România Liberă, decembrie 1975 (Anul 33, nr. 9674-9700)
1975-12-01 / nr. 9674
ANUL XXXII! Nr. 9674 • 6 pagini 30 bani t). COTIDIANUL CONSILIULUI NAȚIONAL AL FRONTULUI UNITĂȚII SOCIALISTE . Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu s-au întîlnit, sîmbătă, cu specialiştii şi conducerea unor importante obiective petroliere iraniene, cu oficialităţi ale provinciei Khuzistan. „ Oaspeţi ai şantierului din Bandar Shahpour şi ai Centrului de cercetări nucleare din Teheran • „România—Iran, relaţii exemplare" (Revista presei iraniene) (In paginile 2 şi 3) Luni 1 decembrie 1975 VIZITA PREŞEDINTELUI NICOLAE CEAUŞESCU ÎN IRAN Preşedintele României şi Şahinşahul Iranului au continuat ieri convorbirile oficiale Preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi tovarăşa Elena Ceauşescu s-au reîntîlnit, duminică seara, la palatul Niavaran, cu Maiestatea Sa Imperială Şahinşahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, şi Maiestatea Sa Imperială Farah Pahlavi, Şahbani a Iranului. Cu acest prilej, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi Şahinşahul Aryamehr au continuat schimbul de vederi în probleme de interes comun ale dezvoltării pe multiple planuri a raporturilor româno-iraniene şi conlucrării celor două ţări prietene în viaţa internaţională. Convorbirile s-au desfăşurat sub semnul stimei reciproce şi prieteniei ce caracterizează dialogul la nivel înalt româno-iranian, relaţiile dintre ţările şi popoarele noastre. în acest timp, tot la palatul Niavaran, tovarăşa Elena Ceauşescu şi împărăteasa Farah Pahlavi s-au întreţinut îndelung, într-o atmosferă destinsă, prietenească. După convorbirile dintre cei doi şefi de stat, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi Şahinşahul Aryamehr, tovarăşa Elena Ceauşescu şi împărăteasa Farah Pahlavi s-au reîntîlnit împreună, în cadrul unui dineu intim ce s-a desfăşurat într-o ambianţă plină de cordialitate. '13 CEREMONIA MIUNĂRII TITLUMU DE DOCTOR COMIS CAM Al UNIVERSITĂŢII DIN TEHERAN PRESEDINTEM NICOLAE CEAUSESCU SI TOVARĂŞEI ELENA CEAUSESCU Cuvîntarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu Vizita oficială a solilor poporului român în Iran a înscris, duminică, un nou şi semnificativ moment care a pus pregnant în evidenţă Înalta stimă şi preţuire de care se bucură preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu, prodigioasa lor activitate închinată propăşirii poporului român, nobilelor idealuri de progres ale umanităţii, cauzei păcii şi prieteniei între naţiuni. în această zi, în cadrul unei solemnităţi desfăşurate în spiritul străvechilor tradiţii universitare a fost conferit preşedintelui Republicii Socialiste România,, tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi tovarăşei Elena Ceauşescu titlul de „Doctor Honoris Causa“ al Universităţii Teheran. Ceremonia, care a reprezentat, în acelaşi timp, o manifestare a prieteniei statornicite între poporul român şi poporul iranian, a dorinţei lor de a conlucra tot mai strins, în folosul ambelor naţiuni, al înţelegerii şi cooperării internaţionale, a reunit personalităţi marcante ale vieţii ştiinţifice şi culturale iraniene. Sunt de faţă ministrul ştiinţei şi al învăţămîntului superior, Abdol Hossein Samir, care a însoţit pe iluştrii oaspeţi de la Palatul Golestan pînă la Universitate, rectorul, decanii facultăţilor, întregul corp profesoral, studenţi. Au fost prezenţi tovarăşii Ion Păţan, viceprim-ministru al guvernului, ministrul comerţului exterior şi cooperării economice internaţionale, George Macovescu, ministrul afacerilor externe, Nicolae Doicaru şi Constantin Mitea, consilieri ai preşedintelui Republicii Socialiste România, Alexandru Roabă, ambasadorul ţării noastre la Teheran. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu sunt întimpinaţi la sosire cu deosebită consideraţie şi cordialitate de rectorul universităţii, Hushang Nahavandi, de prorectorii universităţii şi decanii facultăţilor, învestmintaţi în tegile demnităţii universitare. Ei urează distinşilor oaspeţi un cald bun venit. Studenţi şi studente oferă, apoi preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi tovarăşei Elena Ceauşescu buchete de flori — mesaj simbolic al simţămintelor de deosebită stimă faţă de solii poporului român, al bucuriei tineretului universitar de a-i avea ca oaspeţi de onoare în mijlocul lor. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu se întreţin cordial, timp de cîteva minute, cu rectorul Hushang Nahavandi, care exprimădorinţa vie ca una din filele cărţii de onoare a universităţii să poarte semnătura iluştrilor oaspeţi. Răspunzînd cu plăcere acestei rugăminţi, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu semnează în cartea de onoare a Universităţii Teheran. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu sunt invitaţi, apoi în aula consacrată marilor festivităţi unde cei prezenţi — profesori şi studenţi — fac oaspeţilor români o caldă manifestare de prietenie. In această atmosferă, în aplauzele îndelungi ale asistenţei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu sunt conduşi la locurile de onoare ce le-au fost rezervate în prezidiu. Se intonează imnurile de stat ale României şi Iranului, în onoarea înalţilor oaspeţi este intonat imnul universităţii. Ales omagiu adus personalităţii preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei Elena Ceauşescu, vieţii şi operei lor, întreaga solemnitate s-a desfăşurat sub semnul acestor sentimente de profundă consideraţie şi înaltă apreciere. Adresîndu-se preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi tovarăşei Elena Ceauşescu, rectorul Uni(Continuare in vap. a 5-a) Domnule rector, Doamnelor şi domnilor, Voi începe prin a mulţumi Universităţii din Teheran pentru titlul de „Doctor Honoris Causa“ pe care mi l-a decernat, şi totodată, a-mi exprima satisfacţia de a mă întîlni, cu acest prilej, cu profesorii, cu cei ce lucrează în acest minunat centru de cultură şi învăţămînt. Este un prilej, pentru mine, de a evoca relaţiile tradiţionale dintre popoarele noastre, faptul că, încă cu 2 000 de ani în urmă, perşii şi dacii de atunci s-au cunoscut, au întreţinut relaţii ; mai tîrziu, acum 500 de ani, şefii celor două state au dezvoltat între ei relaţii strînse de colaborare în lupta împotriva asupritorilor străini, pentru apărarea fiinţei naţionale, a dreptului popoarelor lor de a fi libere şi stăpîne pe propriile destine. Aceste relaţii străvechi cunosc astăzi o puternică înflorire in noile condiţii cînd şi România şi Iranul desfăşoară o politică susţinută de dezvoltare economico-socială, de pace şi colaborare internaţională. Aş dori să menţionez cu multă satisfacţie că întîlnirile repetate ale şefilor de stat român şi iranian, schimbul de delegaţii la diferite nivele, inclusiv între oamenii de ştiinţă şi din învăţămînt, au constituit şi constituie factori importanţi ai extinderii colaborării în folosul celor două ţări şi popoare, al cauzei generale a păcii şi cooperării internaţionale. In ce o priveşte, România desfăşoară o intensă activitate de dezvoltare economico-socială, de industrializare a ţării şi, totodată, de modernizare a agriculturii, aşezînd la baza întregii activităţi economice cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii din toate domeniile de activitate. Societatea socialistă pe care am edificat-o în România şi pe care o ridicăm pe trepte (Continuare in vap. a 3-a) Cuvîntarea tovarăşei ! Elena Ceauşescu Domnule rector, Doamnelor şi domnilor, Permiteţi-mi să mulţumesc senatului universitar pentru hotărîrea de a-mi decerna titlul de „Doctor Honoris Causa“ al Universităţii din Teheran. Cinstea care mi se face astăzi mie o consider şi ca o expresie a preţuirii aduse ştiinţei şi culturii româneşti, ca o ilustrare a sentimentelor de prietenie şi stimă ce şi se nutresc reciproc oamenii de ştiinţă din cele două ţări, popoarele român şi iranian. Intre oamenii de ştiinţă români şi iranieni — inclusiv între cei de la Universitatea din Bucureşti şi Universitatea din Teheran — se dezvoltă o colaborare tot mai largă, in spiritul bunelor relaţii existente intre ţările noastre. Sunt convinsă că extinderea în continuare a acestei conlucrări va fi numai în folosul popoarelor noastre, al cauzei generale a păcii şi înţelegerii dintre naţiuni. România acordă o atenţie deosebită ştiinţei ca factor de cea mai mare importanţă în construirea noii orînduiri. Noi pornim de la faptul că numai întemeindu-ne pe o industrie puternică, dezvoltată pe baza celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii contemporane, putem asigura avansarea rapidă a ţării pe calea progresului, a făuririi bunăstării poporului. Pentru a ilustra avîntul pe care l-a cunoscut economia românească în această perioadă, vreau să arăt că producţia industrială a ţării este în acest an de circa 30 de ori mai mare decit acum 3 decenii, în cadrul politicii generale de industrializare se pune un accent prioritar pe dezvoltarea ramurilor moderne ale producţiei, hotăritoare pentru asigurarea progresului economic general al ţării. Astfel, în perioada 1985—1975, producţia industriei chimice — domeniu lu care a (Continuare in pap. a 3-a) Harta fenomenelor meteorologice probabile. Amănunt. In pagina a 5-a 1 Decembrie 1918 MEMORIA ISTORIEI în cronica de aur a poporului nostru, ziua de astăzi va străluci întotdeauna ca o nestemată, readucindu-ne în memorie unul dintre cele mai de seamă evenimente ale istoriei noastre — Unirea la 1 Decembrie 1918 a Transilvaniei cu România, moment care a marcat încununarea unei lupte de veacuri prin desăvîrşirea statului naţional unitar român. Pentru Înfăptuirea unirii luptase Mihai Viteazul, materializînd pentru puţină vreme, visul nutrit întotdeauna de locuitorii ţărilor româneşti. Strălucitul cărturar Dimitrie Cantemir scria de „toată Ţara Românească care apoi s-au împărţit în Moldova, (ţara) Muntenească şi Ardealul...“. Opera lui Mihai Viteazul a căpătat valoare de simbol, însufleţind lupta viitoare a poporului român. Aceste idealuri înalte l-au ajutat să înfrunte vitregiile aspre ale istoriei, i-au permis să păstreze nealterată conştiinţa de neam, conştiinţa unităţii de limbă şi cultură. Legăturile economice şi politice care s-au păstrat neîntrerupt intre provinciile româneşti au constituit un permanent suport şi au alimentat năzuinţa spre unitate a poporului nostru. Această luptă a cunoscut o etapă nouă, superioară, la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi in secolul următor, atunci cînd, în 1848, pe Cîmpia Libertăţii de lingă Blaj, poporul s-a pronunţat : „Noi vrem să ne unim cu fata". Aceşti ani au consemnat evenimente deosebite ale istoriei poporului român in lupta pentru emanciparea sa socială, evenimente care s-au desfăşurat in strînsă legătură cu lupta naţională şi care au prilejuit puternice manifestări ale solidarităţii naţionale.Nu poate fi fericire fără libertate — scria Nicolae Bălcescu — nu poate fi libertate fără putere şi noi, românii, nu vom putea fi puternici pînă cînd nu ne vom uni cu toţii într-unul şi acelaşi corp politic". Profetice cuvinte. Dorinţa unanimă şi legitimă a unirii Transilvaniei cu România a fost considerată pe deplin îndreptăţită de fruntaşi ai vieţii socialculturale aparţinind naţionalităţilor conlocuitoare. Este bine cunoscută, în această privinţă poziţia unui savant de talia lui Stephan Ludwig Roth, a unor ziare de limbă maghiară şi altele. Un pas important spre realizarea visului de unitate naţională l-a marcat momentul 1859 cind, prin alegerea lui A.I. Cuza ca domn, S-a realizat unirea Moldovei cu Ţara Românească. Proclamarea independenţei de stat depline a României, la 9 mai 1877, act consfinţit prin jertfele date pe cimpul de luptă, de ostaşii români, a exprimat în chip convingător realitatea de necontestat a voinţei de unitate şi independenţă. Participînd direct la lupte, ca voluntari, şi săvirşind fapte de eroism sau organizind sprijinirea prin ajutoare materiale a frontului, transilvănenii, de toate categoriile sociale, au ţinut să fie alături de fraţii lor din restul ţării în înfăptuirea independenţei de stat, expresie elocventă a solidarităţii întregului popor întru împlinirea idealului de unitate naţională. Lupta pentru Unire d in Transilvania a înregistrat o simţitoare creştere in perioada ce a urmat proclamării independenţei României, găsind un larg ecou şi prilejuind puternice manifestări de solidaritate atît în opinia publică din ţară cit şi în cea din întreaga Europă. Apariţia mişcării muncitoreşti şi socialiste din ţara noastră a marcat afirmarea unei forţe noi, importante, în lupta pentru înfăptuirea dezideratelor majore care stăteau in faţa poporului nostru. Manifestînd o adîncă înţelegere faţă de necesităţile istorice ale dezvoltării ţării, proletariatul român, organizat în partidul său de clasă, a îmbinat armonios lupta pentru răsturnarea orânduirii capitaliste cu ideea realizării unităţii. Reviste ca „Emanciparea“ sau „Dacia viitoare“ publicau în paginile lor ample articole prin care militau cu căldură pentru unire. „Străbunii noştri ne-au conservat limba şi pământul strămoşesc, părinţii noştri, generaţiunea care se duce, au făcut unirea, independenţa... Acum e rîndul nostru : noxtă ne este dat a completa unitatea naţională, a întări libertatea şi a face ca egalitatea să fie un nume“, arătau socialiştii de la „Dacia viitoare“. Voinţa de înfăptuire a Unirii, însoţită de o activitate permanentă, desfăşurată în acest sens, s-a afirmat cu tărie în cele mai importante momente ale istoriei patriei noastre de la începutul secolului al XX-lea. Aceasta era situaţia când a izbucnit primul război mondial. Sa ştie că pe Dr. Georgeta Tudoran (Continuare în pag. a 5-a) In Editura politică a apărut: Contribuţii ale României la soluţionarea marilor probleme ale lumii contemporane Lucrarea cuprinde următoarele documente : Poziţia României cu privire la instaurarea unei noi ordini economice internaţionale. (Declaraţie difuzată la a VII-a sesiune extraordinară a Adunării Generale a O.N.U. — septembrie 1975) . Poziţia României în problemele dezarmării, în primul rînd ale dezarmării nucleare, şi în instaurarea unei păci trainice în lume. (Document difuzat la sesiunea Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite — 5 noiembrie 1975) ; Poziţia României cu privire la îmbunătăţirea şi democratizarea activităţii Organizaţiei Naţiunilor Unite, la întărirea rolului său în realizarea colaborării între toate statele, fără deosebire de orînduire socială, a unei lumi mai bune şi mai drepte, a unei păci trainice. (Document prezentat la sesiunea Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite — 12 noiembrie 1975.) ---------------------------------------------------------%