România Liberă, octombrie 1975 (Anul 33, nr. 9622-9648)

1975-10-01 / nr. 9622

„Románia libera“ m­w­wmmwm­wmmmwmmes « EXPERIMENTUL SĂVINEŞTI între 10 şi 11 octombrie la Casa de cultură a sindicatelor din Piatra Neamţ se vor desfăşura lucrările celei de a 4-a consfătuiri pe ţară a ter­­moenergeticienilor. Reamintim cititorilor că în urmă cu cîteva luni semnalam o iniţiativă por­nită de la Comisia de termoenergetică din cadrul Consiliului naţional al inginerilor şi tehnicieni­lor, iniţiativă ce poartă titlul „Experimentul Să­­vineşti“. Atunci, dosarul acestei iniţiative con­ţinea doar cîteva file în care certă era doar in­tenţia : „Optimizarea energetică a proceselor in­dustriale pe platforma Săvineşti“. Actul final al acestui experiment trebuia să fie chiar consfă­tuirea anunţată în cadrul căreia să se dezbată concluziile practice şi posibilităţile de generali­zare. De fapt acest act final urmează să devină Începutul de drum pentru o serie de activităţi concrete pe multe alte platforme industriale ale ţării. Şi iată „Experimentul Săvineşti“ cu două săptămîni înaintea actului final, aşa cum s-a conturat din convorbirea avută cu prof. dr. in. Nicolae Dănilă , preşedintele Comisiei de ter­moenergetică şi nu?. Nicolae Niculescu — vice­preşedinte al aceleiaşi­ comisii. Redactorul : — Cum aţi ales platforma Săvi­neşti ? N. Dănilă : — Sigur, alegerea nu a fost în­tîmplătoare. Industria chimică este unul din cei mai mari consumatori de energie, iar Săvineştiul una din cele mai mari platforme ale chimiei. Mai există însă un motiv : activitatea desfășu­rată de această platformă este una dintre cele mai bune. — S-ar putea crede că ați ales calea cea mai uşoară și că e simplu de analizat o activitate bună. — Dimpotrivă ! Acolo unde lucrurile nu merg cum trebuie este uşor ele observat. A demonstra în condiţiile cînd lucrurile merg bine că se poate mai bine presupune realmente un efort creator notabil. — Faţă de intenţiile iniţiale cum se conturea­ză acum posibilităţile ? — Peste aşteptări. Dacă măsurile pe care le preconizăm pentru Săvineşti s-ar generaliza în cel mai scurt timp. în ciţiva ani se pot econo­misi cantităţi de combustibil de ordinul milioa­nelor de tone, pe fiecare platformă industrială , nu numai pe platformele chimiei ci şi pe cele ale altor ramuri industriale. — Cu ce eforturi ? — Cu eforturi de inteligentă, de organizare mai ales. N. Niculescu : — Am să vă dau un singur exe­m­plu Există două platforme vecine : Săvi­neşti şi Roznov, independente din punct de vedere administrativ şi bineînţeles energetic. Aşadar, fiecare cu sistemul său de alimentare cu energie. Punctul forte al experimentului nos­tru ştiţi care este ? Cuplarea celor două sisteme şi optimizarea consumurilor intr-un singur sis­tem. — Care este avantajul ? — Să vă dau o explicaţie de principiu. Să zi­cem că pe platforma Săvineşti există mai multe instalaţii care au nevoie de abur industrial la presiunea de zece atmosfere şi alte cîteva care pot funcţiona numai cu şase atmosfere. Eu tre­buie să-mi dimensionez sursa de abur la 11—12 atmosfere — calculînd şi eventualele pierderi — pentru a asigura cele zece atmosfere de la con­sumatorii cei mai mari. Dar din aceiaşi con­ductă alimentez şi pe consumatorul de şase atm. Deci ii dau zece sau 11. iar lui nu-i trebuie de­cit 6 atm Restul de patru atm. se pierd inutil. Ia Roznov situalia poate fi exact invers. Prin­cipalii consumatori ar putea fi la 6 atm., ciţiva la 10. Dar şi acolo eu trebuie să iau în consi­deraţie consumatorul cel mai mare şi să dimen­sionez sursa tot pentru 10 atm. Urmăriţi-mă cu atenţie. Cuplez sistemul Săvineşti cu sistemul Roznov. Ce rezultă ? Toţi consumatorii de 10 atm. ii cuplez la sursa Săvineşti, fără să mai pierd nicăieri diferenţă de presiune, toţi consu­matorii de 6 atm. ii cuplez la Roznov, dar aici nu mai dimensionez sursa decit pentru 6 atm. Diferența înseamnă cîştig de combustibil. — Spuneaţi că această cuplare este punctul forte al experimentului.­­ N. Dănilă : — Ca efect economic, da. Nu e vorba însă numai de cuplarea în sine ci de op­timizarea efectivă care ridică o sumedenie de probleme de ordin tehnic.­­ Observ că unul din materialele ce se vor prezenta poartă acest titlu : „Deşeurile ca sursă de energie secundară“. La ce se referă concret ? După cite ştiu arderea deşeurilor industriale con­stituie o problemă cu foarte multe necunoscute. — Să încercăm să o rezumăm. Pe o platformă chimică cum este cea de la Săvineşti, apar mul­te deşeuri industriale, majoritatea fiind poluante. — Dar distrugerea lor prin ardere, se practică. — Se practică și la Săvinești. Există cuptoare în care se ard. Ca să le ardă consumă însă gaz metan... Şi nu puţin. Dar o parte din deşeurile acestea sunt combustibile. Ideea : deşeurile ard deşeuri. Apare o problemă : sínt agresive. Coro­dează puternic metalul, distrug cazanele. Aces­tea ar fi datele problemei. Aici sínt două varian­te de luat in discuţie : să se ardă în continuare deşeurile în sistemul actual, deci consumînd gaz metan şi recuperînd căldura produsă astfel sau să se ardă deşeurile necombustibile folosind de­şeurile combustibile­ cu un mic aport de gaz metan şi cu aceeaşi condiţie a recuperării căl­durii produse. Aici apar dificultăţi. In primul caz , este nevoie de un recuperator. în general se poate spune că ştim să facem recuperatoare de căldură, dar aici e vorba de un mediu coro­­ziv. Deci ne trebuie un recuperator adecvat acestor condiţii. A doua variantă : este nevoie de un cuptor în care se ard aceste deşeuri şi de recuperatorul despre care vorbeam. Cazane pen­tru cărbune, păcură, gaz metan, ştim să facem. Ne trebuie un cazan în care să ardem aceste deşeuri corozive cu debite variate, cu puteri ca­lorice variabile. Nu-i chiar aşa de simplu deşi cîştigul ar fi foarte mare. — Se fac In lume asemenea cazane sau recu­peratoare de căldură ? — După cite știu, nu ! Și chiar dacă există sunt unicate, modele experimentale. Trebuie să le facem singuri. Fină la 15 noiembrie anul acesta proiectul tehnic al cuptorului va fi gata. Asta ar deveni o premieră mondială pentru care trebuie să-i felicităm pe proiectanţii de la ICPET şi IPROCHIM. — Ar mai fi o intrebare. Aţi pornit de la un lucru foarte concret: o anumită platformă in­dustrială unde urma să depistaţi şi să puneţi in valoare nişte rezerve de energie. Faptul că această acţiune a pus în mişcare cadre din în­­văţămintul superior, proiectanţi, cercetători, spe­cialişti este îmbucurător şi util nu numai pentru lucrările consfătuirii. Dar, vorbind de experi­mentul propriu-zis la cit se poate evalua cîş­tigul ? — Practic, combustibilul ce se poate econo­misi ar ajunge pentru termoficarea oraşului Piatra Neamţ. Aş fi vrut ca acest lucru să se afle abia cu ocazia consfătuirii, dar nu e rău dacă se va şti încă de acum. Şi încă ceva. Ex­perimentul se poate finaliza cu propriile noastre resurse de pricepere şi inteligenţă tehnică. Aceasta a fost a doua etapă a „Experimen­tului Săvineşti“, pe care, conform promisiunii făcute, o supunem atenţiei cititorilor, în aştep­tarea celei de a treia etape, Consfătuirea pe ţară a termoenergeticienilor. Anton Uncu Am sosit cu trenul, la Baba­dag. Oraş mic Babadagul, dar de aici se răsfiră drumurile spre aşezările pescăreşti de la Razelm. Cu ce ajungem la Juri­­lovca ? Există curse I.T.A. Dar unde o fi staţia ? întrebi in dreapta, te uiţi in stingă, nică­­ieri... Cineva binevoitor se va găsi să-ţi spună că autobuzele I.T.A. fac haltă în centru. Şi pînă acolo ? Iţi iei bagajele şi o porneşti frumuşel pe jos ca­le de circa 1 km. La Razelm poţi ajunge şi dacă mergi cu trenul mai spre sud, la Baia. Dar şi aici de la gară trebuie s-o porneşti pe jos pînă la şo­sea unde se văd trecînd curse­le I.T.A. , trec şi opresc... ceva mai departe. Stăm de vorbă cu directorul Întreprinderii de transporturi auto zonale, de la Tulcea, Du­mitru Constantinescu, despre a­­ceastă ciudată „fugă“ a staţii­lor I.T.A. de gări. — Nimeni n-a reclamat că ar fi un neajuns cu staţiile, ne spune tovarăşul director. De alt­fel, există şi taxiuri. Nu ştiu dacă ar fi rentabil să amplasăm o staţie şi la gară. N-am făcut încă un sondaj în această pri­vinţă. De altfel, eu unul sunt numit in funcţie numai de cîte­va luni. Rentabilitatea şi buna servire a călătorilor sunt oare două lu­cruri care nu au nici o legătu­ră ? Iată ce crede despre aceas­ta şi şeful serviciului transport­­călători din Centrala de trans­porturi auto, ing. Dumitru Ivă­­nescu­ : — La Babadag, aşa cum se găsesc taxiuri ar trebui să se găsească şi un autobuz pe care întreprinder­ea de gospodărie comunală să-l administreze, pentru gară şi pentru alte trasee. Cu alte cuvinte, I.T.A. nu se consideră implicată cu nimic în organizarea staţiilor sale, aş­­teptind iniţiativa altora. Dar şi în Capitală unele staţii sunt amplasate la mari distanţe de unele puncte la care cetăţe­nii ar avea acces mai uşor. Se constată şi o deplasare a unor staţii centrale spre extremităţi­le oraşului. Astfel, autobuzele pentru Ploieşti ca şi pentru sta­ţiunile Cheia, Govora, Olăneşti, Câlimăneşti ş.a. au fost mutate de la Agenţia de voiaj la auto­gara Filaret. Ce ne spune şeful Autobazei călători­a I.T.A. Ilfov (care asigură transportul spre şi din Capitală) Alexandru Cos­tăchescu : — Cursele auto care plecau pînă nu demult de la agenţia de voiaj centrală nu mai pot opri aici din cauza traficului complicat de lucrările de cons­trucţii din apropiere. Autobuze­le au sosiri și plecări la Filaret intrucît este o autogara mai în­căpătoare. — La București legăturile de transport intre principalele gări și autogări sau autohalte sint foarte dificile. Nu există nici o stafie unde aceste autobuze să preia călători dintr-o zonă cir­culată de mijloace de transport in comun mai accesibile. Credeţi că e firesc ? — Nu e deloc firesc şi eu per­sonal, consider că ar fi nevoie de o asemenea staţie în primul rînd în zona gărilor Bucureşti Nord şi Basarab, cel puţin pen­tru cursele I.T.A. spre staţiuni, care prezintă un interes gene­ral, sau pentru cursele rapide interjudeţene, de un interes mai larg. Ar fi oportună orga­nizarea unei staţii de tranziţie, în care autobuzele să oprească numai timpul strict necesar pentru a lua pasageri ; aceasta n-ar stinjeni deloc traficul, in­trucît ar fi vorba de curse cu ore de plecare şi sosire deca­late. Ne-am interesat şi de condi­ţiile oferite călătorilor in auto­­gările şi autohabtele I.T.A. exis­tente. Autogara Militari, de unde pleacă peste 150 de auto­buze, zilnic, spre direcţii de interes major şi cu solicitări importante, cum sunt Bolintinu, Videle, Dragomireşti, Piteşti, oferă pasagerilor o clădire mo­dernă, insă nu şi condiţii bune în ceea ce priveşte accesul la autobuze. Maşinile opresc cînd ici, cînd colo, pe străzile Înve­cinate, incit cetăţenii sunt ne­voiţi să alerge cu bagajele din­­tr-un loc într-altul pentru a-şi găsi autobuzul. Autohaltele din Berceni şi de pe şoseaua Co­­lentina sunt şi ele „volante“, spre necazul călătorilor care au de dezlegat adevărate şarade pentru a putea ajunge la auto­vehiculele strecurate la întîm­­plare pe străduţe laterale sau în plin trafic pe calea principală de acces. Autoharta de la barie­ra de pe şoseaua Giurgiului nu dispune însă nici măcar de ase­menea condiţii. In faţa neajunsurilor consta­tate, care este atitudinea con­ducerii I.T.A. Ilfov ? Dăm cu­vântul ing. Valentin Mirescu, director : — Nu spun că noi am fi absolviţi de răspundere In ceea ce priveşte aspectul şi organizarea unor autogări şi autohalte. Intîmpinăm, insă, unele greutăţi care conduc la situaţia de provizorat, de im­provizaţie. In ultimii doi ani, parcul de autobuze al I.T.A. s-a dublat, depăşindu-se capa­citatea unor autogări şi locurile de parcare. Deşi am făcut de­mersurile necesare, nu am pri­mit încă spaţii care să permită o corespunzătoare amplasare a capetelor de linii, acum itine­rante. Lipsa amplasamentelor de­termină şi neajunsurile consta­tate la autohabtele vizitate de dv. Dosarul voluminos pe care îl am în faţă cuprinde o am­plă corespondenţă, de doi ani de zile, cu privire la spaţiul necesar în zona şoselei Colen­­tina. Amplasamentul pe care-l folosim este, ca să spun aşa, clandestin. Comitetul executiv al Consiliului popular al secto­rului 2 ne-a refuzat recent, a­­vizarea sa. Am avut un aviz de principiu şi iată şi ce scrie în memoriul însoţitor al pro­iectului elaborat pentru o auto­­gară in această parte a oraşu­lui : „Amplasamentul (cuprins între str. Dropiilor şi str. Poe­ziei), aparţine consiliului popu­lar şi este în teritoriul construi­­bil al municipiului Bucureşti. Din consultările cu secţiunea de arhitectură şi sistematizare a municipiului, ca şi din cele interne (n.n. — Este vorba de institutul „Proiect-Bucureşti“) amplasamentul este avizat, cu condiţia construirii unei auto­gări care va avea un front construibil la artera de circu­laţie“. Precizez că fişa de acor­dare a calificativelor de către organul de avizare pentru pro­iectul în cauză este notată cu foarte bine. (Dosarul nr. 23/14. III. 1­975). Apreciez că, dat fiind interesul pe care il prezintă ju­dicioasa organizare a reţelei de autogări şi autohalte pe teri­toriul municipiului, este opor­tună o intervenţie operativă a forurilor competente, pentru că acum se stabilesc investiţiile viitorului cincinal. Iată şi opiniile ing. Sorin Dobrotă, directorul tehnic in Centrala transporturilor auto cu privire la faptele relatate : 1) La Babadag, conducerea I.T.A. Împreună cu consiliul popular local ar fi trebuit să analizeze împreună amplasa­mentul staţiilor şi să decidă măsuri în consecinţă. 2) In re­petate rînduri a fost semnalată organelor in drept situaţia de improvizaţie a unor autogări şi autohalte. Amplasamentul unora, cum este cel al auto­­gării Pantelimon, de pe plat­forma industrială „23 August“ din Bucureşti a fost schimbat de mai multe ori, fără a se a­­junge la o soluţie definitivă. 3) A rămas nerezolvată şi am­plasarea altor autogări, la Turda, Reşiţa, Tg. Mureş, Rm. Sărat. Ar fi trebuit ca la a­­ceastă dată să existe nu numai avizele de amplasare ci şi proiectele de executare a lucră­rilor. In ceea ce ne priveşte, aş­teptăm răspunsul forurilor vi­zate, răspuns constind in mă­suri concrete. Cornelia Preda Cu bagajele in mină, în căutarea staţiilor I.T.A. Rahova, o autogara cum ar trebui să fie şi celelalte (imaginea din stingă) şi o autogara improvizată .Fantelimon (imaginea din dreapta) JUDEŢELE BRAŞOV ŞI MUREŞ au Îndeplinit planul cincinal (Urmare din pag. 1)­samblul cincinalului, a crescut cu 22,2 la sută faţă de perioada 1966—1970, realizîndu-se produc­ţii superioare îndeosebi la cul­tura cartofului, a sfeclei de za­hăr, precum şi in zootehnie. Acţionînd cu consecvenţă pen­tru creşterea producţiei materia­le, oamenii muncii din judeţul Braşov au înregistrat în ace­laşi timp realizări de seamă şi în ridicarea nivelului de trai, obiectiv fundamental al politi­cii partidului şi statului nostru, în anii cincinalului au fost date in folosinţă peste 17 700 locuin­ţe, 25 229 locuri în cămine de nefamilişti, 10 900 locuri în cre­­şe şi grădiniţe, 250 săli de clasă şi altele. Veniturile băneşti ale populaţiei judeţului au sporit cu 44 la sută, iar volumul des­facerilor de mărfuri cu amănun­tul sunt mai mari in acest an cu 50,4 la sută comparativ cu anul 1970. Pentru ca şi în viitor colecti­vele de oameni ai muncii din unităţile noastre economice să se situeze la nivelul sarcinilor ce le revin din prevederile cin­cinalului 1976—1980 — se arată in telegramă —, comitetul ju­deţean, organele şi organizaţiile de partid au elaborat, pe baza hotărîrilor Plenarei comune a C.C. al P.C.R. şi Consiliului Su­prem al Dezvoltării Economice şi Sociale a României din iulie a.c., programe de măsuri meni­te să asigure dezvoltarea pro­ducţiei industriale, introduce­rea pe scară largă a progresului tehnic, îmbunătăţirea calităţii produselor, reducerea cheltuieli­lor materiale, ridicarea pe o treaptă superioară a activităţii economice şi sociale a judeţului nostru. Vizita de lucru pe care dum­neavoastră, mult stimate tova­răşe Nicolae Ceauşescu, împreu­nă cu ceilalţi tovarăşi din con­ducerea partidului, aţi făcut-o zilele trecute în judeţul nostru, aprecierile şi orientările pe care ni le-aţi dat cu acest prilej constituie pentru organizaţia de partid şi oamenii muncii din judeţ un prilej de satisfacţie îndreptăţită şi un imbold In înfăptuirea in condiţii şi mai bune a tuturor sarcinilor ce ne revin din hotăririle istorice ale Congresului al XI-lea al P.C.R. Folosim acest fericit prilej pentru a încredinţa Comitetul Central că oamenii muncii din judeţul Braşov, alături de în­tregul nostru popor, strins uniţi In jurul partidului, a dumnea­voastră, tovarăşe secretar ge­neral, vor munci cu şi mai multă căldură şi hotărîre pentru În­făptuirea politicii interne şi externe a partidului şi statului, avind convingerea că in acest fel vor contribui tot mai mult la edificarea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, la În­făptuirea civilizaţiei comuniste pe pămintul scump al Româ­niei. (Urmare din pag. 1) muncă, generind noi şi Însem­nate succese. Rezultatele obţinute în toate sectoarele de activitate de către oamenii muncii din judeţ, con­firmă, cu tăria faptelor, hotărî­­rea lor de neclintit de a-şi dărui întreaga energie şi capacitate înfăptuirii sarcinilor şi obiecti­velor înscrise în grandiosul pro­gram de muncă şi creaţie jalonat de istoricul Congres al XI-lea, pentru făurirea societăţii socia­liste multilateral dezvoltare şi înaintare a României spre co­munism. Sîntem profund ataşaţi şi sus­ţinem din adincul fiinţei noas­tre această politică înţeleaptă de edificare socialistă a ţării, de afirmare peste fruntariile ei a­­celor mai nobile şi unanim apreciate eforturi de a crea o lume mai bună şi mai dreaptă, In care fiecare naţiune să-şi poată etala — In spiritul princi­piilor de dreptate, justiţie şi e­­tică internaţională — contribuţia la progresul şi civilizaţia con­temporană, politică a ţării pe care atit de înţelept o prefigu­raţi şi­­ o împliniţi prin neobosi­tul şi strălucitorul dumneavoas­tră efort, prin acţiunea fermă de zi cu zi, in fruntea partidu­lui şi poporului nostru. Mobilizaţi de grandioasa pers­pectivă a viitorului pe care Pro­gramul partidului ne-o deschide vă asigurăm, mult iubite şi sti­mate tovarăşe Nicolae Ceauşescu că organizaţia judeţeană de partid, toţi locuitorii acestor me­leaguri îşi vor consacra întrea­ga putere şi pricepere, elanul patriotic înfăptuirii politicii şti­inţifice a partidului, aducîn-­­ du-ne întreaga noastră contri­buţie la edificarea comunismu­lui pe pămintul scump al Româ­niei socialiste. Combinatul chimic Făgăraş a îndeplinit cincinalul Colectivul Combinatului chi­mic din Făgăraş anunţă îndepli­nirea sarcinilor de plan ale ac­tualului cincinal. Prin aceasta, muncitorii, tehnicienii şi ingine­rii acestei importante unităţi vor realiza pînă la sfirşitul anului o producţie suplimentară evalu­ată la peste 380 milioane lei, ce se va exprima in livrarea. Intre altele, a 15 200 tone săruri a­­norganice, 892 tone produşi in­termediari pentru fabricarea medicamentelor şi coloranţilor, 23 800 tone amoniac soluţie, 280 tone repere din mase plastice care vor înlocui produse meta­lice in greutate de 1 540 tone, u­­tilaje şi piese de schimb pentru autoutilaje. O menţiune deosebită merită şi faptul că, după ce şi-a înde­plinit sarcinile cincinalului la export încă din luna aprilie a acestui an, colectivul combina­tului şi-a intensificat activitatea in acest domeniu, fapt care ii va permite să furnizeze bene­ficiarilor de peste hotare, pînă la sfirşitul lunii decembrie, o producţie suplimentară estimată la 180 milioane lei valută. -­ Un alt colectiv din judeţul Galaţi, cel al Fabricii de oxigen de pe platforma Combinatului siderurgic Galaţi a îndeplinit sarcinile cincinalului actual. A­­vansul realizat va permite lu­crătorilor fabricii să realizeze suplimentar o cantitate de oxi­gen cu care se vor putea elabo­ra circa 9 000 şarje oţel lingou. (Agerpres). (Urmare din pag. 1) autocamioane și tractoare cu re­morci. — Sinteţi in pauză ? — Pauza asta durează de di­mineaţă. Cele nouă combine nu au recoltat azi nici un ştiulete. Nu au venit mecanizatori de la S.M.A. Nanov și Siliștea. Dacă nu au sosit pînă acum, e ora prînzului, nici că or să mai vină pînă deseară. Stau combinele, stau și mijloacele de transport. Nu avem ce duce — ne spun conducătorii auto ai autocami­oanelor 21-Tr-345 și 21-Tr-1623. — Nu puteți transporta altce­va ? — Sîntem aici de azi diminea­ță, de la ora 7. Toată lumea s-a lovit de noi. Dacă era nevoie ni s-ar fi spus. După cite știm noi, însă, se cam plîng de ma­şini cei de la cartofi. — Unde se culeg cartofii ? — Aici, la doi paşi... Cei doi paşi Înseamnă 200 de metri. Ii parcurgem și stăm de vorbă cu Georgeta Călin, aju­­toarea şefului de fermă. — Să tot avem pe cimp 50 de tone de cartofi. N-avem cu ce-i transporta din cimp. Autobaza din Alexandria o dată ne dă ma­şini, altădată nu ne dă. Noi ce­rem cinci camioane, ei ne trimit trei. — De ce nu folosiţi autoca­mioanele şi tractoarele cu re­morci ale cooperativei ? — Cine se poate atinge de ele? Toate sunt la cules porumb.. Autobaza Alexandria. Interlo­cutorul nostru Constantin Ga­­­­nea, şeful autobazei.­­ Unităţile agricole din judeţ au la dispoziţie 120 de autoca­mioane şi 30 de remorci, ceea ce echivalează cu o capacitate medie de transport de 550 tone. Dacă avem în vedere că ele efec­tuează zilnic două-trei curse asta înseamnă 1100 tone. — Văd că aţi făcut socoteala cu doi... — Cam asta-i regula. In mod normal ele ar trebui să facă insă patru curse pe zi. Calculul ini­ţial aşa a fost făcut. Practic, nu se fac decit două curse şi cu mici excepţii trei. — Cauza ? — Durează exagerat de mult operaţia de descărcare la siloz. Am făcut cronometrări în baze. Media de staţionare este insă de 3—4 ore. — Asiguraţi întreg necesarul de mijloace de transport solici­tat de unităţi ? — Posibilităţile noastre ar fi mai mari. 40 de autocamioane de mare capacitate stau nefolosite in bază din cauza lipsei de con­ducători auto şi a pieselor de schimb, mai precis a anvelope­lor. în prezent, ne lipsesc aproa­pe 100 de anvelope de diverse dimensiuni. Toate aceste autove­hicule ar putea să lucreze in a­­ceste zile în agricultură. Spuneam că in Teleorman, cu­lesul se desfăşoară bine. Dar încheierea recoltării presupune ca întreaga producţie să ajungă rapid in hambare. Iată de ce şi transportul trebuie organizat In mod exemplar. TRANSPORTUL RECOLTEI 100 tone de porumb pleacă zilnic de la ferma nr. 8 a întreprinderii agricole de stat Alexandria spre bazele de recepţie. In urma combinelor, elevii liceului agricol din Alexandria, culeg tot ceea ce a rămas în urma maşinilor. Stau combinele, stau şi mijloacele de transport, în timp ce recolta culeasă cu citeva zile înainte, aşteaptă pe cimp... La autobaza Alexandria autocamioane de mare capacitate stau nefolosite de la începutul campaniei agricole... Un simbol (Urmare din pag. 1) tindem­, de altfel, pe aceste mic! plaiuri aliniate de spalieri in rînduri prelungi, paralele, oa­meni în vie, si „zgomotosul“ zeu pare a-i insoti de data asta în­­tr-un ritual al muncii, despre care aflu că-i bine pus la punct, In ordine desfășurat. Tot ce e dulce­ aduce bucurie dar şi îngrijorări fireşti ; recolta trebuie să fie simbolul toamnei româneşti, iar in Moldova, pre­tutindeni, simbolica aceasta e dovedită peste tot cu struguri, şi din nou cu struguri, in vane de ciment sau tradiţionale, şi in ba­zine uneori în care s-au jucat copiii înotînd sub cer de au­gust. Mă Îndrept din nou spre zona Dealurilor Bujorului şi, din pă­cate, văd numai din tren acele milenare dealuri care începuseră al toamnei „s-o ia la vale“ dacă mina oame­nilor şi aici nu ar fi intervenit e­­nergică şi suverană. La Rediu şi Băleni, în locul „salcînăriilor“ pernicioase ■ (simbolul sărăciei „din vechime“), cîteva munţi cu foarte multă îndrăzneală au priponit din nou dealurile să­­pîndu-le în forma unor impună­toare amfiteatre naturale pe treptele cărora butucii de viţă de vie învaţă în trimestre, anual, şi în cicluri naturale, cum să producă bogăţie dind totodată tinereţe unor terenuri acum cî­­ţiva ani în pragul degradării. Moldova ca simbol al toamnei Îmi place să o văd chiar de a­­ceea pe frontispiciul acelei Uni­versităţi a Muncii şi a îndrăzne­lii, a Efortului cu care anual îşi reîmprospătează milenara exis­tență cu date noi, moderne, și în analele vechilor sale îndelet­niciri. Pagina a 3-a - 7 octombrie 1975 Noi amenajări în Deltă Localităţile Chilia şi Mila 23 au fost racordate la reţeaua e­­nergetică naţională, ne-a infor­mat ieri ing. Victor Neculache, director tehnic al Trustului de construcţii-montaj pentru agri­cultură şi industria alimentară (TCMAIA). Constructorii aces­tui trust, împreună cu cei de la trustul „Energomontaj", cu care au cooperat la realizarea lucrărilor, au asigurat punerea în funcţiune a acestora cu un trimestru în avans. Folosind timpul prielnic, constructorii şi-au concentrat a­­cum activitatea pentru realiza­rea in devans a unor amenajări silvice şi piscicole în Deltă. Du­pă cum ne-a declarat directorul trustului amintit, în zona grin­dului Carasuhat vor fi scoase de sub apă şi valorificate circa 375 de hectare care vor fi plantate cu specii de plop caracteristice Deltei. De asemenea, se va ame­naja un luciu de apă de 220 de hectare pentru o crescătorie de pește. MEtWV De serviciu, redactorul nostru CORNELIU ANTIM­­­Zilele trecute, foarte amabili, nişte lucratori de la Teleconstrucţia s-au prezentat la posesorii de tele­foane din blocul nostru, ca să-i anun­ţe că Y°r tăia racordul telefonic al blocului, pentru că I.C.V.L. NU A A­­CHITAT SUMELE pentru executarea racordului. - De ce nu mergeţi la cei vinovaţi? - Am fost şi am descoperit, în plus, că I.C.V.L. n­u lansase către Telecon­strucţia nici măcar comanda de efec­tuare a racordului, cu toate că, în proiect, în devizele iniţiale de plată şi în contractele noastre cu ei, aceas­tă lucrare este prevăzută. Cei de la Teleconstrucţia, conştiincioşi, au e­­fectuat-o înaintea formelor. Iar cînd noi am sesizat I.C.V.L. despre situa­ţia creată, răspunsul lor a sunat cam aşa : „Noi am dat dosarul clădirii la arhivă. Nu-l mai răscolim acum !­ Şi cu asta au încheiat discuţia. Cine redeschide dosarul ? (Dr. Nicolae Teodorescu, blocul P.C. 12, str. Gura Ialomiţei nr. 13, Bucureşti). ★­­ CIŞMEAUA PUBLICA din şos. Chitilei, colţ cu str. Străbună, este spartă de 14 luni. Centrul de repara­ţii din str. Bucegi şi centrala Groză­veşti ne tot promit că o vor repara. Dar ea curge cam aşa : jos, la bază, la spărtură, gîrlă ! Sus, la robinet, uscată ! Nimeni n-o poate folosi, cu toate că apă se consumă. (Ştefan Viteş, str. Străbună nr. 59, Bucureşti). ★­­ De doi ani de zile, în cartierul Basnei din Focşani se construieşte lo­calul unei grădiniţe-cămin. Con­strucţia, mult aşteptată de părinţii din cartier, este acum gata, dar MOMENTUL INAUGURĂRII INTIRZIE nepermis de mult. Inspectoratul şco­lar judeţean ne-a spus şi motivul : nu ar avea cine să facă recepţia I (Diana Onesciuc, Bloc E-2, cartierul Basnei-Focşani). ★ - De cinci luni, adică de la Insta­lare, ANTENA COMUNA T.V. nu funcţionează. Lună de lună, plătim instalarea şi utilizarea ei, cu toate că, de la început, ne folosim numai de antenele noastre personale. (Ion Dumitriu, Bl. 9A-Militari, Bucureşti). ★ - Am contractat cu Fabrica de za­hăr din Giurgiu producţia noastră de sfeclă prin centrul de predare de la Căciulaţi. S-a stabilit şi un grafic zilnic de livrări, în funcţie de care s-a recoltat sfecla, s-au amenajat locurile de depozitare, s-au închiriat de la I.T.A. camioanele necesare transportului etc. - V-aţi organizat, se vede, foarte bine ! - Da, dar asta nu e suficient, atîta vreme cît centrul Căciulaţi s-a dezis de îndatorirea sa zilnică : aceea de a primi cele 30 de tone SFECLĂ DE ZAHĂR pe care le livrăm. Aşa se fa­ce că astăzi avem pe cîmp mari can­tităţi de sfeclă pe cale de a se de­precia din cauza căldurii ; maşinile închiriate stau, iar chiria lor merge înainte. (Mircea Craciunescu, Inginer şef la cooperativa agricolă Dimienî, judeţul Ilfov). Zilnic între orelele 1­1 şi 15, d­in provincie cu taxa inversă

Next