România Liberă, februarie 1974 (Anul 32, nr. 9104-9127)
1974-02-01 / nr. 9104
,Románia libera" Industria alimentară şi comerţul la aceeaşi masă Diversificarea producţiei in industria alimentara Radu Abagiu : — Deşi subiectul discuţiei noastre este diversificarea şi calitatea, consider că nu vom putea aborda această tematică in deplină înţelegere a ceea ce aduce nou în momentul de faţă dacă nu ne vom referi, la început, la unele aprecieri cantitative. Şi anume, la faptul că în ultimii ani fondul de marfă alimentar a crescut simţitor din 1973 faţă de 1970 cu 30 la sută. Iată şi câteva procente de creştere pe produse : păsări vii — 87,5 la sută, carne tăiată — 27,4 la sută, lapte — 24,8 la sută, unt — 26,3 la sută, zahăr — 25,4 la sută, ouă — 69,1 la sută — conserve de legume — 22,5 la sută. Pentru perioada 1974—1975, se prevede o nouă creştere, pe ansamblul produselor alimentare, de circa 10 la sută. Această bază materială mult îmbunătăţită ne cere să ne îndreptăm preocuparea spre problemele de calitate şi diversificare. — Vorbind despre diversificare, ar fi util să ne oprim puţin asupra raţiunilor, temeiurilor care au pus această problemă în actualitate. Radu Abagiu : — Este vorba, de fapt, de trecerea spre o treaptă calitativ nouă. Creşterea fondului de mărfuri de care dispunem, progresele obţinute de agricultură în ce priveşte sporirea gamei şi cantităţilor de materii prime au creat,posibilitatea fabricării unor sortimente de produse mai diferenţiate, care să răspundă cerinţelor tuturor categoriilor de cumpărători, în funcţie de vîrstă, stare de sănătate, preferinţe, veniturile acestora. Ing. Const. Iftodi : — Ceea ce implică din partea lucrătorilor din industria alimentară e o schimbare de concepţie, de gîndire. Piaţa vinzătorului, cind orice produse îşi găseau debuşeu este tot mai mult înlocuită de o piaţă a cumpărătorului, în care acesta trebuie să fie convins, determinat să cumpere un produs sau altul. Această emancipare a gusturilor, a cerinţelor, cer lucrătorilor din industria alimentară eforturi suplimentare de gîndire şi de iniţiativă. Mentalităţi retrograde mai pun piedici acţiunii de diversificare pe care o întreprindem dar, în ciuda acestora, ne aflăm pe un drum bun. — Cum se materializează concret acest drum bun ? Ing. Hie Carabulea . — Voi cita citeva elemente concrete. In perioada 1970—1973 s-au creat în industria alimentară circa 400 produse noi iar în 1973 alte 169 asemenea produse, faţă de un plan ce prevedea 143. Dintre acestea, 73 aparţin de industria cărnii şi 34 de cea a peştelui. Sporuri importante de sortimente s-au realizat şi la: produse lactate, bere, ţigări, produse zaharoase. — Se pare că încă nu toate produsele nou create au ajuns la cumpărător. Radu Abagiu . — Este adevărat. Desigur, faptul că, pe ansamblul livrărilor, industria alimentară şi-a îndeplinit în 1973 obligaţiile contractuale este pozitiv. Pe de altă parte însă, respectarea structurii programate, livrarea noilor produse la timp şi în cantităţi suficiente, mai lasă uneori de dorit. În 1973, de exemplu, din cele 500 sortimente prevăzute să fie fabricate şi livrate de industria alimentară, comerţul a primit 390 şi acestea în cantităţi necorespunzătoare. — Sînt motive să sperăm că, in acest an, situaţia se va prezenta mai bine ? Ing. Const. Iftodi : — In bună măsură, da. împreună cu Ministerul Comerţului Interior s-au întocmit programe detaliate de diversificare pentru fiecare sector, programe avînd în vedere atit cerinţele consumatorilor cit şi sarcinile de valorificare superioară a materiilor prime. Am antrenat şi sectorul de cercetare, îndeosebi cel uzinal, pentru a spori această diversificare, astfel incit să răspundem cerinţelor foarte diferite în ii materie de consum. S-au făcut lucruri bune, dar suntem încă departe de a ne declara mulţumiţi. Chiar dacă au existat şi o seamă de greutăţi obiective — neritmicitate în livrarea materiei prime, lipsa unor ambalaje, lipsa unor condimente —, totuşi lucrătorii din industria alimentară nu pot fi absolviţi de o seamă de omisiuni înregistrate în domeniul diversificării producţiei. Ing. Vaieriu Rotaru : — Aş vrea să mai adaug două idei. In primul rind, în programul de diversificare a fost stabilit nu numai numărul de sortimente ci şi o cantitate minimă obligatoriu de realizat, atit din categoria produselor introduse mai demult în fabricaţie cît şi din cea a mărfurilor ce abia urmează să fie fabricate. Apoi, faptul că se va urmări îndeaproape pe parcursul acţiunii de diversificare a produselor ca acestea să-şi păstreze integral calităţile iniţiale de la omologare. Practica îmbunătăţirii pe parcurs a reţetelor de fabricaţie, altfel spus a degradării calitative a produselor va fi atent urmărită şi combătută. Nicolae Blăjan :— Apreciem toate aceste măsuri, dar nu putem să nu facem observaţia că o seamă de produse noi foarte apreciate au fost oferite de centralele industriei alimentare în cantităţi insuficiente. Mă refer, în special, la unele sortimente de preparate de carne şi brînzeturi. De asemenea, sortimentele de conserve din peşte oceanic sînt încă reduse. Dat fiind că materia primă pentru industria alimentară sporeşte cantitativ de la un an la altul, (înregistrînd în 1974 o creştere de 20 la sută faţă de anul trecut), consider că solicitările noastre ar putea fi mai bine acoperite. Constantin Griţac : — La contractări, unele centrale industriale au vădit intr-adevăr o „prudenţă“ exagerată atunci cind s-au angajat să livreze unele din noile produse. Lucrurile nu se vor opri însă aici. Vom relua, după, contractări, discuţia cu centralele industriale şi cu comerţul în vederea găsirii unor soluţii pentru suplimentarea livrărilor. Sunt convins că, din această confruntare, se vor putea obţine rezultate importante. — In ce priveşte ritmicitatea livrării unor produse, un număr de cititori s-au arătat nesatisfăcuţi de faptul că nu se găseşte peşte proaspăt în magazine decit într-o perioadă foarte limitată din an. Radu Abagiu : — Intr-adevăr, toamna, respectiv în lunile octombrie şi noiembrie avem greutăţi de valorificare prin comerţ a crapului de crescătorie din cauza abundenţei acestuia, in timp ce în unele luni ale anului, peştele proaspăt este absent din magazine. Ing. Const. Iftodi : — La noi există, e adevărat, tradiţia consumului de peşte proaspăt şi trebuie să ne străduim mai mult să-l asigurăm pe tot parcursul anului. Fără să diminuăm cu mult producţia de conserve de peşte, ne gîndim la o redistribuţie a cantităţii de peşte, astfel incit să fie livrat proaspăt sau viu într-o perioadă mai îndelungată a anului. Va fi necesar un timp de reglaj pentru păstrarea în bazine a unor cantităţi sporite de peşte după care vom fi in măsură să livrăm mai aproape de volumul solicitărilor. Unii cumpărători semnalează şi goluri in ce priveşte prezenţa în reţeaua de desfacere a unor „anexe alimentare“ foarte cerute : drojdia de bere, sarea de lămiie, înlocuitorii de cafea, oţetul şi altele. Căror cauze se datorează aceste lipsuri şi ce se întreprinde pentru înlăturarea lor ? Ing. Ilie Carabulea : — Crearea unor noi capacităţi de producţie va înlătura curînd aceste dificultăţi de aprovizionare. In luna martie va începe să producă la Giurgiu o nouă fabrică de sare de lămiie. De asemenea, încă din acest an şi pină în 1976, noi capacităţi vor permite creşterea producţiei de drojdie de bere pină la 37 000 tone cantitate suficientă atit pentru industria de panificaţie cît şi pentru consumatorii individuali. Cit priveşte surogatele de cafea, trecerea la fabricarea acestora la o întreprindere de industrie locală din judeţul Buzău a creat dificultăţi de moment. Fabrica a început să producă cu 4 luni intirziere şi abia la jumătate din capacitate. S-au luat măsuri urgente pentru remedierea acestei situaţii. Leon Levy : — S-a amintit şi despre oţet. După părerea mea dispersarea fabricaţiei intre mulţi producători — industria alimentară, Centrocoop, industria chimică, industria locală — şi nivelul tehnic scăzut al instalaţiilor au creat cu timpul o discrepanţă între producţie şi cerere. Ar trebui să existe o coordonare unitară a producţiei acestui articol în vederea modernizării şi extinderii producţiei. Radu Abagiu : „ Aş vrea să mai exprim unele deziderate ale comerţului, respectiv ale consumatorilor, privind crearea unor noi produse alimentare. în primul rind, au apărut cereri de consum pentru preparate şi semipreparate tip INSTANT, foarte practice pentru gospodine. Este vorba despre acele produse concentrate care se prepară prin simplă diluare sau fierbere în apă. Și fiindcă a venit vorba despre acestea, îmi exprim regretul că supele concentrate nu se fabrică de către industria alimentară ci de Centrala de valorificare a legumelor şi fructelor şi că aceste supe nu se ridică la nivelul de calitate dorit. Aş propune totodată să se dezvolte mai repede şi fabricaţia de produse congelate şi ca acestea să fie livrate şi în ambalaje mai mici. Ne oprim aici cu relatarea discuţiilor desfăşurate în cadrul mesei rotunde urmind ca intr-un număr viitor al ziarului să ne referim la unele probleme privind îmbunătăţirea calităţii produselor. Paul Marian Mircea Scripcă ING. CONST. IFTODI RADU ABAGIU NICOLAE BLAJAN LEON LEVY / Bursa DAR ARZÂTORUL A FOST REALIZAT Ar fi multe de spus despre arzătorul conceput şi construit de inginerul Bogdan Popescu. Ar trebui spus mai întii că el n-a fost doar o idee apărută peste noapte în mintea autorului şi confruntată apoi cu condiţiile de utilizare, nici o năstruşnicie în faţa căreia să rămînem circumspecţi. Se ridică aici aceeaşi problemă a arzătoarelor pentru gaze naturale despre care am mai discutat in cadrul rubricii, despre aceeaşi nevoie recunoscută de toată lumea de a avea instalaţiiconsumatoare de gaz metan la cei mai ridicaţi parametrii tehnici. Pentru că deocamdată arzătoare bune, cu randamente superioare, avem mai ales în proiecte, citeva au fost realizate, ca prototipuri, citeva au primit medalii de aur, foarte puţine sunt efectiv aplicate şi utilizate. Şi iată încă un arzător pentru care toate dovezile au fost aduse, aşteaptă de trei ani omologarea. — Dacă vă aflaţi aici, înseamnă că mai credeţi. Sau aţi venit să ne aduceţi un dosar cu nemulţumiri? — Şi cu izbînzi. In 1967 in cadrul Institutului de cercetări pentru materiale şi prefabricate pentru construcţii s-au iniţiat cercetări şi studii pentru realizarea unui arzător de gaze la nivelul tehnicii mondiale, pentru cuptoarele de sticlă. In cele din urmă mi s-a spus: „Popescule, ocupă-te de problema asta. E sarcină“. Nu vă spun cum, nu vă spun cît s-a muncit, că nu vă interesează, dar zilele şi nopţile acelea s-au dus, cafelele s-au băut, planşele, hîrtiile s-au rupt, a rămas doar forma finală, aşa cum am realizat-o în 1970. — S-au făcut probele de laborator ? — Făcut. Rezultatele promiţătoare. — Experimentarea industrială ? — Un moment. Instalaţia era gata pregătită pentru a fi montată la staţia pilot a institutului dar, cuptorul fiind ocupat, cu alte experimentări, socotite atunci mai importante, s-a amînat experimentarea industrială şi omologarea pentru 1971... Insă, arzătorul era cunoscut de acum la Uzina de produse sodice Govora care, a cerut Institutului să-i livreze un set. Aşa că, înainte de experimentarea institutului, primul arzător a şi fost montat la Govora. Urmarea : la 27 octombrie, Comisia republicană a avizat favorabil şi a autorizat funcţionarea, recomandind aplicarea arzătorului la toate cele patru cuptoare din dotarea uzinei. — S-a dovedit bun, aşadar. — Bun ? Consumul specific de combustibil se reduce la aproape jumătate în condiţii de creştere a producţiei pe cuptor. Nu bun, ci foarte bun. — Aşadar, nu bun, ci foarte bun, avizat, autorizat. Unde s-au împiedicat lucrurile ? — La începutul anului 1971, am transpirat mai mult decât în trei luni de caniculă Am montat arzătorul în staţia pilot a institutului, cu cuptorul în plină funcţionare. Muncitorii de la staţie au făcut atunci lucruri de necrezut. Fără ei nu aş fi putut face nimic... Din nou rezultatele au confirmat premizele. — Urma omologarea. Probabil că aici... — La 24 mai 1971, Institutul a informat Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie asupra stadiului lucrării, menţionînd că arzătorul se află în curs de omologare. E drept documentaţia s-a întocmit dar omologarea nu s-a făcut nici pînă azi. — Cum aşa ? De ce ? — Motivul a fost acesta : cuptorul staţiei pilot nu mai funcţionează. — De ce ? — Din lipsă de comenzi. Toate lucrările de omologare au îngheţat odată cu cuptorul, iar fabricile de sticlăcontinuă să lucreze cu arzătoarele vechi. — De doi ani şi mai bine ! De ce aţi tăcut pînă acum ? — Am tot sperat, am tot aşteptat... — Spuneţi-mi, vă rog, tema acestui arzător nu a făcut obiectul unui contract de cercetare ! — Ba da, dar cu ocazia reorganizării, sarcina a revenit Centralei de materiale izolante şi sticlă de la Ploieşti care a comunicat institutuluică renunţă la contractul de cercetare. — De ce ? — De ce, de ce ! Uite-aşa. — Bine, dar arzătorul fusese realizat. — Fusese. — Deci nu se putea renunţa pur şi simplu la contract atîta vreme cît cercetarea se finalizase cu excepţia omologării. In asemenea situaţii nu se plătesc daune ? — Şi ce dacă se plătesc sau nu se plătesc ? Ce importanţă au pentru, dumneata daunele ! Să zicem că s-au plătit. Ei şi ? Cu asta s-au îmbunătăţit arzătoarele din industria sticlei ? A cîştigat economia naţională vre-un leu ? S-au trecut poate — deşi nu-i sigur — nişte fonduri din contul centralei din Ploieşti în contul institutului. Şi cu asta, basta. — Şi dumneavoastră ce aţi făcut de-atunci ? — Poftim ! Ce am făcut eu ? Am întrebat la centrală. — Verbal ? — Verbal. Ştiu, asta nu e o dovadă. Problema ar fi următoarea: bine, centrala a renunţat la contract... Dar consumul de gaz metan continuă să fie dublu faţă de cit ar putea să fie — cel puţin la cuptoarele din industria sticlei. Şi acuma să presupunem că două fabrici de sticlă se cheamă la întrecere. Iar eu spun dacă mi se solicită sprijinul pot modifica substanţial criteriile la capitolul „consum de combustibil“ Vi se pare interesant ? — Sigur, nouă ni se pare interesant. Sunt curios ce va spune insă Centrala de materiale izolante şi sticlă din Ploieşti. Pentru că nu-mi vine să cred că s-a renunţat la acest contract fără un motiv serios. Să ne spună centrala, aşadar, dacă arzătorul la care s-a lucrat trei ani şi care a aşteptat alţi trei, poate deveni în 1974, un criteriu de modificare a capitolului „consum de combustibil“ în industria sticlei. Anton Uncu Priu u g Cimitire de fier vechi Trecind prin perimetrulunor întreprinderi braşovene, ca „Tractorul“ sau cea de autocamioane, oricine constată cu surpriză o defecţiune a spiritului ei gospodăresc. La întreprinderea de autocamioane, de exemplu, pe lingă drumurile uzinale şi pe terenurile dintre secţii s-au creat adevărate cimitire de fier vechi aruncate de avalma. Fier vechi este un fel de a spune căci, de fapt, acolo zac mormane de metal bun de prelucrat. Diferite piese de zeci şi sute kg. greutate, care repuse în valoare ar putea constitui materia primă pentru multe autocamioane noi. Aspecte asemănătoare de slabă gospodărire a metalului se intilnesc şi la „Tractorul" pe terenurile dintre secţia oţelărieprese-sudură şi montaj general. S-ar putea întocmi o listă lungă cuprinzînd radiatoare, măşti capotă, chiar şi roti complete aruncate ca un obiect al nimănui. De ce oare spiritul gospodăresc nu funcţionează pretutindeni la fel ca la locul de muncă şi în afara atelierelor ? I. Piticu RESURSELE ENERGETICE SECUNDARE ŞI VALORIFICAREA LOR (Urmare din pag. 1)zistenţă sporită, granulaţie mai omogenă), consumuri specifică diminuate deci la furnale ; — permite reducerea duratei de cocsificare a cărbunelui in baterii (creşte deci randamentul cuptoarelor şi scade implicit consumul de combustibil necesar elaborării cocsului). Ţinînd seamă de toate aceste efecte, un calcul făcut la nivelul capacităţii finale de producţie a Uzinei cocso-chimice de la Galaţi, arată că trecerea la recuperarea căldurii din cocs creează posibilitatea economisirii intr-un an a unei cantităţi de combustibil convenţional care echivalează cu consumul necesar pentru producerea a circa 450 milioane kWh- Iată de altfel şi motivul pentru care investiţia pentru o instalaţie de tipul celei care se construieşte la Galaţi — destinată primelor 4 baterii de cocs — se recuperează nu mai puţin de 3 ani. Drept urmare, aceeaşi concepţie stă şi la baza elaborării — de către IPROMET — a proiectelor pentru bateriile de cocsificare de mare capacitate, prevăzute în continuare pentru Galaţi. Convorbirea cu specialiştii de la IPROMET s-a oprit in aceeaşi măsură şi asupra recuperării căldurii deţinute de gazele care rezultă din procesul de elaborare a oţelului. Acestea au o temperatură de circa 850 de grade la cuptoarele Martin şi de circa 1 700 de grade la convertizoare. Un imens potenţial termic care se impune a fi valorificat cum se cuvine. In cazul primei oţelării cu convertizoare de la Galaţi, instalaţiile de recuperare a căldurii din aceste gaze fac parte integrantă din procesul tehnologic. Sub formă de abur la parametrii tehnologici şi energetici, acestpotenţial termic este folosit în diferite procese la furnale, laminoare şi în sectoarele de întreţinere, permiţînd anual economisirea a circa 50 000 tone combustibil convenţional. Prin intrarea în funcţiune şi a celei de-a doua oţelării gălăţene cu convertizoare, acestui potenţial i se poate adăuga anual o economie de încă 70 000 de tone combustibil convenţional. Deşi abia la început de drum, recuperarea căldurii din gazele rezultate la elaborarea oţelului în cuptoare Martin se află pe o cale bună. La oţelăria Martin nr. 2 de la Hunedoara funcţionează primele două instalaţii de acest fel. Pe baza experienţei acumulate, s-au proiectat cazane recuperatoare îmbunătăţite pentru alte 4 cuptoare, instalaţii care se află acum în execuţie. In final, cind întreaga oţelărie Martin nr. 2 va fi echipată cu astfel de instalaţii, fiecare cuptor, odată cu producţia sa de oţel, va putea asigura şi o producţie anuală de 81 000 tone abur tehnologic, necesar mai ales noilor etape de dezvoltare a centralei termoelectrice a marelui combinat hunedorean. CUM AJI ÎNCHEIAT PRIMA LUNA A ANULUI ? (Urmare din pag. 1) bare pentru scule, prelucrate din oţelul de Tirgovişte la forja noastră de blocuri şi bare. GALAŢI : Laminate din oţelul de Tirgovişte Să începem cu cele două evenimente principale ale lunii ianuarie.: — Au fost laminate şi livrate Uzinelor „23 August“ — Bucureşti şi altor unităţi constructoare de utilaje tehnologice, primele cantităţi de tablă normalizată în grosime de peste 40 mm . — In noaptea de 30 spre 31 ianuarie au fost prelucrate la laminorul slebing primele 480 tone de oţel aliat livrat de la Tirgovişte. In final, ing. CORNELIU VELNNCOV, directorul Uzinei de laminate plăte din cadrul Combinatului siderurgic Galaţi, ne-a comunicat situaţia planului pe prima lună a anului : peste prevederile lunii ianuarie s-au realizat 2 000 tone laminate finite pline la cald şi 600 tone bandă laminată la rece. Realizările oţelarilor — încă din prima lună a anului 3 000 tone oţel peste plan — asigură in continuare laminoarelor posibilităţi să prelucreze in mod ritmic cantităţi sporite de metal. SLATINA : Planul fizic îndeplinit Dar contractele ? Platforma industrială a metalului alb nu ne anunţă veşti prea îmbucurătoare . — Planul fizic pe luna ianuarie la aluminiu primar s-a realizat — ne-a spus ing. ION BUDA, director general al Centralei industriale a metalelor neferoase şi rare. Cu toate acestea, o serie de contracte la unele sortimente de aliaje şi sirmă din aluminiu nu au fost onorate la timp. Pentru a recupera imediat aceste restanţe şi a asigura fabricaţiei ritmicitatea necesară, luna februarie va marca încă din primele zile o curbă ascendentă a producţiei noastre. Faptul că la cea de-a şaptea hală de electroliză au fost puse în funcţiune şi ultimele instalaţii planificate, vine în sprijinul acţiunii desfăşurate in vederea intrării urgente a întregii producţii în cadenţa cerută de planul pe 1974. Contracte între întreprinderi româneşti şi firme din Anglia şi Irak întreprinderea de comerţ exterior „Romagrimex“ a încheiat un nou contract cu firmaengleză „Buckeye-Stephens Limited“ din Gloucester, în baza căruia urmează a fi realizate, prin cooperare, 130 de incubatoare cu o capacitate de 60 000 ouă fiecare. De menţionat că, încă din 1972 prin conlucrarea dintre cele două unităţi au fost construite 40 de incubatoare, partea română producînd 50 la sută din instalaţiile componente. Bunele relaţii stabilite între cei doi parteneri au determinat extinderea acestei cooperări, ţara noastră livrînd părţi componente de incubator pentru firma engleză, la cererea acesteia, folosite în activitatea sa de export pe alte pieţe. ★ Potrivit unui contract semnat între Geomin şi Iraquian National Oil Company, România execută lucrări de prospecţiuni privind seismicitatea, precum şi lucrări de foraj şi enfracţie a ţiţeiului în Republica Irak. Colaborarea româno-irakiană în acest domeniu se desfăşoară in baza Acordului de cooperare economică şi tehnică în domeniul petrolului parafat in noiembrie 1971. (Agerpres) Recepţionară cu ochii legaţi Cu doi ani în urmă, în cartierul „Ştrand“ din Sibiu, un bloc de locuinţe s-a fisurat. Ulterior, calitatea altor două blocuri — nr. 24 şi 25 — din cartierul Hipodrom I a fost contestată de locatari şi pe bună dreptate ; marea lor majoritate au cerut — şi li s-a aprobat — să li se construiască în schimb alte apartamente, aşa cum au prevăzut in contractul încheiat in prealabil cu constructorii. Recent Alexandru Chelărescu din blocul 19 al cartierului Hipodrom 111, sesiza şi el organelor locale defecţiunile lăsate de constructori, in urma lor, la imobilul în care abia s-au mutat. Aceste semnalări ridică, insă, şi o altă problemă : ce fac comisiile de recepţie ? S-ar părea că merge la mica înţelegere. Şi uite-aşa, „activînd“ legate la ochi, respectivele comisii tolerează constructorului deficienţe inadmisibile, care creează apoi locatarilor un lanţ de necazuri. Căci, sub pretextul „anului de garanţie“, unii constructori pleacă, lăsind lucrări nefinisate, cu gindul premeditat să se întoarcă iar. Unii au avut şi umor. Le-au răspuns locatarilor care se plîngeau de calitatea lucrărilor : „Nu-i nimic. Nu vă punem să plătiţi nici apa, nici căldura“. V. Lázár Pagina a 3-a — 7 februarie 1974 La telefon redactorul nostru Marius Georgescu LUNG E DRUMUL DE LA TĂŞNAD LA CĂREI Pentru expedierea unui colet prin C.F.R., tăşnădenii şi locuitorii comunelor învecinate, se deplasează cale de 25 kilometri, adică pină la Cărei. Situaţia aceasta durează de vreo doi ani, de cind cofetăria din gara oraşului nostru a fost desfiinţată, în acelaşi timp, în autobuzul Tăşnad — Cărei, nu ai voie să urci cu pachete voluminoase, sunt norme clare în acest sens. Vrind, nevrînd, trebuie să apelezi la un taxi-furgonetă, dar soluţia costă prea mult... (Ion Zaharia, Tăşnad). Vasile Şuşman, şeful staţiei C.F.R. Tăşnad : — Nu sînt in măsură să vă explic de ce coletăria staţiei noastre a fost desfiinţată, întrucît hotărîrea, de acum doi ani, nu ne aparţine. La ora actuală însă se impune reînfiinţarea de urgenţă a acestui serviciu de coletărie. înainte de desfiinţare serveam un număr de 20 întreprinderi. Acum, aceste unităţi sunt nevoite să-şi risipească zilnic mijloacele de transport tocmai la Cărei. Tăşnadul expediază prin Cărei 2—3 vagoane de coletărie. Este, cred, un argument pentru reînfiinţarea serviciului de coletărie, fiind de neconceput, ca un oraş în plină dezvoltare, cum este Tăşnadul, să fie lipsit de un asemenea serviciu. In ceea ce ne priveşte, putem asigura spaţiul necesar şi cu 3—4 salariaţi lucrurile ar merge foarte bine. Colegii de la Cărei sunt foarte aglomeraţi, nu mai fac faţă solicitărilor. — Portar există, cu toate că sincer să fiu, de cite ori am fost pe acolo, nimeni nu m-a întrebat unde merg şi pe cine caut. Mai sunt angajate şi cinci femei de serviciu, care se cam calcă, ce e drept, pe picioare, fiecare are în grijă trei săli de clasă dar, mă rog, asta e situaţia. Nu înţeleg, însă, de ce un elev este scos în fiecare zi de la cursuri, de dimineaţa, pînă seara, pentru a fi de serviciu. El răspunde la telefon, el dă relaţii. M-am interesat dacă liceele pedagogice fac excepţie de la regula generală, care interzice acest lucru. Nici vorbă. Excepţie face liceul de specialitate din Slatina. (Ion Cernat, Slatina). ★ — Duminică, locatarii din blocul nostru se vor aduna pentru a discuta o seamă de probleme gospodăreşti. Ce se va întîmpla, insă, celor care, din diferite motive, nu vor lua parte : li se va opri apa, nu vor mai avea lumină, căldură nu, lift nu, pe scara de serviciu nu şi alte încă zece de NU. Lipseşte unul singur : să nu mai fie primiţi în casă. Adunare generală, nu zic nu, dar procedeul acesta mi se pare abuziv. (Ing. Andrei Dufala, str. Dr. Marcovici nr. 9 Bucureşti). LA ÎNTREBAREA DV.: Dr. Cristina Manole, Cluj : — Am auzit că, in această primăvară, Ministerul Sănătăţii va organiza o nouă sesiune de examene pentru obţinerea gradului de medic primar. M-ar interesa să ştiu care sunt condiţiile de concurs şi cind va avea loc examenul ? Ministerul Sănătăţii ne-a informat : examenele pentru obţinerea gradelor de medici primari şi principali de medicină generală, profil adulţi, întreprindere, pediatrie şi stomatologie se vor organiza la data de 15 martie 1974. Pentru obţinerea gradului de medic principal de medicină generală profii adulţi, întreprindere, pediatrie şi stomatologie, se pot prezenta la concurs medici încadraţi in circumscripţii sanitare şi in alte unităţi cu profilele respective, care au minimum 5 ani vechime neîntreruptă in munca sanitară, ca medic, de la data examenului de stat şi pint la data de 31 decembrie 1974. Pentru obţinerea gradului de medic primar de medicină generală profil adulţi, întreprindere, pediatrie şi stomatologie, se pot prezenta la examene medici încadraţi in circumscripţiile sanitare şi în alte unităţi cu profitele respective, care au minimum 3 ani vechime neîntrerupta ca medici principali de medicină generală, pînă la data de 31 decembrie 1974. înscrierile se fac pină la data de 12 februarie 1974, la direcțiile sanitare județene pe teritoriul cărora funcționează candidații. Examenele vor avea loc la nivelul direcţiilor sanitare din centrele universitare medicale : Bucureşti, Cluj, Iaşi, Mureş şi Timiş. 4, secto Aurel Borna, str. Dezrobirii nr. 14, bloc 24, sector 7, Bucureşti . In .Mersul trenurilor“ figurează şi acceleratele 242 şi 243, care asigură ruta Bucureşti — Deva şi retur. Intrarea lor in circulaţie era condiţionată de electrificarea liniei Craiova — Deva. Au trecut două luni de zile de cind s-au terminat lucrările pe traseul anunţat, dar 242 şi 243 nu circulă. De ce ? Ing. Radu Stelian, de la serviciul tehnic formaţia „Mers de tren“, a Regionalei C.F.R. Bucureşti . Intr-adevăr, deşi lucrările de electrificare a traseului Craiova — Deva au fost mai de mult terminate nu s-a dat cale liberă acceleratelor 242 şi 243, deoarece în acest interval de timp s-au efectuat o- DESCURCAŢI-VĂ SINGUR unele lucrări de verifi- at care şi corecţie a dru- _ Am văzut eu că petrolul a început să mului de fier. Odată se prelingă prin toate părţile... In plus, terminate aceste veri— scotea şi fum. Imediat am apelat la ser— .. . viciile cooperativei „Metalocasnica“, maficari, Direcţia mişcare şina mea de încălzit fiind în termen de garanţie. O cumpărasem cu două zile înainte. Cu o promptitudine demnă de toată lauda, în aceeaşi zi au fost la mine acasă. — Rezultatul ? — Dintr-o privire, se vedea că meşterul se pricepe, a şi stabilit locul cu pricina. „Jiglerul defect. Aţi încurcat-o S-a mai uitat, a mai pipăit pe ici pe colo. „A umblat cineva aici. Piesa e ruptă. Nu am ce să vă fac“. „Cine să umble ? Eu sunt femeie bătrînă. Dacă mă plătește cu aur şi tot nu pot umbla acolo. Cum am luat-o de la magazin aşa am adus-o acasă. In pachet mi-au dat-o, în pachet am adus-o“ — zic eu. „Nu am ce să fac, vă descurcaţi cum vă taie capul. Jiglerul e o piesă fină. In plus, uite aici ştampila CTC-ului din Satu Mare. E clar. La revedere !“. — Poate că fiu ar fi rău să sediul cooperativei. — A fost fiul meu. Ca mine mai erau şi alţii acolo. Nu şi nu, că a umblat cineva, că are ştampilă CTC etc. Le-an explicat că nu am văzut în viaţa mea piesa aia de-i spune Jigler, că maşina e nouă şi că nu a mers decit două zile. Fără rezultat. O ţin morţiş să ne descurcăm singuri. Dacă mă pricepeam, nu apelam la ei ! (Erneslina Safirman, str. Splaiul Unirii nr. 49 Bucureşti), şi comercială din cadrul Regionalei a dispus ca începînd cu data de 1 februarie, acceleratele 242 şi 243 să fie introduse în circulaţie. — Nu-mi place mie să aştept la stop dar nici aşa. Există un semafor la intersecţia Calea Griviţei şi strada Buzeşti care îşi schimbă culorile, mult prea repede. Nici n-ai apucat să treci strada că, pe la mijlocul ei, gata, ai ajuns „pe roşu“ Culoarea galbenă nici că ai timp să o vezi... Cele mai grozave frine, cred că aici se pun... (Ion Toma, Bucureşti), mergeţi la ic, intre omiO—f$ pmvmie cu taxaf invem 33 in loc de 3 Se împlinesc patru ani de cind, pentru locuitorii din Frunzeni, orice deplasare pină la Costişa, satul de reşedinţă al comunei lor, reprezintă o adevărată aventură. Şi doar intre cele două localităţi nu sunt mai mult de trei kilometri. Numai că, pentru a-i străbate, trebuie neapărat să treci Bistriţa iar podul peste apă este stricat. Cind vremea este bună, oamenii trec cu piciorul peste puntea inprovizată. Dar cind vremea este rea sau cind vine apa mare, lucrurile se complică, cei trei kilometri devin 33, pentru că trebuie ocolit pe la Roznov, cale de mai bine de 30 kilometri , alt drum nu există. De fapt, podul de la Frunzeni nu este rupt. El a devenit impracticabil pentru că, la o viitură, apele au spălat umplutura de la capete. De atunci au trecut patru ani dar cei de la Direcţia drumuri şi poduri a judeţului Neamţ nu se hotărăsc încă să înceapă reparaţiile necesare, cu toate că locuitorii din comunele Costişa şi Cindeşti s-au oferit în repetate rinduri să ia parte la lucrări. C. Azoitii y l y m f i