România Liberă, februarie 1975 (Anul 33, nr. 9415-9438)

1975-02-01 / nr. 9415

r Responsa­bilitatea comisiilor electorale Pregătirile de ordin tehnico­­juridic ale campaniei electorale, au o însemnătate deosebită. Ex­primarea votului, act politic de responsabilitate majoră, tre­buie să decurgă , în cele mai­­ bune condiții. Aplicarea legii electorale cu cea mai mare stricteţe, in spiritul şi litera ei, are tocmai sensul asigurării unor condiţii optime de exerci­tare a drepturilor electorale, in deplină libertate, pentru ca vo­tul să constituie expresia voin­ţei cetăţeneşti, manifestarea pu­terii unice şi suverane a po­porului nostru în conducerea statului. Pentru ca toţi alegătorii să participe la vot şi să-şi exprime opţiunile pe baza cunoaşterii sistemului electoral,­­ a noilor prevederi ale legii, sunt nece­sare, pe lângă munca politică generală de familiarizare a ce­tăţenilor cu programul electo­ral, întemeiat pe hotăririle celui de al XI-lea Congres al partidu­lui, o acţiune permanentă de popularizare a legii şi măsuri de transpunere în viaţă a, prevede­rilor ei, începînd de la întoc­mirea listelor de alegători, de­punerea candidaturilor şi pină la pregătirea — cu tot ce este necesar — a secţiilor de votare. Legea electorală încredinţează aceste pregătiri de ordin teh­­nico-juridic comisiilor electorale de toate categoriile — Comisia Electorală Centrală, comisiile electorale ale judeţelor, munici­piului Bucureşti, sectoarelor acestuia, ale municipiilor, oraşe­lor şi comunelor, ale circum­scripţiilor electorale, şi secţiilor de votare­­, comisii alcătuite, după cum se ştie, din reprezen­tanţi ai Frontului Unităţii So­cialiste, organizaţiilor care ii compun, precum şi din repre­zentanţi desemnaţi în adunări ale alegătorilor. Pentru a subli­nia caracterul profund democra­tic al sistemului nostru electoral este suficient să precizăm că în aceste comisii activează sute de mii de cetățeni. Desigur, nu toate operațiile­­ tehnice de pregătire a alegerilor sunt executate direct de către comisiile electorale. Suntem­ în zilele cînd, în întreaga ţară, se afişează listele de alegători şi are loc procesul de consultare a acestor liste de către cetăţeni, pentru a se corecta eventualele greşeli şi omisiuni. Listele de alegători se întocmesc şi se de­finitivează de către consiliile populare, aşa cum prevede legea, pentru că ele dispun de apara­tul necesar pentru îndeplinirea acestei acţiuni. Comisiile elec­torale au ca principală îndatori­re insă să vegheze la întocmi­rea in termen a listelor, la a­­ducerea lor la cunoştinţa gene­rală, precum şi la formarea la timp a secţiilor de votare. Operaţia întocmirii şi verifi­cării listelor de alegători prezin­tă o mare importanţă. Ea nu este o simplă operaţie de rutină şi pentru a fi dusă la bun sfîrşit are nevoie de conjugarea eforturilor comisiilor electorale, consiliilor Frontului Unităţii Socialiste şi consiliilor populare. O intensă activitate politică, des­făşurată la Casele alegătorului, trebuie să aibă in centrul ei ex­plicarea importanţei verificării listelor de alegători, ca şi a­ cu­noaşterii exacte a tehnicii votă­rii şi a tuturor momentelor prin­cipale care compun pregătiri­le pentru alegerile de la 9 mar­tie. Fiecare moment al campa­niei electorale angajează partici­parea şi responsabilitatea cetă­ţenilor, incit cunoaşterea amă­nunţită a legii electorale este prima dintre îndatoririle civice legate de exercitarea votului. Definitivarea listelor de alegă­tori trebuie să însemne, pe cit posibil, evitarea oricărei omi­siuni sau greşeli. In acest sens,­ concursul cetăţenilor înşişi este hotărîtor. Exercitarea drepturi­lor de alegător, potrivit legii, nu se poate face decit pe baza în­scrierii în liste. Există două momente distincte în activitatea comisiilor electo­rale : pregătirea alegerilor și votarea propriu-zisă, apoi, sta-­­ bilirea rezultatelor alegerilor. Dacă etapa pregătitoare însu­mează întocmirea listelor de a­­legători, depunerea candidaturi­lor (care se înregistrează, veri- • ficîndu-se legalitatea, la comi­siile electorale de circumscrip­ţie), popularizarea candidaţilor, pregătirea buletinelor de­ vot şi a tot ce este necesar pentru ac­tul votării, ziua votării cere co­misiilor electorale o activitate deosebit de intensă, ele fiind cele care poartă în întregime responsabilitatea efectuării vo­tării in condiţiile prevăzute de lege. Fără a se disocia o clipă de activitatea politică generală de pregătire a alegerilor, desfăşu­rată de consiliile Frontului Uni­tăţii Socialiste, sub conducerea partidului, munca ce o depun comisiile electorale are un spe­cific propriu şi un calendar strict. îndeplinirea ei exactă este chemată să asigure cadrul de exercitare, la 9 martie, a vo­tului şi, prin el, de exprimare a voinţei întregii noastre na­ţiuni. Pan Solcan ­­r Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAȚIONAL AL FRONTULUI UNITĂȚII SOCIALISTE în ce ritm se executa îmbunătăţirile funciare ? Timpul prielnic este folosit, din plin, în multe judeţe, pen­tru executarea de lucrări meni­te să sporească potenţialul pro­ductiv al solului. Pe şantierele de extindere a irigaţiilor, de e­­vacuare a surplusului de umidi­tate şi de stăvilire a procesului de eroziune a solului, lucrează mii de cooperatori, mecaniza­tori şi alţi locuitori ai satelor. O atenţie deosebită se acordă re­introducerii­ în circuitul agricol a unor suprafeţe de teren prin desfiinţarea drumurilor inutile, îndepărtarea tufişurilor, precum şi pe alte căi. Intrucît în această perioadă timpul şi forţa de mun­că sînt mai puţin ocupate, lu­crările avansează, in multe lo­curi, în ritm rapid. Dar, să vedem concret cum se munceşte pe diferitele şantiere. Corespondentul nostru I. Medo­ia în raidul său s-a oprit la con­siliul popular al comunei PIŞ­­CHIA din judeţul Timiş. Aici a aflat că „tot consiliul“ este pe cimp, alături de cooperatorii ce lucrează in punctul „Pădure“. Ce lucrări se execută aici ne explică Arcadie Cişmaţ, preşe­dintele cooperativei agricole . „ Observaţi că toată zona este destul de joasă, ba chiar pe a­­locuri mai bălteşte şi apa. Tot din această cauză in anii ploioşi recoltele au numai de suferit. Prin săparea canalului la care lucrăm în prezent, scoatem de sub influenţa excesului de umi­ditate aproximativ 40 ha. de te­ren. De fapt, acesta este doar unul din cele trei puncte de lu­cru de pe hotarul comunei noas­tre. — Cîţi oameni au ieşit astăzi la aceste lucrări ? — Aici sînt vreo 60, dar in to­tal aproape 200. Primarul comunei, Eva Lo­­toroşan , ne furnizează cîteva amănunte privind stadiul lucră­rilor . „Pentru acest an ne-am propus să dislocăm cu forţe proprii aproape 18 200 mc de pă­­mînt­ Lucrările au fost de aşa natură concepute ca pe timp plo­ios să contribuie la înlăturarea excesului de umiditate, iar pe secetă să poată fi întrebuinţate la irigaţii. Pină acum am săpat circa 3 000 mc. Dar, după cum vedeţi, lucrăm din plin, astfel că majoritatea lor vor fi Înche­iate la 9 martie“. In Valea Răcătăului — locul unor ample lucrări hidroamelio­rative — s-a deplasat cores­pondentul nostru din Bacău, C. Azoiţii. Primele explicaţii le-a primit de la draglinistul Ion Pochişcanu. — De cînd am venit aici la Sohodol am avut numai timp frumos. Doar în ultimele zile a mai fulguit cite puţin. Asta aşa, ca să nu uităm că sîntem totuşi îrn plină iarnă. De lucrat însă, după cum vedeţi, lucrează din plin şi cei de pe buldozere, Au­rel Mihalache, Gheorghe Izvora-­ nu, fac treabă bună. Chiar di­mineaţa îi spuneam lui Sîrbu,­­de pe cealaltă draglină cu care sunt în întrecere : „Dacă o ţine tot aşa, pînă in primăvară sîn­tem gata cu regularizarea Ră­cătăului“. Cu tehnicianul Dan Bendrea, şeful lotului, nu am putut sta de vorbă. Era plecat la Mileşti, unde mai este ceva de lucru la terasament. L-am întîlnit in schimb pe inginerul Victor Stin­gă, directorul Oficiului judeţean (Continuare în pag. a 3-a) • Mii de cooperatori, mecanizatori şi alţi locuitori ai satelor participă în aceste zile la ample lucrări hidroameliorative * In multe locuri, primarii comu­nali sunt zilnic prezenţi pe şantierele locale • De ce în unele cooperative agricole nu este valorificat integral timpul prielnic ? Astăzi, intră in vigoare legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii Cum se vor majora retribuţiile oamenilor muncii in unele sectoare de activitate Potrivit măsurilor adoptate în cadrul şedinţei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 29 decembrie 1974, cit şi prin Decretul Con­siliului de Stat emis în acest scop, în anul 1975 — în perioada 1 martie-1 noiembrie — va continua,­­ în mod eşalonat, majo­rarea retribuţiei oa­menilor muncii, în cadrul celei de-a doua etape prevăzu­te pentru actualul cincinal. Majorarea se va efectua pe baza legii retribuirii după cantitatea și calitatea muncii, ca­re intră în vi­goare începînd de astăzi 1 februarie a.c., aducînd o serie de îmbunătăţiri pe linia cointeresării materiale şi pentru sectoarele şi activi­tăţile care vor bene­ficia în acest an de majorarea retribu­ţiei. In legătură cu reglementările pre­văzute, am solicitat o serie de amănun­te tov. ing. Mircea Morariu, director în Ministerul Muncii. — Aş dori să mă refer mai întîi la reglementările ce vi­zează un important sector economic, transporturile fero­viare. Pornind de la necesitatea satisface­rii cerinţelor de transport ale econo­miei naţionale in condiţii depline de siguranţă şi regula­ritate — la realiza­rea cărora mecanicii de locomotivă au un rol hotărîtor — s-au prevăzut reglemen­tări pentru stimula­rea ridicării califică­rii lor și, implicit pentru cointeresarea lor ,materială. Astfel, legea prevede dife­renţierea retribuţiei mecanicilor de loco­motivă, nu numai in raport de puterea locomotivelor şi de sistemul de tracţiu­ne (pe cinci grupe), aşa cum este în pre­zent, ci — în cadrul fiecărei grupe — şi pe trei clase de ca­lificare (III, II, I), care se pot obţine pe bază de examen şi cu îndeplinirea a­­numitor condiţii (ve­chime de 3, 6 şi res­pectiv 10 ani, lipsa abaterilor în circula­ţia trenurilor şi alte condiţii). Pentru aplicarea noilor prevederi, a fost necesară şi schimbarea modului de retribuire a me­canicilor de locomo­tivă din sistemul pe gradaţii, în sistemul pe trepte. Claselor de calificare le co­respund nivelele de retribuţie diferen­ţiate. Astfel, la gru­pa I de locomotive, de pildă, retribuţia fără clase de califi­care este cuprinsă între clasele de re­tribuire 24—27, în timp ce retribuţia la clasa a IlI-a de ca­lificare este mai mare cu o clasă (25-28) , la clasa a II-a cu două clase (26-29) , iar la clasa I cu trei clase (27-30). Ca urmare, mecanicii de locomotivă care vor obţine clase de calificare, vor bene­ficia de retribuţii mai mari cu 1-3 clase (130-475 lei lu­nar), faţă de cei care nu le obţin. De men­ţionat că nu numai obţinerea dar şi păs­trarea claselor de Mircea Scripca (Continuare in pag. a 3-a) r Delimitarea şi numerotarea secţiilor de votare din întreaga ţară Comitetele executive ale con­siliilor populare judeţene şi ale municipiului Bucureşti au emis decizii de delimitare şi numero­tare a secţiilor de votare pentru alegerile de la 9 martie. In în­locuitori s-a format cite o secţie de votare la 1 500—3 000 de locui­tori. In Bucureşti, şi comunele suburbane, de exemplu, au fost stabilite 655 de secţii. Pentru a veni în sprijinul ce­tăţenilor din satele mai mici, cu populaţie de pină la 500 de lo­cuitori şi situate la peste 5 km­treaga ţară, aceste decizii au fost afişate, pentru a fi cunoscute de toţi cetăţenii. Conform prevederilor legii e­­lectorale, pentru efectuarea ale­gerilor, teritoriul corespunzător sectoarelor municipiului Bucu­reşti, municipiilor, oraşelor şi comunelor a fost împărţit în 11 229 secţii de votare. In sectoarele Capitalei, în mu­nicipii, în oraşe şi în comunele cu populaţie de peste 2 000 de de centrele comunale, consiliile populare au stabilit secţii de vo­tare şi în aceste localităţi. Au fost organizate, de aseme­nea, secţii speciale în unităţi militare, pe lingă spitale, mater­nităţi, cămine de bătrîni. Alegă­torii aflaţi în călătorie, în ziua alegerilor, vor putea vota la secţiile organizate în staţiile de cale ferată, în porturi şi aero­porturi.. Cei îmbarcaţi pe navele sub pavilion românesc vor vota în secţiile care vor funcţiona chiar pe nave. Secţii de votare speciale vor fi deschise în ziua alegerilor şi pe lingă misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Republi-' cii Socialiste România, precum şi pe lingă agenţiile economice din ţările unde nu există mi­siuni diplomatice sau oficii­ con­sulare, în cadrul cărora îşi vor putea exercita dreptul de a a­­lege membrii acestor reprezen­tanţe şi familiile lor, precum şi cetăţenii români aflaţi­­ temporar in ţările respective. (Agerpres). încheierea lucrărilor de construcţie a hidrocentralei de la Rm. Vîlcea Vineri, a fost conectat la sistemul energetic naţional, cel de-al doilea agregat al hidrocentralei de la Rm. Vîlcea, prima din cele 29 de centrale prevăzute a se construi pe riul Olt. Intrarea în exploatare a noului agregat marchează încheierea lucrărilor de construcţie a acestei hidrocentrale, care la ora actuală dispune de o putere instalată de 46 MW. (Agerpres) Trustul de construcţii Maramureş a îndeplinit planul cincinal Colectivul­ de muncă al Trus­tului de construcţii Maramureş a atins în ziua de 30 ianuarie co­tele finale ale actualului cinci­nal, creîndu-şi condiţii ca pînă la finele anului 1975 să realizeze suplimentar un volum de con­­strucţii-montaj estimat la peste 400 milioane lei. In telegrama ,adresată cu acest prilej C.C. al P.C.R., tovarăşului Nicolae Ceauşescu, se spune, printre altele : Comuniştii, în­treg personalul încadrat in mun­că închină acest succes alegeri­lor de deputaţi in marele sfat al ţării şi în consiliile populare. Totodată, ne angajăm să reali­zăm, peste prevederile cincina­lului, 1 632 apartamente şi să de­vansăm punerea în funcţiune cu 30—40 de zile a Fabricii de şuru­buri Sighetu Marmaţiei, Fabricii de mobilă Vişeu de Sus, Fabri­cii de­ brînzeturi Tîrgul Lăpuş și a altor obiective. Idei-forţă ale dezvoltării noastre Electrificarea, într-o etapă hotărîtoare Există o tendinţă, binecunos­cută, pe care evoluţia generală a civilizaţiei o recomandă ca firească şi justificată : peste tot în lume, creşte producţia şi con­sumul de energie, electrică. Creşte şi la noi cu indici care ne situează, ca dinamică, printre primii. Creşte şi la noi reali­­zînd, în ce priveşte producţia de energie electrică, indici de economicitate dintre cei mai buni, consumuri specifice prin­tre cele mai mici din lume. In limbajul specialiştilor aceste re­laţii capătă formă numerică, criteriul se converteşte în can­titate economisită, cantitatea în lei, adăugîndu-se în beneficiul ţării cota parte ce rezultă dintr-o politică energetică înţeleaptă. Acum putem dovedi tuturor că a fost bine cum am gîndit, că a fost bine că am elaborat planuri de electrificare pe termen lung, dînd industriei româneşti şi fie­căruia în parte, numărul de kilowaţi cu care se măsoară astăzi gradul de civilizaţie, gra­dul de dezvoltare, nivelul in­dustriei, certitudinea dezvoltării viitoare. Retrospectiv, drumul este impresionant, saltul spec­taculos : ceva mai mult de 2 miliarde kilowaţi — oră în 1950, anul în care începeam programul de electrificare, peste 43 de mi­liarde în 1973. Com­paraţia în sine nu devine, însă, revelatoare decât dacă adăugăm : în 1950 eram o ţară cu o energetică înapoiată, astăzi ne situăm mult peste media mondială pe care am depășit-o încă din anul 1965. Cantitatea de efort organizato­ric, de muncă eroică se omolo­ghează cotidian, conceptul dez­voltării cu un pas înainte­a electrificării se întărește prin argumente. Dar, cîștigul canti­tativ trebuie completat printr-un element calitativ mai puţin cunoscut de toată lumea , încă din anul în care ajungeam să atingem media mondială in domeniul electrificării (1965) reuşeam să depăşim majoritatea ţărilor europene în economici­tatea producţiei de kilowaţi-oră. Ne depăşeau doar Italia, Franţa şi R.F.G.... In 1970 — doar Ita­lia... In 1971, realizam cele mai mici consumuri specifice în pro­ducţia de energie termoelectrică (care deţine ponderea principa­lă). Asta în anii cînd construiam multe termocentrale şi cînd, se ştie,, economicitatea era afectată de experienţă puţină, de greu­tăţile inerente ce apar la rea­lizarea unui nou obiectiv. în această perioadă procedam la electrificarea unor industrii, la electrificarea satelor, construiam linii lungi de transport al cu­rentului electric (cu pierderile echivalente) pentru a aduce lu­mina electrică în fiecare casă. A fost acea perioadă cînd im­portant era să producem ener­gie multă intr-un timp scurt, cînd calculele de economicitate se făceau din mers, cînd pro­blema resurselor de combustibili nu devenise acută. Hidrocen­tralele construite culminînd cu „Porţile de fier“, dar fără să se oprească la Porţile de fier, au adus în balanţa energetică a ţării alte miliarde de kilowaţt oră.­­ Cu eforturi şi cheltuieli mari, am reuşit să realizăm una din cele mai îndrăzneţe cons­trucţii hidroenergetice din a­­ceastă parte a Europei. Nu e puţin şi n-a fost uşor. Deci, nu numai din spirit de economie îi amintim adesea risipitorului că becul de 100 waţi pe care îl lasă să ardă fără rost, consumă într-un an 227 litri de petrol. Nu numai din spirit de economie ci, mai ales din respect pentru ma­rele efort de a produce kilowaţi. Ideea forţă care a­ înflăcărat brigăzile de muncă patriotică de la toate marile şantiere ener­getice ale ţării — electrificarea — ideea care a pus temelii pu­ternice şi sigure industriei ro­mâneşti a intrat intr-o etapă în care îşi reconsideră valorile. In­dustria românească acum, în preajma cincinalului afirmării revoluţiei tehnico-ştiinţifice, îşi pregăteşte saltul. Iată citeva­­ date revelatoare : — în perioada 1971—1975 creş­terea medie anuală a producţiei industriale va fi de 14 la sută ; — in aceeaşi perioadă consu­mul intern de energie electrică va creşte cu 10,6 la sută iar cea de combustibili şi energie pri­mară, numai cu 7 la sută , înseamnă că vom produce energie electrică in condiţiile unui consum din ce in ce mai redus de combustibil, înseamnă că industria va produce, înglo­­bînd în fiecare produs tot mai puţină energie electrică şi tot mai multă inteligenţă tehnică. — iniţial pentru anul 1990, prognozele preconizau atingerea unei producţii de energie elec­trică de 180—200 miliarde kW- oră. — în documentele Conferinţei Naţionale a P.C.R. din iulie 1972, se cere ca printr-o nouă orien­tare energetică să se obţină aceeaşi dezvoltare a economiei naţionale pe baza utilizării a numai 130—140 miliarde kilo­waţi — oră, cifră care se men­ţine şi în Directivele Congresu­lui al XI-lea al P.C.R. Diferenţa de 50—60 miliarde kW-oră, înseamnă circa 13 mi­lioane tone combustibil conven­ţional, economisite prin efor­tul nostru de gindire creatoare. Exemple anterioare ne îndreptă­ţesc să credem fără rezerve în posibilităţile noastre de a rea­liza această prevedere. Numai termoficarea şi numai în propor- Anton Uncu (Continuare in pag a 3-a) însemnări de alegător in noi circumscripţii . 6. Piteşti — Trivale Oraşul de pe Argeş trăieşte astăzi — în toate cele patru puncte cardinale — o neobişnui­tă metamorfoză edilitară inălţin­­du-se surprinzător de tînăr, pe vechea sa vatră, atestată docu­mentar, încă din mai 1388, cînd domnitorul Mircea cel Bătrîn pomeneşte într-un hrisov, des­pre o moară aflată „la hotarul Piteştiului“. Am văzut ieri di­mineaţă, de departe, flacăra nestinsă care spintecă pîclele ier­nii, vestind de sus, de pe cupo­lele petrochimiei, ca o incandes­centă stea polară, noul destin al urbei aşezate la jumătatea su­dică a ţării, pe vastul amfitea­tru natural săpat in terasele etajate ale Argeşului. Mărturisesc din capul locului că, aici, la Piteşti, mi-a fost greu să aleg de pe harta oraşu­lui, zona cea mai nouă, unde au apărut lujerii arhitectonici ai noilor cartiere. Şi asta deoarece oraşul s-a dezvoltat şi se dez­voltă în continuare, din centru pînă în ultimele suburbii,­ în­tr-un ritm inegalabil în întreaga sa istorie. Flancat în partea su­dică, de marea platformă petro­chimică, la est, de platforma in­dustrială a constructorilor de autoturisme de la Colibaşi, la nord, de şiragul de întreprin­deri de prelucrare a lemnului sau a altor resurse locale . Pi­teştiul şi-a aşezat noile frunta­rii locative, într-o perfectă şi impunătoare geometrie urbană, pe aceste puternice repere ale unei impresionante creşteri eco­nomice. In timp ce treceam pe noile bulevarde, străjuite de o parte şi de alta, de şirurile lungi de blocuri, mi-am amintit — fără voie — de evocarea plină de melancolică şi discretă ironie, a poetului Ion Minulescu, din vre­mea cînd purta uniforma de li­cean iar Piteştiul era.......o co­mună urbană cu 17 000 de sufle­te, două judecătorii de pace şi un tribunal, un regiment de in­fanterie, altul de artilerie şi un escadron de călăraşi, poştă şi Dumitru Tabacu (Continuare în pag. a 3-a) 4 . j I , ; 1 • \ { i I gils:; Piteştiul se construieşte în toate punctele cardinale Foto : NICU VASILE * Hidrocentralele de pe Olt Dragoș Vrânceanui Un şir de hidrocentrale și-au pus bazele in lungul Oltului, pe apele furtunoase sau placide ale marelui rîu. Una din ele se va ridica in dreptul comunei Bă­­beni, satul meu natal, sat de ciobani, care au început să treacă la industrie prin schela petroliferă care funcţionează de după 23 August pe teritoriul lor, prin fabrica de cherestea care s-a dezvoltat lingă gară, servită de un tren mic care a­­duce lemnele din fundul mun­ţilor de pe cheiul Bistriţei, prin plantaţiile extensive de pomi roditori care ocupă întinderile spre miazăzi, prin dezvoltarea culturii slujită de un impunător liceu. Acum, la marginea Oltu­lui, acolo unde ne duceam cine­­va să ne scăldăm în tinereţea noastră, au început să se vadă primele semne ale marei hidro­centrale care va tăia unul şi va modifica peisajul, nu departe de şoseaua acoperită de iarbă pe care au mers spre Turnul Roşu oştirile împăratului Traian, să ajungă în însăşi inima Daciei, să-i dea un alt destin şi o altă limbă, să altoiască, pe trunchiul rezistent şi eroic al dacilor, o nouă ţară, care după multe secole de zbucium să con­stituie locul de fundare al unui stat în care civilizaţia să-şi gă­sească forma ei modernă de manifestare sub semnul socia­lismului. Apele Oltului, care au scăldat cu cintece şi valuri săl­batice istoria noastră, au fost alese spre a marca şi ele aceste schimbări înnoitoare, modificînd deprinderile oamenilor şi ale aşe­zărilor, luminîndu-le sub raza unor noi orizonturi şi unor noi re­surse de viaţă, care să reglemen­teze înflorirea lor proaspătă şi nouă, creînd centre de muncă şi progres legate in serie, unde (Continuare In pag. a 2-a)

Next