România Liberă, iunie 1975 (Anul 33, nr. 9518-9542)

1975-06-02 / nr. 9518

Pagina a 2-a — 2 iunie 1975„Románia libera“ Expoziţia „375 de ani de la prima unire politică a Ţărilor Române sub Mihai Viteazul“ Amintirea totdeauna vie a trecutului eroic „Deschid sfinta carte unde se află înscrisă gloria României, ca să pun înaintea ochilor fiilor ei cîteva pagine din viaţa eroică a părinţilor lor.“ Tulburătoare ca o invocaţie de epopee şi to­tuşi atît de familiare, aceste rîn­­duri nu preludează o carte, ci recomandă, de astă dată, o ex­poziţie : „375 de ani de la prima unire politică a Ţărilor Române sub Mihai Viteazul“. Alegerea lor drept epigraf se dovedeşte de două ori inspirată : o dată pen­tru că este vorba de însuşi eroul cărţii din care au fost extrase şi ce alte cuvinte ne-ar fi putut in­troduce mai pasionat, mai suges­tiv şi mai competent în epoca Viteazului decit verbul iluminat al Bălcescului, în al doilea rind pentru că orice expoziţie, o ex­poziţie de istorie în primul rind, nu este altceva decit o generoa­să şi instructivă carte deschisă. Asemenea expoziţii aduc în faţa privitorului de rind nu numai imaginea sinoptică a unei epoci sau a unei întregi succesiuni de epoci, pentru cunoaşterea căro­ra ţi-ar trebui să parcurgi sute şi mii de pagini, ci mărturiile înseşi ale acestor epoci, impre­sionante deopotrivă prin sobra lor elocvenţă ştiinţifică dar şi prinr aura de mitologie ce le încon­joară. Manualul de istorie îţi spune, bunăoară, că din cance­laria domnească a lui Mihai- Vodă au fost emise hrisoave scrise şi în româneşte. „Cartea deschisă“ a acestei expoziţii o­­magiale, la realizarea căreia au contribuit cu exponate nu nu­mai Muzeul de Istorie al ţării noastre dar şi numeroase alte instituţii specializate de la noi şi de peste hotare, îţi arată ae­­vea documentul al cărui conţi­nut este prin el însuşi încărcat de semnificaţii . Mihai Vodă po­runceşte dregătorilor să cerce­teze plîngerea lui Oprea din Cordun, împotriva lui Nică Vis­tier, pentru o nedreptate. Data : 13 aprilie 1600. NU este singura piesă originală (..document pro­batoriu, de epocă“, cum se spune în limbajul istoriografilor) peste care a poposit privirea eroului nostru legendar, s-a aşternut ca­ligrafia lui fermă şi elegantă. Intr-unul iscăleşte cu slovele străbunilor romani — Michael Vaivoda, în alt document adăugind titulatura actului su­blim al unirii : „domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată ţara Moldovei“... Extrase din izvoare mai puţin accesibile, sau cunoscute în cercuri restrînse de specialişti, argumentele de mare autoritate din reproduceri sau din citate bine alese sînt tot atît de con­cludente ca şi „documentele pro­batorii d­in original. Iată, de pil­dă, o mărturie privind partici­parea, alături de români şi a al­tor neamuri, în lupta condusă de Mihai împotriva dominaţiei stră­ine : „In oastea lui s-au aflat, deopotrivă, alături de români din toate ţările locuite de aceş­tia, unguri, sîrbi, şi chiar poloni şi cazaci ; cit despre dînsul, a­­devărul şi onoarea îmi cer să mărturisesc că este un om cu totul neobişnuit, asemănător doar eroilor celor mari ai Gre­ciei şi Romei din veacurile stră­vechi“ (Din Raportul lui J. Za­­moyski către regele polon). Este atestată, nu o singură dată, par­ticiparea la luptă, sub steagul lui Mihai a populaţiilor care trăiau alături de români, în ţările ro­mâneşti, a detaşamentelor de secui, maghiari, germani, pre­cum şi a celor de sîrbi, bulgari, albanezi. Raportul redactat de diploma­tul polonez reflectă deja, cu des­tulă claritate, răsunetul european al personalităţii şi faptelor lui Mihai. Trei vitrine mari adăpos­tesc grăitoare şi prestigioase mărturii ale timpului referitoare la actul unirii de la 1­600, la au­toritatea de care se bucura Mi­hai pe întregul continent. Au fost aduse asemenea preţioase izvoare cum sunt lucrările elabo­rate şi apărute în timpul vieţii domnitorului.­­..Brevis et vera discriptio rerum..." de Balthazar Walter. Goerlitz 1599 , ceea ce s-au numit „ziarele“ timpului — „avissi“) scrierile apărute scurt timp după moartea lui Mihai (Richard Knolles : „Istoria ge­nerală a turcilor“, Londra 1603; Jean Richer : „Istoria păcii“, 1605 ; „Intimplările din timpul lui Iacob Augustus Thuan“, Frankfurt (1621) marile enciclo­pedii istorice de la începutul se­colului al XVIII-lea. Epopeea lui Mihai Viteazul, a celei dinţii uniri politice a Ţă­rilor române — necesitate obiec­tivă a istoriei — este situată in contextul năzuinţei multiseculare a locuitorilor de pe aceste me­leaguri pentru unitatea ţărilor româneşti, pentru formarea sta­tului centralizat. Prologul primei uniri l-a con­stituit afirmarea originii comune (latine) a poporului român, cu mult înainte ca bătrinul Grigore Ureche să fi scris în cronica sa că „ne tragem" de la Rîm. încă la începutul secolului al XVI-lea Letopisețul anonim al Moldovei consemna împrejurarea cind so­lul unui domnitor valah îl ruga, în numele stăpinului său pe domnitorul Moldovei să se îm­pace cu acesta, fiindcă sînt de o lege şi de un neam. In aceeaşi epocă, întîiul cărturar umanist de origine română Nicolaus Ola­­chus scria : „moldovenii au a­­ceeaşi limbă, aceleaşi obiceiuri şi aceeaşi religie ca şi cei din Ţara Românească“, iar Despot- Vodă adresa în 1562 boierilor din Moldova această chemare „Să facem cunoscuţi întregii lumi pe adevăraţii români şi pe urmaşii lor şi numele nostru va fi ne­muritor.“ Trecătoarea biruinţă a gîndu- lui şi faptei lui Mihai Viteazul a însufleţit posteritatea, pe căr­turarii veacului al XVII-lea, pe luptătorii pentru independenţă şi unitate din secolele al XVII- lea şi al XVIII-lea, pe corifeii şcolii ardelene, pe paşoptişti şi pe cei ce au înfăptuit unirea de la 1859 ; a fost dobindită inde­pendenţa de stat la 1877 ; a iz­­bîndit idealul unirii Transilva­niei cu patria mamă în 1918. ...„Rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918“ — actul care consfinţeşte unirea Transilvaniei cu Patria — mamă se învecinea­ză cu o relicvă emoţionantă. Un steag căruia trecerea timpului i-a răpit prospeţimea culorilor , un tricolor care va fi aşteptat multă vreme în locuri tăinuite, ziua cind va putea flutura în li­bertate, un stindard care poartă în vîrful lancei un mănunchi de busuioc uscat. Este unul din drapelele purtate la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918... Unuia dintre cei mai activi şi mai pasionaţi cercetători ai epo­cii lui Mihai, exegetul şi apolo­getul său, în sensul înalt al cu­­vîntului — l-am numit pe Ni­­colae Iorga — îi aparţin aceste înflăcărate cuvinte despre dăi­nuirea memoriei Viteazului în posteritate : „A-l uita pe Mihai Viteazul, acum şi întotdeauna, ar fi să ne uităm pe noi înşine, să părăsim menirea noastră... Să-l avem înainte de cite ori gîndul ni se înalţă mai sus de nevoile mici ale zilei ce trece şi caută să zărească în depărtările viito­rului . Să aducem însă sufletu­lui său darul muncii noastre cinstite şi folositoare. Căci pe a­­ceste două temelii se sprijină urmărirea trainică a unui neam: amintirea totdeauna vie a trecu­tului şi conştiinţa datoriei îm­plinite de toţi şi îrn fiecare clipă“. Continuatorul luptelor seculare duse de poporul român pentru neatîrnarea ţării , pentru forma­rea naţiunii române, pentru ac­celerarea progresului social şi înaintarea României pe calea civilizaţiei este Partidul Comu­nist Român. A nu-l uita pe Mi­hai Viteazul acum şi în viitor, a cinsti memoria sa şi a tuturor celor care şi-au vărsat sîngele pentru libertate şi pentru pro­gres social, pentru orinduirea nouă în care poporul a devenit făuritorul conştient al propriei sale istorii înseamnă, aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu în magistrala sa cu­­vîntare ţinută la Alba Iulia, a face totul pentru triumful socia­lismului şi comunismului în Ro­mânia, pentru unitatea întregu­lui popor, a tuturor cetăţenilor, fără deosebire de naţionalitate, în jurul partidului, pentru inde­pendenţa şi suveranitatea patriei noastre socialiste. Boris Buzila lin nou serial In aceste zile in studiourile 2 si 3 ale Televiziunii se înregis­trează un nou serial de teatru TV, in trei episoade. „Marele vis“, după scenariul scriitorului Radu Theodoru. Serialul evocă prima unire politică a Ţărilor Române sub Mihai Viteazul. In rolul domnitorului­­ Ion Mari­­nescu. In clişeu, moment din timpul repetiţiilor­ de teatru T. V.: „Marele vis“ UNA PE ZI de MATTY — Nu v-am spus eu că e sănătos să verificați personal cam ce fac oamenii dvs. cind pleacă pe teren ? VIA­ŢA RA­ŢIONALĂ ŞI INAMICII El Dosarul tutunului Statisticile actuale ne atrag a­­tenţia asupra unui imperativ ca­tegoric : este nevoie să cunoaş­tem mai îndeaproape daunele aduse de fumat şi să acţionăm mai energic pentru apărarea să­nătăţii oamenilor. Cercetări îndelungate au dus la concluzia că nici unul din organele şi ţesuturile corpului şi nici una din funcţiile sale nu pot fi ferite de gravele tulbu­rări ce le provoacă fumatul. O gamă largă de afecţiuni este legată de efectele toxice ale ni­­cotinei care se instalează înce­tul cu încetul în organismul fu­mătorului şi care ameninţă şi pe nefumătorii nevoiţi să inhaleze fumul de ţigară. Fumatul devine un pericol public ale cărui efec­te nefaste erau semnalate încă de Montaigne care spunea cu o indignare ce-şi are ecou şi în zilele noastre : „Oare tutunul n-a venit din Lumea Nouă decât pentru a o omori pe cea Veche ?“ Datele ştiinţifice ce ne stau la dispoziţie ne avertizează că din­­tr-o ţigară, prin gura fumăto­rului trec 6—8 mg de nicotină din care se absorb 2—3 mg. Ab­sorbirea nicotinei depinde de modul cum se fumează. Pentru fumătorii care trag fumul în piept, cantitatea resorbită este de 90 la sută, pentru cei care nu înghit fumul, procentajul este de 30—50 la sută. De asemenea cantitatea de nicotină inhalată creşte în raport cu umiditatea tutunului şi cu timpul afectat fumării unei ţigări, fumatul re­pede fiind cel mai dăunător. Dar nu numai despre nicotină este vorba. Analiza fumului de ţigară a oferit cercetătorilor po­sibilitatea de a afirma că odată cu nicotină sunt inhalate şi alte substanţe toxice. In fumul pro­dus de 100 g. tabac există in medie 1,165 g. nicotină, 0,146 g. baze apropiate de nicotină, 0,36 g. amoniac, 410 cm. cubi de oxid de carbon şi (de ce nu ?) 0,08 g. acid cianhidric şi hidrogen sul­furat. Trebuie să subliniem fap­tul că acestea sunt substanţele cu ponderea cea mai mare fiindcă în afară de ele mai există şi altele, astfel că nu fu­mul albăstrui, ameţitor de ţiga­ră, ajung să plutească mai mult de o sută de substanţe, care de care mai toxice. Dar lista nu se încheie aici, în fumul de ţigară sunt cuprinşi­ şi o serie de alcooli, mai cu seamă alcoolul metilic care în proporţie mai mare poate produce tulburări de vedere. Să nu uităm gudroanele — un amestec de răşini, hidro­carburi, baze de tip nicotinic care pot produce iritaţii ale gu­rii, faringei­, laringelor, tra­­heelor, stomacului. Densitatea inhalării lor poate duce la ulce­­rarea mucoasei stomacale. Unul din compuşii gudronului — ben­­zirenul este generator de cancer. In rîndurile de faţă care des­chid seria articolelor ce le vom publica în cadrul „Dosarului tu­tunului“, nu ne-am propus să vorbim detaliat despre consecin­ţele fumatului, despre tulbură­rile ce le aduce aparatului cir­culator, a celui respirator şi di­gestiv. Despre toate acestea în articolele viitoare îşi vor spune părerea specialiştii, aducînd în sprijinul afirmaţiilor lor datele concludente la care au ajuns in practica lor medicală. c. s. Ne propunem In rîndurile ce urmează să aducem cititorului nostru, interesat în cunoaşterea fenomenului, noi date de natură să-i completeze imaginea asupra alcoolismului, una dintre cele mai grave maladii ale societăţii contemporane, maladie care pre­ocupă într-o măsură tot mai mare guvernele lumii şi care de­termină programe ample de cer­cetări ştiinţifice şi de măsuri preventive şi terapeutice. Doamna Joy Moser, o emi­nentă personalitate aflată la conducerea Biroului de sănătate mintală al O.M.S.-ului care ne declara cu prilejul celui de-al XV-lea Congres antialcoolic mondial că ,,ne aflăm în faţa unei plăgi a omenirii ale cărei efecte sunt peste tot aceleaşi : crime, accidente, bulversări fa­miliare, sinucideri, morţi prema­ture, scăderea productivităţii şi cu o mare povară ce apasă pe spitale, servicii sociale şi închi­sori“ anunţă un studiu asupra alcoolismului realizat pe baza datelor oferite de 33 de ţări ale lumii, care vine să confirme a­Concluziile nu mai au nevoie credem de comentarii. Ele ar putea fi însă completate şi cu alte observaţii ale specialiştilor care susţin că procentul de mor­talitate din diferite cauze este în grupele de băutori excesivi de 2—4 ori mai mare decit la restul populaţiei înconjurătoare. Un studiu efectuat pe 50 000 de per­soane de profesorii Leclamniche şi J.M. Le Go asupra cauzelor imediate ale deceselor şi afec­ţiunilor cronice asociate, eviden­ţiază în 47 la sută din cazuri După cum se vede, numărul deceselor produse este de 2-3,9 ori mai mare decit cel „aşteptat“ de medici. Ne-am rezumat la incidenţa factorului alcoolic în producerea deceselor, deşi aşa cum am mai subliniat cu alt prilej, nu dece­sul este in toate cazurile feno­menul cel mai grav ; ne gîndim la proporţia mare de alcoolici care populează spitalele de psi­hiatrie, sanatoriile pentru tu­­berculoşi (statisticile indică 30— 50 la sută alcoolici), ba chiar şi clinici specializate (în spitalul din Caen — Franţa, 8 din 10 bol­navi trataţi de cancerul esofa­gului s-au dovedit a fi alcoolici). Fără a mai aminti numărul con­siderabil de morţi şi de grav ac­cidentaţi în accidente rutiere­­în Anglia aproape 40 000 pe an, în Canada şi S.U.A 50 la sută din decese şi citeva sute de mii de accidentaţi grav avind drept gravarea, aproape fără excepţie a bolii alcoolismului. Studiul nu ne-a parvenit, încă, decit sub forma unor elemente disparate, dar asociindu-le la citeva ra­poarte ale experţilor O.M.S. şi alte studii publicate în diferite părţi ale lumii vom încerca să oferim cititorului nostru elemen­te inedite. Ele demonstrează că în Europa consumul pe locuitor a crescut în 8 ani cu 17 la sută, producţia mondială de bere a crescut cu 41 la sută, cea de vin cu 15 la sută, de alcooluri disti­late cu 40 la sută ; că există o proporţie mare a populaţiei de peste 15 ani care abuzează de alcool, adică ingerează mai mult de 150 ml alcool pe zi, obicei care este însoţit de un risc ac­centuat privind ciroza ficatului şi alte maladii. Sperăm că citi­torul va duce investigaţia mai departe, comparînd datele din cele două tabele de mai jos şi constatînd corelaţia intre con­sumul de alcool pe locuitor şi procentajul de mortalitate prin ciroză. Dar iată şi datele : intoxicaţia alcoolică drept cauză asociată, iar dacă se pun la so­coteală şi obezitatea, hipertensi­unea arterială şi accidentele re­petate ale aceloraşi subiecţi, sa ajunge la o incidenţă alcoolică în cel puţin jumătate din cazu­rile de deces. In acelaşi sens oferim citito­rilor citeva date reieşite din mai multe studii comunicate în 1973 şi care demonstrează rata de mortalitate mult crescută în rin­­dul băutorilor excesivi în ra­port cu populaţia înconjurătoare, cauză consumul excesiv de alcool. Vom încheia, menţionînd o in­teresantă încercare de a cal­cula riscul global antrenat de abuzul de alcool. La Revue de l’Alcoolisme publică un aseme­nea calcul în care raportînd numărul deceselor și cauzelor lor la un mare lot de alcoolici și nealcoolici ajunge la concluzia că riscul în cazurile de trauma­tisme craniene mortale, este de 3 ori mai ridicat la alcoolici de­cit la nebăutori, de 5 ori mai mare în decese prin sinu­cidere și hemoragii cerebrale, de 21 de ori mai mare pentru can­cerul căilor respiratorii si di­gestive superioare. $i cind te gîndești că totul se trage de la deprinderea de a bea in mod frecvent alcool, fără a te gîndi la consecinţele pe care le poate antrena în timp. M. Radian Dosarul alcoolului (m­) Tara Eşantion de alcoolici Nr. de persoane care consumă zilnic peste 150 ml alcool (la 100 000 persoane) Decese din cauză de ciroză (la 100 000 persoane) Franţa 9 050 51.7 Italia 7 390 30.5 Portugalia 4 690 48 Austria 3 690 38.5 R.F.G. 4 820 29 Australia 3 290 7.8 Canada 2 460 11.6 Nr. de decese Produse Așteptate Produse așteptate 802 — Africa de Sud 90 22.9 3.9 899 — S.U.A 102 31.7 3.2 935 — Marea Britanie 309 112.7 2.7 7220 — Norvegia 1 061 496.9 2.1 6514 — Canada 738 346.2 2.0 SPECTACOLELE SĂPTĂMÎNII FILM • „ULTIMA ZĂPADA DE PRIMĂVARĂ“ — producţie a studiourilor italiene ; regia : Raimondo del Balzo ; cu : Bekim Fehmin, Agostina Belii. • „TEROARE PE BRITANIC“ — producţie a studiourilor ame­ricane ; regia : Richard Lester ; cu : Richard Harris, Omar Sha­rif şi David Hemmings ; • „17IV HOROSCOP CU BU­CLUC“ — producţie a studiouri­lor cehoslovace ; regia : Oldrich Lipsky ; cu : Ludek Sobota şi Marta Vancurova ; 9 „PRIMĂVARĂ TR­ISTA“ — coproducţie a studiourilor iugo­slave — americane şi spaniole ; regia : Stefan Petrovic, Miguel Iglesias ; cu : Milena Dravic, Bruce Pechcur, Patty Shepard şi Mira Stupica. CONCERTE 9 Ateneul Român — Concert al Filarmonicii de stat Satu Mare , dirijor : Corneliu Dum­­brăveanu ; solişti : Tudor Du­­mitrescu, Steliana Calas-Caza­­ban ; In program : Toduţă, Brahms, Ravel, Schubert, (luni 2 iunie, ora 20) 9 Ateneul Român — prelege­­re-audiţie din ciclul „Muzica şi omul“. Comentează prof. Geor­ge Bălan. (marţi 3 iunie, ora 19) CĂRŢI ÎN LIBRĂRII ■ Mihnea Gheorghiu : UNUL IN DOI — Teatru, Editura „Eminescu“. Volumul cuprin­de : „1601 — Capul“ — dramă spectacol în două părţi şi „1821 — Zodia Taurului“ — reportaj dramatic în trei părţi. In „Ar­gumentul“ pentru prima lu­crare, dedicată lui Mihai Vi­teazul, autorul arată că „îşi pro­pune să observe calvarul a­­cestei personalităţi... urcuşul său spre jertfa supremă şi pogorâ­rea lui in eternitate, zăbovind un minut cu el, acolo, sus, la cumpăna apelor, când eroul şi-a legat numele de Unirea celor trei ţări sub steagul destinat să devină drapelul naţional al Ro­mâniei“. ■ Ionel Teodoreanu, LA ME­DELENI, Editura Minerva, colecţia „Biblioteca pentru toţi“, patru volume, lei 19. „Două tră­sături fundamentale caracteri­zează scrisul cî-lui I. Teodorea­nu : un incomparabil meşteşug artistic şi o caldă iubire pen­tru lucrurile frumoase. Din îmbinarea acestor două însuşiri a ieşit cea mai artistică dintre idilele copilăriei". (Camil Pe­­trescu). Ion Minulescu, VERSURI, antologie, postfaţă şi biblio­grafie de Gabriela Omăt, Editura Minerva, colecţia „Arcade“, 294 pag., lei 8,25. In aceeaşi co­lecţie vor mai apare : Lucian Blaga „Poezii“, Barbu Dela­­vrancea „Intre vis şi viaţă“, M. Eminescu „Poezii“, Al. Mace­­donski „Cartea de aur. ” Doina Ciurea, „SCHIŢE BUCUREŞTENE“, Editura Cartea Românească, 190 pag., lei 9. Pagini de fină notaţie psiho­logică, străbătute de un lirism reţinut, despre un Bucureşti contemporan dar mai puţin cu­noscut. „ Petre Andrei, OPERE SO­­TIVI­CIOLOGICE“, (vol. II), Edi­tura Academiei, lei 31. Ediţia, îngrijită de dr. Mircea Mâciu, cuprinde o serie de lucrări, stu­dii şi articole elaborate şi publi­cate de Petre Andrei in perioada anilor 1921—1935. HGh. Vrabie, STRUCTURA POETICA A BASMULUI. Editura Academiei, lei 16. O analiză profundă a prozei popu­lare şi ale unor aspecte ale a­­cesteia. Autorul pune In lumi­nă tematica proprie basmului, mecanismul fictional, care funcţionează In virtutea unor reguli și a unei tehnici nara­tive, evidențiază procedee, mij­loace stilistice și­ limbajul poe­tic semnificativ. _ r­ifîlu­l Invitaţii de duminică In fiecare simbătă, 500 dintre gălăţeni găsesc in cutiile lor poştale nişte invitaţii. Ele sunt lansate de Muzeul de artă con­temporană din localitate, care a luat iniţiativa invitării nomi­nale a cetăţenilor in sălile sale. Invitaţiile se lansează pe zone şi cartiere, după un plan bine stabilit, in aşa fel incit să ajun­gă la aproape fiecare locuitor al municipiului. Celor care răs­pund invitaţiei, gazdele le pre­gătesc o duminică dimineaţă a­­greabilă şi instructivă , sunt prezentate filme de artă ilus­­trind epoci şi personalităţi ale artei universale şi româneşti, apoi sunt admirate valorile a­­flate in colecţia muzeului, cu explicaţii din partea muzeogra­filor. Astfel, vizitele de dumi­nică ale invitaţilor au devenit o adevărată şcoală de educaţie estetică, iar numărul celor care o frecventează este in continuă creştere. IV. CHIURTU) Tragedie generată de alcool O dublă tragedie, generată de acelaşi flagel : alcoolul. Plecind după cumpărături, Gh. N din Breaza — Prahova, s-a înţeles cu soţia să-i vină in întîmpi­­nare. Dar ea intirziind, omul a intrat cu un consătean la o ţuică. Găsind apoi pe un altul cu o căruţă, Gh. N. a pus pove­rile in car şi a pornit spre casă. Pe drum s-a intilnit cu soţia (şi ea băută) şi s-au certat, unul că de ce n-a aşteptat, ce­lălalt că de ce a întirziat. Cear­ta a continuat acasă­­— incitată tot de alcool — şi, intr-un mo­ment de furie, bărbatul a arun­cat, mai m­ic, gaz lampant asu­pra sofiei şi apoi, un chibrit aprins. După două zile, femeia a decedat la spitalul din Cim­­pina, avind arsuri grave pe 50 la sută din suprafaţa corpului. Judecat de tribunal, Gh. N. a fost condamnat la zece ani în­chisoare. El avea 68 de ani, ca 60 de ani şi erau căsătoriţi de 46 de ani... (AL. MIHAI). Drumeţie călare Nu demult, sibienii au văzut in decorul pitoresc din Dum­brava Sibiului, un grup de că­lăreţi, care, din trupul calului, admirau împrejurimile. Graţie unei iniţiative a Oficiului jude­ţean de turism, s-a introdus aici şi această agreabilă formulă de servire a turiştilor : drumeţia călare. Mai ales că, atît Sibiul, cit şi splendidele sale împreju­rimi — Dumbrava Sibiului, Ră­şinarii, Curmătura, Cisnădioara, cu cetatea ei medievală etc. — se pretează perfect la drumeţia călare, prin distanţele relativ mici care le despart. Şi, pentru această formă originală de tu­rism, s-au şi ivit numeroşi a­­matori. (VIRGIL LAZAR) Lozul cel mare De mult visa Pavel Todiruţ din comuna Horodniceni, (jude­ţul Suceava) la lozul cel mare. Şi a încercat­­ azi un loz, mîine altul, dar norocul îl oco­lea. Atunci s-a hotărit să-l „for­ţeze“ , înarmat cu un topor şi o sapă, a spart într-o seară pere­tele magazinului sătesc din Bo­teşti şi, pe lingă suma de bani aflată în sertarul tejghelei, a furat şi 15 pungi cu lozuri in plic. „De astă dată, trebuie să pice !“ — şi-a spus. Şi a picat — dar nu lozul, ci... miliţia ! L-a sur­prins tocmai in momentul cind desfăcea plicurile furate. Şi a „cîştigat“... 3 ani de închisoare. (C­AZOITII) Cea mai harnică şi mai frumoasă Sute de rapsozi populari, ar­­tizane populare, artişti amatori din diferite domenii — care lo­cuiesc în comunele Coteanca, Mărunţei, Izvoarele, Vilcele şi Perieţi — şi-au dat întilnire la tradiţionala sărbătoare de mai, cunoscută pe aceste meleaguri sub nuptele de „Tirgul fetelor de la Coteniţa". S-a cintat, s-a dansat, s-a inaugurat o expozi­ţie de covoare şi port popular iar juriul a avut dificila misi­une de a alege dintre toate par­ticipantele pe cea mai harnică şi mai frumoasă fată. In acest an, trofeul de onoare — un văl şi o cunună — a fost cîştigat de tinăra Zamfira Stoian, din co­muna Vilcele. (D. BUJDOIU). Rubrică realizată de Pia Rădulescu Produsul artistic, un bun social sunt îmbucurătoare — şi încă de la începuturi le-am salutat cu toţii în presă aşa cum se cu­vine — preocupările şi eforturile plasticienilor şi U.A.P.-ului ca for tutelar, de a răspunde „co­menzii sociale“. Inlăuntrul con­ceptului de comandă socială un loc precumpănitor îl ocupă ideea produsului artistic ca bun co­mun, ca bun social. S-a ajuns la conştiinţa faptului că plasticienii — „oficianţii“ ARTELOR FRU­MOASE (cum se mai numeşte arta plastică) — trebuie să-şi dea concursul la elaborarea pro­iectelor arhitectonice şi urbanis­tice, la elaborarea obiectelor de pe străzi, a obiectelor din vitrine sau a celor de cea mai largă utilitate : de la automo­bile, magnetofoane, ceasuri pină la reclame, ambalaje, etichete, etc. etc. Ideea de design — pro­iectare artistică a produselor in­dustriale — a căpătat o vogă deo­sebită. De asemeni, au apărut mai multe sculpturi în parcuri, mozaicuri şi tapiserii în locuri publice. Toată această mişcare stă sub semnul necesităţii „co­­borîrii artei în stradă“. In sen­sul celor spuse mai sus, vestea că la Institutul de Arte Plastice s-a înfiinţat o secţie de creaţie vestimentară a constituit un pri­lej de satisfacţie şi speranţe. Sa­tisfacţia de atunci s-a transfor­mat în bucurie, recent, când ne-a fost dat să vedem şi roadele , prima expoziţie românească de modă. A nu se confunda cu faua­­sispectacolul numit parada mo­dei. Aici, într-o expoziţie de acest fel, este vorba, dacă se poate spune, de cercetare ; mo­delele trăiesc prin ele însele, prin virtuozităţile lor plastice. Ele nu sunt încă prototipuri gata de transpus în serie industrială. De la ele se poate porni, selec­tiv, ţinînd cont de inerenţii pa­rametri ai unor norme de pro­ducţie şi comerciale. Aşa a fost cazul expoziţiei „Moda“ în care proaspeţii absolvenţi ai secţiei de creaţie vestimentară asociin­­du-se cu alţi plasticieni cu pre­ocupări comune au expus crea­ţiile lor sub egida Cenaclului Tineretului „Atelier 35“ al U.A.P. Desigur, privite ,prin prisma posibilităţilor tehnico­­economice, unele lucrări nu ar fi pretabile la o transpunere ime­diată în serie industrială. Tre­­cind insă peste acest lucru şi privind modelele de încălţăminte şcolară, sportivă sau estivală, vestimentaţia feminină atit de zi, de plajă sau de seară, biju­teriile pe cit­re ieftine şi acce­sibile (oţel, lemn, etc), pe atît de elegante sau privind acceso­riile de marochinărie ca genţi, cordoane, etc. constatăm o ade­vărată explozie de bun gust, ele­ganţă şi decenţă. Dar pe lingă aceste calităţi şi rafinamentul incontestabil, exponatele trans­mit şi o stare tonică, tinerească, optimistă. Sunt acolo uşor desci­frabile şi incontestabile calităţi plastice : jocul liniilor la croieli, îmbinarea materialelor şi, evi­dent, asocieri cromatice de sub­tilitate. Dar nu e acum momen­tul să elaborăm teorii plastice pe această temă. Mai important este de arătat că toate calităţile expoziţiei atestă faptul că avem de a face cu un grup de crea­tori cu mari resurse, cu mari posibilităţi de a face să coboare arta în stradă şi sub aspectul vestimentaţiei. In primul rind, sub aspectul vestimentaţiei, bunul gust. Este adevărat că vitrinele noastre cu confecţii s-au îmbu­nătăţit simţitor în ultimii ani sub raportul calităţii estetice. Realizînd însă, mai ales după vi­zitarea expoziţiei, calitatea şi amploarea resurselor de bun gust pe care le are această mină de oameni , entuziaști, constatăm că progresele pe care le-am înregistrat în vi­trine sunt mult prea încete... mai ales că, alături de ele, mai întîlnim destule pro­duse de un gust dubios. Ma­rea majoritate a acestor tineri sunt creatori de modele în fabri­cile şi uzinele de resort ! Unde sunt modelele lor ? Sau, măcar, de ce sunt atît de puţine ? Este greu de presupus că aceşti ti­neri entuziaşti nu vor să lucre­ze. Este şi mai greu de presu­pus că nu li se dă de lucru. Şi este aproape neverosimil să cre­dem că proiectele acestor auto­­rizaţi­ oficiali reprezentanţi ai esteticului într-o uzină nu sunt „crezuţi“ în ce fac. Atunci ?„­ Atunci să ne mai înarmăm cu răbdare căutînd in continuare bunul gust prin vitrine, tot sperînd, ca atunci cind nu exis­tau creatori de modele autentici artişti ? Vladimir Brânduş In avizele de plată pri­vind sumele ce trebuie achi­tate lunar de către abonaţii telefonici, emise de unită­ţile P.T.T.R. din Bucureşti, se menţionează perioada de timp la care se referă taxele respective. In avizele de plată emise de oficiul res­pectiv din Braşov nu se fa­ce această menţiune. Spaţiul tipărit este completat cu denumirea oficiului, luna, numărul de telefon, numele abonatului şi adresa. Taxele înscrise în aviz, care pri­vesc luna menţionată, sunt numai cele pentru abona­ment ; cele pentru convor­biri adiţionale şi interur­bane se referă la cu to­tul alte perioade de timp anterioare, despre care nu se face nici o precizare. Deoarece convorbirile in­terurbane (directe cu pre­fix) se compensează total sau parţial cu impulsurile disponibile In cazul unui număr de convorbiri loco, suma de plată menţionată in aviz pentru convorbiri adiţionale, ca urmare a ne­­indicării perioadei respecti­ve, duce la nedumeriri şi reclamaţii. Propun ca şi ofi­ciile P.T.T.R. din provincie să indice perioada la care se referă taxele arătate în avi­zele de plată, aşa cum se procedează pentru Capitală. IOAN LAZAR Str. Saturn nr. 27 B. 11 Braşov Maramureşul are multe locuri frumoase care vara, ca şi iarna atrag sute de iubi­tori de excursii. Unul dintre acestea este şi staţiunea cli­materică Izvoarele, care dis­pune de o Poiană a Soarelui minunată pentru practicarea sporturilor de iarnă. Din pă­cate, drumul care duce spre staţiune (30 km de la Baia Mare, din care 11—12 km de munte) este aproape imprac­ticabil din cauza îngustimii lui şi a rupturilor din unele locuri. Nu mai vorbesc de faptul că nu există nici un autobuz sau microbuz care să circule spre Izvoarele. Avind in vedere afluxul mare de excursionişti şi faptul că aici există circa 300 locuri in vile, ar fi necesar să se amenajeze drumul spre staţiune, asigu­­rindu-se şi curse regulate de autobuze, atît vara cit şi iarna. ŞTEFAN POP Bd. Bucureşti nr. 154 Baia Mare Primim următoarele din partea Trustului Petrolului Ploieşti — Schela Berea : „In legătură cu articolul „Cum gospodărim pămîntul“ (III), apărut în ziarul „Ro­mânia liberă“ in ziua de 15 mai 2975, afirmaţia făcută în articol privind sancţionarea contravenţională a unei uni­tăţi de prospecţiuni a Schelei Berea, nu este exactă, deoa­rece, în realitate, a fost sanc­ţionat­­ov. inginer Petre Nicolae — şeful sectorului de Foraje Berea, sector care face parte din întreprinderea de Foraj Lilieşti şi nicidecum din Schela Extracţie Berea, ambele unităţi — Schela Berea şi întreprinderea Foraj Lilieşti — aparţinînd de Trustul Petrolului Ploieşti. GH. ILIESCU Tulcea zilelor noastre se schimbă continuu, dar mai trebuie mult de făcut pentru a putea spune că oraşul nos­tru răspunde complet cerin­ţelor actuale. Una dintre a­­cestea, mai ales a celor care studiază (şi sunt foarte mulţi tulceni care fac acest lucru), ar fi deschiderea unui anti­cariat. In acest fel, cred că ar fi mai bine puse în va­loare o serie de documente care, acum, pur şi simplu, se pierd. Apoi sunt foarte mulţi pasionaţi pentru cartea ve­che, de valoare. Spaţiu ar fi suficient, chiar la noile libră­rii deschise in centrul civic al municipiului. MARCELA COMȘA Str. I.L. Caragiale Bl. C 4 Tulcea Cit sunt de necesare orga­nismului uman aerul, soarele şi mişcarea, nu trebuie să mai scriu. Printre alte mo­duri de­ a obţine aceste lu­cruri este şi canotajul. In momentul de faţă, cluburile nautice se ocupă mai ales de elementele de performanţă. Pentru cei ce au depăşit vîr­­sta performanţelor sportive, rămîn doar bărcile ICAB — destul de incomode —, care se găsesc pe lacuri. Pentru amatorii acestui sport, care doresc să-l practice zilnic, ar trebui create însă nişte în­lesniri, cum ar fi abonamen­te cu preţ redus pentru cite 10 sau 20 de ore. Făcind a­­ceste abonamente, ICAB nu ar avea decit de ciştigat. Şi nu numai ICAB. Mai mult aer, soare şi mişcare înseam­nă mai puţine boli, mai pu­ţine medicamente, mai pu­ţine concedii medicale etc. NICOLAE BATICU Str. Libertăţii nr. 14 B Bucureşti Industria noastră de cos­metice a lansat, în ultimul timp, pe piață o serie de pro­duse superioare — creme, apă de toaletă, parfumuri — in tuburi, fiind folosite ca sprayuri. Dar aceste produse, mai exact tuburile se pot u­­tiliza doar o singură dată. Aş propune ca, in viitor, sis­temul de funcţionare să fie astfel construit, incit tubul metalic să poată fi folosit de mai multe ori, iar în maga­zine să existe şi rezerve din produsele respective. In acest fel, consider că se realizează şi economie de metal, venin­­du-se si in ajutorul consuma­torilor. GH. TEUSE Cartierul Valea Roşie Blocul 5 Craiova director

Next