România Liberă, ianuarie 1974 (Anul 32, nr. 9079-9103)

1974-01-03 / nr. 9079

„Románia liberó­* AL PATRULEA AN Al CINCINALULUI, ZIUA A DOUA Constanţa — poarta maritimă a ţării — va cunoaşte în acest an o nouă etapă de dezvoltare, asigurîndu-se construcţia unor bazine şi platforme cu o suprafaţă de cca. 100 de hectare La Uzina de maşini grele Bucureşti, în secţia turbine, se lucrează intens pentru beneficiarii noilor obiective energetice. „CARI BUN Şl VÍNT LA PUPA! „.Se rosteşte această urare în orice port din lume în toate lim­bile pămîntului. Este felul obiş­nuit al lucrătorilor portuari de a aduce la cunoştinţă căpitanilor de vase că permisiunea pe us­cat s-a terminat, echipajele pe care le comandă pot lua de acum din nou drumul lung al apelor. 2 ianuarie 1974. Portul Cons­tanţa se prezintă reporterului intr-o obişnuită zi de lucru : şa­lupe rapide, avind la bord me­dici, grăniceri, vameşi, ies în în­­timpinarea navelor ce se contu­rează la orizont, macaralele se agită deasupra navelor sosite în port. La ora 8 dimineaţa, portul Constanţa e în măsură să facă un prim bilanţ pe 1974 , activi­tatea zilei de 1 ianuarie a în­semnat un trafic portuar de 20 464 tone. La ora 9, s-a rostit „Cart bun şi vînt la pupa“ pentru vasele „Pampero“ — pa­vilion cipriot, „Vima“ şi „Vita“ — pavilion grecesc. Ora 9,30 gă­seşte masa dispeceratului plină de cablograme proaspete, alte vase îşi anunţă apropierea de port, cer permisiunea de a a­­costa. Şi pentru că 2 ianuarie se a­­nunţă o zi plină, este convoca­tă o şedinţă-fulger la care îşi dau intîlnire toţi cei răspunză­tori de activitatea porţii mari­time a ţării... Costin Muşat — reprezentan­tul „Navlomar“ — are dintot­­deauna sarcina de a anunţa po­ziţia navelor, ora sosirii lor în port, lungimea lor, felul Încărcă­turii. Drept pentru care azi co­munică ş „4 nave, orez, minereu de fier, citrice, — 200, 150, 100, 150. Zeicule, aştept...“ Nicolae Zeicu — directorul J.Navrom" — Constanţa, a cărui obligaţie este de a decide locul de acostare, răspunde prompt: „Danele 17, 18, 20, 24. De miine dimineaţă contezi şi pe 12 şi 61. Acum am şi eu o întrebare. Ce zici, C.F.R.-ule, ai vagoane pen­tru 30 000 tone ? Adică, citrice pentru Bucureşti, cocs şi cărbu­ne pentru Reşiţa şi Hunedoara“. Ceciliu Bujor , şeful staţiei C.F.R. : „Există, nici o grijă. Zeicule, reţine că v-au sosit cele 800 vagoane : geamuri pentru S.U.A., îngrăşăminte chimice pentru Franţa, sodă calcinată pentru Extremul Orient“. Zeicu reţine şi hotărăşte : „Să se diri­jeze îngrăşămintele pentru nava „Craiova“, geamurile le ia în primire „Victoria“ şi „Predealul“ să se pregătească pentru Extre­mul Orient...“ Forţele pe care fiecare dintre participanţii la şedinţă şi-au scris deciziile sunt adunate de inginerul Gheorghe Precup, şe­ful serviciului exploatare al por­tului Constanţa, care va stabi­li în detaliu mişcările de nave, intrările şi ieşirile din port, ce echipe vor răspunde de aceste operaţiuni. In această şedinţă­­fulger, s-a pus de fapt la cale activitatea portului Constanţa pentru următoarele 24 de ore. Asta înseamnă că se vor efec­tua operaţiuni de încărcare-des­­cărcare vizind 32 de nave. In limbajul obişnuit al lucrătorilor de la dispeceratul portului, la capătul celor 24 de ore se va consemna lapidar : activitatea portului Constanţa — din 2 spre 3 ianuarie — măsoară 50 000 tone trafic. Azi, 3 ianuarie, în portul Con­stanţa, „Cart bun şi vînt la pu­pa“ va fi urat in româneşte pen­tru vasul „Timiş“, care ia dru­mul Greciei, în italiană pentru „Giovanni Grimaldi“, în ciprio­tă pentru „Stela“... Ioana Iuga Primul succes Primă zi de nou an. La sche­la petrolieră Boldeşti — Scăeni, unde focul nu s-a stins nici o clipă în aceste trei zile, totul mergea strună. Pînă la orele 9, cind petroliştilor li s-a dat de veste că vor fi confruntaţi cu neprevăzutul. Acele manometrelor la sepa­ratorul de înaltă presiune din podeni au început să coboare indicînd scăderea presiunii in conductă. Era în pericol stop“ de dezbenzinare de la Boldeşti care se alimenta de aici, de la Podeni. Un anunţ telefonic i-a pus în temă pe cei de la staţie. Maistrul N. Teodorescu, însoţit de ajutorul său, Ion Dinu, au pornit prin vremea aspră pe traseul conductei, pentru a ve­dea ce s-a întîmplat. După 7 km, au descoperit un şuvoi care odată cu gazele arunca in sus şi ţărînă. Pamintul dintre conductă şi suprafaţa solului fu­sese spulberat, iar şuvoiul an­trena ţărina din malurile gropii create, lărgind-o ca pe o pilnie. Aici cedase conducta şi gazele scăpate din strinsoarea metalică se împrăştiau in văzduh. Un alt anunţ la staţie şi, în mai puţin de un ceas, maşina de intervenţie sosea cu mecani­cul Florea Preda şi sudorul Aurel Roşu, amîndoi luaţi de acasă. După o oră de muncă în­cordată, de sudură de „jos In sus“ (sudorii şi-au făcut loc în pămîntul rece de sub conductă), gazele au primit iar permis de liberă trecere spre Boldeşti. Sta­ţia de desbenzinare şi alte in­stalaţii n-au fost oprite, alimen­­tîndu-se in aceste ore din re­zerve. A fost prima intervenţie şi primul succes al echipei din Boldeşti — Scăeni, Al. Mihai celor bogate. Alte mii de hune­doreni se aflau insă alături de marile agregate siderurgice, dor­nici să cinstească prima zi a a­­nului cu fapte demne de renu­­mele lor. Cu cîteva ore mai de­vreme, la cuptorul nr. 1 de la oţelăria Martin nr. 2, a avut loc un sfat rapid. — Aţi văzut că vreo trei cup­toare s-au încărcat cam in ace­laşi timp, a zis prim topitorul Cornel Bucur. Aş vrea ca noi să dăm prima şarjă. Atenţie ! N-a fost nevoie de alte expli­caţii. Toţi oamenii din echipă ştiau ce trebuie făcut. Cind în oraşul nou se slobo­­zeau, spre cer, rachete şi petar­de, oţelarii de la cuptorul unu erau „sub tensiune“. Oţelul clocotit se scurgea în oala pînte­­coasă, dirijat cu grijă. Fiecare oţelar era la postul său şi fie­care purta în inimă îndemnul pentru o nouă izbindă. La o vreme, prim topitorul a privit ceasul. Era ora 0 şi 55 minute. Era momentul cind s-a elaborat prima şarjă a anului 1974. Totul a mers excepţional. Dar mai trebuie adăugat un amănunt. Şarja de la miezul nopţii a fost cu 11 tone mai grea decit şar­jele obişnuite dar s-a elaborat cu 25 de minute mai repede de­cit majoritatea şarjelor din ziua de Anul Nou. Cum se spune, aici, la oţelăria hunedoreană : „Semne bune anul­are". I. Cojocaru Cu o oră înainte de sosirea noului an Pini la sosirea noului an mai era doar o singură oră. In casa lui Ion Lemnrău, tehnician la Centrul de reţele electrice Ad­­jud petrecerea de revelion era in toi. Deodată, claxonul stri­dent al unei maşini apărute in faţa casei îi atrase atenţia. Cî­teva minute ma­i tirziu, alături de electricienii Matei Negri şi Gigi Lefter, goneau cu toată vi­teza maşinii spre separatorul de derivaţie de la Domneşti. Fuse­seră anunţaţi că pe linia de 15 KV Şişcani — Adjud — Mără­­şeşti intervenise o avarie. Una dintre cele mai mari derivaţii ale liniei. Fuseseră scoase din funcţiune sute de case. Nume­roase ferme şi unităţi de pro­ducţie din Păuneşti, Rugineşti, Angheleşti, Novăceşti şi din alte localităţi situate in această zonă fuseseră cufundate acum în in­­tuneric. Pentru ca oamenii să primească din nou lumină era nevoie de identificarea şi reme­dierea cit mai grabnică a ava­riei. Fireşte, nu era un lucru de loc uşor. La Domneşti, condiţi­ile de teren i-au obligat pe elec­tricienii din echipa de interven­ţie să părăsească maşina şi să o ia pe jos de-a lungul traseu­lui, pentru a verifica reţeaua stîlp cu stilp. Ceaţa, care învă­luise­ totul intr-un întuneric de nepătruns, făcea munca celor trei şi mai dificilă. După cîţi­­va kilometri de mers istovitor şi de căţărări pe stîlpi, de lune­cări, avaria a fost depistată. In zona Copăceşti, din cauza spar­gerii izolatorilor la unul din stil­­pi, conductorul căzuse pe conso­lă, iar la un altul fusese pus la pămînt. Sfidînd întunericul şi frigul care îi pătrunsese pînă la oase, cei trei urcară pe solp. Căţăraţi deasupra hăului, cu­fundaţi în beznă, cu mîinile în­gheţate, ei au lucrat cu înfri­gurare pentru ca la 10 kilome­tri depărtare oamenii să întîm­­pine noul an cu casele lumina­te. Deşi cu preţul unor mari eforturi, au izbîndit. Cind au revenit in mijlocul celor dragi, era ziuă. Pe chipurile celor trei din echipa de intervenţie stăruia nu numai oboseala, ci şi satis­facţia că şi-au făcut din plin datoria. C. Azoiţii Medicii au fost chemaţi de acasă Mai erau cîteva ore pini la revelion. Medicul Petre Decu, fiind de gardă la spitalul din o­­raşul Costeşti-Argeş, se gîndea probabil la cei de acasă, cind a fost adusă o femeie gravidă in­tr-o stare deosebit de gravă. Medicul şi-a dat seama că e vorba de un caz-problemă. Tre­buia chemat de acasă medicul de specialitate Liuba Bacinschi ; altă alternativă nu exista. Era în joc viaţa a doi oameni: mama şi copilul. Nici pentru doctoriţa Liuba Bacinschi n-a existat decât o simgură soluţie : să lase revelionul şi să intre în sala de operaţii, unde gravida Ioanei Stan din comuna Stolnici născuse un băieţel, dar trebuia efectuată o intervenţie chirurgi­cală de histerectomie (scoaterea uterului). Intervenţia operatorie a durat şase ore, timp in care doctoriţa Bacinschi a lucrat a­­sistată de medicul primar chi­rurg Teodor Manoliu. Atit mama cit şi noul-născut sint acum in afara oricărui pericol. D. Bujdoiu intervenit prompt. De la cabana „Caraiman" au plecat Nicolae Zbîrcea, Alexandru Brumărescu şi dr. Noghi, iar de la cabana „Babele", Nicolae Tănase şi Că­tălin Manoliu. Soluţia salvatoare a fost fringhia cu care un al­pinist a coborît in viroagă şi a ridicat-o la „suprafaţă“ pe im­prudenta turistă. Zăpada des­tul de tare a făcut ca victima să scape doar cu uşoare sgirie­­turi, deşi dedesubt erau colţii stincoşi ai muntelui. In­ ajunul revelionului, doi studenţi au rămas blocaţi pe blrna de la Cruce spre cabana „Caraiman". Încercările salva­­montiştilor de la „Caraiman" de a-i salva au fost zadarnice. Cu toate săpăturile in gheaţă ei n-au putut ajunge la studenţi şi atun­ci a urcat o echipă din Buş­teni care i-a scos pe cei doi din locul periculos. M. Alexandru Spirit de prevedere La ora cinci apar aceste rin­­duri, grupurile 2 şi 6 de 100 şi respectiv 200 MW de la termo­centrala Iernut funcţionează din nou, livrînd consumatorilor e­­nergia electrică necesară. Dar pentru aceasta, aproape 40 de oameni — muncitori, maiştri, in­gineri — şi-au sacrificat zilele de 1 şi 2 ianuarie — lucrînd în schimburi normale. Nu, faptul nu s-a datorat unor defecţiuni survenite in exploatarea grupu­rilor ci unui spirit de prevede­re. Periodic, o serie de elemen­te ale cazanului turbinei şi ge­neratorului de la cele două gru­puri simt nevoia de a fi revi­zuite şi verificate. Cind pot fi făcute toate acestea astfel ca a­­limentarea normală cu curent e­­lectric a marilor consumatori industriali să nu fie perturbată, dacă nu in zilele cind aceşti mari consumatori industriali se odihnesc ? Şi iată de ce, la ce­rerea expresă a dispecerului na- I­ţional, cele două grupuri au ‘ Şarja de la miezul nopţii Petrecerile erau în toi. MiI de hunedoreni salutau anul 1974 ciocnind paharele în jurul me­ Urmare din pag. 1) cel care merita o baie rece !“ Pentru ca acel spectacol să se desfăşoare corect, fără între­rupere, timp de 72 de ore dispecerul naţional a „ocro­tit“ zona, îmi ex­plică inginerul Ion Oprea . „ In cursul unei asemenea probe, pe sistem se face tot ce e posibil, ba chiar şi imposibil pentru ca să fie a­­sigurată funcţiona­rea continuă a a­­celui grup la pute­rea maximă prevă­zută. In general, atunci, in sistemul lor teritorial e li­nişte, nu se fac alte manevre. Proble­mele apar nu în momentele „de virf", ci in cele „de gol", noaptea sau în zilele de sărbătoare, ci­nd consumul este mai redus şi totuşi la acel grup sarcina nu trebuie să scadă. Ceea ce îmi a­­minteşte o linie roşie, subţire, cu oscilaţii minime : diagrama de înre­gistrare a sarcinii la grupul 1 de la Rogojelu. In cursul probei care avea să constitue actul de naştere a Centralei Premiere energetice ale noului an termoelectrice Ro­­vinari , grupul mersese „snur“ la 200 MW. Timp de trei zile. In cursul celei de-a doua zile, joi 22 iunie 1972, de la Dispe­ceratul naţional ci­neva m-a asigurat că „totul e in or­dine, proba decurge normal". Era ingi­nerul Mihai Ene. A fost primul om pe care l-am întîl­­nit acum la dispe­cerat. Intre timp, pe panoul de aici se poate „citi“ cum merge grupul 2 de la Rogojelu. Intre timp termocentrala al cărei act de naș­tere era semnat în noaptea de vineri 23 iunie 1972, odată cu încheierea cu succes a probei de 72 de ore a primu­lui grup, a furnizat economiei naţiona­le peste 2 miliarde de KWh. — Toate modifi­cările in sistem — îmi spunea ingine­rul Victor Cambu­­reanu — se simt, fireşte, aici. Ener­gia electrică nu e o marfă pe care să o poţi stoca. Tre­buie să produci in limitele unui con­sum, adesea previ­zibil. Apar insă si­tuaţii neprevăzute : de pildă, ieşirea ţi­nut mare consuma­tor. Să zicem un cuptor de carbid de la Tirnoveni sau o hală a Uzinei de aluminiu Slatina, asta înseamnă că, dintr-o dată, nu mai sunt necesari 30 şi, respectiv 50 MW. Intrarea unui mare consumator este, de asemenea, sensibilă , de pildă, cu ocazia unei transmisii televiza­te care prezintă un mare interes, se constată o creştere bruscă a consumu­lui. Or, aceasta este prima noastră gri­jă : urmărirea curbei de sarcină, mai precis intuirea ei, In aşa fel incit să nu fim găsiţi ne­pregătiţi. Bineînţe­les, o schemă de program a zilei există, ea se deter­mină pe calculator în funcţie de anu­miţi parametri. Dar rolul ei e orienta­tiv. In practică se întîmplă, de pildă, ca un grup de 330 MW să iasă în a­­varie. Acum 4—5 ani asta însemna o „zguduire" a între­gului sistem ener­getic. Dar in acest timp puterea insta­lată s-a dublat şi, deci, sistemul su­portă mai uşor. Toate acestea sunt asigurate la Dispe­ceratul naţional de numai trei oameni în turele de zi şi de numai doi oa­meni în turele de noapte. — Caracteristica acestei meserii di­ficile — îmi spu­ne tovarăşul Con­stantin Bunescu, director general al Dispeceratului e­­nergetic naţional , constă in­capacita­tea de a reacţiona în faţa neprevăzu­tului. Aici eşti ca un boxer cu garda deschisă , cum nu eşti atent, cum „n-ai eschivă“, „te plimbă in corzi" de nu-ţi mai vezi ca­pul ! Complexitatea de astăzi a sistemu­lui energetic naţio­nal face ca pregă­tirea unui dispe­cer de aici să du­reze 8—9 luni de zile, atunci cină candidatul a fost mai întîi un foarte bun inginer... In urmă cu 20 de ani, cind am venit eu aici, pregătirea du­ra o lună şi jumă­tate. Dar pe atunci exista o singură li­nie magistrală de 110 Kv Hunedoara — Bucureşti, iar cel mai mare grup a­­flat în exploatare, la Fintînele, avea doar 25 MW. Şi îmi arată, în­rămată şi prinsă pe perete, curba de sarcină a primei zile de lucru a dis­pecerului naţional. Data: 13 iunie 1955. De atunci, produc­ţia noastră de ener­gie electrică a cres­cut de peste 20 de ori. — Faţă de com­plexitatea proble­melor care ni se pun astăzi la dis­peceratul naţional, calculatorul va tre­bui să devină din consultant. — con­ducător de proces. —Care sunt prin­cipalele evenimen­te la care dispece­ratul energetic na­ţional va participa în cursul acestui al patrulea an al cin­cinalului ? — Se va încadra în sistem primul grup românesc de 330 MW la CET Rovinari . Lotrul îşi va atinge profi­lul final; se va dezvolta Centrala termoelectrică Brăi­­la şi vor începe producţia centralele de pe Someş şi Olt; „colierul" Argeşu­lui se va întregi. In fine, va avea loc extinderea magis­tralei de 400 Kw, ceea ce va însem­na creşterea pute­rilor transportate şi descreşterea pier­derilor de energie. — Măsurile re­cente de micşorare a consumurilor de energie, au fost simţite la dispe­ceratul naţional? — Da. In ultimul timp, datele de consum sunt mai mici decit prevede­rile. S-a observat şi o aplatizare a curbei de sarcină, ceea ce permite o exploatare mai efi­cientă a grupurilor energetice in cen­trale. De altfel, pentru anul viitor, deşi creşterea pro­ducţiei industriale globale va fi de 16,7 la sută, pro­ducţia de energie electrică va creşte cu numai 8 la sută. — Eficienţă spo­rită, deci. Cum poate contribui la îndeplinirea acestui deziderat, Dispece­ratul energetic na­ţional ? — Prin reparti­ţia optimă a sarci­nilor de producţie a energiei electri­ce pe centrale, în aşa fel incit să se consume minimum de combustibil şi să se utilizeze la maximum cărbu­nele şi resursele hi­droenergetice. La Dispeceratul energetic naţional, ziua a doua a anu­lui patru din acest cincinal a fost o zi calmă. Calmul din ajunul marilor e­­venimente. Sahamont la datorie Muntele a fost în aceste zile sub asaltul doritorilor de a pe­trece revelionul la înălţime. Dar in afara surprizelor plăcute au fost şi neplăcute, care s-au ter­minat totuşi cu bine. Incercînd să urce pe Valea Jepilor, o turistă a scăpat pe versantul muntos, rostogolin­­du-se mai mult de 200 de me­tri pînă intr-o viroagă. „Salva­­montul“ sinaian, aflat la dato­rie cu echipe in mai multe puncte ale platoului Bucegi, a fost oprite in primele două zile de an nou şi aproape 40 de oa­meni din cadrul brigăzilor de reparaţii , întreţinere din sec­toarele termomecanice, electric şi automatizări s-au alăturat celor care asigură funcţionarea normală a celorlalte patru gru­puri aflate in exploatare. I. Deleanu Două şlepuri în voia valurilor 1 ianuarie 1974. Era in jurul orei 18. întunericul se lăsase peste portul Brăila. Navele de pasageri stăteau ancorate la chei aşteptind să pornească fie­care in cursele obişnuite. Dispe­cerul de serviciu Ion Florescu supraveghea ca totul să se des­făşoare normal. Deodată, pri­vind pe fereastră spre Dunăre, râmase pentru un moment des­cumpănit. In comand­ările sale nu era anunţată trecerea niciu­­nei nave pe Dunăre şi totuşi el zărea două nave inaintind către port. Se ridică şi se uită mai a­­tent. Nu erau nave. Erau două şlepuri in voia valurilor inain­tind ameninţător către vasele de pasageri aflate la chei. Ridică receptorul telefonului : „Alo docurile ? Cine e ? Bălan ? Măi băiete, fii atent : două şlepuri s-au desprins de chei de la punctul Băi şi înaintează către noi, aici unde se află toate na­vele de pasageri. Este mare pe­ricol. Trimiteţi urgent aju­toare !“. Marinarii, care ştiu ce urmări poate avea un minut de intir­­ziere în asemenea împrejurări, intervin rapid. Căpitanul re­morcherului „Ceahălul“, Ilie Cristu, şi pilotul Miron Ion intră in acţiune. Remorcherul se în­dreaptă cu toată viteza în in­­timpinarea celor două şlepuri, încearcă cu viteză uimitoare diverse manevre. Reuşesc să prindă şlepurile şi să le anco­reze. Trei oameni, datorită cu­rajului şi operativităţii lor, au preîntîmpinat o avarie care pu­tea să se soldeze cu urmări ne­plăcute. V. Chiurtu Pagina a 3-a — 3 ianuarie 1974 ié m ifs s § K- h'l 4 ' ?ţ' sa m Zilnic, între orele 10—18 mmm ’teSjft.-v-îKV! \ i #11­­ ' A. din provincie cu taxă inversă La telefon redactorul nostru Marius Georgescu SEMNĂTURA MINERILOR DE LA LOTRU — Alo, ICH Lotru-Voineasa ? Cu in­ginerul Dan Predoiu, directorul gene­ral al şantierului. — Predoiu la telefon ! — Mai întîi, „La mulţi ani“ şi feli­citări pentru succesele repurtate în anul 1973 pe cel mai mare şantier hi­droenergetic al ţării. Am fost informaţi că în ultima zi a anului, la Lotru, au avut Ioc două evenimente deosebite... — Ele poartă semnătura minerilor. Dar să vă spun despre ce e vorba. în ajun de Anul Nou au fost străpunse două noi tronsoane : Jidoaia — Rînjeul Sting şi Tîrjaj — Blaj. Am să vă ex­plic imediat şi ce înseamnă pentru noi aceste tronsoane. Mai întîi tronsonul Ji­­doaia — Rînjeul Sting, din zona gravi­taţională Nord ne-a pus mari proble­me, terenul fiind extrem de greu, roci alterate şi presiuni mari. Străpungerea lui ne permite atacarea, chiar din pri­mele zile ale anului, a unei noi aduc­­ţiuni — Rînjeul Mare. Prin realizarea galeriei Tîrjaj — Blaj, din zona gravi­taţională Sud, vom putea începe, în avans, un nou tronson lung de 3 855 m : Blaj — Horezu. Toate acestea în­seamnă timp cîştigat în plus pentru asigu­rarea cu apă a lacu­lui de la Vidra, pen­tru pregătirea condi­ţiilor de punerea în funcţiune cu şase luni înainte de ter­men, aşa cum ne-am angajat, a celui de-al III-lea şi ultimul agregat de la Ciun­­get. REVELION PE SCARA CELSIUS — Prognoza dată ru­bricii noastre de me­teorologul Lidia Ra­­hău, s-a dovedit abso­lut exactă. Revelionul ’74 a fost un revelion fără zăpadă... — Şi foarte cald, poate chiar neobişnuit de cald. In momentul in care sosea noul an, la ora zero, mercurul termometrelor arăta : minus două grade la Bucureşti, minus un grad la Iaşi, minus două grade la­ Bacău, minus patru grade la Cluj, plus trei grade la Timişoara, plus şase grade la Mangalia. — In ţară nu a nins de loc ? — S-au înregistrat precipitaţii slabe sub formă de zăpadă in podişul Transilvaniei, şi izolat în Moldova. — Ce facem cu ză­pada ? — Răbdare. Va veni cu siguranţă. Pină a­­tunci, însă, reţineţi prognoza următoarelor zile : precipitaţii cu caracter local, ploaie şi lapoviţă în sud-ves­­tul ţării. Temperatu­ra aerului în scăde­re. (Din convorbirea cu meteorologul Con­stantin Ţicu). NOAPTE CALMA LA 22 22 22 — Cum a fost noaptea reve­lionului la 22 22 22 — dispecera­tul — intervenţii de la Inspec­toratul Municipiului Bucureşti — Miliţia Capitalei ? — Calmă, chiar foarte calmă cu toate că telefoanele au su­nat fără întrerupere, toată noap­tea. — Nu înţeleg. — Am primit foarte multe fe­licitări şi urări „La mulţi ani !“ Echipa de serviciu cred că a ciocnit mai bine de o mie de cupe cu șampanie. — Au băut în timpul servi­ciului? — Cine a spus că au băut ? Pentru noi au ridicat paharele in noaptea Anului Nou, un mare număr de locuitori ai Ca­pitalei. — Și, în afară de urări ? — Nimic deosebit. Un mic scandal în strada febrelor nr. 4, la familia Croitoru, care a tul­burat liniştea vecinilor şi care a avut drept urmare promisiunea că nu se va mai repeta. Un individ certat cu le­gea, care a fost prins in numai 45 de minute de la primirea a­­pelului telefonic. V-am spus : nimic deosebit. A fost o noapte calmă, obişnuită. (Din convorbi­rea cu colonel Dumitru Acăui). Scurt buletin de stare civilă Din informaţiile primite de la ma­ternităţile şi spita­lele care funcţio­nează in Capitală, am aflat că in pri­ma zi a Anului Nou, s-au născut în Bucureşti 82 de copii. Dintre aceş­tia 46 sunt fete şi 36 băieţi. Fetele, a­­şadar, din nou în majoritate. Cel mai greu dintre noii născuţi, este, însă, un băiat — 4 150 grame. El este fiul lui Gherghina Mi­hai, în virstă de 21 de ani. LA FRATELE MAI MARE Incăput 60 de ea* — Şi unde au veni ? — Nu o fost bai. Noi avem o vor­bă a noastră­­ cînd oamenii se ţin dragi, încap şi Intr-un sac, dară cind se ţin de rău, n-au loc nici intr-un sat. — De ce la dumneavoastră acasă ? — Musai să fie aşa şi nu altfel : eu mi-s fratele cel mai mare. — Aşa-i obiceiul la Maramureş ? — Noi Dumitrenii aşa obicinuim­­ unşpe fraţi şi surori sintem­, toţi risi­piţi prin cite colţuri de ţară , aşa că cei de la Bucureşti au venit pină la Baia cu avionul şi de-acolo cu cursa peste Gutin. Cei de la Borşa şi Si­­ghet au sosit cu trinu’. Că eu la ei n-am avut putere să mă duc... — De ce ? — Eu şi Măria — soaţa mea — avem 12 copii şi acum e pe drum al trei­­şpilea. Ai mai bătrîni fraţi, Vasi şi Toader au numai 16 copii, aşa că ve­deţi dumneavoastră cînd ne-am dus ast-vară la Braşov, două comparti­mente de tr­n am ocupat... — Adică cei zece fraţi ai dumnea­voastră plus doisprezece copii, plus dumneavoastră gazdele — păi nu aţi fost 60. — Dară ! Fiecare din fraţii mei au cite doi copii, şi cumnaţii şi cumna­tele... Atîţia am fost, 60. (Revelionul ’74 a fost sărbătorit in casa lui Ilie Dumitran, interlocutorul nostru, deca­nul de virstă — 48 de ani — al celor unsprezece fraţi Dumitrean, din Să­­liştea de Sus — judeţul Maramureş). ORA 24 ...VALEA IALOMIŢEI — Ştiţi unde am întimpinat eu Anul Nou ? Puteţi să vă gîndiţi cit vreţi că tot nu o să ghiciţi. Hai că vă spun tot eu, la Valea Ialomiţei. — Aţi fost pînă acolo ? — Am spus „la“ nu pe Valea Ia­­lomiţei. — Ce e atunci ? O staţiune, o ca­bană, un restaurant... — O staţie I.T.B. din cartierul Drumul Taberei. A fost grozav. Dar să vă povestesc. Ca tot omul prevă­zător am plecat de acasă cu aproa­pe două ore mai devreme. Aveam şi două plase cu mine (vin, sarmale)... Mă gîndeam eu că o să fie aglomeraţie. In fine. Pe la 22,30 a plecat un auto­buz nr. 68 plin. Ce mi-am zis eu, lasă că vine altul gol și-l iau pe ăla. Greşeală, mare gre­şeală. — De ce ? — Aia a fost ultima ma­şină care a trecut prin staţie. Nu tu 68, nu tu 105. Nici un autobuz domnule pînă la ora 24. — De ce nu aţi luat un taxi ? — De unde. Dacă vedeam unul îl cumpăram, cu tot cu şofer. Cînd mai erau numai cîteva minute şi venea Anul Nou am scos frumos o­­ sticlă. Cineva de lingă mine, am ui­tat să vă spun că nu eram singur, a pus mîna pe un co­pan de curcan, altul a „con­tribuit“ cu nişte sarmale, pă­cat că erau cam reci, a mai venit cineva cu ţuică... Au în­ceput îmbrăţişările... A fost frumos. Pe la ora unu, s-a arătat primul autobuz. Ne-am urcat. Parcă ne părea rău. De abia ne încălzisem, începusem să ne cunoaștem, să ne spu­nem pe nume. Hai, că a fost frumos. (Maria Predescu, București). "­ PREMIERE LA HERCULANE — O să vă pară poate curios, dar nu am să vă spun ni­mic despre reve­lion. Vreau să vă informez despre cîteva premiere ale stațiunii Herculane. — Sintem­ gata să le consemnăm. — Pînă acum dacă întrebai pe ci­neva pentru ce vine la Herculane, iți răspundea imediat. Am venit la băi, mă supără reuma­tismul. O primă noutate, la Hercu­lane se pot face şi alte tratamente : cură internă pen­tru aparatul diges­tiv, cură pentru revitalizarea orga­nismului, cură api­colă cu lăptişor de matcă, polen şi miere de albine, cură de slăbire cu ajutorul saunelor. — Acestea sunt premierele, să le spunem terapeutice. Mai puteţi să ne comunicaţi şi alte noutăţi ? — Edilitare. In curînd va fi dat în folosinţă noul hotel „Roman“ cu o ca­pacitate de 300 de locuri, cu restau­rant, piscină şi ce­lelalte anexe nece­sare. Dar ce e mai interesant este fap­tul că baia sa de tratament va fi chiar în incinta ca­merelor hotelului. Tot în acest an va începe construcţia cu o capacitate de altor trei hoteluri 2 000 de locuri. De asemenea va fi as­faltat drumul pe Valea Cernei, înles­­nindu-se accesul turiştilor.­­Din con­vorbirea cu Ilie Cristescu, directo­rul întreprinderii balneare și de tu­rism Herculane).

Next