România Liberă, martie 1973 (Anul 31, nr. 8818-8844)

1973-03-01 / nr. 8818

V Cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la deschiderea lucrărilor Plenarei C. C. al P. C. R. Stimaţi tovarăşi, Plenara Comitetului Central are loc la citeva zile de la îm­plinirea unui sfert de veac de la unul din marile momente ale istoriei noastre revoluţionare : realizarea unităţii organizatorice şi politice a clasei muncitoare şi crearea partidului ei unic, mar­­xist-leninist. Ţinind seam­a de importanţa excepţională pe care a avut-o pentru lupta politică a proletariatului, a întregului nos­tru popor, pentru transformarea revoluţionară a societăţii şi vic­toria socialismului in România, consider potrivit să evocăm acest eveniment, în mod solemn, in cadrul plenarei de astăzi. Crearea Partidului Comunist Român a fost rezultatul unui proces istoric obiectiv, al particu­larităţilor dezvoltării noastre sociale, al luptei revoluţionare a celor ce muncesc din România, al maturizării politico-ideologice a clasei muncitoare şi al creşte­rii rolului ei în viaţa politică a ţării. Lichidarea sciziunii din rindurile mişcării muncitoreşti, realizarea unităţii politice şi or­ganizatorice a proletariatului, crearea unui puternic partid po­litic de avangardă in stare să conducă lupta tuturor celor ce muncesc împotriva exploatării şi asupririi, pentru libertate şi dreptate socială, a fost un vechi deziderat al militanţilor revolu­ţionari, al luptătorilor pentru progres social din România. In­­trind în arena luptelor sociale împotriva regimului burghezo­­moşieresc, clasa muncitoare a simţit încă de la început nevoia de a-şi stringe rindurile şi de a acţiona unită pentru împlinirea misiunii istorice ce-i revenea în crearea noului destin al poporu­lui român. Aspiraţia spre unitate s-a a­­firmat cu deosebită tărie în spe­cial în momentele grele ale lup­tei revoluţionare, în perioadele de înfruntare deschisă cu clase­le exploatatoare, pentru salvgar­darea libertăţilor şi drepturilor vitale ale celor ce muncesc, pen­tru interesele supreme ale na­ţiunii, în numeroase acţiuni de clasă, in marile lupte sociale şi politice împotriva patronilor, a regimului burghezo-moşieresc s-a înfăptuit frontul unic de jos, s-a realizat o colaborare strînsă între comu­nişti şi socialişti, între organi­zaţiile sindicale, pe o platformă politică comună. Această colabo­rare s-a accentuat în preajma celui de-al doilea război mon­dial, în lupta antifascistă, împo­triva dictaturii antonesciene, a înrobirii ţării de către Germania nazistă şi a războiului antisovie­­tic. Lupta împotriva războiului, rezistenţa împotriva politicii fas­ciste a impus dezvoltarea tot mai largă a acţiunilor unite ale miş­cării muncitoreşti, conclucrarea tot mai strînsă a Partidului Co­munist cu Partidul Socialist şi Social-Democrat, în condiţiunile dezvoltării ac­tivităţii revoluţionare, ale luptei patriotice, antifasciste din Ro­mânia, în momentul in care se punea problema unor schimbări radicale, de importanţă istorică în viaţa poporului nostru, cind era la ordinea zilei pregătirea şi organizarea insurecţiei armate naţionale antifasciste in vederea răsturnării dictaturii militare­­faseiste, pentru ieşirea Româ­niei din războiul antisovietic, în­toarcerea armelor împotriva Ger­maniei fasciste şi alăturarea ţării de forţele aliate antifasciste s-a pus cu o deosebită stringenţă realizarea­ mai fermă a unităţii de acţiune a clasei muncitoare. Tocmai această necesitate impe­rioasă a făcut ca în aprilie 1944 să fie realizat Frontul Unic Muncitoresc între Partidul Co­munist Român şi Partidul Social- Democrat, în jurul căruia s-au coalizat apoi, într-un timp ex­trem de scurt, toate forţele de­mocratice, patriotice, antifascis­te ale întregului popor, în ve­derea asaltului decisiv împotri­va dictaturii militaro-fasciste şi a cotropitorilor germani, pentru salvarea naţională. Realizarea acestui front larg, al cărui nucleu l-a constituit clasa muncitoare unită, a fost condiţia sine qua non a victo­riei actului istoric de la 23 Au­gust 1944, premisa eliberării ţării în condiţiile favorabile ale vic­toriilor strălucite obţinute de Armata Sovietică, de celelalte forţe ale coaliţiei antihitleriste. Frontul Unic Muncitoresc a continuat să joace un rol esen­ţial şi în perioada care a urmat eliberării ţării, în unirea efor­turilor clasei muncitoare, ale în­tregului popor pentru participa­rea la războiul antihitlerist, în vederea eliberării totale a Româ­niei şi zdrobirii definitive a Germaniei hitleriste, pentru des­făşurarea victorioasă a marilor bătălii politice în vederea de­mocratizării ţării, înfrîngerii îm­potrivirii claselor exploatatoare şi izolării partidelor politice re­acţionare, pentru cucerirea pu­terii în stat şi transformarea pe cale revoluţionară a societăţii româneşti. In focul acestor lupte aprige s-a întărit şi consolidat tot mai puternic unitatea de ac­ţiune a clasei muncitoare, a co­muniştilor şi social-democraţilor. Această unitate se manifesta atît in marile acţiuni politice de masă care au avut loc în perioa­da respectivă, cit şi în cadrul guvernului democratic instaurat la 6 Martie 1945, în care clasa muncitoare avea rolul conducă­tor. Pe măsura adîncirii procesu­lui revoluţionar, a cuceririi de noi poziţii de către masele popu­lare, de către forţele democrati­ce, a devenit tot mai imperioasă necesitatea realizării unităţii or­ganizatorice şi politice a clasei muncitoare — forţa socială de bază a societăţii. Aceasta con­diţiona însăşi îndeplinirea de către clasa muncitoare a măre­ţului rol pe care era chemată să-l joace în România, rolul de clasă conducătoare în lupta pen­tru lichidarea definitivă a ex­ploatării omului de către om, în marea operă de edificare a noii orînduiri sociale — orînduirea socialistă. Mersul ferm al poporului pe acest drum făcea absolut nece­sară crearea unui partid unic al clasei muncitoare. Ca detașament de avangardă, revoluţionar, ca­pabil să unească în jurul său toate forţele naţiunii in noua pe­rioadă istorică in care avea să intre România. După cum se cunoaşte, în pro­cesul desfăşurării luptei revo­luţionare, al conlucrării dintre partidele comunist şi social-de­mocrat, dintre reprezentanţii a­­cestora, au avut loc largi contac­te şi, în practică,­ s-a trecut la constituirea şi realizarea unor organizaţii politice unice ale cla­sei muncitoare, cu conducere unică. Aceasta s-a concretizat pînă la urmă, într-o hotărîre co­mună a conducerii celor două partide şi în elaborarea unei platforme care a fost dezbătută şi adoptată în cadrul organiza­ţiilor partidelor respective, şi în procesul constituirii, jos, în or­ganizaţiile unice. In aceste condiţiuni a avut loc, la 21 februarie 1948, Congresul de unificare, care a consfinţit de fapt realitatea din ţară, revenin­­du-i sarcina de a proclama în mod public şi solemn unificarea celor două partide într-un partid unic, pe baza concepţiei revo­luţionare materialist-dialectice despre lume şi viaţă, creindu-se astfel partidul unic al clasei muncitoare, căruia i-a revenit sarcina conducerii luptei poporu­lui român de transformare socia­listă a ţării. Aceasta a constituit o măreaţă victorie politică a pro­letariatului, a maselor muncitoa­re din România, care a avut re­percusiuni profunde asupra în­tregii desfăşurări ulterioare a evenimentelor, a luptei pentru înfăptuirea măreţelor transfor­mări revoluţionare. In cei 25 de ani care au trecut de la unificare, partidul nostru şi-a îndeplinit cu cinste misiu­nea pe care şi-a asumat-o în faţa clasei muncitoare, a între­gului nostru popor. Călăuzindu-se neabătut de principiile fundamentale ale teoriei revoluţionare a proleta­riatului, aplicînd în mod creator adevărurile generale ale socia­lismului la condiţiile concrete ale ţării noastre, punînd mai presus de orice interesele vitale ale în­tregului popor, aspiraţiile sale de libertate, dreptate socială, in­dependenţă, bunăstare şi feri­cire, Partidul Comunist Român a desfăşurat o vastă activitate organizatorică, politică şi ideo­logică, asigurînd înfăptuirea, pas cu pas, a ţelurilor refacerii şi modernizării economiei naţiona­le, aşezării ei pe baze socialiste, făuririi relaţiilor socialiste de producţie, organizării întregii societăţi pe principii noi, ridi­cării continue a nivelului de trai material şi cultural al tuturor celor ce muncesc. Convingîn­­du-se prin propria experienţă că politica Partidului Comunist este expresia fidelă a intereselor sale supreme, poporul a urmat neabătut partidul nostru, înfăp­tuind cu devotament şi abnegaţie programul său de zidire a socia­lismului pe pămîntul României. Justeţea politicii partidului este demonstrată în modul cel mai elocvent de marile victorii obţinute în acest sfert de veac de România în toate domeniile vieţii economice şi sociale, de succesele istorice dobindite pe calea progresului şi civilizaţiei noi, socialiste. Luptînd fără preget pentru dezvoltarea patriei, pentru în­florirea multilaterală a societăţii noastre socialiste, Partidul Co­munist Român a dezvoltat şi în­tărit necontenit solidaritatea in­­ternaţionalistă cu celelalte par­tide comuniste şi muncitoreşti, şi-a făcut întotdeauna, cu cinste, datoria de detaşament activ al mişcării comuniste şi muncito­reşti internaţionale. Bucurîndu­­se de sprijinul şi încurajarea ce­lorlalte partide, el şi-a manifestat la rîndu-i sprijinul neprecupeţit faţă de celelalte detaşamente ale clasei muncitoare, faţă de partidele care luptă pentru li­bertate şi progres social, pentru cauza socialismului şi comunis­mului. In acelaşi timp, partidul nostru a dezvoltat larg contacte­le cu celelalte forţe socialiste şi progresiste, cu mişcările de eli­berare naţională, contribuind ac­tiv la întărirea şi dezvoltarea marelui front antiimperialist, în lupta pentru colaborare şi pace in lume. Invăţînd din propria sa expe­rienţă revoluţionară, din vasta experienţă a poporului român, constructor al socialismului, partidul nostru a studiat şi studiază totodată cu atenţie ex­perienţa celorlalte partide, a tuturor popoarelor care făuresc noua orînduire socială, lărgind şi intensificînd colaborarea şi întrajutorarea cu acestea in lupta pentru triumful socialis­mului şi comunismului. Făurirea partidului revoluţio­nar unic al clasei muncitoare din România a reprezentat, pu­tem spune, şi un eveniment important în mişcarea munci­torească internaţională. Româ­nia a fost prima ţară în care s-a realizat fuziunea organiza­torică şi politică a partidelor politice ale clasei muncitoare într-un partid unic, ca rezultat al unui proces istoric obiectiv, al evoluţiei luptei politice de clasă, al dezvoltării sociale, al trecerii la transformarea revo­luţionară a societăţii româneşti pe calea socialismului. Prin o­­riginalitatea căii pe care s-a produs şi a formelor pe care le-a îmbrăcat acest proces de unificare, experienţa clasei muncitoare din România cons­tituie o contribuţie însemnată la îmbogăţirea tezaurului teore­tic şi practic al mişcării comu­niste şi muncitoreşti internaţio­nale. Istoria noastră revoluţionară a demonstrat cu puterea fapte­lor că lichidarea sciziunii şi re­alizarea unităţii politico-organi­­zatorice a clasei muncitoare, crearea unui partid unic — stat major politic de luptă al celor ce muncesc — este o necesitate obiectivă pentru asigurarea vic­toriei, atît în revoluţia socialis­tă, cit şi în opera de edificare a noii orînduiri. Fără un ase­menea partid, unit, înarmat cu ideologia marxist-leninistă, cu cunoaşterea legilor dezvoltării sociale, capabil să unească şi să organizeze forţele poporului, nu este de imaginat înfăptuirea sarcinilor de uriaşă complexita­te pe care le pune transforma­rea revoluţionară a societăţii pe calea socialismului. Partidul Comunist Român, încercat şi călit în nenumărate bătălii revoluţionare de-a lun­gul unei istorii glorioase de peste o jumătate de secol, con­tinuatorul direct al mişcării muncitoreşti revoluţionare, so­cialiste din România, cu o­ ve­chime de aproape un secol, este astăzi mai puternic şi mai unit ca oricind. Inmănunchind in rindurile sale aproape 2 300 000 din cei mai buni fii ai ţârii — muncitori, ţărani şi intelectuali, oameni ai muncii de diferite naţionalităţi şi din toate gene­raţiile, bărbaţi şi femei — par­tidul nostru îşi îndeplineşte cu cinste rolul de forţă politică conducătoare a întregii societăţi româneşti. Acum, când evocăm împlini­rea a 25 de ani de la crearea partidului revoluţionar unic al clasei muncitoare din România, este bine să subliniem învăţă­mintele principale pe care le oferă bogata experienţă de lup­tă a comuniştilor români şi de care depinde continuarea cu succes a transformării revoluţio­nare a societăţii româneşti, cu­cerirea de noi şi noi victorii, pe drumul măreţ al socialismu­lui şi comunismului. Principala concluzie care se desprinde din această experienţă este că ma­rile aspiraţii de libertate şi fe­ricire ale poporului se pot rea­liza numai în condiţiile în care clasa muncitoare—clasa cea mai avansată a societăţii — îşi stringe rindurile, acţionează unită în lupta revoluţionară şi în fruntea ei se găseşte un partid puternic, înarmat cu con­cepţia ştiinţifică a materialis­mului dialectic şi istoric, strîns legat de mase, de popor, expo­nent fidel al intereselor funda­mentale ale celor ce muncesc, ale întregii naţiuni. (Vii aplau­ze). Iată de ce este necesar să fa­cem totul, şi de acum înainte, pentru întărirea continuă a partidului nostru, pentru ci­mentarea unităţii sale de mono­lit, pentru ridicarea nivelului său politic şi ideologic şi inten­sificarea activităţii sale organi­zatorice. Este necesar să acţio­năm şi în continuare cu cea mai mare răspundere pentru a­­sigurarea unei linii politice jus­te a partidului nostru, elaborată pe baza aplicării creatoare a legităţilor generale la condiţiile concrete ale fiecărei etape is­torice de dezvoltare a ţării noastre. întărirea continuă a partidu­lui cere, de asemenea, promo­varea cu tot mai multă consec­venţă în viaţa de fiecare zi a principiilor muncii colective, dezvoltarea democraţiei de par­tid, creşterea spiritului critic şi autocritic, a răspunderii în muncă a fiecărui activist şi membru de partid, dezbaterea tuturor problemelor cu masa activiştilor şi membrilor de par­tid, sporirea forţei combative şi eficienţei fiecărei organizaţii a partidului nostru în cadrul colec­tivului în care îşi desfăşoară activitatea, promovarea cu cu­raj în întreaga viaţă socială a noului, a tot ceea ce contribuie la accelerarea mersului înainte (Continuare in pap. a 3-a) o Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE PLENARA COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Miercuri, 28 februarie 1973, au început lucrările Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Deschizînd lucrările şedinţei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R., a propus următoarea ordine de zi, care a fost adoptată în unanimitate : 1. Informări privind aplicarea măsurilor stabilite de Plenara C. C. al P.C.R. din no­iembrie 1972, referitoare la pregătirea con­diţiilor necesare îndeplinirii şi depăşirii pla­nului pe 1973. Vor prezenta informări: Con­siliul de Miniştri, Secretariatul C. C. al P.C.R., precum şi o serie de ministere şi comitete judeţene de partid. 2. Proiectul de Lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Su­prem al Dezvoltării Economice şi Sociale a României. 3. Proiectul de Lege cu privire la înfiin­ţarea, organizarea şi funcţionarea Curţii Su­perioare de Control Financiar. 4. Proiectul de Decret privind înfiinţarea şi funcţionarea Consiliului pentru proble­mele organizării economico-sociale. 5. Propuneri de modificare a Legii nr. 9/1968 pentru dezvoltarea construcţiei de locuinţe, vînzarea de locuinţe din fondul de stat către populaţie şi construirea de case proprietate personală de odihnă sau turism. 6. Propuneri de modificare a Legii nr. 10/1968 privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi. 7. Proiect de Hotărîre cu privire la îmbu­nătăţirea organizării şi retribuirii muncii în agricultură. 8. Măsuri privind reducerea numărului cadrelor de conducere şi îmbunătăţirea structurii organizatorice la ministere, cen­trale şi organizaţii economice. 9. Proiectul de Hotărîre cu privire la dez­voltarea continuă a educaţiei fizice şi spor­tului ; informare cu privire la principalele concluzii asupra activităţii de educaţie fizică şi sport. 10. Informare cu privire la activitatea in­ternaţională desfăşurată de Partidul Comu­nist Român şi statul român în anul 1972. Prezintă informări Secretariatul C. C. al P.C.R. şi Consiliul de Miniştri. Potrivit hotărîrii plenarei din noiembrie 1972, reconfirmată şi de actuala plenară, la lucrări participă ca invitaţi , membrii gu­vernului şi conducători ai organelor centrale de stat şi obşteşti ; secretarii pentru pro­blemele economice ai comitetelor judeţene de partid; prim-vicepreşedinţii consiliilor populare judeţene; directori ai centralelor economice ; directori şi secretari ai comite­telor de partid din mari întreprinderi in­dustriale ; directori ai institutelor de cerce­tări şi proiectări ; directori ai întreprinderi­lor de comerţ exterior; redactori-şefi ai presei centrale. Problemele supuse spre dezbatere Plena­rei au fost analizate şi de următoarele co­misii permanente ale Comitetului Central al P.C.R.: Comisia pentru problemele eco­nomice ; Comisia pentru problemele muncii organizatorice, de cadre, activităţii organe­lor de stat şi formelor obşteşti de partici­pare a maselor la conducerea societăţii; Comisia pentru problemele de agricultură, silvicultură şi industria alimentară ; Comi­sia pentru relaţii internaţionale. In legătură cu împlinirea unui sfert de veac de la realizarea unităţii organizatorice şi politice a clasei muncitoare din România, Comitetul Central a consacrat şedinţa ple­nară de ieri sărbătoririi solemne a acestui eveniment de însemnătate istorică pentru edificarea socialismului în ţara noastră. în acest cadru, a luat cuvîntul tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Parti­dului Comunist Român. Plenara Comitetului Central îşi continuă lucrările joi, 1 martie. Joi 1 martie 1973 STAREA VREMII Harta fenomenelor meteorologice probabile. Amănunte In pag. a 3-a Plenara Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste Miercuri, 28 februarie 1973 a avut loc Plenara Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socia­liste prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R., preşedintele Consiliu­lui Naţional al F.U.S. Plenara a dezbătut şi aprobat hotărîrea pri­vind perfecţionarea activităţii şi creşterea rolului consiliilor Frontului Unităţii Socialiste în viaţa social-economică a ţării. Hotărîrea adoptată va fi dată publicităţii. Plenara a aprobat cererile de aderare la Fron­tul Unităţii Socialiste a Consiliului Naţional pen­tru Apărarea Păcii, Asociaţiei generale a vînăto­­rilor şi pescarilor sportivi şi Asociaţiei crescă­torilor de albine. Ca urmare a modificărilor în conducerea unor organizaţii care alcătuiesc Frontul Unităţii Socia­liste, pe baza recomandărilor făcute de organiza­ţiile respective, plenara a aprobat următoarele schimbări în componenţa Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste şi a Biroului Execu­tiv . Au fost cooptaţi ca membri ai Consiliului Na­ţional următorii tovarăşi : Dumitru Bălan, pre­şedintele Consiliului judeţean Brăila al Frontului Unităţii Socialiste, Ştefan Mocuţa, preşedintele Consiliului judeţean Cluj al Frontului Unităţii So­cialiste, Iulian Ploştinaru, preşedintele Consiliu­lui judeţean Mehedinţi al Frontului Unităţii So­cialiste, Ion Catrinescu, preşedintele Consiliului judeţean Prahova al Frontului Unităţii Socialiste, Aldea Militaru, preşedintele Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie, Corneliu Mănescu, preşedintele Grupului român al Uniu­nii Interparlamentare.­­ Plenara a hotărît eliberarea tovarăşilor Mie Alexe, Dan Marţian, Gheorghe Petrescu şi Mîu Dobrescu din Biroul Executiv, care au primit alte sarcini.­­ Tovarăşul Mihai Dalea a fost eliberat din funcţia de secretar al Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, în urma alegerii sale ca preşedinte al Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România.­­ Plenara a ales în Biroul Executiv pe următo­rii tovarăşi : Florian Dănălache,­­ preşedintele UCECOM, Oliviu Rusu, preşedintele Consiliului Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor, Aurel Duca, şeful Secţiei propagandă a C.C. al P.C.R., Corne­liu Mănescu şi Aldea Militaru­­­Avînd în vedere aderarea la Frontul Unităţii Socialiste a Comitetului Naţional pentru Apăra­rea Păcii, Asociaţiei generale a vînătorilor şi pes­carilor sportivi şi Asociaţiei crescătorilor de al­bine, plenara a hotărît ca reprezentanţii acestor organizaţii - tovarăşii Sanda Rangheţ, secretar al CNAP, Tiţă Florea, preşedintele AGVPS, şi Viaceslav Harnar, preşedintele ACA, să fie coop­taţi în Consiliul Naţional şi aleşi in Biroul Execu­tiv.­­ Tovarăşul Corneliu Mănescu a fost ales în funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste. La discuţii, în cadrul Plenarei, au participat to­varăşii Ion Ichim, preşedintele Consiliului munici­pal Bacău al FUS. Ludovic Fazekaş, preşedintele Consiliului judeţean Harghita al FUS, Eleonora Mărculescu, membră a Biroului Executiv al Consi­liului judeţean Galaţi al FUS, preşedinta Comite­tului judeţean al femeilor, Marin Enache, preşe­dintele Consiliului FUS al sectorului III din muni­cipiul Bucureşti, Constantin Drăgoescu, membru al Biroului Executiv al Consiliului judeţean Gorj al FNS. In încheierea dezbaterilor, a luat cuvîntul to­varăşul NICOLAE CEAUŞESCU. Cuvîntul lo Nicolae Ceauşescu la Plenara Consiliului Naţional al Frontului Unită După cum este cunoscut, de la constituirea Frontului U­­nităţii Socialiste au fost luate un şir de măsuri în vederea lărgirii atribuţiilor organisme­lor sale, astfel incit consiliile Frontului să-şi poată îndeplini în condiţiuni cit mai bune ro­lul şi sarcinile ce le revin în viaţa noastră socială şi politică. S-au obţinut, desigur, o se­rie de rezultate bune în acti­vitatea desfăşurată de F­ U.S. Dar, trebuie să spunem des­chis că aceste rezultate nu sunt încă pe măsura aşteptărilor şi a posibilităţilor pe care le au consiliile Frontului Unităţii Socialiste. Consiliile reuşesc încă în insuficientă măsură să coordoneze şi să unească efor­turile tuturor organizaţiilor componente. Din această cauză există încă multe paralelisme, se desfăşoară aceleaşi activităţi pe diferite linii, în timp ce unele probleme rănim neso­­luţionate. De aceea, în proiec­tul de hotărîre prezentat ple­narei Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste se are în vedere lărgirea în conti­nuare a atribuţiilor şi creşte­rea rolului Consiliului Naţi­onal, al Consiliilor Frontului Unităţii Socialiste de la toate nivelele. In primul rînd, se are în vedere creşterea acestui rol în direcţia coordonării, pe diferite domenii, activităţii desfăşurate de organizaţiile componente ale Frontului. In momentul de faţă trebuie să punem în deosebi accentul pe soluţionarea unor probleme obşteşti, a unor probleme edi­litare, a problemelor legate de ridicarea nivelului de trai. Se impune o folosire mai bună a forţelor organizaţiilor compo­nente pentru înfăptuirea pro­gramului trasat de Conferinţa Naţională a partidului în ve­derea dezvoltării generale a e­­conomiei şi ridicării bunăstării materiale şi spirituale a oameni­lor muncii. în al doilea rînd, se are în vedere o mai bună coordonare a controlului obştesc. Există a­­cum, în această privinţă, o ho­tărîre, s-au constituit şi comisii care şi-au început activitatea. Probabil, în cursul acestui an va trebui să facem o analiză a rezultatelor obţinute în această privinţă, stabilind ce trebuie făcut în continuare pentru ca organismele din domeniul con­trolului obştesc să-şi îndepli­nească în mai bune condiţiuni rolul pe care-l au. Punem un accent deosebit pe coordonarea activităţii educative şi culturale de masă, ţinind sea­ma că, practic, toate organisme­le şi organizaţiile din cadrul Frontului Unităţii Socialiste au astfel de preocupări, desfăşoa­ră, într-un fel sau altul, activi­tatea în acest domeniu. Este de înţeles că pentru a ridica efici­enţa activităţii educative, în concordaţă cu hotăririle Plenarei Comitetului Central din noiem­brie 1971, este necesar să coor­donăm mai bine şi să unim, pe baza unui program unitar, e­­forturile tuturor factorilor care concură la formarea omului nou, la lărgirea orizontului ge­neral de cunoaștere al poporu­lui nostru. Consider că ace­asta trebuie să constituie o preocu­pare mult mai accentuată decit pînă acum a consiliilor Frontu­lui Unităţii Socialiste, inclusiv a Biroului executiv al Consiliu­lui Naţional. De altfel, există şi o comisie în această privinţă — comisia pentru răspindirea şti­inţei şi culturii — şi va trebui realmente să dăm un impuls mai puternic acestei activităţi de primă importanţă pentru Frontul Unităţii Socialiste. In această privinţă aş dori să menţionez necesitatea ca Consi­liul Naţional, organizaţiile Frontului Unităţii Socialiste să coordoneze efectiv activitatea educativă care se desfăşoară pe teritoriul lor, indiferent de cei care o organizează. Frontul Unităţii Socialiste trebuie să iniţieze ci­ mai multe ase­menea acţiuni, întîlniri şi dez­bateri, care să se desfăşoare sub conducerea consiliilor sau dacă au loc in fabrică, sub conducerea organizaţiilor de partid, a sindi­catelor. In acest sens aş ruga să se aducă completări şi hotărîrii plenarei privind partea ce se o­­cupă de sarcinile în coordonarea şi conducerea acestor activităţi. De asemenea, în hotărîre se prevede trecerea la constituirea în sate a organizaţiilor Frontului Unităţii Socialiste. Este un lucru bun. Aceasta va trebui să ducă la o mai bună organizare şi uni­re a eforturilor ţărănimii noas­tre în activitatea de dezvoltare a agriculturii, în activitatea po­litică, în ridicarea nivelului de cunoştinţe agricole, politice şi ştiinţifice ale ţărănimii noastre. Am pornit de la ideea ca aces­te or­ganizaţii să-şi aleagă direct conducerea, să-şi desemneze re­prezentanţii în consiliul comu­nal care se creează de acum pe baza reprezentării. Acolo va tre­bui să fie prezenţi şi secretarul de partid, cel de la organizaţia de tineret, reprezentanţii altor organizaţii. Deci în această di­recţie să aducem îmbunătăţirile corespunzătoare. Ne gîndim ca Consiliul Naţio­nal al Frontului Unităţii Socia­liste, care întreţine de pe acum relaţii internaţionale largi cu un foarte mare număr de organiza­ţii politice şi mişcări de elibera­re naţională, să aibă un rol mai mare şi în coordonarea activită­ţii externe a diferitelor organis­me componente. In felul acesta se vor evita diferite manifestări de paralelism şi suprapunere. In realizarea orientării generale a activităţii de lărgire a contactelor internaţionale, de dezvoltare a colaborării cu diferite organiză­rii şi partide politice, cu mişcă­rile de eliberare naţională. Con­siliul Naţional al Frontului Uni­tăţii Socialiste trebuie să joace un rol mai important. El trebuie să acţioneze pentru îndrumarea şi coordonarea activităţii, inclu­siv a societăţilor sau asociaţiilor de prietenie al căror număr, de pe acum destul de mare, va crește. Aș propune să se com­pleteze hotărîrea cu un punct, sau un articol suplimentar, care să se refere la această problemă. Iată, tovarăși, cîteva chesti­uni pe care propun să le inclu­dem în hotărîrea pe care o dez­batem acum. Consider că adop­­tînd hotărîrea cu completările pe care le-am propus, vom crea un cadru organizatoric mai a­­decvat îndeplinirii sarcinilor ce revin Frontului Unităţii Socia­liste. Va trebui să punem în faţa Biroului Executiv sarcina de a întocmi un program de lucru al Consiliului Naţional. In cadrul Consiliului să realizăm schim­buri de păreri asupra unor pro­­cemte să ascultăm informări, să discutăm împreună cum să rea­­­ lizăm sarcinile. Ne gîndim, tot­odată, să pregătim Conferinţa Naţională care, probabil va a­­vea loc spre sfîrşitul acestui an sau la începutul anului vii­tor. Pînă atunci să clarificăm mai bine problemele activităţii Frontului Unităţii Socialiste, care cuprinde în rindurile sale toate organizaţiile din ţara noastră, pentru a realiza o mai bună coordonare a diferitelor sectoare de activitate. Iată considerentele mele pe marginea acestui proiect de ho­tărâre pe care, cu completările pe care le-am făcut, aș propu­ne să fie adoptat.

Next