENII NOROCULUI : Unirea (1710 21) orele 16 — 18 — 20. FATA CARE VINDE FLORI : Aurora (35 04 66), orele 9 30 - 12 — 15.19 - 17.45 - 20.15 Popular (351517), orele 10 - 16.15 — 18.45. MESAGERUL: Gr­ivit­a (17 08 53), orele 9 - 11.15 - 13.30 - 16 - 18.15 — 20.30. AGENTUL NR. 1 : Giuletti (17 55 46) orele 15.30 — 18 — 20.30.­­ ’ AVENTURILE UNEI PRINȚESE GER­MANE LA CURTEA REGELUI SOARE , Excelsior (18 10 88) orele 9 — 11.30 — 13.45 - 16 — 18.30 — 30.45 , Melo­dia ,­12 06 88). orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.30 29.45 , Gloria 122 44 01) orele 8.45 — 11 — 13.30 — 16 — 18.30 - 20.45. MISIUNEA SUBLOCOTENENTULUI SI­POS : Pacea (31 32 52), orele 15.45 —­­ 18 - 20 orele CĂLĂREȚII: Bucegi (17 05 47) 15 45 — 18 — 20.15. BINECUV1NTAȚI ANIMALELE Sl CO­PIII : Drumul Sării (31 23 13). orele 15.30 - 17.45 - 20. DRAGOSTE Sl AMENZI : Cringasi (49 21 15), orele 15.30 - 18 - 20.15. TORA I TORA I TORA I : Cotroceni (49 48 48). orele i 15.30 — 19 ; Flo­­reasca (33 29 71) orele — 15.30 — 19. CORNUL DE CAPRA : Vikoru! (11 48 03), orele 15.45 — 18 — 20.15. MANIA GRANDORII : Volga (11 91 26). orele 9 - 11.15 — 13.30 — 15.45 - 18.15 - 20.30 ; Tom.s (21 49 46 orele 9 — 11.15 — 13.30 — 15.45 — 18 — 20.15. Flamura (23 07 40), orele 9 - 11.15 — 13.30 - 16 - 18.15 — 20.30 SORGUL ROSU : Munca (21 50 97). orele 15.30 — 18 - 20.15. FERMA DIN ARIZONA , Mosilor (12 52 93) orele 15.30 - 19. OSCEOLA: Rahova (23 91 00). orele 15.30 - 18 - 20.30. DOAMNA Şl VAGABONDUt i Ponu-Iar (351517) O'ele 14 DACA E MARII, E BEIGIA : Cos­mos ,35 19 15), orele 15.30 — 18 — 20.15 , V ran. o-eie 15.30 — 18. i21 39 82). ORIZONT ABRUPT i V-tan o*ele 20.15. NEVĂZUT. NECUNOSCUT : Flacă­ra (21 35 40). 6­O 15.30 — 18 — 20.15. CREIERUL 1 Ano (21 31 86). orele 15.10 - 18 - 20.30. 20 000 DE LEGHE SUB MARI . Pro­gresul 23 94 10). orele 15.30 — 18 —­­ 20.15. PROCESUL UNEI STELE : laromet ,bd. Bucu eștie No nr. 166) orele 15 30 - 17 30 - 19.30. PROSTĂNACUL , orele 10 - 12 — 14 - 16 - 18.15 ! CEI 7 MAGNIFICI : orele 20.30 Cinemateca salo Union (13 49 04) TELEVIZIUNII şi PROGRAMUL I 9 : telex ; 9.05 : Teatru scurt. Jucă­torii ele cărţi de N.V. Gogol ; 10 : De vorbă cu gospodinele ; 10.15 : Co­mentariu la 40 de steme. Judeţul Bi­hor ; 10.35 : Telenciclopedia ; 11.20 : Drumuri în istorie ; 11.35 . ..Atenţiune pescari" ; 12.15 : Telejurnal; 12.30 : Fi­nala Cupei Davis ; 16.30 : Emisiune în limba germană ; 13.15: Ritm, tinerele, dans ; 19 Arta plastică ; 19.20 : 1001 de seri; 19.30: Telej­urnal; 20.05: Teleen­­ciclopedia; 20.50: Mannix; 21.40: Vita­­mina D... divertisment. Cu­v. Stela Po­pescu, Dem Rădulescu, Octavian Co­­tescu, Dem Savu, Mihai Fotino, Aurel Giurumia, Ovid Teodorescu, Marius Pe­­pino, Paula Rădulescu, Radu Stoenescu și Puiu Călinel­U, Mihaela Mihai, Doi­na Spătaru, Olimpia Panciu, Mihai Constanti­nes­cu, formațiile .,Sincron"" și ,,Phoenix" ; 22.35 : Telejurnal ; 22.50 : Săptămîna sportiva. PROGRAMUL­­­ 16.30 :­­Agenda ; 16.40 : Cîntece șî dansuri populare ; 17.10 : Armonii intime ; 17.35 : Film artistic ..Cînd se aud clopotele". Scenariul și regia Ar­tur Vrdoljak. Cu Boris Buzanciuc. Pav­­le Vujisic, Boris Dvornîk­, Fabijan Sovi­agovic. *

Next