România Liberă, aprilie 1973 (Anul 31, nr. 8845-8869)

1973-04-01 / nr. 8845

Pagina a 3-a — 1 aprilie 1973 CRONICA POETICA O POEZIE A GERMENILOR VIEŢII Poeţii senzitivi şi subtili aplică de obicei lumii o percepţie de interior unde meandrele i­­a­­ginilor şi cuvintelor se­ reîn­­tîlnesc şi se întretaie, într-un climat autogen, unde ele pot răsădi şi înflori din ce în ce mai corpulente şi mai consis­tente, dar mereu într-un spaţiu limitat. Surpriza lirică a lui Liviu Călin („Suflet în spaţiu") constă intr-un proces contra­riu­­­in ieşirea la aer descins, in păşirea sufletului în marele spaţiu, fără a se pulveriza şi dispersa, aşa cum germenii vie­ţii nu pot fi pulverizaţi şi dis­persaţi, ci numai liberaţi in cosmos, in rustica natură, In­ lume. Secretul coagulării lor ra­mme nepătruns­. Cultura propriu zisă lutî ajîită a lămuri acest proces, care nu e deloc pur psihologic, ci sensibil şi tem­peramental, adică ireductibil la analiză, efectiv şi spontan. Su­fletul îşi găseşte de la sine ca­nalele pe care, ca izvorul, se strecoară şi se mişcă, golfu­rile mai mari sau mai mici în care se strânge, norii în care se evaporează şi întruchipează. Rezultă că acest intimism în lumea largă, e încărcat de multă prospeţime, ca frances­­canele „fratele soare şi sora lună“. Liviu Călin spune : „Ar­borii stau cu sute de ramuri / spre soare, / aşteptînd surisul anotimpului,­­ păsările calcă mărunt pe nisipul aleilor / o­­colind cu mersul lor înstelat / cîinele Care doarme în iarpa dinţii / şi tresare din cind In cînd, / atras de mina luminii / pe gitul cu blana subţiată dă Vînturi“. (De rerum natură). Dacă în versurile de mai sus, totul apare ca un tablou obiec­tiv, în altele ni se dezvăluie direct originea subiectivă, la fel de pură în cufundarea ei în lumea silvană : „Alergi ca o iederă / în jurul copacului înalt, / Mă priveşti printre ra­muri / şi eu mă ascund / lăsin­­du-ţi doar ar­bra subţire, f ecou în pădurea din cimp. / Numele e o frunză, / trupul e o creangă sonoră, / care te aş- Dragoş Vrânceanu teaptă demult“ (Jocuri în pădu­re). Alteori poetul prinde, in acest spectacol etern, imobil şi monumental, curgerea subtilă şi consumatoare a timpului : „Ca o vulpe ora trece / prin vinele mele / şi trupul rămîne mai slab / cu un gînd“ (Carpe diem). Dar viaţa spaţiului trece printr-o cutie de rezonanţă, care o amplifică, pînâ in cele mai îndepărtate sunete, prin­­tr-un fel de suprasenzitivitate, avînd efectul unui microscop acustic : ,,De prea departe, su­netele­­ vin clipă cu clipă / sute şi mii de suliţe bine ascuţite" (De prea departe). Aici senza­ţiile ajung la un paroxism, care dezvăluie structură nervoasă a­­cută a poetului , sunetele devin „suliţe bine ascuţite“. Iată deci cum placida natură nu mai este un unguent, un calmant roman­tic, ci poate deveni o sursă de frenezie, fără a ieşi însă din ea însăşi ! „Sunetele continuă să ardă d­in urechile mele de ceară“. Poetul, care poate fi nu­mit un campion al sensibilităţii, trăieşte un neopatriarhalism care a căpătat stigmatele struc­turii psihice moderne. Natura citadină a antenelor de inspira­ţie ale lui Liviu Călin, aplicată prin contrapunct şi prin prefe­rinţă universului campestru, rea­lizează o antinomie vitală­­. San Francisco trece la Proust şi viceversa Spaţiul e viu în în­tregimea lui, e pătruns de un curent continuu, plin de fineţe capilară şi in acelaşi timp cu­fundat îrntr-un climat mitologic discret, prins în declanşările lui iniţiale. Şi totuşi — aşa cum am spus —poetul nu este deloc un spirit analitic. El rămîne subtil panteistic. Panteismul lui este aproape un panteism tehnic, dacă ultimul cuvînt s-ar putea aplica procedeurilor de identifi­care a germenilor vieţii oriunde ei sunt reperabili sub cerul liber. Fireşte că Liviu Călin rămîne un poet tipic al timpului său. Uneori descoperim in versu­rile sale şi aripile, care flutură, ale zeiţei introspecţîunii, ale de­dublării interiorizante, de care noi nu putem să mai scăpăm azi. Dar cît de concret şi plastic se structurează această pornire ! „Numele meu va creşte ( la prima iluzie / cinci din văile as­cunse / urca-va gindul pădurii / care se face nor. / Numele meu atunci / fulgeră pe stejarul us­cat / şi vor ieşi, / din scorburi, / prin zăpadă, / ciupercile roşii, / pantofii copilăriei“ (Ipoteză). Inferioritatea este substanţială în această poezie, aşa cum ea se simte, substătătoare, copleşitoa­re, în toate versurile, implicind şi o viziune autobiografică. Dar deasupra acestei poezii, stă co­roană veşnică a se­lizaţiei natu­rii, ca „natura naturata“ şi ca „natura naturans“ — garanţie permanentă a surselor şi izvoa­relor lirice şi, mai mult, a teme­liilor visului. Intre creativ şi existenţial, Liviu Călin optează pentru a doua ipostază şi ne-o spune în mod explicit : „Treci cîntec, treci aripă la adăpost / iarna îşi mină cum vrea daraba­na /. Visul are lunile lui de post / cind nu vrea să-i tremure pana / zborului printre arbori şi stele ; / taci cîntec, taci aripă cîteva luni / cînd nu aveţi vre­me de ea şi de ele. / In clopote ard limbi de furtuni“. Amplifi­carea senzaţiei („în clopote ard limbi de furtuni“) rămîne,­­ în primul rînd, un apanaj al visu­lui, adică al existenţei. Poezia este, orice s-ar spune, o ancilla vitae. Dacă lirismul — fie opulent, fie subtil — este funcţia tipică a liricii, oricâte circumvoluţiuni abstractoide ar încerca să par­curgă (ţintind la urma urmei acelaşi obiectiv)­, art poet de structura şi poziţia pe care a atins-o în acest volum Liviu­ Călin, se aşează de la sine în zona centrală de densitate a miș­cării noastre poetice de azi. Expoziţia de pictură şi grafică din R. P. Chineză O amplă expoziţie de pictură şi grafică din Republica Popu­lară Chineză este deschisă la sala Dalles Mărturie fidelă a momentelor de construcţie a noii societăţi chineze expozi­ţia marchează extinderea schim­burilor culturale între cele două ţări Ea completează imaginea pe rare publicul român şi-a făcut-o despre arta Chinei cu ocazia ex­poziţiei de artă decorativă ,des­chisă cu doi ani in urmă în sala TîrgulUi de mostre din parcul Herăstrău. Subordonate scopului evident de­ a înregistra si fixa eveni­mentele si realizările ce consti­tuie viaţa poporului chinez, o­­perele expuse evoluează în ca­drul unei permanente atenţii la realitate. La nivelul constituirii imaginii intervin deosebiri sensibile în­tre două mari direcţii, între două modalităţi de creaţie di­ferite ca esenţă dar care con­verg ca scop I una legată mai strîns de tradiţie, de un tip de spiritualitate specific, cealaltă, mai direct angajată in eveni­mentul social, recurgînd la ca­­pacitatea de materializare optică a unui tip de figurare contempo­ran In cazul pictorilor de fac­tură tradiţională ca O Dzuo Ten — Şoimul săgetează văzduhul, iao Gin Iun Fan ZIn Sian şi Lu Ku Fun — Recoltă bună Re bambus. Cien Cian Min — O nouă înfăţişare prosperă. Sin Sian. Sun Wen Zî şi Iu Min — Canalul San lang. Cin Zun Ci — Primăvara în munţi şi pe lac. Mai lua Silun — Sălina de pe litoralul mării etc. actul creator este reflexul emoţiei de­clanşate de trăirea comunicării cu universul, în care Viaţa ome­nească se Integrează calm şi fi­resc. Secvenţele reţinute au o acuitate de înregistrare care Ie subliniază egalitatea de impor­tanţă ca elemente ale realităţii dar sunt, în acelaşi timp, subor­donate unei atmosfere generale Mari spaţii goale se distanţează desemnînd prezenţa unei reali­tăţi infinite ce se lasă percepută Parţial fără ca astfel să î se al­­tereze esenţa unică Elementele efortului cotidian amănuntele pei­sajului modern, utilajele complicate, mulţimea de perso­naje active, sunt absorbite în a­­cest climat care primeşte di­mensiunea perenităţii. Cu cealaltă direcţie, ilustrată bogat de pictori şi graficieni ca­­ Li Su Ciuan şi Du Pu — După ieşirea la pensie. Gen Gian Tao Sin De. Ma I-Kuan — Patru­lare nocturnă. Cian Zi Jen — Echipă medicală în mijlocul populaţiei, Ten Sun — O nouă primăvară la ICnan. Ma Ceh Sian — Şcoală elementară am­bulantă etc. ne aflăm In faţa Um­ei interpretări a datelor ex­terioare pe baza unui sistem perspectiva] In care spaţiul este definit raţional, ca act de instau­rare a dimensiunii Umane şi ca fundal pentru descrierea acţiu­nilor şi obiectelor menite să de­clanşeze emoţii în primul rînd revoluţionare Retorica gesturi­lor, simbolismul direct al acţiu­nilor reprezentate selecţionate ca exemplare demonstrează efortu­rile de concretizare a unei ico­nografii mobilizatoare, exaltarea unor mituri sociale , al muncii, al sacrificiului etc. Culorile, în general luminoase, şi păstrînd prospeţimea şi gustul pentru strălucire vădit în arta decora­tivă a Chinei subliniază carac­terul festiv al evenimentelor. Expoziţia de la Sala Dalles are meritul de a dezvolta inte­resul pentru realizările culturii chineze contemporane şi de­ a da o imagine explicită a bo­gatei sale evoluţii. Alexandra Titu Personaje din lemn care... trăiesc La cei 72 de ani ai săi,, fostul strungar şi actualul pensionar Constantin Vasilescu este renu­mit prin meşteşugul său de a ciopli lemnul. Mărturie a recu­noaşterii talentului său stau cele trei premii­­ primite cu prile­jul bienalelor de arte plastice din 1965, 1969 şi 1971, la Expo­ziţia republicană de artă plas­tică a artiştilor amatori din 1971 şi succesul de care s-au­ bucurat exponatele sale in Ja­ponia, Elveţia şi Italia. Expo­ziţia de sculptură in lemn, des­chisă la Ploieşti recent, şi care poartă numele septuagenarului, înfăţişează publicului eroii ,,A­­mintirilor din copilărie" ale lui Creangă, — Nică a lui Ştefan a Petrei, calul bălan, mătuşa Ma­­rioara etc. — aceştia fiind i­­mortalităţi in lemn In mişcările şi trăsăturile lor caracteristice. Al doilea ciclu al expoziţiei pre­zintă „Meseriaşii de altădată" — plăpumari, cizmari, croitori etc. —, iar ultimul ciclu s­e poartă un „Bucureştii de altă­dată* m­fiţist­i sacagiul, lam­pa glii, tramvaiul cu cai. Artis­tul amator expune şi o bogată panoplie de măşti, executate tot din lemn. (AV. MIHAI -­ co­­resp. R.I.). N­ote şi contra note Două realităţi? Dinu Săraru Intr-o convorbire recentă cu Paul Everac — transmisă şi de Televiziune — cunoscutul dra­maturg, preocupat, cum bine se Ştie, de ideea actualităţii,­ că­reia i s-a consacrat cu o nobilă consecvenţă, îmi făcea mărtu­risirea că despre conceptul de actualitate ii place să vorbeas­că nu teoretic, ci reconstituind universul peregrinărilor sale din ultima vreme : Combinatul siderurgic de la Galaţi, Minele de la Uricani, Uzinele de va­goane de la Arad. Memoria scriitorului era su­prasolicitată de faptele de via­ţă pe care el le selectase am­biţios şi exigent, dar aproape neputincios in faţa avalanşei lor, contagiat fiind de sănăta­tea şi robusteţea acestor fapte care îl inoculaseră cu ardenţa lor şi culorile lor şi complexi­tatea lor şi amestecul acela unic de dramatic şi senin, care de­fineşte viaţa adevărată şi în­treaga convorbire cu el a stat ■sW sprjina preferic­ fascinante a realităţii imediate. O piesă nouă îşi contura pro­filul pe masa dramaturgului care şi experimenta, cu acest prilej, inculcarea în ţesătura dramei a faptului de viaţă ex­tras direct din realitate şi ,­pa­ginat“ un anume relaţii deter­mining conflictul şi sensul a­­cestuia. Ideea mi s-a părut intere­santă, deşi, cum zicea şi dra­maturgul, nu e chiar atit de flauă, fiind cunoscută din aşa­­numitul teatru document — atit de elogiat de critic­ii noştri şi atit de des apelat chiar de unii dramaturgi dar ne­practi­cat de mai nimeni, din neferi­cire, pentru că, altfel, teoretic nu suferim de declaraţii. Aşadar, o piesă cu fapte de viaţă autentice, petrecute, de pildă, la Uzina de vagoane din Arad — cu documente, deci, autentice, mărturisind tempera­tura şi pulsul realităţii socia­liste actuale din România. Nu pot să nu salu­t acest „curaj“, de a abandona fabu­laţia în favoarea adevărulu­i re­alităţii, greu, imposibil aproape de egalat de către fantezie. Dar, în acelaşi­ timp, nu pot să nu constat, ca şi alţi cititori, cit de străine dă acest adevăr al realităţii noastre imediate. Capabile să reverbereze semni­ficaţii filosofice cu o putere ge­neralizatoare excepţională, cit de străine de acest adevăr sint atitea din prozele, nuvele sau romane, care apar incă în edi­turile noastre si care se petrec intr-imn teritoriu al nimănui. Universuri stihiate, dialoguri - o.." ri ri, ••!, ,ti . , y" .v imetafizico-angoasate, descripţii ale unor stări de hiatusuri psi­hologizante, peisagii bolnăvi­cios colorate, linii logice între­rupte aberant, o lume trauma­tizată, şi, uneori, chiar un lim­baj onomatopeic îngrijorător., Două realităţi ? E, cred, mo­mentul ca şi criticii, şi edito­rii, şi Cititorii să găsească, to­tuşi, un limbaj comun. »"T li HÉl I lllMÍhíÍNIIiiÍMWHái"^l<lrthlliMwiasiilMiMillliiiaBIÉÍÍiÉÍMMMÍsáÉMÍsiwMifaSC rm:- . V- si Jâ 4 ......... ... . 0 . .. .... / - ... ' In imaginea de mai sus, fo­toreporterul nostru Nicu Va­sile a surprins o explozie. în citeva puncte militarii au tre­buit să facă breșe in drum pentru ca apele Siretului să se retragă mai repede in matcă. Digul de apărare al sotului Podoleni a fost construit in câte­­va zile. Pămintul s-a­­transportat cu tocte, mijloacele posibile, chiar şi cu găleţi şi cqflifl.rAcumj Coomenii vegheciză. Locu­rile unde op a Birlodului rtfcStrSa" sa ”s infiltreze sint conso­lidate. Este primul an cind apele riului n-au pătruns in sat. rg . Peste drumul ce leagă comuna Barcsa de satul Podoleni sint acum patru metri de apă. Pentru a putea ajunge la școală, elevii sunt transportați cu bărcile. Programul se desfășoară normal. COTIDIENE • COTIDIENE Nici 10 luni n-ajung? In iunie 1972, un invalid din Cluj a dat două proteze la repa­rat , la întreprinderea de pro­duse ortopedice şi proteze — seefia Cluj. Le-a dat la reparat fiindcă fără-ndoială avea nevoie de ele şi încă cit mai repede cu putinţă. Ei bine, „putinţa" sala­riaţilor secţiei respective a fost atit de... rapidă Incit, nici ptnă azi, adică după 10 luni, prote­zele nu sunt gata. Şi nu e vor­ba de nişte simple obiecte, ci de Sănătatea unui om care, fără ele, este imobilizat. (P.M.R.). S-a furat un tractor Nemaiavînd ţigări la el, trac­toristul de la I.M.T. Brăila a coborit de pe tractor, fără să oprească motorul și a intrat in­tr-un bufet să-şi cumpere ti­pări. La întoarcere Insă — la tractorul de unde nu-i ! După două zile de căutări, tractorul il-Br-270 a fost găsit răsturnat In şanţ, între localităţile Cazasu şi Mărtăceşti. Cum ajunsese a­­colo ? Fusese­­condusă de Vic­tor Gârbă care, ieşind din ace­laşi bufet şi văzînd tractorul, s-a urcat la volan şi a pornit-o. Cum nu avea nici permis de conducere dar în schimb avea surplus de alcool, a luat-o raznă pe străzi, ieşind in şoseaua na­ţională şi, la aproximativ 9 ki­lometri de Brăila, s-a răsturnat un lanţ cu tractor cu tot. El a scăpat de răni ca prin minune — dar nu şi de... consecinţe. Pentru avaria tractorului va trebui să plătească 6.009 lei, iar pentru furt, conducere fără per­mis şi sub influenţa băuturii — conform hotărîrii judecătoreşti. (V. CHIURTU — coresp. R.l.). Apăraţi pădurile de foc In ultimul timp, pe teritoriu! ţării s-au produs mai multe in­cendii In păduri — doar in ziua de 30 martie in judeţele Gorj Maramureş, Bihor, Hunedoara, Timiş, Arad au izbucnit opt ase­menea incendii. In marea majo­ritate, caută lor a fost neglijen­ţa. De aceea, Comandam­entul pompierilor atrage atenţii tutu­ror cetăţenilor să respecte cu stu­dieţe regulamentul de preve­nire a incendiilor. Toţi cei care circulă prin păduri să nu fumeze, şi să nu aprindă focul in pă­dure decit in locurile stabilite şi amenajate de organele silvice. De asemenea, să nu se părăseas­că, lotul in care a fost folosita sursa de foc înainte ca ea să fi fost stinsă complet şi să­ nu fie lăsaţi copiii să se joace, în pă­­duri şi in împrejurimile lor, cu focul. Un text redactat de Luther In arhivele vicariatului $tib din Timişoara, a fost des­coperit un text­ original re­dactat de Luther, in 1532, la Wittemberg In Cele 28 de■ pa­gini ale lucrării se vorbeşte cu înţelepciune populară despre­­ război $t pace, despre cauzele bo­lilor, despre ptinea cea de toate zilele — textul fiind presărat cu proverbe, zicători și pilde populare care fac­ lectura și foarte atractivă. (I. MEDDIA — coresp. R.I.). Rubrică redactată de Pia Radulescu La 21 kilometri de Galaţi, în­­ di­recţia Tecuciului, Siretul­ a rupt ma­lurile. Pe grindu­rile mai înalte, ne­­inundate, vulpile au încheiat pace cu iepurii. Locui­torii din comuna Branişte s-au în­conjurat de diguri. Tot de aici por­neşte un drum că­tre punctul de a­­grement Spahiu. Il ghiceşti doar după pomii plantaţi pe margine. Drumul împiedică , insă scurgerea apelor. Trebuie rupt din loc in loc. Sub conducerea lt. co­lonelului , Nicolae Tătaru şi a mai­strului militar d­. l-a Gherasim Mărturiseanu, cîţi­­va oameni sparg şoseaua. Se sapă gropi adinei în apă, apoi cu dina­mită se „aranjea­ză“ explozia. „Ar­de...“ Circulaţia se întrerupe pe o por­ţiune mare. Toţi sunt la adăpost. A­­poi , apele ţîşnesc către vale. Se re­iau­­operaţiile.­ Altă explozie. Apa curge mai repede „Ştiţi că totuşi e periculos ? După ce dai foc fitilului trebuie să urci în barcă şi să ajung­ la mal. Dacă se întîmplă Ceva ?‘ Nu s-a întîmplat nimic. De trei zile drumul este dina­mitat. Cele 1 800 hi inundate în zone comunei Branişte trebuie scoase la lumină mai re­pede... Eugen Sasu ,şi a Siretului a/Románia libera" IERI, LA IAŞI Incercind parcă să şteargă sin­­gur ultimele răbufniri ale ier­nii, soarele dogoreşte deasupre Iaşului ca în miezul verii. Aici au fost afectate şi evacuate din pri­cina alunecărilor de teren IXg imobile. Alte 66 sunt încă sub observaţie in cartierele Brindu­­şa, Alpineţ, Galata, Simion Băr­­nuţiu şi C.A. Rosetti. Mergem în cartierul R­înduşa, unde au­ avut loc alunecări. Vor­bim cu Vasile Dima, tehnician la Consiliul popular al munici­piului. Ne arată­m­ vîrful dea­lului, rupturi de teren, cu a­­proapem­iei metri diferenţă între falii. Mai aflăm că un canal co­lector din cartierul Rosetti, con­struit în 1896 a fost afectat de o porţiune de 70—80 metri. Pe strada Brînduşa, privim la stil­­pii de beton armat ai unei case. Rupţi de la jumătate, îşi arată miezul metalic contorsionat, „întregul cartier Brînduşa va fi reamplasat“ — ne spune ingine­­rul Dumitru Tănase, de la di­recţia de sistematizare a jude­ţului. Ne arată planul zonei­­ Tîrguşor-Nicolina, unde vor fi repartizate parcele celor sinis­traţi. Deocamdată, din familiile evacuate, 41 au primit locuinţe în apartamente,­ celelalte sî fii­­cazate provizoriu în şcoli şi in­ternate sau la rude. In continuare, la Iaşi se ac­ţionează cu calm şi hotărîre la înlăturarea pagubelor pricinuite de această primăvară capri­­ cioasă. E. I. D. Corespondenţii şi trimişii noştri transmit din zonele afectate de inundaţii şi alunecări de teren RIURILE, IN SCĂDERE, CONTINUĂ TOTUŞI VEGHEA PE DIGURI­­ SI TREBUIE EVACUATE APELE DE PE CIMP IAŞI. Şoseaua spre Vaslui a reintrat in circulaţie, se lucrea­ză la drenarea apelor de pe ogoarele inundate Prutul a crescut la Drînceni, dar digurile rezistă. Nivelul celorlalte ape este in scădere. A fost pus in circulaţie D.N. 24 laş. — Vaslui, care in cîteva locuri fusese blocat de alunecă­rile de teren. Pe toate celelalte drumuri care au avut de sufe­rit de pe urma inundaţiilor se lucrează intens. In ultimele 24 de ore alunecări de teren de „“slaba in­t exist­­are s-au înregis­trat- lă, .'Schitu-Duca Molgojesti şi Pocrolăca,'Pe'pgpare şei, lu­crează la drenarea apelor. VASLUI: Pomparea apei cu u­­tilaje de mare capacitate Rîurile au scăzut sub cota de­­inundaţie cu excepţia Prutului care se menţine la cote­ ridi­cate, tară să inunde. Se.,lucrea­ză la întărirea digurilor. Iiî.'ge­­neral alunetarile de teren au încetat; în cursul zilei de. ieri s-a mai înregistrat un siflgur, asemenea Te'no­fheri la Poieneşîi. Drumurile afectate vor fi, în curînd, redate, în­­totalitate­ cir­culaţiei Pe terenurile agricole inundate se lucrează la drena­rea şi pomparea apei, cu uti­laje de mare capacitate. BRĂILA: încă 5 300 ha elibe­rate de ape; se lucrează intens la evacuarea apei din satele care mai sunt inundate Rîurile sunt în scădere, Du­nărea, în uşoară creştere. In­­ ultimele 24 de ore au mai fost­­eliberate d de ape aproximativ 5 300 de hectare. Se lucrează in­­­­tens la evacuarea apelor din satele care mai sunt inundate. Şoseaua Măxineni-Gulianca a fost pusă în circulaţie cu unele restricţii ; cîteva drumuri fo­­­cale continuă sa fie întrerupte. VRANCEA : Motopompele şi digurile au înlăturat pericolul creat de o viitură; drumurile au devenit accesibile Proporţiile undei de viitură anunţată n-au fost îngrijoră­toare. Activitatea de aspersiunie­­şi existenţa unui număr mare de motopompe puse in funcţi­­­une au înlăturat pericolul inun­daţiilor. Digurile supraînălţate şi­ canalele săpate în ultimele zile au contribuit la depăşirea acestui moment critic. Nu s-au mai înregistrat alunecări de teren. Drumurile sunt accesi­bile, excluzînd temporar cel care leagă focşani de Brăila. BUZĂU: Se refac locuinţele a­­fectate de alunecările de teren . Alunecările de teren au în­­h­etat. Cu sprijinul asigurat­ de stat familiile ale căror locuinţe au fost avariate sau distruse îşi reconstruiesc sau îşi repară casele. Deşi nivelul riului Bu­zău este staţionar, s-au luat măsuri pentru preîntîmpinarea unor eventuale revărsări provo­cate de topirea zăpezilor din nord-vestul judeţului. Toate drumurile din judeţ sunt acce­sibile în afara celui care leagă Buzăul de Pogoanele şi Padina.. GALAŢI: Nivelurile Siretului și Birladului ih scădere; continuă lucrările, je. ponsofidare­a digu? . rilor locale,. Nivelu­î'apelor pe -Bîrlad .și--' Șiret.- a­­ început -să­ scadă ; âe prevad i» Cofi-Tinuare scăderi. Drumurile de legătură cu co­munele Negrilești,. Barcea, l'm­­■brăreşti și ' Ghidigeni sunt încă inundate. Aprovizionarea pop­u­­­lației din aceste localități se fac£ pe­­rute ocolite, - nu, trac­toare cu remorci sau bărci.--Cu toate că apele se retrasi" con­tinuă fucrurile de consolidare a digurilor locale. ", împotriva vijeliosului Birlad Pe vreme obi­şnuită apa Birla­dului nu depăşeşte tri­­metru. Acum, cei peste patru metri pe care îi are nu mai încap in albie. De nouă zile locuitorii co­munei­ Barcea con­struiesc, diguri. Unul în comună, altul în satul Po­­doleni. Primul a cedat, însă. Apele curg prin curţile oamenilor. Cel din sat rezistă. Se pa­trulează, pe el, zi şi­ noapte, se cară pămint­e pentru con­solidare. Fiecare gospodărie are un mic depozit de pămînt uscat. Legătura pe căi­le obişnuite între Barcea şi Podoleni este întreruptă. Pentru a străbate o porţiune de­ 200 metri, în comună se foloseşte trac­torul cu remorcă. Urmează pămînt uscat, podul peste Bîrlad şi apoi din nou apă. Două bărci sunt conduse de trei zile şi de patru nopţi de a­­c­eiaşi oameni . Du­­mitrache Forţa şi Toader Ivan, pri­mul cantonier, ce­lălalt muzicant, şi-au schimbat meseriile.. Ei sun­» aceia care asigură aprovizionarea cu alimente a satului, transportă, la ore­le de început şi sfîrşit de şcoală, elevii. Pe digul ce apă­ră satul facem cu­noştinţă cu c ctţiva dintre eroii aces­tor zile, cei care timp de 36 de ore, fără să aşeze gea­nă pe geană, au construit, au con­solidat şi au ve­gheat digul: Ma­rin Lazar, Marin Burada, Vasile Niţă, Toader O­­prea, Nistor Dăni­­lă... Apa Birladu­lui este mai ridi­cată decit nivelul la care este aşezat satul. Dar, digul rezistă Pentru prima dată in is­toria acestui sat nu s-au produs inundaţii cînd Bir­­ladul iese din al­bie. ■fel-';; Iveşti, satul albastru Satul Iveşti, dincolo de Bir­lad, de la Tutova în dreapta. Iveştii este un sat albastru. Ţă­ranii au scos culoarea din sufle­te şi au întins-o peste zidurile exterioare ale caselor. Au în­tins-o în alternanţe artistice cu albul. Au întins-o şi pe lemnă­rie şi pe pereţii odăilor în nu­anţe de smalţ. Partea dinspre rîul Tutova a satului albastru este de cîteva zile inundată. Mergem pe o stradă ceva mai accesibilă. Intrăm prin case. Ziduri crăpate, pereţi uzi. Oa­menii povestesc. Apele au apă­rut pe la două noaptea. S-au trezit atunci din somn şi au în­ceput să evacueze imediat co­piii. Apoi şi lucruri, dar lucruri­­le le-au urcat mai ales prin po­duri. Insă vitele le-au scos din ogrăzile inundate. Acum­ oamenii vor primi lo­curi de case în altă parte, un­deva unde apele să fie nepu­tincioase. Satul albastru se va dezvolta, deci, din nou. Multe dintre casele care vor dispărea sunt şi ele albastre, dar vor ră­sări la fel, poate mai frumoase, în locurile cele noi. La dispensarul medical, doc­toriţa Doina Suciu a vaccinat pina acum 500 de persoane. Nu­­sunt cazuri de îmbolnăviri, dar vaccinarea continuă împotriva oricărei epidemii posibile. Cum se vor mai retrage un pic ape­le, vor fi aruncate şi substanţe desinfectante peste toate locu- * rile care ar putea deveni fo-/s­oare de infecţie. Sa Un tînăr îmi povesteşte eai^ atunci cînd el a deschis ochii pe lume, a găsit satul albastru. Culoarea vine din bătrîni, zice. Primarul mă roagă să mă întorc peste o vreme să văd satul al­bastru refăcut. Fiindcă oamenii din Iveşti, sint harnici, sunt tari, ştiu să înceapă o treabă, dar mai ales ştiu s-o termine. La înapoiere, semne că rîul Bîrlad începe să se cuminţeas­că. Este cinci după amiază şi faţă de azi dimineaţă, tirania apelor a slăbit. Romulus Bakiban

Next