România Liberă, ianuarie 1974 (Anul 32, nr. 9079-9103)
1974-01-03 / nr. 9079
„Románia liberó* AL PATRULEA AN Al CINCINALULUI, ZIUA A DOUA Constanţa — poarta maritimă a ţării — va cunoaşte în acest an o nouă etapă de dezvoltare, asigurîndu-se construcţia unor bazine şi platforme cu o suprafaţă de cca. 100 de hectare La Uzina de maşini grele Bucureşti, în secţia turbine, se lucrează intens pentru beneficiarii noilor obiective energetice. „CARI BUN Şl VÍNT LA PUPA! „.Se rosteşte această urare în orice port din lume în toate limbile pămîntului. Este felul obişnuit al lucrătorilor portuari de a aduce la cunoştinţă căpitanilor de vase că permisiunea pe uscat s-a terminat, echipajele pe care le comandă pot lua de acum din nou drumul lung al apelor. 2 ianuarie 1974. Portul Constanţa se prezintă reporterului intr-o obişnuită zi de lucru : şalupe rapide, avind la bord medici, grăniceri, vameşi, ies în întimpinarea navelor ce se conturează la orizont, macaralele se agită deasupra navelor sosite în port. La ora 8 dimineaţa, portul Constanţa e în măsură să facă un prim bilanţ pe 1974 , activitatea zilei de 1 ianuarie a însemnat un trafic portuar de 20 464 tone. La ora 9, s-a rostit „Cart bun şi vînt la pupa“ pentru vasele „Pampero“ — pavilion cipriot, „Vima“ şi „Vita“ — pavilion grecesc. Ora 9,30 găseşte masa dispeceratului plină de cablograme proaspete, alte vase îşi anunţă apropierea de port, cer permisiunea de a acosta. Şi pentru că 2 ianuarie se anunţă o zi plină, este convocată o şedinţă-fulger la care îşi dau intîlnire toţi cei răspunzători de activitatea porţii maritime a ţării... Costin Muşat — reprezentantul „Navlomar“ — are dintotdeauna sarcina de a anunţa poziţia navelor, ora sosirii lor în port, lungimea lor, felul Încărcăturii. Drept pentru care azi comunică ş „4 nave, orez, minereu de fier, citrice, — 200, 150, 100, 150. Zeicule, aştept...“ Nicolae Zeicu — directorul J.Navrom" — Constanţa, a cărui obligaţie este de a decide locul de acostare, răspunde prompt: „Danele 17, 18, 20, 24. De miine dimineaţă contezi şi pe 12 şi 61. Acum am şi eu o întrebare. Ce zici, C.F.R.-ule, ai vagoane pentru 30 000 tone ? Adică, citrice pentru Bucureşti, cocs şi cărbune pentru Reşiţa şi Hunedoara“. Ceciliu Bujor , şeful staţiei C.F.R. : „Există, nici o grijă. Zeicule, reţine că v-au sosit cele 800 vagoane : geamuri pentru S.U.A., îngrăşăminte chimice pentru Franţa, sodă calcinată pentru Extremul Orient“. Zeicu reţine şi hotărăşte : „Să se dirijeze îngrăşămintele pentru nava „Craiova“, geamurile le ia în primire „Victoria“ şi „Predealul“ să se pregătească pentru Extremul Orient...“ Forţele pe care fiecare dintre participanţii la şedinţă şi-au scris deciziile sunt adunate de inginerul Gheorghe Precup, şeful serviciului exploatare al portului Constanţa, care va stabili în detaliu mişcările de nave, intrările şi ieşirile din port, ce echipe vor răspunde de aceste operaţiuni. In această şedinţăfulger, s-a pus de fapt la cale activitatea portului Constanţa pentru următoarele 24 de ore. Asta înseamnă că se vor efectua operaţiuni de încărcare-descărcare vizind 32 de nave. In limbajul obişnuit al lucrătorilor de la dispeceratul portului, la capătul celor 24 de ore se va consemna lapidar : activitatea portului Constanţa — din 2 spre 3 ianuarie — măsoară 50 000 tone trafic. Azi, 3 ianuarie, în portul Constanţa, „Cart bun şi vînt la pupa“ va fi urat in româneşte pentru vasul „Timiş“, care ia drumul Greciei, în italiană pentru „Giovanni Grimaldi“, în cipriotă pentru „Stela“... Ioana Iuga Primul succes Primă zi de nou an. La schela petrolieră Boldeşti — Scăeni, unde focul nu s-a stins nici o clipă în aceste trei zile, totul mergea strună. Pînă la orele 9, cind petroliştilor li s-a dat de veste că vor fi confruntaţi cu neprevăzutul. Acele manometrelor la separatorul de înaltă presiune din podeni au început să coboare indicînd scăderea presiunii in conductă. Era în pericol stop“ de dezbenzinare de la Boldeşti care se alimenta de aici, de la Podeni. Un anunţ telefonic i-a pus în temă pe cei de la staţie. Maistrul N. Teodorescu, însoţit de ajutorul său, Ion Dinu, au pornit prin vremea aspră pe traseul conductei, pentru a vedea ce s-a întîmplat. După 7 km, au descoperit un şuvoi care odată cu gazele arunca in sus şi ţărînă. Pamintul dintre conductă şi suprafaţa solului fusese spulberat, iar şuvoiul antrena ţărina din malurile gropii create, lărgind-o ca pe o pilnie. Aici cedase conducta şi gazele scăpate din strinsoarea metalică se împrăştiau in văzduh. Un alt anunţ la staţie şi, în mai puţin de un ceas, maşina de intervenţie sosea cu mecanicul Florea Preda şi sudorul Aurel Roşu, amîndoi luaţi de acasă. După o oră de muncă încordată, de sudură de „jos In sus“ (sudorii şi-au făcut loc în pămîntul rece de sub conductă), gazele au primit iar permis de liberă trecere spre Boldeşti. Staţia de desbenzinare şi alte instalaţii n-au fost oprite, alimentîndu-se in aceste ore din rezerve. A fost prima intervenţie şi primul succes al echipei din Boldeşti — Scăeni, Al. Mihai celor bogate. Alte mii de hunedoreni se aflau insă alături de marile agregate siderurgice, dornici să cinstească prima zi a anului cu fapte demne de renumele lor. Cu cîteva ore mai devreme, la cuptorul nr. 1 de la oţelăria Martin nr. 2, a avut loc un sfat rapid. — Aţi văzut că vreo trei cuptoare s-au încărcat cam in acelaşi timp, a zis prim topitorul Cornel Bucur. Aş vrea ca noi să dăm prima şarjă. Atenţie ! N-a fost nevoie de alte explicaţii. Toţi oamenii din echipă ştiau ce trebuie făcut. Cind în oraşul nou se slobozeau, spre cer, rachete şi petarde, oţelarii de la cuptorul unu erau „sub tensiune“. Oţelul clocotit se scurgea în oala pîntecoasă, dirijat cu grijă. Fiecare oţelar era la postul său şi fiecare purta în inimă îndemnul pentru o nouă izbindă. La o vreme, prim topitorul a privit ceasul. Era ora 0 şi 55 minute. Era momentul cind s-a elaborat prima şarjă a anului 1974. Totul a mers excepţional. Dar mai trebuie adăugat un amănunt. Şarja de la miezul nopţii a fost cu 11 tone mai grea decit şarjele obişnuite dar s-a elaborat cu 25 de minute mai repede decit majoritatea şarjelor din ziua de Anul Nou. Cum se spune, aici, la oţelăria hunedoreană : „Semne bune anulare". I. Cojocaru Cu o oră înainte de sosirea noului an Pini la sosirea noului an mai era doar o singură oră. In casa lui Ion Lemnrău, tehnician la Centrul de reţele electrice Adjud petrecerea de revelion era in toi. Deodată, claxonul strident al unei maşini apărute in faţa casei îi atrase atenţia. Cîteva minute mai tirziu, alături de electricienii Matei Negri şi Gigi Lefter, goneau cu toată viteza maşinii spre separatorul de derivaţie de la Domneşti. Fuseseră anunţaţi că pe linia de 15 KV Şişcani — Adjud — Mărăşeşti intervenise o avarie. Una dintre cele mai mari derivaţii ale liniei. Fuseseră scoase din funcţiune sute de case. Numeroase ferme şi unităţi de producţie din Păuneşti, Rugineşti, Angheleşti, Novăceşti şi din alte localităţi situate in această zonă fuseseră cufundate acum în intuneric. Pentru ca oamenii să primească din nou lumină era nevoie de identificarea şi remedierea cit mai grabnică a avariei. Fireşte, nu era un lucru de loc uşor. La Domneşti, condiţiile de teren i-au obligat pe electricienii din echipa de intervenţie să părăsească maşina şi să o ia pe jos de-a lungul traseului, pentru a verifica reţeaua stîlp cu stilp. Ceaţa, care învăluise totul intr-un întuneric de nepătruns, făcea munca celor trei şi mai dificilă. După cîţiva kilometri de mers istovitor şi de căţărări pe stîlpi, de lunecări, avaria a fost depistată. In zona Copăceşti, din cauza spargerii izolatorilor la unul din stilpi, conductorul căzuse pe consolă, iar la un altul fusese pus la pămînt. Sfidînd întunericul şi frigul care îi pătrunsese pînă la oase, cei trei urcară pe solp. Căţăraţi deasupra hăului, cufundaţi în beznă, cu mîinile îngheţate, ei au lucrat cu înfrigurare pentru ca la 10 kilometri depărtare oamenii să întîmpine noul an cu casele luminate. Deşi cu preţul unor mari eforturi, au izbîndit. Cind au revenit in mijlocul celor dragi, era ziuă. Pe chipurile celor trei din echipa de intervenţie stăruia nu numai oboseala, ci şi satisfacţia că şi-au făcut din plin datoria. C. Azoiţii Medicii au fost chemaţi de acasă Mai erau cîteva ore pini la revelion. Medicul Petre Decu, fiind de gardă la spitalul din oraşul Costeşti-Argeş, se gîndea probabil la cei de acasă, cind a fost adusă o femeie gravidă intr-o stare deosebit de gravă. Medicul şi-a dat seama că e vorba de un caz-problemă. Trebuia chemat de acasă medicul de specialitate Liuba Bacinschi ; altă alternativă nu exista. Era în joc viaţa a doi oameni: mama şi copilul. Nici pentru doctoriţa Liuba Bacinschi n-a existat decât o simgură soluţie : să lase revelionul şi să intre în sala de operaţii, unde gravida Ioanei Stan din comuna Stolnici născuse un băieţel, dar trebuia efectuată o intervenţie chirurgicală de histerectomie (scoaterea uterului). Intervenţia operatorie a durat şase ore, timp in care doctoriţa Bacinschi a lucrat asistată de medicul primar chirurg Teodor Manoliu. Atit mama cit şi noul-născut sint acum in afara oricărui pericol. D. Bujdoiu intervenit prompt. De la cabana „Caraiman" au plecat Nicolae Zbîrcea, Alexandru Brumărescu şi dr. Noghi, iar de la cabana „Babele", Nicolae Tănase şi Cătălin Manoliu. Soluţia salvatoare a fost fringhia cu care un alpinist a coborît in viroagă şi a ridicat-o la „suprafaţă“ pe imprudenta turistă. Zăpada destul de tare a făcut ca victima să scape doar cu uşoare sgirieturi, deşi dedesubt erau colţii stincoşi ai muntelui. In ajunul revelionului, doi studenţi au rămas blocaţi pe blrna de la Cruce spre cabana „Caraiman". Încercările salvamontiştilor de la „Caraiman" de a-i salva au fost zadarnice. Cu toate săpăturile in gheaţă ei n-au putut ajunge la studenţi şi atunci a urcat o echipă din Buşteni care i-a scos pe cei doi din locul periculos. M. Alexandru Spirit de prevedere La ora cinci apar aceste rinduri, grupurile 2 şi 6 de 100 şi respectiv 200 MW de la termocentrala Iernut funcţionează din nou, livrînd consumatorilor energia electrică necesară. Dar pentru aceasta, aproape 40 de oameni — muncitori, maiştri, ingineri — şi-au sacrificat zilele de 1 şi 2 ianuarie — lucrînd în schimburi normale. Nu, faptul nu s-a datorat unor defecţiuni survenite in exploatarea grupurilor ci unui spirit de prevedere. Periodic, o serie de elemente ale cazanului turbinei şi generatorului de la cele două grupuri simt nevoia de a fi revizuite şi verificate. Cind pot fi făcute toate acestea astfel ca alimentarea normală cu curent electric a marilor consumatori industriali să nu fie perturbată, dacă nu in zilele cind aceşti mari consumatori industriali se odihnesc ? Şi iată de ce, la cererea expresă a dispecerului na- Iţional, cele două grupuri au ‘ Şarja de la miezul nopţii Petrecerile erau în toi. MiI de hunedoreni salutau anul 1974 ciocnind paharele în jurul me Urmare din pag. 1) cel care merita o baie rece !“ Pentru ca acel spectacol să se desfăşoare corect, fără întrerupere, timp de 72 de ore dispecerul naţional a „ocrotit“ zona, îmi explică inginerul Ion Oprea . „ In cursul unei asemenea probe, pe sistem se face tot ce e posibil, ba chiar şi imposibil pentru ca să fie asigurată funcţionarea continuă a acelui grup la puterea maximă prevăzută. In general, atunci, in sistemul lor teritorial e linişte, nu se fac alte manevre. Problemele apar nu în momentele „de virf", ci in cele „de gol", noaptea sau în zilele de sărbătoare, cind consumul este mai redus şi totuşi la acel grup sarcina nu trebuie să scadă. Ceea ce îmi aminteşte o linie roşie, subţire, cu oscilaţii minime : diagrama de înregistrare a sarcinii la grupul 1 de la Rogojelu. In cursul probei care avea să constitue actul de naştere a Centralei Premiere energetice ale noului an termoelectrice Rovinari , grupul mersese „snur“ la 200 MW. Timp de trei zile. In cursul celei de-a doua zile, joi 22 iunie 1972, de la Dispeceratul naţional cineva m-a asigurat că „totul e in ordine, proba decurge normal". Era inginerul Mihai Ene. A fost primul om pe care l-am întîlnit acum la dispecerat. Intre timp, pe panoul de aici se poate „citi“ cum merge grupul 2 de la Rogojelu. Intre timp termocentrala al cărei act de naștere era semnat în noaptea de vineri 23 iunie 1972, odată cu încheierea cu succes a probei de 72 de ore a primului grup, a furnizat economiei naţionale peste 2 miliarde de KWh. — Toate modificările in sistem — îmi spunea inginerul Victor Cambureanu — se simt, fireşte, aici. Energia electrică nu e o marfă pe care să o poţi stoca. Trebuie să produci in limitele unui consum, adesea previzibil. Apar insă situaţii neprevăzute : de pildă, ieşirea ţinut mare consumator. Să zicem un cuptor de carbid de la Tirnoveni sau o hală a Uzinei de aluminiu Slatina, asta înseamnă că, dintr-o dată, nu mai sunt necesari 30 şi, respectiv 50 MW. Intrarea unui mare consumator este, de asemenea, sensibilă , de pildă, cu ocazia unei transmisii televizate care prezintă un mare interes, se constată o creştere bruscă a consumului. Or, aceasta este prima noastră grijă : urmărirea curbei de sarcină, mai precis intuirea ei, In aşa fel incit să nu fim găsiţi nepregătiţi. Bineînţeles, o schemă de program a zilei există, ea se determină pe calculator în funcţie de anumiţi parametri. Dar rolul ei e orientativ. In practică se întîmplă, de pildă, ca un grup de 330 MW să iasă în avarie. Acum 4—5 ani asta însemna o „zguduire" a întregului sistem energetic. Dar in acest timp puterea instalată s-a dublat şi, deci, sistemul suportă mai uşor. Toate acestea sunt asigurate la Dispeceratul naţional de numai trei oameni în turele de zi şi de numai doi oameni în turele de noapte. — Caracteristica acestei meserii dificile — îmi spune tovarăşul Constantin Bunescu, director general al Dispeceratului energetic naţional , constă incapacitatea de a reacţiona în faţa neprevăzutului. Aici eşti ca un boxer cu garda deschisă , cum nu eşti atent, cum „n-ai eschivă“, „te plimbă in corzi" de nu-ţi mai vezi capul ! Complexitatea de astăzi a sistemului energetic naţional face ca pregătirea unui dispecer de aici să dureze 8—9 luni de zile, atunci cină candidatul a fost mai întîi un foarte bun inginer... In urmă cu 20 de ani, cind am venit eu aici, pregătirea dura o lună şi jumătate. Dar pe atunci exista o singură linie magistrală de 110 Kv Hunedoara — Bucureşti, iar cel mai mare grup aflat în exploatare, la Fintînele, avea doar 25 MW. Şi îmi arată, înrămată şi prinsă pe perete, curba de sarcină a primei zile de lucru a dispecerului naţional. Data: 13 iunie 1955. De atunci, producţia noastră de energie electrică a crescut de peste 20 de ori. — Faţă de complexitatea problemelor care ni se pun astăzi la dispeceratul naţional, calculatorul va trebui să devină din consultant. — conducător de proces. —Care sunt principalele evenimente la care dispeceratul energetic naţional va participa în cursul acestui al patrulea an al cincinalului ? — Se va încadra în sistem primul grup românesc de 330 MW la CET Rovinari . Lotrul îşi va atinge profilul final; se va dezvolta Centrala termoelectrică Brăila şi vor începe producţia centralele de pe Someş şi Olt; „colierul" Argeşului se va întregi. In fine, va avea loc extinderea magistralei de 400 Kw, ceea ce va însemna creşterea puterilor transportate şi descreşterea pierderilor de energie. — Măsurile recente de micşorare a consumurilor de energie, au fost simţite la dispeceratul naţional? — Da. In ultimul timp, datele de consum sunt mai mici decit prevederile. S-a observat şi o aplatizare a curbei de sarcină, ceea ce permite o exploatare mai eficientă a grupurilor energetice in centrale. De altfel, pentru anul viitor, deşi creşterea producţiei industriale globale va fi de 16,7 la sută, producţia de energie electrică va creşte cu numai 8 la sută. — Eficienţă sporită, deci. Cum poate contribui la îndeplinirea acestui deziderat, Dispeceratul energetic naţional ? — Prin repartiţia optimă a sarcinilor de producţie a energiei electrice pe centrale, în aşa fel incit să se consume minimum de combustibil şi să se utilizeze la maximum cărbunele şi resursele hidroenergetice. La Dispeceratul energetic naţional, ziua a doua a anului patru din acest cincinal a fost o zi calmă. Calmul din ajunul marilor evenimente. Sahamont la datorie Muntele a fost în aceste zile sub asaltul doritorilor de a petrece revelionul la înălţime. Dar in afara surprizelor plăcute au fost şi neplăcute, care s-au terminat totuşi cu bine. Incercînd să urce pe Valea Jepilor, o turistă a scăpat pe versantul muntos, rostogolindu-se mai mult de 200 de metri pînă intr-o viroagă. „Salvamontul“ sinaian, aflat la datorie cu echipe in mai multe puncte ale platoului Bucegi, a fost oprite in primele două zile de an nou şi aproape 40 de oameni din cadrul brigăzilor de reparaţii , întreţinere din sectoarele termomecanice, electric şi automatizări s-au alăturat celor care asigură funcţionarea normală a celorlalte patru grupuri aflate in exploatare. I. Deleanu Două şlepuri în voia valurilor 1 ianuarie 1974. Era in jurul orei 18. întunericul se lăsase peste portul Brăila. Navele de pasageri stăteau ancorate la chei aşteptind să pornească fiecare in cursele obişnuite. Dispecerul de serviciu Ion Florescu supraveghea ca totul să se desfăşoare normal. Deodată, privind pe fereastră spre Dunăre, râmase pentru un moment descumpănit. In comandările sale nu era anunţată trecerea niciunei nave pe Dunăre şi totuşi el zărea două nave inaintind către port. Se ridică şi se uită mai atent. Nu erau nave. Erau două şlepuri in voia valurilor inaintind ameninţător către vasele de pasageri aflate la chei. Ridică receptorul telefonului : „Alo docurile ? Cine e ? Bălan ? Măi băiete, fii atent : două şlepuri s-au desprins de chei de la punctul Băi şi înaintează către noi, aici unde se află toate navele de pasageri. Este mare pericol. Trimiteţi urgent ajutoare !“. Marinarii, care ştiu ce urmări poate avea un minut de intirziere în asemenea împrejurări, intervin rapid. Căpitanul remorcherului „Ceahălul“, Ilie Cristu, şi pilotul Miron Ion intră in acţiune. Remorcherul se îndreaptă cu toată viteza în intimpinarea celor două şlepuri, încearcă cu viteză uimitoare diverse manevre. Reuşesc să prindă şlepurile şi să le ancoreze. Trei oameni, datorită curajului şi operativităţii lor, au preîntîmpinat o avarie care putea să se soldeze cu urmări neplăcute. V. Chiurtu Pagina a 3-a — 3 ianuarie 1974 ié m ifs s § K- h'l 4 ' ?ţ' sa m Zilnic, între orele 10—18 mmm ’teSjft.-v-îKV! \ i #11 ' A. din provincie cu taxă inversă La telefon redactorul nostru Marius Georgescu SEMNĂTURA MINERILOR DE LA LOTRU — Alo, ICH Lotru-Voineasa ? Cu inginerul Dan Predoiu, directorul general al şantierului. — Predoiu la telefon ! — Mai întîi, „La mulţi ani“ şi felicitări pentru succesele repurtate în anul 1973 pe cel mai mare şantier hidroenergetic al ţării. Am fost informaţi că în ultima zi a anului, la Lotru, au avut Ioc două evenimente deosebite... — Ele poartă semnătura minerilor. Dar să vă spun despre ce e vorba. în ajun de Anul Nou au fost străpunse două noi tronsoane : Jidoaia — Rînjeul Sting şi Tîrjaj — Blaj. Am să vă explic imediat şi ce înseamnă pentru noi aceste tronsoane. Mai întîi tronsonul Jidoaia — Rînjeul Sting, din zona gravitaţională Nord ne-a pus mari probleme, terenul fiind extrem de greu, roci alterate şi presiuni mari. Străpungerea lui ne permite atacarea, chiar din primele zile ale anului, a unei noi aducţiuni — Rînjeul Mare. Prin realizarea galeriei Tîrjaj — Blaj, din zona gravitaţională Sud, vom putea începe, în avans, un nou tronson lung de 3 855 m : Blaj — Horezu. Toate acestea înseamnă timp cîştigat în plus pentru asigurarea cu apă a lacului de la Vidra, pentru pregătirea condiţiilor de punerea în funcţiune cu şase luni înainte de termen, aşa cum ne-am angajat, a celui de-al III-lea şi ultimul agregat de la Ciunget. REVELION PE SCARA CELSIUS — Prognoza dată rubricii noastre de meteorologul Lidia Rahău, s-a dovedit absolut exactă. Revelionul ’74 a fost un revelion fără zăpadă... — Şi foarte cald, poate chiar neobişnuit de cald. In momentul in care sosea noul an, la ora zero, mercurul termometrelor arăta : minus două grade la Bucureşti, minus un grad la Iaşi, minus două grade la Bacău, minus patru grade la Cluj, plus trei grade la Timişoara, plus şase grade la Mangalia. — In ţară nu a nins de loc ? — S-au înregistrat precipitaţii slabe sub formă de zăpadă in podişul Transilvaniei, şi izolat în Moldova. — Ce facem cu zăpada ? — Răbdare. Va veni cu siguranţă. Pină atunci, însă, reţineţi prognoza următoarelor zile : precipitaţii cu caracter local, ploaie şi lapoviţă în sud-vestul ţării. Temperatura aerului în scădere. (Din convorbirea cu meteorologul Constantin Ţicu). NOAPTE CALMA LA 22 22 22 — Cum a fost noaptea revelionului la 22 22 22 — dispeceratul — intervenţii de la Inspectoratul Municipiului Bucureşti — Miliţia Capitalei ? — Calmă, chiar foarte calmă cu toate că telefoanele au sunat fără întrerupere, toată noaptea. — Nu înţeleg. — Am primit foarte multe felicitări şi urări „La mulţi ani !“ Echipa de serviciu cred că a ciocnit mai bine de o mie de cupe cu șampanie. — Au băut în timpul serviciului? — Cine a spus că au băut ? Pentru noi au ridicat paharele in noaptea Anului Nou, un mare număr de locuitori ai Capitalei. — Și, în afară de urări ? — Nimic deosebit. Un mic scandal în strada febrelor nr. 4, la familia Croitoru, care a tulburat liniştea vecinilor şi care a avut drept urmare promisiunea că nu se va mai repeta. Un individ certat cu legea, care a fost prins in numai 45 de minute de la primirea apelului telefonic. V-am spus : nimic deosebit. A fost o noapte calmă, obişnuită. (Din convorbirea cu colonel Dumitru Acăui). Scurt buletin de stare civilă Din informaţiile primite de la maternităţile şi spitalele care funcţionează in Capitală, am aflat că in prima zi a Anului Nou, s-au născut în Bucureşti 82 de copii. Dintre aceştia 46 sunt fete şi 36 băieţi. Fetele, aşadar, din nou în majoritate. Cel mai greu dintre noii născuţi, este, însă, un băiat — 4 150 grame. El este fiul lui Gherghina Mihai, în virstă de 21 de ani. LA FRATELE MAI MARE Incăput 60 de ea* — Şi unde au veni ? — Nu o fost bai. Noi avem o vorbă a noastră cînd oamenii se ţin dragi, încap şi Intr-un sac, dară cind se ţin de rău, n-au loc nici intr-un sat. — De ce la dumneavoastră acasă ? — Musai să fie aşa şi nu altfel : eu mi-s fratele cel mai mare. — Aşa-i obiceiul la Maramureş ? — Noi Dumitrenii aşa obicinuim unşpe fraţi şi surori sintem, toţi risipiţi prin cite colţuri de ţară , aşa că cei de la Bucureşti au venit pină la Baia cu avionul şi de-acolo cu cursa peste Gutin. Cei de la Borşa şi Sighet au sosit cu trinu’. Că eu la ei n-am avut putere să mă duc... — De ce ? — Eu şi Măria — soaţa mea — avem 12 copii şi acum e pe drum al treişpilea. Ai mai bătrîni fraţi, Vasi şi Toader au numai 16 copii, aşa că vedeţi dumneavoastră cînd ne-am dus ast-vară la Braşov, două compartimente de trn am ocupat... — Adică cei zece fraţi ai dumneavoastră plus doisprezece copii, plus dumneavoastră gazdele — păi nu aţi fost 60. — Dară ! Fiecare din fraţii mei au cite doi copii, şi cumnaţii şi cumnatele... Atîţia am fost, 60. (Revelionul ’74 a fost sărbătorit in casa lui Ilie Dumitran, interlocutorul nostru, decanul de virstă — 48 de ani — al celor unsprezece fraţi Dumitrean, din Săliştea de Sus — judeţul Maramureş). ORA 24 ...VALEA IALOMIŢEI — Ştiţi unde am întimpinat eu Anul Nou ? Puteţi să vă gîndiţi cit vreţi că tot nu o să ghiciţi. Hai că vă spun tot eu, la Valea Ialomiţei. — Aţi fost pînă acolo ? — Am spus „la“ nu pe Valea Ialomiţei. — Ce e atunci ? O staţiune, o cabană, un restaurant... — O staţie I.T.B. din cartierul Drumul Taberei. A fost grozav. Dar să vă povestesc. Ca tot omul prevăzător am plecat de acasă cu aproape două ore mai devreme. Aveam şi două plase cu mine (vin, sarmale)... Mă gîndeam eu că o să fie aglomeraţie. In fine. Pe la 22,30 a plecat un autobuz nr. 68 plin. Ce mi-am zis eu, lasă că vine altul gol și-l iau pe ăla. Greşeală, mare greşeală. — De ce ? — Aia a fost ultima maşină care a trecut prin staţie. Nu tu 68, nu tu 105. Nici un autobuz domnule pînă la ora 24. — De ce nu aţi luat un taxi ? — De unde. Dacă vedeam unul îl cumpăram, cu tot cu şofer. Cînd mai erau numai cîteva minute şi venea Anul Nou am scos frumos o sticlă. Cineva de lingă mine, am uitat să vă spun că nu eram singur, a pus mîna pe un copan de curcan, altul a „contribuit“ cu nişte sarmale, păcat că erau cam reci, a mai venit cineva cu ţuică... Au început îmbrăţişările... A fost frumos. Pe la ora unu, s-a arătat primul autobuz. Ne-am urcat. Parcă ne părea rău. De abia ne încălzisem, începusem să ne cunoaștem, să ne spunem pe nume. Hai, că a fost frumos. (Maria Predescu, București). " PREMIERE LA HERCULANE — O să vă pară poate curios, dar nu am să vă spun nimic despre revelion. Vreau să vă informez despre cîteva premiere ale stațiunii Herculane. — Sintem gata să le consemnăm. — Pînă acum dacă întrebai pe cineva pentru ce vine la Herculane, iți răspundea imediat. Am venit la băi, mă supără reumatismul. O primă noutate, la Herculane se pot face şi alte tratamente : cură internă pentru aparatul digestiv, cură pentru revitalizarea organismului, cură apicolă cu lăptişor de matcă, polen şi miere de albine, cură de slăbire cu ajutorul saunelor. — Acestea sunt premierele, să le spunem terapeutice. Mai puteţi să ne comunicaţi şi alte noutăţi ? — Edilitare. In curînd va fi dat în folosinţă noul hotel „Roman“ cu o capacitate de 300 de locuri, cu restaurant, piscină şi celelalte anexe necesare. Dar ce e mai interesant este faptul că baia sa de tratament va fi chiar în incinta camerelor hotelului. Tot în acest an va începe construcţia cu o capacitate de altor trei hoteluri 2 000 de locuri. De asemenea va fi asfaltat drumul pe Valea Cernei, înlesnindu-se accesul turiştilor.Din convorbirea cu Ilie Cristescu, directorul întreprinderii balneare și de turism Herculane).