România Liberă, octombrie 1972 (Anul 30, nr. 8690-8715)
1972-10-14 / nr. 8701
Pagina a 2-a — 14 octombrie 1972 Un profesor şi o carte N-am să spun, cum se cam obişnuieşte, că „mi-a căzut in mină“, că am descoperit „cu totul întîmplător“, o carte abea apărută, intitulată Mai aproape de elevi, de Dumitru Theodosiu. Deşi problemele de pedagogie teoretică şi practică sunt, dacă nu străine, foarte îndepărtate de preocupările mele obişnuite, am dorit această carte, am cerut-o, şi am avut bucuria de a intra, uşor şi, repede, în posesia ei. ...Căci o ştim de mult, de peste treizeci de ani, cînd, aş zice, eram şi mai departe de problemele pedagogiei, pe cit eram — vai — încă foarte aproape de băncile şcolii. O citisem, atunci, atras numai de personalitatea autorului, de personalitatea puternică, originală, fermecătoare, a lui Dumitru Theodosiu, Profesorul. De fapt, am citit atunci, numai prima jumătate a cărţii, la atît se reducea, prima ediţie, publicată în 1936 In cartea apărută astăzi, a doua jumătate esteinedită, încît Editura Pedagogică şi Didactică realizează, în acelaşi timp, o reeditare şi o editare, şi amîndouă o onorează cum nu se poate mai mult. Numele lui Dumitru Theodosiu nu spune probabil foarte mult, şi poate că nu spune nimic, celor mai mulţi oameni de azi, el fiind — ca numele tuturor specialiştilor, ca al tuturor intelectualilor absorbiţi total şi patetic, dar modest şi discret, în profesiunea şi în idealul lor — prea rar pomenit în amestecătura circulaţiei de virf a publicităţii zilnice. Dacă la asta adăugăm că Profesorul Theodosiu are astăzi optzeci şi doi de ani (cărora, de altfel, nimeni nu le dă, şi nu le poate da crezare), totul se explică. Dar există, în biblioteci publice, în biblioteci şcolare, şi in biblioteci pur şi simplu, vreo treizeci de volume de pedagogie teoretică şi practică (insist asupra acestei formule, căci Theodosiu, format în şcolile, concepţiile şi mentalitatea unei ştiinţe, şi în general, a unei intelectualităţi, exclusiv teoretice, a fost un adevărat pionier al confruntării teoriei cu practica, al unificării lor într-o şcoală substanţial nouă), există, aşadar, vreo treizeci de volume semnate cu numele lui. Radu Popescu Dar, mai cu seamă, trăiesc încă, fără îndoială, mii de oameni care i-au fost elevi, şi, prin învăţământul acestei ţări, trebuie să muncească încă foarte mulţi dascăli, a căror vocaţie, a căror credinţă, al căror apostolat, cum se spune, au fost în cea mai bună măsură stimulate, îndrumate, modelate, dacă nu chiar decise, ele fostul director al Şcolii Normale Superioare, de fostul, timp de patruzeci de ani, institutor, profesor, inspector al învăţămîntului, dar, în esenţă, şi în permanenţă (căci ce importanţă are pensionarea ?), om al şcolii, slujitor al culturii, sclav a trei, patru generaţii de elevi, astăzi profesor emerit. Aceasta e un mod de a fi cunoscut mult mai temeinic decît modul publicitar. A fost un dascăl grozav, e un dascăl grozav, şi aceasta se vede din cartea Mai aproape de elevi, care nu este teorie, nu este înşiruire de principii şi propuneri, de citate şi de statistici, de seacă erudiţie de specialitate, ci o carte de experienţe-amintiri, deci o carte de viaţă, o carte care intră în zona de interes a marelui public, şi care — prin sinceritate, prin curajul adevărului, prin fluiditatea povestirii, prin limpezimea, eleganţa şi simplitatea stilului — intră în zona literaturii. O carte care se situează, pentru a nu căuta prea departe, între „însemnările“ doctorului Ulieru şi „Poemul pedagogic“ al lui Makarenko, carte de experienţă profesională, la rădăcină, şi carte de suflet şi de ideal, la coroană şi la rod. Prin ea respiră şcoala, şcoala unei anumite epoci, în care autorul — mereu retrăgîndu-se din primul plan, mereu ascunzindu-se şi anonimindu-se sub cîte o simplă iniţială, se simte a fi fost precursorul şi visătorul unei alte şcoli, care adăugăm noi, nu putea fi, desigur, decît a altei epoci istorice, în neîncetatul dialog profesorelevi, pe care îl transcrie în amintire. Dumitru Theodosiu, se relevă multe din racilele unui anumit învăţămînt în care se reflectă toate racilele unei anumite societăţi. Dar se relevă, în acelaşi timp, că prin munca, devotamentul, patosul „apostolic“ ale atîtor generaţii de modeşti şi jertfelnici dascăli, acest învăţămînt crease valori strălucite şi îşi crease tradiţii solide, care trebuie continuate şi îmbogăţite în condiţiile de astăzi, şi nu trebuie să fie, cu nici un chip, abandonate şi uitate. Esenţa cărţii e toată, cuprinsă în titlul ei, este necesitatea unei şcoli în care să se reducă distanţa, cîndva incomensurabilă, dintre profesor şi elevi, în care să se instaleze „apropierea“, comunicarea, încrederea şi egalitatea sufletească între aceşti doi termeni unici ai şcolii, din ale căror raporturi izvorăsc cele mai preţioase bunuri ale unui popor, cele mai solide pîrghii ale existenţei şi propăşirii sale : cultura şi educaţia. Fără predicaţie, fără ostentaţie, cu calm şi stăpînire de sine, autorul cărţii proclamă în cartea sa, necesitatea acută a unei pedagogii cu adevărat umaniste, a unui învăţămînt cu adevărat umanist. In ultimii ani am fost, nu odată, am fost din ce în ce mai des, nedumerit, iritat, apoi profund îngrijorat, observînd cum numeroşi tineri diplomaţi ai facultăţilor pregătitoare de profesori, refuză cariera didactică, făcînd tot ce pot — şi chiar tot ce nu se poate — pentru a abate diploma lor spre valorificări marginale, şi spre a deviadin marea orbită a învăţămintului, în micile orbite ale unor ocupaţiuni minore, şi aproape vagi. Am scris de mai multe ori — şi nu numai eu am scris-o — despre acest fenomen întristător, despre acest fenomen care poate deveni îngrijorător. Să se fi stins, oare, printre cele cîteva chemări fundamentale pe care le aude un tînăr intelectual, ajuns pe punctul de abordare a misiunii sale civice şi patriotice, să se fi stins tocmai chemarea minunată a învăţămîntului, a catedrei, a seriilor după serii de elevi ? Probabil că nu, sigur că nu. Dar există şi cazuri din cele mai sus amintite. Pentru tot soiul de variaţiuni morale, de oboseli şi dispreţuiri, de egoisme şi scepticisme, cartea lui Dumitru Theodosiu poate fi un admirabil leac, şi ea soseşte cum nu se poate mai bine în această atmosferă de început de an școlar. Anotimpul poeziei ? Ana Blandiana înţelege poezia ca unitate de timp în sine. Incit octombrie, noiembrie, decembrie — alcătuiesc un anotimp măsurat şi cîştigat prin poezie. Se poate vorbi despre un anume panlirism. Cartea întreagă trăieşte exerciţiul unei captări lirice excesive. Intîlnim o împrejurare de „o mie şi una de nopţi“. Fiecare vers îşi cîştigă timpul. Ca şi cum, într-o situaţie decisivă, ultimativă, poetul n-ar supravieţui decît în măsura în care reuşeşte să scrie. Judecătorul suprem (harul) este invocat la fiecare pas, Incit toată poezia este dedicată. Dar proiecţie în vid a propriei persoane, poezia devine la Ana Blandiana şi o modalitate (posibilitate) de schimb : „Mă ustură pielea / Pe locul de unde te-ai rupt“. O anume gradare psalmică a invocării şi convertirii harului (în timp-poezie) se poate observa. Octombrie, lună a preaplinului care depăşeşte limita, care mişcă liniile („Amar mi-e trupul şi otrăvitor, / Cu soarele prelins la subsiori,“ / Cu fluturi beţi de mine răscoliţi / Din larve sfărimate de dorinţi / Pe care nu pot să le-ncapă.“) consumă un cîntec de rusaică pentru care văzduhul începe să miştesc*) ANA BLANDIANA : Octombrie, Noiembrie, Decembrie (Ed. Cartea Românească) minte. Invocarea îmbracă haina magiei erotice amintind pe undeva de mitul zburătorului : „Atunci / poţi chip de om purtînd / Să vii. „Tulburarea senzuală e aproape cosmică, regnurile şi speciile se depăşesc, prin exces de calitate, în altceva. Substanţa umană devine substanţă uranică prin transformarea unei părţi din persoana I în persoana a II-a. (Acea proiecţie în vid despre care aminteam necesară pentru crearea echilibrului între poet şi lume). Bineînţeles, persoana a XI-a nu există decît ca aspiraţie spre dialog a persoanei I : „Cit timp vorbesc cu tine / Eşti“ Apetitul senzual devine, la rîndu-i, prin schimbarea calităţii, sideral. Apetitul sideral pe care-l semnala G. Călinescu la Cătălina devine aici decisiv şi excesiv. Noiembrie aduce mutarea aspiraţiei într-un registru hipnotic : „Să cad într-un somn ca-ntr-un fund de ocean / P’ără ieşire şi fără plîngere, / Unde visîndu-te odată pe an / Mult să mă mir de viaţa mea, îngere. „Pe undeva, situaţia e şi de psalm arghezian, cu diferenţa că aici invocarea se şi verifică pe sine ! Or, trupul său îl văd printre cerneală, / Cerneală-nămolindu-se şi-n somn / Ca o sudoare acră, animală. / Vreau să te-ajung / Şi degetele-mi lunecă / “, în fond, în octombrie, noiembrie şi decembrie se întîmplă cele trei Invocări ale Cătălinei din Luceafărul. Numai că invocarea se agravează cu fiecare vers, pe măsura schimbării calităţii eroinei prin poezie. Dialogul este erotic dat de un erotism final, definitiv, fabulos, de genul celui din Mioriţa, faţă de care cîntecul se dovedeşte insuficient şi instabil. Ca orice unitate de timp, poezia devine relativă şi captarea rămine la rîndu-i relativă faţă de absolutul invocării : „Mori, / Mori, dragul meu,“, Va fi atit de bine, / Vei rămine numai cu mine, / Tu cel născut din cuvînt, / Vei cunoaşte gust de pămînt...“ Decembrie aduce cîntecul resemnat de după consumarea acestui adevăr. In decembrie se întîmplă ultima noapte, din cele o mie şi una, liniile se reaşează după încercările lor, ordinea se restabileşte acum, superioară, poezia rămine ca timp devenit trecut, iar versurile sînt cele pe care le-ar fi spus Cătălina după absenţa Luceafărului : „Odinioară / Ştiam cum arăţi, / Erai / Nespus de înalt şi de subţire, / Ştiam de unde-ncepi / Şi unde, mă sfîrşesc...“ Evident, înţelegerea poeziei din acest regal volum de poezie ca aventură mitică, riscă să pară la rîndu-i, o aventură. Dar rămine neîndoielnic că volumul acesta aduce în lirica Blandianei ceva nou : o mitologie lirică intimă, în care versurile toate, se dedică propriei lor capacităţi de transfigurare. Acel permanent interlocutor, există numai în măsura în care versurile îl creează , este el proiecţia superioară şi ideală a propriei substanţe creatoare sau este el cel care trebuie să recepteze mesajul ? Aceasta este mai greu de precizat şi mai puţin important. Este doar ecoul ? Este perechea ? Important este că spunerea se petrece într-un ton alb (sublimînd adică culorile componente), de o incandescenţă care aproape, face de prisos comentariul. Sînt versuri care în loc de a fi comentate se cer citite, se cer recitite. „Cînd printre frunzele aproape reci / Te duc de mînă şi-ţi fac semn să taci / Să nu trezeşti în cuiburi puii infirmi...“ Şi ar mai trebui adăugat, poate, că în „Octombrie noiembrie, decembrie“ poezia Blandianei se întîmplă ca ritual, într-un spaţiu indeterminabil, sui-generis : „Locul nostru / E undeva mai departe / Sau poate a trecut / Şi nu l-am recunoscut“. Tia Şerbănescu UNA PE ZI d© MATTY - Cînd vocabularul limbii române are un fond lexical de atîtea mii de cuvinte, dumneata nu-mi poţi explica de ce ai intimat atita referatul ăsta ? Cu toptanul Un grup de elevi călătoreau cu trenul 3291, însoţiţi de profesori. Osteniţi de drum, copiii l-au rugat la un moment dat pe „nenea conductorul“ să le stingă lumina din compartimente, ca să prindă un ceas-două de somn. Şi „nenea“ a fost, pe cit i de înţelegător, pe atit de rapid in acţiune. Căci tot ceea ce le dispăruse copiilor în timpul somnului, a fost găsit de Miliţia feroviară din Oradea in cutia de rezervă a vagonului cu pricina. Un adevărat bazar : un radio portativ, o linguriţă, un briceag, 7 cutii cu pateuri, trei cu brinză topită, un... roman — pină şi napolitanele şi ciocolata copiilor ! Nenea conductorul, pe numele său Andrei Marin de la staţia Bucureşti— Griviţa, luase cu toptanul — nu alesese nimic, după cum nu şi-a ales nici cuvintele atunci cind copiii au îndrăznit să plingă după ciocolata lor. Dar totul e bine cind se termină cu bine — aşa că ar fi util să fie controlaţi, din cind in cind şi controlorii... (C. PREDA). Cameră de închiriat Asta negocia Ana Coşugar din Timişoara (str. Reşiţei nr. 19) — o cameră de închiriat, pe care o concepea insă in stil azilul de noapte , cu mai mulţi clienţi, cu atit mai bine şi mai mulţi bani Mai cu seamă că lua banii înainte... Aşa a făcut şi cu familia Aurel şi Ileana Mihăiloiu care i-au pus imediat 300 de lei in palmă, ca apoi să constate că aceiaşi cameră mai fusese închiriată la alte... 7 persoane ! La protestele lor indignate,, noii musafiri au fost poftiţi de proprietăreasă un... şopron! Şi, cind ,oamenii şi-au cerut banii înapoi, proprietăreasa le-a dat... hainele afară ! Dar a şi primit sancţiunea binemeritată din partea organelor de miliţie care nu gustă un asemenea azil dehoapte şi nici specula. (I. MEDOIA — coresp. R.L.) Cine a greşit ? ■Soţia inginerului David I. Vasile — Eugenia — din Bucureşti, a făcut zilele trecute un puternic şoc hipertensiv. Salvarea a răspuns prompt la apel, venind odată să vadă pacienta şi a doua oară, aducind un specialist şi un electrocardiograf, pentru efectuarea electrocardiogramei la domiciliu. Apreciind cazul serios, cardiologul a recomandat internarea la spitalul Cantacuzino. Dar recomandarea „Salvării“ la spital, a primit de la spital recomandarea la... policlinică. Pentru ca policlinica teritorială să acorde bolnavei concediu medical pentru tratament la domiciliu. Iar medicul cardiolog de la policlinică (Cantacuzino) — fără a consulta pacienta și nici măcar actele ei medicale și ascultind distrat relatarea verbală — a scris pe verso-ul recomandării : „Nu este cazul de scutire medicală“. Femeia zace în pat şi acum. Dispune de două reţete — una de la Salvare şi alta de la camera de gardă, cu indicaţii diferite. Intregistrează absenţe nemotivate la serviciu, pentru că medicii nu se pun de acord în problema scutirii medicale. Este clar că cineva a greşit in judecarea cazului. Dar cine ? — nu sintem noi in măsură să stabilim, o poate face mult mai competent Direcţia sanitară a municipiului Bucureşti. Şi sperăm — grabnic !) IEŞEANUL Orăşelul în care îşi dau mina cîteva continente Din ce in ce mai mulţi cititori scriu rubricii noastre in dorinţa de a face larg cunoscute lucruri care li se par interesante. De data aceasta, tov. Dorin Manea, student la facultatea de Geologie-Geografie din Bucureşti, este cel care ne dă amănunte despre un monument al naturii — unic in felul său — ce sălăşluieşte in Simeria, oraşul natal al semnatarului. „Amplasat in lunca Mureşului, pe o suprafaţă de cca. 50 de ha, bucurindu-se de condiţii pedoclimatice adecvate. Parcul dendrologic — vechi de aproape 250 de ani — adăposteşte peste 500 de specii de plante din vegetaţia Asiei, America de Nord şi chiar a îndepărtatei Australii. Gingaşele magnolii (9 specii) şi mlădioasele tulpini de bambus (aici se află cea mai mare plantaţie din ţară),stau faţă in faţă cu măreţii eucalipţi din Australia şi cu falnicii pini nord-americani, alături de alte numeroase bijuterii vegetale — unele dintre ele fiind exemplare de mare raritate. Datorită importanţei sale ştiinţifice, acest parc dendrologic adăposteşte şi staţiunea de cercetări forestiere, unde specialişti cu o înaltă calificare caută să aclimatizeze la condiţiile specifice de climă şi sol ale ţării noastre, diferite plante specifice altor continente. O seră modernă alături de un colţ zoologic întregesc fericit atmosfera parcului ! într-adevăr merită — dacă sînteţi in trecere prin acest orăşel — să poposiţi măcar pentru o oră în locul unde citeva continente îşi dau mina... Ecoul cotidienelor „La articolul publicat sub titlul „Potpuriu de basme“ (R.L. nr. 8669) vă facem cunoicut că străzile laterale au fost închise pe partea dreaptă conform proiectului de circulaţie care prevedea ca, în artera Calea Rahovei, să debuşeze numai citeva străzi laterale îmbunătăţind astfel fluenţa traficului rutier. Ţinindu-se cont de sesizările populaţiei, situaţia a fost restudiată şi s-a executat un nou proiect de circulaţie în care străzile laterale, pe ambele părţi, au fost prevăzute să debuşeze in Calea Rahovei sub formă de intrări în curţi“. Scurt şi cuprinzător ! — numai că n-am înţeles ce cuprinde acest răspuns, semnat detov. ing. P. Dăescu, directorul Direcţiei drumuri şi spaţii verzi a Consiliului popular municipal Bucureşti. N-am înţeles şi, de frică să nu înţelegem greşitcă, pentru„îmbunătăţire“, de-acum înainte se prevede intrarea prin curţi) preferăm să ne recunoaştem cinstit infirmitatea pe care o avem in materie de dezlegare a şaradelor. Şi zău, am avut toată bunăvoinţa ; am încercat să descifrăm printre rînduri explicaţia celor 3 ani de modernizări la doar 2 km de drum, motivele pentru care reparaţiile au fost distruse pentru ca apoi să se repare, argumentele in virtutea cărora s-a turnat asfaltul pentru ca ulterior să fie iarăși harnic scormonit etc. — dar n-am găsit nimic un răspuns care să rimeze cit de cit cit întrebările noastre. N-am găsit decît ceva care aduce o replică de teatru absurd, sau mai populara „bună ziua Nea Istrate — trei boboci de fată frate“ Dar noi vorbeam despre reparaţiile interminabile de pe Calea Rahovei, stimate tovarăşe Dăescu... Rubrică redactată Pia Rădulescu de Sentimentul solidarităţii (Urmare din pag. 1) cu două categorice convingeri : că poporul unit poate învinge orice obstacol, — de orice natură şi oricît de greu — şi că patriotismul şi înţelepciunea celor ce duc crima Navei sale pe orice vreme, — vreme bună sau de furtună, — a ştiut şi a putut să-i asigure calea spre tihnă şi belşug, calea destinului ei dovedit, către ţinta călătoriei. Poate că, in toamna asta, sărbătoarea Recoltei va fi mai puţin abundentă, la finele produse, decit in alţi ani, care au trecut şi decit in mulţi ani care vor veni. Dar bucuria ei nu va fi mai puţină. Şi cu ea odată ne va încălzi simţământul fierbinte şi ocrotitor al solidarităţii întregului popor dinaintea durerilor şi lipsurilor nedrepte suferite de fraţii noştri din judeţele mai puţin norocoase. Avutul comun, avutul naţional, avutul socialist este astăzi o realitate istorică şi de aceea, la bine şi la rău, soarta ne uneşte in prezentul şi viitorul comun material, ca şi spiritual. Ce este al tău şi al meu este şi al nostru, al tuturor. Balanţa rămine frăţească, la pagubă şi la ciştig. Cele 40 de steme se unesc într-una singură : stema ţării socialiste, al cărei simbol veghează şi binecuvîntează munca, sănătatea şi fericirea tuturor locuitorilor României. In curînd, cînd va albi zăpada pe întinsul întreg al ţării, vom picura din cupa de vin nou ciţiva stropi peste amintirile triste, ca şi peste amintirea faptelor şi oamenilor buni care au fost, şi vom ciocni atunci cu veselie pentru cei 25 de ani ai Republicii noastre pururi tinere şi puternice şi pentru marile ei speranţe. Pentru că Ţara şi lumea se apropie, cu paşi cutezători, de clipa cind şi vremile vor fi sub crima omului, clipa supremă pe care, visind-o, filozofii istoriei moderne au dedicat-o ţintei şi ţelurilor societăţii noi, in care am început să trăim. LABIRINTUL FORMELOR, memento PROBLEMELE REALE SE REZOLVA GREU • Cum şi-a salvat prestigiul un primar • Decizii importante sub imperiul pripelii • Deplasări, confirmări, ştampile pentru o aprobare de formă In actualul climat de cristalizare a căilor şi metodelor prin care organismul nostru socio-economic tinde să devină cit mai robust şi echilibrat, avatarurile unui manierism rutinier îşi mai găsesc insă suficient loc, atunci cind suntem chemaţi să punem în aplicare propriile noastre precepte şi deziderate. Prin cazurile pe care le vom aduce în discuţie, aparent fără legătură între ele şi de un interes fiu prea general, de loc spectaculos, încercăm să punem în pagină un posibil semnal de alarmă, în intenţia relevării unei reale moralităţi a muncii, la orice nivel de responsabilitate ne-am afla. Dar, mai întîi, pretextele. Ne-am oprit în judeţul Buzău, dar locul putea fi oricare altul din ţară. Primul episod se consumă în comuna Murgeşti. Consiliul popular se angajase să contracteze de la gospodăriile particulare, pînăin luna mai, o sută de miei. Scadenţa se apropia şi nu se adunaseră decît opt capete. Catrina Nicolae, contractantul şi livrantul, de fapt una şi aceeaşi persoană cu primarul comunei, speriat de nerealizarea unui angajament, a descins la ferma zootehnică a cooperativei agricole, unde a impus scoaterea la contractare a 70 de miei. Conducerea cooperativei şi-a declinat răspunderea în faţa„expresei“ autorităţi comunale şi a închis ochii■ cu oarecare indignare, ce-i drept ! Mieii şi-au urmat drumul lor, dar actele au urmat calea unor ilegalităţi succesive. In primul rînd, avizul cooperativei a mers către beneficiar fără ca marfa să fie contractată și preluată.. In al doilea rînd, întrucît recepția mieilor s-a făcut loco, legal trebuia emisă o factură talon și încasarea sumei prin virament, nu în numerar cum s-a făcut. In al treilea rînd, in justificarea preluării celor 70 de miei de la „producător“ apare numele (în contract !) al lui N. Catrina, deducindu-se că semnatarul ar fi chiar ceea ce se dă : producător şi livrant. Ficţiune curată ! In al patrulea rînd, apare actul ilegal şi amoral al abuzului de putere, procedeu prin care primarul a înţeles să-şi salveze prestigiul. Se rezolva, pasămite, o chestiune „de fond“ printr-o abilă „învârteală“ formală. (Istoria aceasta, cu mici modificări, a fost întâlnită şi la Merei şi la Racoviţeni şi în alte comune, semn că simptomul nu e prea izolat !). Al doilea pretext. Dedus din dialogul cu tov. R. Iosifescu, directorul Direcţiei planificare din cadrul Consiliului popular judeţean Buzău. In urma unei reglementări privitoare la — printre altele — transmiterea propunerilor îmbunătăţite ale indicatorilor de plan pe perioada 1973—1975, C.S.P. trebuie să elaboreze o nouă estimare pînă la 25 noiembrie. C.S.E.A.L., prin adresa 12.417/22 august 72, impune consiliului popular data de 15 septembrie pentru rezolvarea, expedierea situaţiilor şi prognozelor. Deci, în 21 de zile, trebuiau reluate la nivel de unităţi productive toate cifrele şi toţi indicatorii, puşi de acord cu nivelele productive curente şi cu cele de perspectivă imediată, apoi discutate şi aprobate de către adunările generale ale oamenilor muncii, după care urma operaţiunea de centralizare , propriu-zisă la consiliul popular, conform formularelor recomandate ! Pe 26 august a.c. soseşte (după opt zile de călătorie !) adresa M.I.C.M. cu nr. 1.524.075, care solicita, de asemenea, necesarul de materiale pe perioada ’73—’75. Răspunsurile sunt solicitate pentru 10 septembrie ( ! ?) condiţionîndu-se, de primirea lor, aprovizionarea viitoare a întregii economii buzoiene. Intre aceste „forţe“ avea să-şi contureze hotăririle forul judeţean buzoian : decizii cardinale sub imperiul pripelii ! Or, la intenţiile noastre atît de precis conturate, nu avem voie să venim cu suporţi de hîrtie ridicaţi cu sufletul la gură . Asemenea sufocante raporturi de conlucrare, prin ierarhii succesive, dar şi paralele cel mai adesea, cum se observă lesne şi din cazul citat, pot prejudicia efortului colectiv pe o perioadă de timp mult mai lungă. Al treilea pretext. Aprovizionarea cu combustibil a unităţilor socialiste se face prin Centrala pentru condiţionarea, livrarea şi transportul produselor petroliere (C.P.C.L.T.P.P.), care transmite cotele de livrare a combustibilului atît la consiliul popular judeţean, cit şi la întreprinderea teritorială de aprovizionare Ploieşti. Consiliul popular trebuie să înainteze desfăşurătorul cotelor pe beneficiari la întreprinderea teritorială, care trebuie să reconfirme depozitului titular chiar desfăşurătorul întocmit de consiliu. Acest „oficiu“ durează cam 48 de ore, de regulă, şi nu cuprinde decît un „da“ şi o ştampilă aplicată pe un colţ de adresă. Aceasta, însă, cu preţul blocării solicitărilor tuturor beneficiarilor, al dereglării aprovizionării, provocind aglomeraţie la depozit, plus costul unei deplasări şi al unui transport în gol, efectuat, de obicei, de vreun beneficiar aflat la strimtoare. Se mai întîmplă însă, ca depozitul să-și realizeze o rezervă, „de intervenție“, din cotele curente. Dar ca să o poată folosi, rezerva trebuie la rîndul ei confirmată tot la întreprinderea teritorială (care, culmea, nu are niciodată, nici o obiecţie !) şi abia după aceea se poate dispune liber de cantitatea respectivă. Cu alte cuvinte, pentru o sută litri benzină sunt necesare patru zile, două deplasări şi tot atîtea ştampile, pentru că, de regulă, aceste rezerve sunt destul de mici şi de joc ilicite ! Iată cum poate acţiona un circuit birocratic sclerozat între zeci de ticuri formale, suprapunîndu-şi fantomatica, dar rigida autoritate pe o gestiune aflată ferm în controlul şi utilizarea unui beneficiar real — Consiliul popular judeţean. Momentul „eradicării“ acestor circuite moarte din activitatea consiliilor populare trebuie grăbit. Am surprins existenţa încă vie a unor factori şi a unor evenimente incompatibile cu ritmurile de activitate pe care le concepem. In pretextele redate aici, am găsit o expresie a ceea ce numim fapte imorale de muncă, manifestate sub haina formalismului rutinier, a abuzului de putere, a toleranţei iresponsabile a ilegalităţilor. Am enunţat doar citeva faţete ale unei mentalităţi, pe care numai deschiderea totală către viaţă, către realitate, o poate curma. Cornelu Antim CONTROLUL OBŞTESC Urmare din pag. I) rele aparţinind cooperaţiei meşteşugăreşti. La cooperativa „Avîntul îmbrăcămintei“ (destul de neinspirată această denumire) de pe strada Episcopiei, localul este în plin proces de degradare. La cooperativa „Muncă şi artă“ de pe Bd. Nicolae Bălcescu, în registrul de comenzi nu este indicat termenul de predare a comenzilor. De altfel, clientul M. Tudor arată în reclamaţia sa că este amînat de mai bine de 60 de zile. Despre toate cele constatate, şeful unităţii n-a putut da nici o explicaţie deoarece — după cum declarau ceilalţi salariaţi — era plecat într-o direcţie necunoscută. La centrul de comandă al cooperativei „Drum nou“ de pe strada Biserica Enei lipseşte pina şi firma, iar din anul 1966 şi condica de sugestii şi reclamaţii. După cum vedem, lipsurile şi neregulile constatate de echipele de control obştesc persistă, in ciuda faptului că în multe rinduri au fost aduse la cunoştinţă celor în drept, pentru a se lua măsuri corespunzătoare. Lipsa de răspundere faţă de buna desfăşurare a activităţii, merge pînă acolo încit se menţin şi situaţii de mai mare gravitate. De exemplu, la gogoşeria nr. 6, echipa de control semnalează in repetate rînduri gravă dezordine. Unitatea nu posedă reţetar pe baza căruia sunt preparate şi puse în vînzare produsele, nu există fişe de intrare a materialelor, nu există şi nu sunt cunoscute preţurile diferitelor produse, totul culminînd — greu de crezut dar perfect adevărat — cu lipsa autorizaţiei de funcţionare. Abaterile şi neregulile prezentate aici constituie doar o parte din cele semnalate de echipele de control obştesc. Datorită faptului că sînt încă multe Întreprinderi şi instituţii care nu înţeleg să intervină cu promptitudine acolo unde au fost semnalate abateri, deficienţe, atribuţiile legale conferite prin lege echipelor de control obştesc sunt desconsiderate iar controlul rămâne fără eficienţă. Tovarăşul Mihai Păun, preşedintele Comitetului Sindicatului de la Ministerul Turismului, care se ocupă direct de activitatea echipelor de control obştesc din cadrul acestui minister, ne declară ! Cred că nu greşesc dacă afirm că de aceste situaţii, constatate şi de echipele noastre, se fac vinovate direcţiile comerciale din cadrul consiliilor populare, care nu intervin cu promptitudine, uneori, nici măcar atunci cînd sunt semnalate infracţiuni. Aşadar, legea privind organizarea şi funcţionarea controlului, obştesc,, se pare că este privită şi înţeleasă uneori numai într-un singur sens, acela al atribuţiilor ce revin echipelor de control obştesc. Dar legea se referă, în termeni la fel de precişi, la responsabilitatea ce revine consiliilor populare, direcţiilor din cadrul acestora, pentru ca grija şi atenţia pentru bunul mers al treburilor, pentru buna gospodărire a tuturor sectoarelor de activitate să aibă caracter de permanenţă, să răspundă intereselor maselor largi de cetăţeni. Opinia publică, cetăţenii aşteaptă ca activitatea de control obştesc, care antrenează mii şi mii de cetăţeni, să fie finalizată prin măsuri prompte și eficiente ale organelor de resort, care să pună capăt deficientelor constatate. f România liberă** A' TEATRE DULCEA PASARE A TINEREŢII : Teatrul National ,,l'. L Caragiale* — sala Comedia (14 7171), ora 20 si DESPRE UNELE LIPSURI, NEAJUNSURI ŞI DEFICIENŢE IN DOMENIUL DRAGOSTEI, ora 20 la sala Studio ; SPUNE INIMIOARĂ, SPUNE : Teatrul de Operetă (14 8011), ora 19,30; MUTTER COURAGE, Teatrul de Comedie (16 64 60), ora 20 ; OMUL CARE... ; Teatrul ■ Kottara" (15 93 02), ora 19,30 si GAIȚELE, ora 20 la sala Studio ; SIMFONIE PENTRU DESTINUL MEU ! Teatrul Mic (15 65 88), ora 19,30 TRĂZNITUL MEU DRAG, ora 19,30 Teatrul ,,C. Tânase" sala Victoria (15 04 18) ; FETELE DIDINEI : Teatrul. Ion Vasîlescu" (12 27 45), ora 19,30 O NOAPTE FURTUNOASĂ : KR ZULIARIDI Studioul de Teatru al Î.A.T.C. (15 72 59), ora 20, PE PLAIURILE MIORIȚEI — premieră : Ansamblul. Rapsodia Română'’ (13 13 00), ora 19,30, CINEMATOGRAFE Pa ELIBERAREA lui L.B. JONES trio (11 86 25), orele 10 — 12.45 15.30 - 18.15 — 21. Luceafărul (15 87 67) orele 9 — 11.15 - 13.30 — 16 — 18.30 — 21. MAREA HOINĂREALA, Scala (11 03 72), orele 8.45 — 11 — 13.30 — 16 — 18.30 — 21 . Bucure$tî (15 61 54 orele 8.30 — 11 — 13.30 — 16 — 18.30 - 21. ALEARGA REPEDE. ALEARGĂ BINE ! Festiva! (15 63 84), orele 16 — 18,30 — 21. DRUM IN PENUMBRA . Favorit (3106 15), orele 9,15 - 11,30 - 13,45 — 16 — 18.15 — 20,30 Modera (23 71 01), orele 9 — 11.15 — 13.30 -■ 16 - 18,15 - 20.30 Capitol (16 29 17), orele 10 — 12 — 14 — 16.15 — 13,30 - 20.45. O FLOARE SI DOI GRĂDINARI Festival, orele 9 — 12,30 ; DAURLA ( Lumina 11623 35), orele 8.30 — 12 — 15.45 — 19.30. OPIUL SIBITA : Central (4 12 24), orele 10 — 12.30 — 15 — 17.30 —20. MARY POPPINS : Timpuri Noi (15 6110), orele 9—18 în continuare. PROGRAM DE DOCUMENTARE * Timpuri Noi, ora 20.45. CINE CTNTA NU ARE GINDURI RELE: Buzesti (15 62 79), orele 15.30 - 18 — 20.15. SFÎNTA TEREZA 51 DIAVOLII : Dacia (16 26 10) orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.15 — 20.30 i lira (SI 71 71), orele 15 30 - 18 - 20.15. UN ADEVAR PE JUMĂTATE : Ferentari 123 17 50). Orele 15.30 — 17.45 - 20.BAMBI • Doina (16 35 38), orele 9.15 - 11.15 - 13 - 15 - 16.45 — 13.45 — 20.30 .■ Mioriţa (1427 14), orele 9 — 11.15 — 13.30 — 15.45 - 13 — 20.30. UN CANDIDAT LA PREŞEDINŢIE ( Feroviar 11622 73), orele 9 — 11.15 13.30 — 15.45 — 18 15 - 20.30. GENTLEMENII NOROCULUI : Unirea (1710 21) orele 16 — 18 — 20. FATA CARE VINDE FLORI : Aurora (35 04 66), orele 9 30 - 12 — 15.19 - 17.45 - 20.15 Popular (351517), orele 10 - 16.15 — 18.45. MESAGERUL: Grivita (17 08 53), orele 9 - 11.15 - 13.30 - 16 - 18.15 — 20.30. AGENTUL NR. 1 : Giuletti (17 55 46) orele 15.30 — 18 — 20.30. ’ AVENTURILE UNEI PRINȚESE GERMANE LA CURTEA REGELUI SOARE , Excelsior (18 10 88) orele 9 — 11.30 — 13.45 - 16 — 18.30 — 30.45 , Melodia ,12 06 88). orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.30 29.45 , Gloria 122 44 01) orele 8.45 — 11 — 13.30 — 16 — 18.30 - 20.45. MISIUNEA SUBLOCOTENENTULUI SIPOS : Pacea (31 32 52), orele 15.45 — 18 - 20 orele CĂLĂREȚII: Bucegi (17 05 47) 15 45 — 18 — 20.15. BINECUV1NTAȚI ANIMALELE Sl COPIII : Drumul Sării (31 23 13). orele 15.30 - 17.45 - 20. DRAGOSTE Sl AMENZI : Cringasi (49 21 15), orele 15.30 - 18 - 20.15. TORA I TORA I TORA I : Cotroceni (49 48 48). orele i 15.30 — 19 ; Floreasca (33 29 71) orele — 15.30 — 19. CORNUL DE CAPRA : Vikoru! (11 48 03), orele 15.45 — 18 — 20.15. MANIA GRANDORII : Volga (11 91 26). orele 9 - 11.15 — 13.30 — 15.45 - 18.15 - 20.30 ; Tom.s (21 49 46 orele 9 — 11.15 — 13.30 — 15.45 — 18 — 20.15. Flamura (23 07 40), orele 9 - 11.15 — 13.30 - 16 - 18.15 — 20.30 SORGUL ROSU : Munca (21 50 97). orele 15.30 — 18 - 20.15. FERMA DIN ARIZONA , Mosilor (12 52 93) orele 15.30 - 19. OSCEOLA: Rahova (23 91 00). orele 15.30 - 18 - 20.30. DOAMNA Şl VAGABONDUt i Ponu-Iar (351517) O'ele 14 DACA E MARII, E BEIGIA : Cosmos ,35 19 15), orele 15.30 — 18 — 20.15 , V ran. o-eie 15.30 — 18. i21 39 82). ORIZONT ABRUPT i V-tan o*ele 20.15. NEVĂZUT. NECUNOSCUT : Flacăra (21 35 40). 6O 15.30 — 18 — 20.15. CREIERUL 1 Ano (21 31 86). orele 15.10 - 18 - 20.30. 20 000 DE LEGHE SUB MARI . Progresul 23 94 10). orele 15.30 — 18 — 20.15. PROCESUL UNEI STELE : laromet ,bd. Bucu eștie No nr. 166) orele 15 30 - 17 30 - 19.30. PROSTĂNACUL , orele 10 - 12 — 14 - 16 - 18.15 ! CEI 7 MAGNIFICI : orele 20.30 Cinemateca salo Union (13 49 04) TELEVIZIUNII şi PROGRAMUL I 9 : telex ; 9.05 : Teatru scurt. Jucătorii ele cărţi de N.V. Gogol ; 10 : De vorbă cu gospodinele ; 10.15 : Comentariu la 40 de steme. Judeţul Bihor ; 10.35 : Telenciclopedia ; 11.20 : Drumuri în istorie ; 11.35 . ..Atenţiune pescari" ; 12.15 : Telejurnal; 12.30 : Finala Cupei Davis ; 16.30 : Emisiune în limba germană ; 13.15: Ritm, tinerele, dans ; 19 Arta plastică ; 19.20 : 1001 de seri; 19.30: Telejurnal; 20.05: Teleenciclopedia; 20.50: Mannix; 21.40: Vitamina D... divertisment. Cuv. Stela Popescu, Dem Rădulescu, Octavian Cotescu, Dem Savu, Mihai Fotino, Aurel Giurumia, Ovid Teodorescu, Marius Pepino, Paula Rădulescu, Radu Stoenescu și Puiu CălinelU, Mihaela Mihai, Doina Spătaru, Olimpia Panciu, Mihai Constantinescu, formațiile .,Sincron"" și ,,Phoenix" ; 22.35 : Telejurnal ; 22.50 : Săptămîna sportiva. PROGRAMUL 16.30 :Agenda ; 16.40 : Cîntece șî dansuri populare ; 17.10 : Armonii intime ; 17.35 : Film artistic ..Cînd se aud clopotele". Scenariul și regia Artur Vrdoljak. Cu Boris Buzanciuc. Pavle Vujisic, Boris Dvornîk, Fabijan Soviagovic. *