România Liberă, aprilie 1973 (Anul 31, nr. 8845-8869)
1973-04-01 / nr. 8845
Pagina a 3-a — 1 aprilie 1973 CRONICA POETICA O POEZIE A GERMENILOR VIEŢII Poeţii senzitivi şi subtili aplică de obicei lumii o percepţie de interior unde meandrele iaginilor şi cuvintelor se reîntîlnesc şi se întretaie, într-un climat autogen, unde ele pot răsădi şi înflori din ce în ce mai corpulente şi mai consistente, dar mereu într-un spaţiu limitat. Surpriza lirică a lui Liviu Călin („Suflet în spaţiu") constă intr-un proces contrariuin ieşirea la aer descins, in păşirea sufletului în marele spaţiu, fără a se pulveriza şi dispersa, aşa cum germenii vieţii nu pot fi pulverizaţi şi dispersaţi, ci numai liberaţi in cosmos, in rustica natură, In lume. Secretul coagulării lor ramme nepătruns. Cultura propriu zisă lutî ajîită a lămuri acest proces, care nu e deloc pur psihologic, ci sensibil şi temperamental, adică ireductibil la analiză, efectiv şi spontan. Sufletul îşi găseşte de la sine canalele pe care, ca izvorul, se strecoară şi se mişcă, golfurile mai mari sau mai mici în care se strânge, norii în care se evaporează şi întruchipează. Rezultă că acest intimism în lumea largă, e încărcat de multă prospeţime, ca francescanele „fratele soare şi sora lună“. Liviu Călin spune : „Arborii stau cu sute de ramuri / spre soare, / aşteptînd surisul anotimpului, păsările calcă mărunt pe nisipul aleilor / ocolind cu mersul lor înstelat / cîinele Care doarme în iarpa dinţii / şi tresare din cind In cînd, / atras de mina luminii / pe gitul cu blana subţiată dă Vînturi“. (De rerum natură). Dacă în versurile de mai sus, totul apare ca un tablou obiectiv, în altele ni se dezvăluie direct originea subiectivă, la fel de pură în cufundarea ei în lumea silvană : „Alergi ca o iederă / în jurul copacului înalt, / Mă priveşti printre ramuri / şi eu mă ascund / lăsindu-ţi doar arbra subţire, f ecou în pădurea din cimp. / Numele e o frunză, / trupul e o creangă sonoră, / care te aş- Dragoş Vrânceanu teaptă demult“ (Jocuri în pădure). Alteori poetul prinde, in acest spectacol etern, imobil şi monumental, curgerea subtilă şi consumatoare a timpului : „Ca o vulpe ora trece / prin vinele mele / şi trupul rămîne mai slab / cu un gînd“ (Carpe diem). Dar viaţa spaţiului trece printr-o cutie de rezonanţă, care o amplifică, pînâ in cele mai îndepărtate sunete, printr-un fel de suprasenzitivitate, avînd efectul unui microscop acustic : ,,De prea departe, sunetele vin clipă cu clipă / sute şi mii de suliţe bine ascuţite" (De prea departe). Aici senzaţiile ajung la un paroxism, care dezvăluie structură nervoasă acută a poetului , sunetele devin „suliţe bine ascuţite“. Iată deci cum placida natură nu mai este un unguent, un calmant romantic, ci poate deveni o sursă de frenezie, fără a ieşi însă din ea însăşi ! „Sunetele continuă să ardă din urechile mele de ceară“. Poetul, care poate fi numit un campion al sensibilităţii, trăieşte un neopatriarhalism care a căpătat stigmatele structurii psihice moderne. Natura citadină a antenelor de inspiraţie ale lui Liviu Călin, aplicată prin contrapunct şi prin preferinţă universului campestru, realizează o antinomie vitală. San Francisco trece la Proust şi viceversa Spaţiul e viu în întregimea lui, e pătruns de un curent continuu, plin de fineţe capilară şi in acelaşi timp cufundat îrntr-un climat mitologic discret, prins în declanşările lui iniţiale. Şi totuşi — aşa cum am spus —poetul nu este deloc un spirit analitic. El rămîne subtil panteistic. Panteismul lui este aproape un panteism tehnic, dacă ultimul cuvînt s-ar putea aplica procedeurilor de identificare a germenilor vieţii oriunde ei sunt reperabili sub cerul liber. Fireşte că Liviu Călin rămîne un poet tipic al timpului său. Uneori descoperim in versurile sale şi aripile, care flutură, ale zeiţei introspecţîunii, ale dedublării interiorizante, de care noi nu putem să mai scăpăm azi. Dar cît de concret şi plastic se structurează această pornire ! „Numele meu va creşte ( la prima iluzie / cinci din văile ascunse / urca-va gindul pădurii / care se face nor. / Numele meu atunci / fulgeră pe stejarul uscat / şi vor ieşi, / din scorburi, / prin zăpadă, / ciupercile roşii, / pantofii copilăriei“ (Ipoteză). Inferioritatea este substanţială în această poezie, aşa cum ea se simte, substătătoare, copleşitoare, în toate versurile, implicind şi o viziune autobiografică. Dar deasupra acestei poezii, stă coroană veşnică a selizaţiei naturii, ca „natura naturata“ şi ca „natura naturans“ — garanţie permanentă a surselor şi izvoarelor lirice şi, mai mult, a temeliilor visului. Intre creativ şi existenţial, Liviu Călin optează pentru a doua ipostază şi ne-o spune în mod explicit : „Treci cîntec, treci aripă la adăpost / iarna îşi mină cum vrea darabana /. Visul are lunile lui de post / cind nu vrea să-i tremure pana / zborului printre arbori şi stele ; / taci cîntec, taci aripă cîteva luni / cînd nu aveţi vreme de ea şi de ele. / In clopote ard limbi de furtuni“. Amplificarea senzaţiei („în clopote ard limbi de furtuni“) rămîne, în primul rînd, un apanaj al visului, adică al existenţei. Poezia este, orice s-ar spune, o ancilla vitae. Dacă lirismul — fie opulent, fie subtil — este funcţia tipică a liricii, oricâte circumvoluţiuni abstractoide ar încerca să parcurgă (ţintind la urma urmei acelaşi obiectiv), art poet de structura şi poziţia pe care a atins-o în acest volum Liviu Călin, se aşează de la sine în zona centrală de densitate a mișcării noastre poetice de azi. Expoziţia de pictură şi grafică din R. P. Chineză O amplă expoziţie de pictură şi grafică din Republica Populară Chineză este deschisă la sala Dalles Mărturie fidelă a momentelor de construcţie a noii societăţi chineze expoziţia marchează extinderea schimburilor culturale între cele două ţări Ea completează imaginea pe rare publicul român şi-a făcut-o despre arta Chinei cu ocazia expoziţiei de artă decorativă ,deschisă cu doi ani in urmă în sala TîrgulUi de mostre din parcul Herăstrău. Subordonate scopului evident de a înregistra si fixa evenimentele si realizările ce constituie viaţa poporului chinez, operele expuse evoluează în cadrul unei permanente atenţii la realitate. La nivelul constituirii imaginii intervin deosebiri sensibile între două mari direcţii, între două modalităţi de creaţie diferite ca esenţă dar care converg ca scop I una legată mai strîns de tradiţie, de un tip de spiritualitate specific, cealaltă, mai direct angajată in evenimentul social, recurgînd la capacitatea de materializare optică a unui tip de figurare contemporan In cazul pictorilor de factură tradiţională ca O Dzuo Ten — Şoimul săgetează văzduhul, iao Gin Iun Fan ZIn Sian şi Lu Ku Fun — Recoltă bună Re bambus. Cien Cian Min — O nouă înfăţişare prosperă. Sin Sian. Sun Wen Zî şi Iu Min — Canalul San lang. Cin Zun Ci — Primăvara în munţi şi pe lac. Mai lua Silun — Sălina de pe litoralul mării etc. actul creator este reflexul emoţiei declanşate de trăirea comunicării cu universul, în care Viaţa omenească se Integrează calm şi firesc. Secvenţele reţinute au o acuitate de înregistrare care Ie subliniază egalitatea de importanţă ca elemente ale realităţii dar sunt, în acelaşi timp, subordonate unei atmosfere generale Mari spaţii goale se distanţează desemnînd prezenţa unei realităţi infinite ce se lasă percepută Parţial fără ca astfel să î se altereze esenţa unică Elementele efortului cotidian amănuntele peisajului modern, utilajele complicate, mulţimea de personaje active, sunt absorbite în acest climat care primeşte dimensiunea perenităţii. Cu cealaltă direcţie, ilustrată bogat de pictori şi graficieni ca Li Su Ciuan şi Du Pu — După ieşirea la pensie. Gen Gian Tao Sin De. Ma I-Kuan — Patrulare nocturnă. Cian Zi Jen — Echipă medicală în mijlocul populaţiei, Ten Sun — O nouă primăvară la ICnan. Ma Ceh Sian — Şcoală elementară ambulantă etc. ne aflăm In faţa Umei interpretări a datelor exterioare pe baza unui sistem perspectiva] In care spaţiul este definit raţional, ca act de instaurare a dimensiunii Umane şi ca fundal pentru descrierea acţiunilor şi obiectelor menite să declanşeze emoţii în primul rînd revoluţionare Retorica gesturilor, simbolismul direct al acţiunilor reprezentate selecţionate ca exemplare demonstrează eforturile de concretizare a unei iconografii mobilizatoare, exaltarea unor mituri sociale , al muncii, al sacrificiului etc. Culorile, în general luminoase, şi păstrînd prospeţimea şi gustul pentru strălucire vădit în arta decorativă a Chinei subliniază caracterul festiv al evenimentelor. Expoziţia de la Sala Dalles are meritul de a dezvolta interesul pentru realizările culturii chineze contemporane şi de a da o imagine explicită a bogatei sale evoluţii. Alexandra Titu Personaje din lemn care... trăiesc La cei 72 de ani ai săi,, fostul strungar şi actualul pensionar Constantin Vasilescu este renumit prin meşteşugul său de a ciopli lemnul. Mărturie a recunoaşterii talentului său stau cele trei premii primite cu prilejul bienalelor de arte plastice din 1965, 1969 şi 1971, la Expoziţia republicană de artă plastică a artiştilor amatori din 1971 şi succesul de care s-au bucurat exponatele sale in Japonia, Elveţia şi Italia. Expoziţia de sculptură in lemn, deschisă la Ploieşti recent, şi care poartă numele septuagenarului, înfăţişează publicului eroii ,,Amintirilor din copilărie" ale lui Creangă, — Nică a lui Ştefan a Petrei, calul bălan, mătuşa Marioara etc. — aceştia fiind imortalităţi in lemn In mişcările şi trăsăturile lor caracteristice. Al doilea ciclu al expoziţiei prezintă „Meseriaşii de altădată" — plăpumari, cizmari, croitori etc. —, iar ultimul ciclu se poartă un „Bucureştii de altădată* mfiţisti sacagiul, lampa glii, tramvaiul cu cai. Artistul amator expune şi o bogată panoplie de măşti, executate tot din lemn. (AV. MIHAI - coresp. R.I.). Note şi contra note Două realităţi? Dinu Săraru Intr-o convorbire recentă cu Paul Everac — transmisă şi de Televiziune — cunoscutul dramaturg, preocupat, cum bine se Ştie, de ideea actualităţii, căreia i s-a consacrat cu o nobilă consecvenţă, îmi făcea mărturisirea că despre conceptul de actualitate ii place să vorbească nu teoretic, ci reconstituind universul peregrinărilor sale din ultima vreme : Combinatul siderurgic de la Galaţi, Minele de la Uricani, Uzinele de vagoane de la Arad. Memoria scriitorului era suprasolicitată de faptele de viaţă pe care el le selectase ambiţios şi exigent, dar aproape neputincios in faţa avalanşei lor, contagiat fiind de sănătatea şi robusteţea acestor fapte care îl inoculaseră cu ardenţa lor şi culorile lor şi complexitatea lor şi amestecul acela unic de dramatic şi senin, care defineşte viaţa adevărată şi întreaga convorbire cu el a stat ■sW sprjina preferic fascinante a realităţii imediate. O piesă nouă îşi contura profilul pe masa dramaturgului care şi experimenta, cu acest prilej, inculcarea în ţesătura dramei a faptului de viaţă extras direct din realitate şi ,paginat“ un anume relaţii determining conflictul şi sensul acestuia. Ideea mi s-a părut interesantă, deşi, cum zicea şi dramaturgul, nu e chiar atit de flauă, fiind cunoscută din aşanumitul teatru document — atit de elogiat de criticii noştri şi atit de des apelat chiar de unii dramaturgi dar nepracticat de mai nimeni, din nefericire, pentru că, altfel, teoretic nu suferim de declaraţii. Aşadar, o piesă cu fapte de viaţă autentice, petrecute, de pildă, la Uzina de vagoane din Arad — cu documente, deci, autentice, mărturisind temperatura şi pulsul realităţii socialiste actuale din România. Nu pot să nu salut acest „curaj“, de a abandona fabulaţia în favoarea adevărului realităţii, greu, imposibil aproape de egalat de către fantezie. Dar, în acelaşi timp, nu pot să nu constat, ca şi alţi cititori, cit de străine dă acest adevăr al realităţii noastre imediate. Capabile să reverbereze semnificaţii filosofice cu o putere generalizatoare excepţională, cit de străine de acest adevăr sint atitea din prozele, nuvele sau romane, care apar incă în editurile noastre si care se petrec intr-imn teritoriu al nimănui. Universuri stihiate, dialoguri - o.." ri ri, ••!, ,ti . , y" .v imetafizico-angoasate, descripţii ale unor stări de hiatusuri psihologizante, peisagii bolnăvicios colorate, linii logice întrerupte aberant, o lume traumatizată, şi, uneori, chiar un limbaj onomatopeic îngrijorător., Două realităţi ? E, cred, momentul ca şi criticii, şi editorii, şi Cititorii să găsească, totuşi, un limbaj comun. »"T li HÉl I lllMÍhíÍNIIiiÍMWHái"^l<lrthlliMwiasiilMiMillliiiaBIÉÍÍiÉÍMMMÍsáÉMÍsiwMifaSC rm:- . V- si Jâ 4 ......... ... . 0 . .. .... / - ... ' In imaginea de mai sus, fotoreporterul nostru Nicu Vasile a surprins o explozie. în citeva puncte militarii au trebuit să facă breșe in drum pentru ca apele Siretului să se retragă mai repede in matcă. Digul de apărare al sotului Podoleni a fost construit in câteva zile. Pămintul s-atransportat cu tocte, mijloacele posibile, chiar şi cu găleţi şi cqflifl.rAcumj Coomenii vegheciză. Locurile unde op a Birlodului rtfcStrSa" sa ”s infiltreze sint consolidate. Este primul an cind apele riului n-au pătruns in sat. rg . Peste drumul ce leagă comuna Barcsa de satul Podoleni sint acum patru metri de apă. Pentru a putea ajunge la școală, elevii sunt transportați cu bărcile. Programul se desfășoară normal. COTIDIENE • COTIDIENE Nici 10 luni n-ajung? In iunie 1972, un invalid din Cluj a dat două proteze la reparat , la întreprinderea de produse ortopedice şi proteze — seefia Cluj. Le-a dat la reparat fiindcă fără-ndoială avea nevoie de ele şi încă cit mai repede cu putinţă. Ei bine, „putinţa" salariaţilor secţiei respective a fost atit de... rapidă Incit, nici ptnă azi, adică după 10 luni, protezele nu sunt gata. Şi nu e vorba de nişte simple obiecte, ci de Sănătatea unui om care, fără ele, este imobilizat. (P.M.R.). S-a furat un tractor Nemaiavînd ţigări la el, tractoristul de la I.M.T. Brăila a coborit de pe tractor, fără să oprească motorul și a intrat intr-un bufet să-şi cumpere tipări. La întoarcere Insă — la tractorul de unde nu-i ! După două zile de căutări, tractorul il-Br-270 a fost găsit răsturnat In şanţ, între localităţile Cazasu şi Mărtăceşti. Cum ajunsese acolo ? Fusesecondusă de Victor Gârbă care, ieşind din acelaşi bufet şi văzînd tractorul, s-a urcat la volan şi a pornit-o. Cum nu avea nici permis de conducere dar în schimb avea surplus de alcool, a luat-o raznă pe străzi, ieşind in şoseaua naţională şi, la aproximativ 9 kilometri de Brăila, s-a răsturnat un lanţ cu tractor cu tot. El a scăpat de răni ca prin minune — dar nu şi de... consecinţe. Pentru avaria tractorului va trebui să plătească 6.009 lei, iar pentru furt, conducere fără permis şi sub influenţa băuturii — conform hotărîrii judecătoreşti. (V. CHIURTU — coresp. R.l.). Apăraţi pădurile de foc In ultimul timp, pe teritoriu! ţării s-au produs mai multe incendii In păduri — doar in ziua de 30 martie in judeţele Gorj Maramureş, Bihor, Hunedoara, Timiş, Arad au izbucnit opt asemenea incendii. In marea majoritate, caută lor a fost neglijenţa. De aceea, Comandamentul pompierilor atrage atenţii tuturor cetăţenilor să respecte cu studieţe regulamentul de prevenire a incendiilor. Toţi cei care circulă prin păduri să nu fumeze, şi să nu aprindă focul in pădure decit in locurile stabilite şi amenajate de organele silvice. De asemenea, să nu se părăsească, lotul in care a fost folosita sursa de foc înainte ca ea să fi fost stinsă complet şi să nu fie lăsaţi copiii să se joace, în păduri şi in împrejurimile lor, cu focul. Un text redactat de Luther In arhivele vicariatului $tib din Timişoara, a fost descoperit un text original redactat de Luther, in 1532, la Wittemberg In Cele 28 de■ pagini ale lucrării se vorbeşte cu înţelepciune populară despre război $t pace, despre cauzele bolilor, despre ptinea cea de toate zilele — textul fiind presărat cu proverbe, zicători și pilde populare care fac lectura și foarte atractivă. (I. MEDDIA — coresp. R.I.). Rubrică redactată de Pia Radulescu La 21 kilometri de Galaţi, în direcţia Tecuciului, Siretul a rupt malurile. Pe grindurile mai înalte, neinundate, vulpile au încheiat pace cu iepurii. Locuitorii din comuna Branişte s-au înconjurat de diguri. Tot de aici porneşte un drum către punctul de agrement Spahiu. Il ghiceşti doar după pomii plantaţi pe margine. Drumul împiedică , insă scurgerea apelor. Trebuie rupt din loc in loc. Sub conducerea lt. colonelului , Nicolae Tătaru şi a maistrului militar d. l-a Gherasim Mărturiseanu, cîţiva oameni sparg şoseaua. Se sapă gropi adinei în apă, apoi cu dinamită se „aranjează“ explozia. „Arde...“ Circulaţia se întrerupe pe o porţiune mare. Toţi sunt la adăpost. Apoi , apele ţîşnesc către vale. Se reiauoperaţiile. Altă explozie. Apa curge mai repede „Ştiţi că totuşi e periculos ? După ce dai foc fitilului trebuie să urci în barcă şi să ajung la mal. Dacă se întîmplă Ceva ?‘ Nu s-a întîmplat nimic. De trei zile drumul este dinamitat. Cele 1 800 hi inundate în zone comunei Branişte trebuie scoase la lumină mai repede... Eugen Sasu ,şi a Siretului a/Románia libera" IERI, LA IAŞI Incercind parcă să şteargă singur ultimele răbufniri ale iernii, soarele dogoreşte deasupre Iaşului ca în miezul verii. Aici au fost afectate şi evacuate din pricina alunecărilor de teren IXg imobile. Alte 66 sunt încă sub observaţie in cartierele Brinduşa, Alpineţ, Galata, Simion Bărnuţiu şi C.A. Rosetti. Mergem în cartierul Rînduşa, unde au avut loc alunecări. Vorbim cu Vasile Dima, tehnician la Consiliul popular al municipiului. Ne aratăm vîrful dealului, rupturi de teren, cu aproapemiei metri diferenţă între falii. Mai aflăm că un canal colector din cartierul Rosetti, construit în 1896 a fost afectat de o porţiune de 70—80 metri. Pe strada Brînduşa, privim la stilpii de beton armat ai unei case. Rupţi de la jumătate, îşi arată miezul metalic contorsionat, „întregul cartier Brînduşa va fi reamplasat“ — ne spune inginerul Dumitru Tănase, de la direcţia de sistematizare a judeţului. Ne arată planul zonei Tîrguşor-Nicolina, unde vor fi repartizate parcele celor sinistraţi. Deocamdată, din familiile evacuate, 41 au primit locuinţe în apartamente, celelalte sî fiicazate provizoriu în şcoli şi internate sau la rude. In continuare, la Iaşi se acţionează cu calm şi hotărîre la înlăturarea pagubelor pricinuite de această primăvară capri cioasă. E. I. D. Corespondenţii şi trimişii noştri transmit din zonele afectate de inundaţii şi alunecări de teren RIURILE, IN SCĂDERE, CONTINUĂ TOTUŞI VEGHEA PE DIGURI SI TREBUIE EVACUATE APELE DE PE CIMP IAŞI. Şoseaua spre Vaslui a reintrat in circulaţie, se lucrează la drenarea apelor de pe ogoarele inundate Prutul a crescut la Drînceni, dar digurile rezistă. Nivelul celorlalte ape este in scădere. A fost pus in circulaţie D.N. 24 laş. — Vaslui, care in cîteva locuri fusese blocat de alunecările de teren. Pe toate celelalte drumuri care au avut de suferit de pe urma inundaţiilor se lucrează intens. In ultimele 24 de ore alunecări de teren de „“slaba int existare s-au înregistrat- lă, .'Schitu-Duca Molgojesti şi Pocrolăca,'Pe'pgpare şei, lucrează la drenarea apelor. VASLUI: Pomparea apei cu utilaje de mare capacitate Rîurile au scăzut sub cota deinundaţie cu excepţia Prutului care se menţine la cote ridicate, tară să inunde. Se.,lucrează la întărirea digurilor. Iiî.'general alunetarile de teren au încetat; în cursul zilei de. ieri s-a mai înregistrat un siflgur, asemenea Te'nofheri la Poieneşîi. Drumurile afectate vor fi, în curînd, redate, întotalitate circulaţiei Pe terenurile agricole inundate se lucrează la drenarea şi pomparea apei, cu utilaje de mare capacitate. BRĂILA: încă 5 300 ha eliberate de ape; se lucrează intens la evacuarea apei din satele care mai sunt inundate Rîurile sunt în scădere, Dunărea, în uşoară creştere. In ultimele 24 de ore au mai fosteliberate d de ape aproximativ 5 300 de hectare. Se lucrează intens la evacuarea apelor din satele care mai sunt inundate. Şoseaua Măxineni-Gulianca a fost pusă în circulaţie cu unele restricţii ; cîteva drumuri focale continuă sa fie întrerupte. VRANCEA : Motopompele şi digurile au înlăturat pericolul creat de o viitură; drumurile au devenit accesibile Proporţiile undei de viitură anunţată n-au fost îngrijorătoare. Activitatea de aspersiunieşi existenţa unui număr mare de motopompe puse in funcţiune au înlăturat pericolul inundaţiilor. Digurile supraînălţate şi canalele săpate în ultimele zile au contribuit la depăşirea acestui moment critic. Nu s-au mai înregistrat alunecări de teren. Drumurile sunt accesibile, excluzînd temporar cel care leagă focşani de Brăila. BUZĂU: Se refac locuinţele afectate de alunecările de teren . Alunecările de teren au înhetat. Cu sprijinul asigurat de stat familiile ale căror locuinţe au fost avariate sau distruse îşi reconstruiesc sau îşi repară casele. Deşi nivelul riului Buzău este staţionar, s-au luat măsuri pentru preîntîmpinarea unor eventuale revărsări provocate de topirea zăpezilor din nord-vestul judeţului. Toate drumurile din judeţ sunt accesibile în afara celui care leagă Buzăul de Pogoanele şi Padina.. GALAŢI: Nivelurile Siretului și Birladului ih scădere; continuă lucrările, je. ponsofidarea digu? . rilor locale,. Niveluî'apelor pe -Bîrlad .și--' Șiret.- a început -să scadă ; âe prevad i» Cofi-Tinuare scăderi. Drumurile de legătură cu comunele Negrilești,. Barcea, l'm■brăreşti și ' Ghidigeni sunt încă inundate. Aprovizionarea populației din aceste localități se fac£ perute ocolite, - nu, tractoare cu remorci sau bărci.--Cu toate că apele se retrasi" continuă fucrurile de consolidare a digurilor locale. ", împotriva vijeliosului Birlad Pe vreme obişnuită apa Birladului nu depăşeşte trimetru. Acum, cei peste patru metri pe care îi are nu mai încap in albie. De nouă zile locuitorii comunei Barcea construiesc, diguri. Unul în comună, altul în satul Podoleni. Primul a cedat, însă. Apele curg prin curţile oamenilor. Cel din sat rezistă. Se patrulează, pe el, zi şi noapte, se cară păminte pentru consolidare. Fiecare gospodărie are un mic depozit de pămînt uscat. Legătura pe căile obişnuite între Barcea şi Podoleni este întreruptă. Pentru a străbate o porţiune de 200 metri, în comună se foloseşte tractorul cu remorcă. Urmează pămînt uscat, podul peste Bîrlad şi apoi din nou apă. Două bărci sunt conduse de trei zile şi de patru nopţi de aceiaşi oameni . Dumitrache Forţa şi Toader Ivan, primul cantonier, celălalt muzicant, şi-au schimbat meseriile.. Ei sun» aceia care asigură aprovizionarea cu alimente a satului, transportă, la orele de început şi sfîrşit de şcoală, elevii. Pe digul ce apără satul facem cunoştinţă cu c ctţiva dintre eroii acestor zile, cei care timp de 36 de ore, fără să aşeze geană pe geană, au construit, au consolidat şi au vegheat digul: Marin Lazar, Marin Burada, Vasile Niţă, Toader Oprea, Nistor Dănilă... Apa Birladului este mai ridicată decit nivelul la care este aşezat satul. Dar, digul rezistă Pentru prima dată in istoria acestui sat nu s-au produs inundaţii cînd Birladul iese din albie. ■fel-';; Iveşti, satul albastru Satul Iveşti, dincolo de Birlad, de la Tutova în dreapta. Iveştii este un sat albastru. Ţăranii au scos culoarea din suflete şi au întins-o peste zidurile exterioare ale caselor. Au întins-o în alternanţe artistice cu albul. Au întins-o şi pe lemnărie şi pe pereţii odăilor în nuanţe de smalţ. Partea dinspre rîul Tutova a satului albastru este de cîteva zile inundată. Mergem pe o stradă ceva mai accesibilă. Intrăm prin case. Ziduri crăpate, pereţi uzi. Oamenii povestesc. Apele au apărut pe la două noaptea. S-au trezit atunci din somn şi au început să evacueze imediat copiii. Apoi şi lucruri, dar lucrurile le-au urcat mai ales prin poduri. Insă vitele le-au scos din ogrăzile inundate. Acum oamenii vor primi locuri de case în altă parte, undeva unde apele să fie neputincioase. Satul albastru se va dezvolta, deci, din nou. Multe dintre casele care vor dispărea sunt şi ele albastre, dar vor răsări la fel, poate mai frumoase, în locurile cele noi. La dispensarul medical, doctoriţa Doina Suciu a vaccinat pina acum 500 de persoane. Nusunt cazuri de îmbolnăviri, dar vaccinarea continuă împotriva oricărei epidemii posibile. Cum se vor mai retrage un pic apele, vor fi aruncate şi substanţe desinfectante peste toate locu- * rile care ar putea deveni fo-/soare de infecţie. Sa Un tînăr îmi povesteşte eai^ atunci cînd el a deschis ochii pe lume, a găsit satul albastru. Culoarea vine din bătrîni, zice. Primarul mă roagă să mă întorc peste o vreme să văd satul albastru refăcut. Fiindcă oamenii din Iveşti, sint harnici, sunt tari, ştiu să înceapă o treabă, dar mai ales ştiu s-o termine. La înapoiere, semne că rîul Bîrlad începe să se cuminţească. Este cinci după amiază şi faţă de azi dimineaţă, tirania apelor a slăbit. Romulus Bakiban