România Liberă, aprilie 1976 (Anul 34, nr. 9777-9802)

1976-04-01 / nr. 9777

Pagina a 2-a — 1 aprilie 1976 ­ DE PRESA CONFERINŢĂ La încheierea vizitei oficiale de prietenie in Kuweit, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România, s-a întîlnit cu reprezentanţii presei şi radioteleviziunii din această ţară, precum şi cu corespondenţii şi trimişii speciali ai agenţiilor internaţionale de presă şi din Orientul Mijlociu. Dăm principiile deplinei egali­tăţi în drepturi, respectului in­dependenţei şi suveranităţii na­ţionale, neamestecului în trebu­rile interne, renunţării la for­ţă şi la ameninţarea cu forţa în raporturile internaţionale. Considerăm că trebuie să ac­ţionăm tot mai­ activ pentru în­tărirea Organizaţiei Naţiunilor Unite, a altor organisme inter­naţionale, să facem totul pentru ca minunatele cuceriri ale şti­inţei contemporane să fie puse in serviciul omului, al popoare­lor, al bunăstării şi fericirii lor. Avem deplină încredere că po­poarele, acţionind într-o solida­ritate deplină, pot realiza o lu­me mai dreaptă şi mai bună, o lume a păcii. Doresc să menţionez cu­ multă satisfacţie că asupra probleme­lor internaţionale discutate am ajuns la concluzia comună de a întări colaborarea dintre România şi Kuweit şi pe plan mondial, în Comunicatul comun care a fost adoptat, şi care va fi dat publicităţii in aceas­tă seară, se exprimă dorinţa de a întări colaborarea atit pe plan bilateral, cit şi în viaţa inter­naţională. Iată de ce doresc să menţionez deplina satisfacţie pentru vizita pe care am efec­tuat-o în Kuweit, pentru con­vorbirile cu Alteţa Sa emirul, cu prinţul moştenitor, cu alţi membri ai guvernului şi perso­nalităţi kuweitiene. Aceste re­zultate mă îndreptăţesc să a­­firm că vizita, convorbirile, do­cumentele adoptate deschid o pagină nouă în raporturile ro­­mâno-kuweitiene. Nu aş putea să închei fără a menţiona ospitalitatea pe care am simţit-o pretutindeni, prie­tenia oamenilor, a cetăţenilor Kuweitului“. în continuare, preşedintele Nicolae Ceauşescu a răspuns la întrebările puse de ziarişti . MAGDI ABDULAZI („Al- Qabas“) : Domnule preşedin­te,­cum aţi putea rezuma re­laţiile dintre România şi sta­tele din Golf, mai bine zis statele din Peninsula Ara­bică ? Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU : Am menţionat deja că raporturile româno-ku­­weitiene cunosc o dezvoltare pu­ternică, că înţelegerile la care am ajuns deschid foarte mari perspective în această direcţie. In ce priveşte relaţiile Româ­niei cu ţările din Golf ele sunt actualmente de ordin economic, se dezvoltă pe un drum bun. Sperăm că vom ajunge, într-un viitor nu prea îndepărtat, la sta­bilirea de relaţii diplomatice şi la dezvoltarea unei colaborări largi în diferite domenii de ac­tivitate. ABDALA AL-QAG („Ar Rai-Al-Amm“) : Domnule preşedinte, ne-aţi putea spune in cîteva cuvinte situaţia din Orientul Mijlociu in momen­tul de faţă. Aţi putea vorbi­­ despre influenţa dumneavoas­tră în direcţia soluţionării problemei Orientului Mijlo­ciu şi dacă, pentru perioada următoare aveţi in vedere o acţiune deosebită in acest sens . Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU: Apreciem că men­ţinerea încordării in Orientul Mijlociu prezintă un permanent pericol pentru pacea in zonă, cu implicaţii foarte mari pentru pa­cea din întreaga lume. De aceea, România s-a pronunţat şi se pro­nunţă ferm pentru soluţionarea politică, rapidă, a conflictului din Orientul Mijlociu. Avem în vedere— după cum am mai menţionat — retragerea Israelu­lui din teritoriile arabe ocupate, soluţionarea problemei poporului palestinian, inclusiv formarea unui stat palestinian indepen­dent, realizarea unei păci care să asigure securitatea şi inde­pendenţa tuturor statelor, in­­cluzînd aici şi noul stat palesti­nian independent, care, eventual s-ar constitui. România a acţionat în această direcţie în relaţiile sale inter­naţionale, în raporturile sale cu alte state. Am avut nenumărate convorbiri cu ţările arabe direct interesate, inclusiv cu Organiza­ţia pentru Eliberarea Palestinei. Doresc să menţionez că relaţiile noastre cu O.E.P. sunt deosebit de bune. De altfel, in România, se găseşte, de doi ani, un repre­zentat permanent al acestei or­ganizaţii. Chiar astăzi, cu puţin înainte, am avut aici o întîlnire Conferinţa de presă a fost deschisă de Abdullah Al-Gha­­nem, ministrul electricităţii şi apelor, şeful misiunii de onoare constituite cu prilejul vizitei preşedintelui României. Răspunzind invitaţiei de a se adresa reprezentanţilor presei, preşedintele Nicolae Ceauşescu a făcut următoarea declaraţie : „Aş dori de la început, să ex­prim deplina mea satisfacţie pentru rezultatele convorbirilor pe care le-am avut cu emirul, cu prinţul moştenitor, cu unii membri ai guvernului şi alte personalităţi din Kuweit. Am constatat, împreună, cu satisfac­ţie, cursul ascendent al relaţiilor dintre România şi Kuweit. Am convenit să acţionăm pentru extinderea colaborării dintre po­poarele noastre pe ţărim econo­mic, tehnico-ştiinţific, cultural şi in alte domenii. Avem în ve­dere să acţionăm pentru extin­derea mai puternică a schimbu­rilor economice, a cooperării in realizarea diferitelor obiective economice în comun. în acest sens voi menţiona f­aptul că s-a convenit in principiu să realizăm împreună un complex petrochi­mic in România. De asemenea, am convenit să acţionăm pentru realizarea unor obiective in Ku­weit, să găsim posibilităţi de co­operare împreună şi in alte ţări. Am acordat o atenţie deosebită problemei cooperării in dome­niul ştiinţific şi cultural, în do­meniul pregătirii cadrelor. Pornind de la toate acestea pot aprecia că rezultatele vizi­tei şi convorbirilor sunt deosebit de bune, că ele deschid perspec­tive mari pentru o colaborare multilaterală între România şi Kuweit. Am discutat, desigur, şi o se­rie de probleme ale situaţiei in­ternaţionale. Este de înţeles că un loc important l-a ocupat si­tuaţia din Orientul Mijlociu. După cum se ştie, România s-a pronunţat ferm pentru soluţio­narea politică a problemelor din Orientul Mijlociu, pentru retra­gerea Israelului din teritoriile arabe ocupate, pentru soluţiona­rea problemei poporului palesti­nian, inclusiv pentru formarea unui stat palestinian indepen­dent. Dorim să se ajungă la o pace trainică şi justă care să asigure integritatea, suveranita­tea tuturor statelor din această zonă. România — ca ţară europeană — se preocupă în mod deosebit de problema securităţii în Euro­pa, pornind şi de la faptul că securitatea şi pacea în acest continent vor exercita o influenţă puternică asupra întregii vieţi internaţionale. Acordăm o mare atenţie pro­blemelor subdezvoltării. Româ­nia, ţară socialistă, este şi ţară în curs de dezvoltare. Re­cent, la Manila, România a fost primită în mod oficial în rindul ţărilor în curs de dezvoltare. Aceasta va face să acţionăm cu şi mai multă hotărîre în viitor în direcţia soluţionării proble­melor subdezvoltării şi făuririi noii ordini economice interna­ţionale. Avem in vedere lichi­darea vechilor raporturi de ine­chitate şi făurirea unor relaţii noi, de egalitate şi echitate in­tre toate naţiunile. Pornim de la faptul că în lume s-au pro­dus schimbări fundamentale, că popoarele işi afirmă cu tot mai multă putere voinţa de a fi li­bere şi stăpine pe destinele lor, că mişcările de eliberare naţio­nală din diferite ţări au înregis­trat succese istorice, că, practic, acum se pune problema lichidă­rii definitive a ultimelor rămă­şiţe ale colonialismului şi întă­ririi solidarităţii ţărilor in curs de dezvoltare pentru dezvolta­rea lor economico-socială inde­pendentă. Ne pronunţăm hotărît pentru dezarmare şi, in primul rînd, pentru dezarmarea nucleară, pentru o politică de colaborare intre toate statele, fără deose­bire de orânduire socială, pentru respectarea dreptului fiecărui popor de a fi stăpin pe destine­le sale. Fiind ţară socialistă, dezvol­tăm larg relaţiile cu toate ţările socialiste. Acordăm o mare atenţie colaborării cu ţările în curs de dezvoltare şi cu ţările nealiniate, considerind că ţările mici şi mijlocii trebuie să joace un rol tot mai important în viaţa internaţională. Totodată, dezvol­tăm larg colaborarea cu ţările capitaliste dezvoltate în spiritul principiilor de coexistenţă paş­nică. La baza tuturor relaţiilor aşe­Desigur, avînd relaţii diploma­tice cu Israelul, România a ac­ţionat şi a căutat să facă cunos­cut şi conducătorilor israelieni punctul său de vedere, căile pen­tru soluţionarea problemelor. A­­preciem că pentru viitor un rol important îl poate juca Organi­zaţia Naţiunilor Unite, avînd în vedere că O.E.P. este recunoscu­tă de această organizaţie, ceea ce i-a şi permis să participe la ultimele două sesiuni ale Consi­liului de Securitate pe proble­mele Orientului Mijlociu. Exis­tă o mare majoritate a po­poarelor care se pronunţă pen­tru soluţionarea cit mai rapidă a problemei palestiniene în sensul dreptului la autodetermi­nare şi formarea unui stat pa­lestinian independent. Desigur, apreciem că şi conferinţa de la Geneva sau orice altă reuniune poate juca un rol in această di­recţie, cu condiţia participării, neapărat, a reprezentanţilor O.E.P. în această direcţie atit la O.N.U. cit şi prin toate mijloa­cele sale, România va acţiona şi in viitor pentru soluţionarea acestor probleme. NABIL SUIEDAN („Al-Si­­yassa“) : Cunoaştem, dom­nule preşedinte, că in ultima vreme România s-a orientat şi se orientează tot mai pu­ternic către statele lumii ai treia şi dezvoltă raporturile cu aceste state. Trebuie să înţelegem prin aceasta că România îşi consolidează poziţia faţă de Uniunea Sovietică . A doua întrebare : Se afir­mă că raporturile dintre România şi ţările arabe ar fi utilizate pentru ca, intr-un anumit moment, să se ajungă la o anumită soluţie care să intervină in zonă, avînd in vedere şi bunele relaţii cu O.E.P. Este adevărat acest lucru ? A treia întrebare : se afir­ ,­mă că România este intere­sată să capete dreptul de membru plin al lumii a treia. Pină la ce limită ar putea să meargă ea in această di­recţie finind seama că este legată de blocul socialist si are obligaţii faţă de acest bloc ? Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU : Trebuie să men­ţionez de la început că Româ­nia întreţine relaţii bune cu toate ţările socialiste şi, în acest cadru, relaţii bune cu Uniunea Sovietică. în ce pri­veşte relaţiile României cu ţă­rile în curs de dezvoltare ele pornesc de la considerentele principiale ale poziţiei României, ca ţară socialistă şi ca ţară in curs de dezvoltare, care nu poa­te decât să sprijine activ lupta ţărilor în curs de dezvoltare pentru lichidarea subdezvoltă­rii. Deci, relaţiile României sunt legate de politica consecventă antiimperialistă, anticolonialistă promovată de ţara noastră. Ea porneşte de la necesitatea ca popoarele să devină stăpine pe bogăţiile naţionale şi să le folo­sească în scopul dezvoltării lor economico-sociale independente. Aceasta corespunde pe deplin intereselor tuturor ţărilor socia­liste. De altfel, aceasta consti­tuie un principiu fundamental al societăţii socialiste însăşi. Nu se poate vorbi de socialism, fără egalitate in drepturi, fără relaţii de echitate şi egalitate. în ce priveşte lumea a treia, am mai menţionat că România este membră cu drepturi depli­ne a grupului ţărilor in curs de dezvoltare. Aceasta nu vine deloc in contradicţie cu poziţia , Româ­niei ca ţară socialistă şi ca mem­bră a CAER sau a altor organis­me, inclusiv a Tratatului de la Varşovia. De asemenea, România doreşte să participe ca observa­tor la activitatea ţărilor neali­niate, considerind că politica ei de sprijinire a luptei antiimpe­­rialiste, a luptei de eliberare naţională, a independenţei po­poarelor se îmbină în mod ar­monios cu preocupările acestor ţări. Faptul că România este membră a Tratatului de la Var­şovia nu constituie un obstacol în participarea ei ca observator la activitatea ţărilor nealiniate. Aş dori numai să reamintesc că, la constituirea Tratatului de la Varşovia, s-a afirmat că el este vremelnic, că se va desfiinţa odată cu desfiinţarea NATO. Noi avem ferma convingere că trebuie să ajungem la desfiinţa­rea tuturor blocurilor militare şi să realizăm o colaborare nouă, pe principiul egalităţii, o lume a păcii şi colaborării. In ce priveşte problemele O­­rientului Mijlociu am menţionat pe larg cum priveşte România această problemă şi cum a acţio­nat şi gindeşte ea să acţioneze în viitor. Nu ne-am propus şi nu ne propunem să jucăm rol de mediator în această problemă pentru că considerăm că orga­nizaţiile internaţionale, în pri­mul rind Organizaţia Naţiunilor Unite, constituie cel mai bun mijloc în această privinţă. Desi­gur, in acest cadru, ne vom a­­duce şi noi contribuţia. In al doilea rînd, ţările arabe, ele în­sele, ştiu să vorbească­ cel mai bine in numele lor. NAGIB ABDEL, HADI („Al Wattan“) : Se spune, dom­nule preşedinte, că dumnea­voastră aţi juca un rol de mediator în vederea obţine­rii unei păci juste şi trainice In Orientul Mijlociu. Aţi pu­tea să ne prezentaţi cîteva elemente din care să rezulte stadiul unde s-a ajuns in urmă contactelor cu părţile interesate ? România are raporturi bune cu toate ţările arabe fără de­osebire de regimuri sociale. In ce domenii ar putea fara dumneavoastră să acorde, in particular, ajutor ţărilor arabe şi în general tarilor lumii a treia 7 Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU : Repet că România nu şi-a propus şi nu îşi propune să joace rolul de mediator în problema Orientului Mijlociu. F.a acţionează, in limita posibilită­ţilor sale pentru a contribui la soluţionarea rapidă şi realizarea unei păci trainice şi juste, pe baza celor ce am menţionat an­terior, într-adevăr, România întreţine relaţii bune cu aproape toate ţă­rile arabe, încă nu avem relaţii diplomatice cu Arabia Saudită şi cu Emiratele Arabe. Am arătat însă că într-un timp nu prea în­depărtat, vom ajunge la stabili­rea de relaţii şi cu aceste state. Cu multe ţări arabe avem o colaborare foarte largă, începînd, desigur, cu schimburile econo­mice, cu cooperarea în produc­ţie, cu asistenţa tehnică. Româ­nia a construit stare în curs de execuţie o serie de întreprinderi foarte importante, intr-un mare număr de ţări arabe. Avem, de asemenea, o serie de societăţi mixte, lista ar fi prea mare pen­tru a enumera toate aceste în­treprinderi realizate in ţările a­­rabe cu contribuţia României. Lucrăm in domeniul petrolului in toate ţările care au petrol, contribuim cu specialişti, livrări de utilaje, asistenţă tehnică, la realizarea unor obiective printre care ar menţiona numai rafi­năria de 6 milioane tone din Si­ria. în domeniul minier, de a­­semenea, există o serie de între­prinderi mixte şi unităţi de pre­lucrare în diferite, ţări : şi în Si­ria, şi in Egipt, şi în Maroc, şi in Sudan, şi în Algeria. Avem o colaborare largă cu Libia şi in domeniul petrolier, şi in realiza­rea unor societăţi mixte, în agri­cultură, in construcţii, în general cu toate ţările în curs de dez­voltare, — mă refer, de altfel la ţările africane —, avem o se­rie de societăţi mixte în dome­niul minier, agricol. Unor ţări, România le-a acordat credite de citeva sute de mii de dolari. Un rol important are însă asistenţa tehnică. Citeva mii de specialişti români lucrează in ţările în curs de dezvoltare , în activităţi e­­conomice, in medicină, în invfi­­lamniit­ă, iar peste 8 000 de ti­neri din aceste ţări învaţă în Rorhahlai. Apreciez că in această privinţă există posibilităţi mari şi ele se vor mări în viitor. ABDUL NAMID AL-AT­­TAR (Daily News) : Avem trei întrebări. Dacă s-a cerut României medierea în problema Orien­tului Mijlociu şi dacă Româ­nia, utilizînd poziţia sa neu­tră faţă de părţile aflate di­rect în conflict, ar putea să ajute la soluţionarea crizei din Orientul Mijlociu 7 Dacă România este de a­­cord cu maniera in care ma­rile puteri acţionează pentru soluţionarea crizei din Orien­tul Mijlociu 7 Care este după părerea dumneavoastră efectul des­tinderii în viaţa internaţio­nală pentru celelalte state, în particular pentru statele din Orientul Mijlociu 7 Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU : Am menţionat că România nu a acţionat şi nu intenţionează să medieze în Ori­entul Mijlociu. In al doilea rind, nu avem deloc o poziţie de neu­tralitate şi nu suntem­ neutri în nici o problemă, deci nici în pro­blema Orientului Mijlociu. Noi acţionăm ferm pentru realizarea unei păci juste şi trainice, care să asigure tuturor popoarelor in­dependenţa şi suveranitatea, să le permită să se preocupe de dezvoltarea lor economico-so­­cială independentă. In ce priveşte marile puteri, desigur, trebuie, ţinut seama că într-un fel acţionează Uniunea Sovietică, într-un alt mod ac­ţionează Statele Unite. Noi con­siderăm că ele au un­­rol im­portant în soluţionarea proble­melor din Orientul Mijlociu. De altfel, Uniunea Sovietică şi S.U.A. sunt copreşedinţi ai Con­ferinţei de la Geneva. Dar — aşa cum am mai menţionat, — acordăm un mare rol Organiza­ţiei Naţiunilor Unite, altor state, precum şi opiniei publice inter­naţionale. Soluţionarea proble­melor Orientului Mijlociu poate fi realizată cu o acţiune susţinută din partea multor state pe plan internaţional. In ce priveşte destinderea, de­sigur ea este rezultatul schimbă­rilor în raportul de forţe pe plan internaţional, al faptului că po­poarele vor să lichideze vechea politică de dominaţie. Deci, ac­centuarea acestui curs înseamnă creşterea rolului popoarelor în­­viaţa internaţională, afirmarea principiilor egalităţii şi suvera­nităţii naţionale, în acest context, fără nici o îndoială că şi ţările din Orien­tul Mijlociu vor avea numai de cîştigat, puţind să-şi consolideze politica lor de dezvoltare econo­­mico-socială independentă, să asigure ridicarea nivelului de viaţă al popoarelor lor. AHMED NUREDIN („A­­gial") : S-au făcut afirmaţii, după vizita preşedintelui Ford în România, că ar exista o schimbare a poziţiei­­ României în ce priveşte so­luţionarea problemelor din Orientul Mijlociu, în particu­lar față de Conferinţa de la Geneva. Care ar fi în rezu­mat părerea dumneavoastră in ce priveşte asigurarea unei păci trainice şi juste in­­ Orientul Mijlociu 7 Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU , în ce priveşte vizita preşedintelui Ford în România, desigur, in cadrul ei au fost­ abordate probleme ale relaţiilor bilaterale precum şi un şir de probleme internaţionale. Este, de înţeles că, între aces­tea, problemele Orientului Mij­lociu au ocupat un loc impor­tant. AŞ menţiona numai fap­tul că în timpul vizitei în Româ­nia preşedintele Ford s-a întil­­nit, atit la venire cit şi la ple­care, cu reprezentantul Organi­zaţiei pentru Eliberarea Palesti­nei care se găseşte in România. „ Nu poate fi vorba de vreo schimbare în poziţia României. Am expus deja cum vedem noi rezolvarea conflictului din Orientul Mijlociu. Este evident că nu poate fi vorba de pace în această zonă fără soluţionarea problemei palestiniene. Noi aş­teptăm ca Statele Unite să ajun­gă la recunoaşterea publică a acestei necesităţi, — aşa cum au făcut şi­ alte state — şi astfel să se ajungă mai repede la o pace trainică şi justă în Orien­tul Mijlociu. MOHAMAD YOUNES („Al-Nahda“) : Din mai multe comentarii şi aprecieri din surse diplomatice faţă de politica României in raportu­rile sale, cu Estul şi Vestul se fac şi afirmaţii privind existenţa unor presiuni asu­pra politicii româneşti. Este adevărat că ar exista aseme­nea presiuni şi care ar fi po­ziţia ţărilor mici in această direcţie . Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU : Am vorbit mai­ înainte de principiile politicii internaţionale a României. A­­ceste principii se bucură as­tăzi de o aprobare aproape una­nimă. Nu poate­ fi vorba ca ci­neva să exercite presiuni pen­tru schimbarea politicii Româ­niei, pentru că această politică corespunde pe deplin principii­lor socialiste, principiilor ega­lităţii intre naţiuni, respectului independenţei şi neamestecului in treburile interne ; această po­litică se elaborează in mod co­lectiv de poporul român, de or­ganele alese de poporul român. ABDEL MACID AYOUB („Qatar News Agency“) : Aţi putea să ne dali anumite idei despre proiectul complexului petrochimic asupra căruia aţi căzut de acord in timpul vi­zitei in Kuweit . • Am vrea, de asemenea, să ne spuneţi opinia dumnea­voastră despre poziţia realis­tă a statelor arabe pentru so­luţionarea crizei din Orientul Mijlociu, comparativ cu pozi­ţia celeilalte părţi adverse, în particular in ce priveşte drepturile legitime ale po­porului palestinian . Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU : Am menţionat că am ajuns la înţelegeri comune cu conducătorii Kuweitului pri­vind realizarea unor obiective e­­conomice in cooperare. Am e­xemplificat, printre acestea, cu complexul petrochimic ce urmea­ză să fie realizat în România. Desigur, fiind un proiect încă în discuţie, mi-ar fi greu să intru în detalii ; urmează ca specia­liştii celor două părţi să detalie­ze şi să ajungă la înţelegeri co­respunzătoare. Complexul se va baza pe o participare la realiza­rea lui atit a României cit şi a Kuweitului. în principiu, legisla­ţia românească prevede ca cel puţin 51 la sută din capital să fie românesc, atunci cînd obiec­tivul respectiv se realizează în România. Atunci cind se reali­­­i­zează in altă ţară, noi conside­răm că, de asemenea, cel puţin 51 la sută sau arut cit este pre­văzut de legislaţia fiecărei ţări, trebuie să aparţină ţării respec­tive, şi — pe această bază — să organizăm întreaga activitate pentru a asigura eficienţa econo­mică maximă. In ce priveşte Orientul Mijlo­ciu, apreciez în mod deosebit faptul că ţările arabe — mă re­fer în primul rînd la cele direct interesate — acţionează cu tot mai multă fermitate pentru a se ajunge cit mai rapid la o soluţie, în acest sens, am apreciat şi dez­angajarea din Sinai şi Golan din 1974, cit şi ultima dezangajare militară dintre Egipt şi Israel din 1975. Apreciem, de asemenea, în mod pozitiv poziţia tot mai acti­vă a O.E.P. în direcţia soluţio­nării problemei palestiniene, care să ducă la constituirea unui stat palestinian independent. Am declarat nu o dată că Israelul are o poziţie rigidă, care împie­dică să se ajungă la soluţiona­rea problemelor. La Consiliul de Securitate, la ultima reuniune, am exprimat condamnarea noas­tră faţă de măsurile adoptate în Ierusalim şi, în alte teritorii ocu­pate, îndeosebi faţă de palesti­nieni. Am expus nu o dată Isra­elului poziţiile noastre, inclusiv în mod public — şi considerăm că Israelul trebuie să-şi revizu­iască poziţiile şi să adopte o ati­tudine realistă. In acest sens, acordăm un mare rol Organizaţiei Naţiunilor Unite, activităţii altor state pe plan internaţional şi — repet — activităţii ţărilor arabe, Orga­nizaţiei pentru Eliberarea Pa­lestinei. Noi avem convingerea că se poate ajunge la realizarea păcii în Orientul Mijlociu, pe principiile la care m-am referit. NEZAR FAHMI SREH („Reuter“) : O întrebare care se leagă de construirea com­plexului chimic. Cum s-ar putea realiza acest obiectiv, plecind de la considerentul că el se realizează de o orindui­­re socialistă printr-o investi­ţie care este supusă profitu­lui. Cum se realizează profit­­­tul ? A doua întrebare : doreşte România să cumpere petrol kuweitian 7 Dacă este adevă­rat, cam la ce nivel apreciaţi acest import de petrol . Cum se va efectua plata acestui petrol, în devize libere sau contraproduse ? Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU : în ce priveşte complexul petrolier este vorba de participarea — cum am ară­tat — a două părţi. Fiecare, de­sigur, va rămîne şi proprietarul asupra părţii cu care vine la a­­cest complex. Beneficiile vor fi repartizate în raport cu partici­parea la realizarea obiectivului. Dacă Kuweitul va participa, de exemplu, cu 49 la sută, atunci va lua in mod proporţional 49 la sută din beneficii. Am impre­sia că aveţi părerea că în socia­lism nu se acordă atenţie efi­cienţei economice şi beneficiu­lui ; dimpotrivă, noi acordăm o mare atenţie, ne preocupăm ca orice activitate economică să fie cit mai eficientă, să aducă be­neficii cit mai mari. Intre ţările unde există proprietatea parti­culară, şi noi, deosebirea este că la noi veniturile merg la stat, deci în beneficiul întregului po­por, pe cînd la cealaltă parte be­neficiile merg la cei ce partici­pă la cooperare. Avem de pe acum în Româ­nia unele societăţi mixte reali­zate cu firme din Statele Unite, din Anglia, R. F. Germania, Franţa — şi nu s-a ivit nici o contradicţie pentru că ele nu afectează nici orînduirea socia­listă a României, nici cea capi­talistă, din aceste ţări. In ce priveşte petrolul am discutat şi dorim să importăm petrol din Kuweit. De altfel, acest complex petrochimic se va baza pe prelucrarea petrolului kuweitian. Dar, in afară de aceasta, noi dorim să importăm petrol din Kuweit. în ce priveşte problemele metodelor de plată, ele se încadrează în relaţiile şi în politica pe care o duce fie­care ţară. FATH­ SHERIF (Agenţia M.E.N.) : Ați amintit puţin mai înainte, că statele lumii pot beneficia de pe urma po­liticii de destindere, în spe­cial dintre cele două mari puteri. Care ar putea să fie rolul statelor ce doresc să-şi asigure independenţa şi po­sibilitatea de a înlătura orice amestec în treburile interne ? Creşte rolul lor în acest sens ? Credeţi că continua­rea politicii „de echilibru“ şi a politicii de destindere poate să aducă o soluţie pentru problemele interna­ţionale, cum ar fi Orientul Mijlociu sau securitatea eu­ropeană 7 Preşedintele NICOLAE­ CEAUŞESCU : Am menţionat mai înainte faptul că destinde­rea este un rezultat al schimbă­rilor revoluţionare care s-au produs pe arena mondială. Aceasta face ca destinderea să nu fie rezultatul numai al rela­ţiilor dintre Uniunea Sovietică şi Statele Unite. Desigur, rela­ţiile dintre cele două mari ţări — una socialistă, alta capita­listă — au o mare importanţă în viaţa internaţională , dar des­tinderea nu se reduce numai la aceasta. în lume sunt încă forţe puternice care joacă un rol tot mai important în viaţa interna­ţională. Sunt 156 de state şi — cum am menţionat — ţările mici şi mijlocii, ţările in curs de dez­voltare au un rol tot mai im­portant in schimbările care au loc pe plan internaţional. Nici nu s-ar putea concepe o poli­tică de destindere sau, mai clar, de egalitate intre popoare, de respect al independenţei fiecă­ruia, fără ca toate aceste stata să participe cu drepturi deplina la viaţa internaţională. Tocmai pornind de la rolul important pe care îl au popoa­rele, de la creşterea conştiinţei lor în viaţa internaţională, noi avem deplină încredere că ome­nirea se îndreaptă spre o poli­tică de pace şi colaborare. Fără îndoială că accentuarea acestei politici pe plan internaţional va contribui la soluţionarea pro­blemelor complexe — între care şi ale Orientului Mijlociu — prin participarea activă a tutu­ror statelor la viaţa internaţio­nală. Noi avem ferma convinge­re că nici o problemă complexă — cum este subdezvoltarea, dezarmarea — nu poate fi solu­ KUWEIT ţionată decit cu participarea d­e drepturi egale a tuturor sta­telor, indiferent de mărimea lor. FOUZAT AL-EMADINI (Siria News Agency) : Dom­nule preşedinte, aţi vorbit mult despre raporturile ro­­măno-palestiniene. Dacă s-ar putea să ne precizaţi in acest context rolul pe care îl am­ România în a determina Isra­­elul să recunoască drepturile poporului arab palestinian. In situaţia de reticenţă a Israe­lului, care este părerea dum­­neavoastră despre viitorul raporturilor dintre România şi Israel, mai ales dacă avem­ in vedere că România este unica ţară socialistă care are relaţii cu Israelul 7 Preşedintele NICOLAE CEAUŞESCU : România a pornit întotdeauna de la faptul că, atunci cînd se ivesc conflicte între unele state, să acţionăm nu pentru încordarea lor, ci pentru realizarea înţelegerii şi păcii. Aşa am procedat, de exemplu, în timpul războiului din Viet­nam. Desigur, nimeni nu a rupt relaţiile cu Statele Unite, deşi România nu o dată a condamnat intervenţia S.U.A. în Vietnam. A ajutat activ poporul vietnamez în lupta sa împotriva interven­ţiei. In acelaşi timp, am dezvol­tat relaţiile şi cu Statele Unite. Şi aceasta a contribuit, într-o măsură, la sfirşitul acestui război.­­ De la aceleaşi principii au­ acţionat şi în Orientul Mijlociu*. Noi considerăm războiul ca ceva vremelnic, — nu ca o stare per­­manentă — şi dorim ca această stare vremelnică să fie cit mnai scurtă. De aceea, menţinînd re­­­laţiile diplomatice atit cu ţările arabe cit şi cu Israelul am acţio­­nat în spiritul politicii principiali­te, socialiste, a României. Ar­ condamnat insă ocuparea de te­­­ritorii străine, arabe, am militat şi milităm pentru retragerea Is­­raelului din aceste teritorii şi soluţionarea problemei palesti­niene în sensul în care am vor­bit. Cred că problema care se­­pune acum­— şi o discutăm şi­ cu conducătorii sirieni — este ce să facem pentru a rea­ş­­iza mai repede pacea. Şi acest lucru il discutăm şi cu păleşti-» nienii , inclusiv astăzi am discu­­tat cum să fecem ca poporul pa-, lestinian să-şi constituie mai raa­pid un stat independent. ■ -Pornind de aici, România -*■? cum am mai menţionat — va* acţiona ca şi pină acum, cu mul­­tă fermitate pentru a se ajunge­ la realizarea unei păci juste şi­ trainice în Orientul Mijlociu" ABDULLAH AL-GHANEM-­ ministrul electricităţii şi ape­lor . Mulţumim foarte mult domnului preşedinte pentru, cuvintele spuse aici, pentru­ frumoasa conferinţă de pre­să realizată. Permiteţi-noi să exprim încă o dată satisfac­­fia­­şi mulţumirile noastre deosebite domnului preşedin­te. Să-i mulţumim încă o o dată pentru prezenţa sa îin Kuweit şi la această confe­­rinţă de presă de înaltă Uni-’ tă. •­­* Preşedintele NICOLAE­­CEAUŞESCU : V-aş ruga, în in­­cheiere, să transmiteţi cititori­lor dumneavoastră, poporului­­kuweitian, salutul meu şi cele* mai bune urări de bunăstare şi fericire. Desigur, aceste urări le­ adresez şi celorlalte ţări şi popoare arabe pe care le repre-, zentaţi. Şi urarea de a se reali-*» za cit mai repede pacea în a­­ceastă regiune. VIZITA PREŞEDINTELUI NICOLAE CEAUŞESCU cu reprezentanţii O.E.P. in Ku­weit. „Románia libera" ......—. COMUNICAT COMUN cu privire la vizita tovarăşului Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România d in statul Kuweit Preşedintele Republicii So­cialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a efectuat, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, o vizită oficială de prietenie în Kuweit, în perioa­da 29—31 martie 1976, la invi­taţia emirului statului Kuweit, şeicul Sabah Al-Salem Al-Sa­­bah. Cu ocazia vizitei, preşedinte­le Republicii Socialiste Româ­nia şi emirul statului Kuweit au avut convorbiri oficiale, care s-au desfăşurat într-o at­mosferă de prietenie şi înţele­gere reciprocă. La aceste dis­cuţii au luat parte membrii suitei oficiale care l-a însoţit pe preşedintele României, pre­cum şi înalte personalităţi kuweitiene. în cursul discuţiilor, cei doi şefi de stat au trecut în revis­tă stadiul dezvoltării relaţiilor bilaterale dintre România şi Kuweit şi au luat notă cu pro­fundă satisfacţie de progresele realizate în raporturile de prietenie şi colaborare ,­dintre cele două ţări şi popoare. Ei au subliniat importanţa Acordului comercial şi a Acordului de co­operare economică şi tehnică încheiate între cele două ţări. Cei doi şefi de stat au ana­lizat în profunzime aspectele concrete referitoare la conso­lidarea raporturilor bilaterale şi au scos în evidenţă posibili­tăţile existente privind dezvol­tarea şi diversificarea acestora în viitor. Pornind de la dorinţa de lăr­gire a cadrului juridic pentru dezvoltarea continuă a rapor­turilor lor bilaterale, cele două părţi au procedat la semnarea unor acorduri de cooperare în următoarele domenii : cultural, ştiinţific, turismului, informa­ţiilor, transporturilor aeriene civile, poştelor şi telecomuni­caţiilor. Cele două părţi şi-au expri­mat dorinţa fermă de a inten­sifica negocierile dintre ele pentru a se ajunge cit mai cu­­rînd posibil la încheierea de noi acorduri de cooperare în domeniile : finanțe iar, al trans­porturilor internaţionale ru­tiere de mărfuri şi pasageri şi asistenţei juridice. Cele două părţi au convenit să elaboreze, cit mai curînd posibil, un studiu detaliat de fezabilitate cu privire la pro­iectul unui complex petrochi­mic în România, cu scopul de a coopera pentru realizarea a­­cestui proiect, pe baza studiu­lui menţionat. Părţile au con­venit, de asemenea, să coope­reze la pregătirea de personal kuweitian în domeniile petro­lului, chimiei şi petrochimiei. Cele două părţi, conştiente de importanţa acordată creşte­rii rapide a relaţiilor româno­­kuweitiene, au exprimat do­rinţa de a promova şi încuraja contactele la toate nivelurile între cele două ţări şi popoare. Cei doi şefi de stat au pro­cedat la un amplu şi util schimb de păreri cu privire la problemele internaţionale de interes comun. Ei şi-au expri­mat convingerea că relaţiile între naţiuni trebuie să fie bazate pe respectarea indepen­denţei şi suveranităţii naţiona­le, deplina egalitate în drep­turi, respectul reciproc şi co­operare activă, care să condu­că la garantarea şi consolida­rea păcii şi securităţii în lu­me. Părţile au subliniat nece­sitatea respectării stricte de către toate statele a principii­lor unanim recunoscute ale relaţiilor internaţionale. Cele două părţi au subliniat importanţa rolului pe care tre­buie să-l joace Organizaţia Naţiunilor Unite în promova­rea păcii, securităţii şi coope­rării internaţionale şi au reite­rat sprijinul lor ferm pentru toate eforturile care tind spre întărirea rolului acestei orga­nizaţii internaţionale. Cei doi şefi de stat au scos în evidenţă rolul important pe care îl au ţările în curs de dez­voltare, ţările nealiniate la discutarea şi reglementarea problemelor internaţionale care confruntă în prezent omeni­rea. Cele două părţi au reafirmat hotărîrea lor de a continua să depună toate eforturile în ve­derea instaurării unei noi or­dini economice internaţionale, mai echitabilă, menită să asi­gure o reală dezvoltare tutu­ror naţiunilor şi să conducă la reducerea decalajelor care se­pară în prezent ţările în curs de dezvoltare de ţările dezvol­tate. Părţile au subliniat im­portanţa dreptului tuturor na­ţiunilor de a-şi exercita suve­ranitatea naţională asupra re­surselor lor naturale. Cei doi şefi de stat au reafirmat nece­sitatea punerii în practică a principiilor înscrise în Carta drepturilor şi obligaţiilor eco­nomice ale statelor. în cursul acestor discuţii, o importanţă deosebită a fost a­­cordată situaţiei din Orientul Mijlociu, care continuă să se deterioreze şi să pună în peri­col pacea şi securitatea mon­dială. După ce au expus pozi­ţia ţărilor lor în acest domeniu, cele două părţi au condamnat politica şi acţiunile represive ale autorităţilor israeliene îm­potriva poporului palestinian şi au reafirmat ferma lor con­vingere că retragerea Israelu­lui din toate teritoriile arabe ocupate, precum şi restabilirea drepturilor naţionale legitime ale poporului arab palestinian constituie premisele realizării unei păci juste şi durabile în Orientul Mijlociu. Cele două părţi au exprimat, în conti­nuare, deplinul lor sprijin pentru lupta poporului palesti­nian şi au reafirmat dreptul Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei ca singur reprezen-­ tant legitim al acesteia, de a participa la toate eforturile care se fac în scopul realizării unei păci juste şi durabile în Orientul Mijlociu. Preşedintele Republicii So­cialiste România a prezentat emirului Kuweitului situaţia actuală din Europa, după în­cheierea Conferinţei pentru securitate şi cooperare, precum şi modul în care sunt transpu­se în viaţă prevederile Actului final al acestei conferinţe. Cei doi şefi de stat, pornind de la considerentul că pacea mon­dială este indivizibilă, au ex­primat ideea că realizarea u­­nui sistem real de securitate şi cooperare în Europa va avea o influenţă pozitivă asupra păcii şi securităţii în întreaga lume. » Cei doi şefi de stat au scos în evidenţă faptul că, pentru a se asigura pacea şi securitatea mondială, trebuie întreprinse măsuri concrete şi eficace care să conducă la realizarea dezar­mării generale. Ei au salutat eforturile făcute în vederea creării de zone de pace şi li­bere de arme nucleare în dife­rite părţi ale lumii şi au expri­mat sprijinul ţărilor lor faţă de aceste eforturi. Cele d­ouă părţi au scos în evidenţă cu multă satisfacţie semnificaţia vizitei preşedinte­lui Republicii Socialiste Româ­nia în statul Kuweit, conside­­rînd-o drept o contribuţie de­osebit de importantă la conso­­­lidarea relaţiilor de prietenie şi cooperare dintre cele doua ţări şi popoare. Preşedintele Republicii So­cialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi tovarăşa Elena Ceauşescu au exprimat prof­funda lor mulţumire pentru­ primirea caldă şi ospitalitatea care le-au fost rezervate în timpul vizitei în Kuweit de către emir, guvernul şi poporul acestei ţări. Preşedintele Republicii So­cialiste România, Nicolae Ceauşescu, a transmis o invi­taţie cordială emirului statului Kuweit, şeicul Sabah Al-Salem Al-Sabah, de a efectua o vizi­tă oficială, de prietenie, în Republica Socialistă România. Invitația a fost acceptată cu plăcere, data vizitei urmînd a fi stabilită ulterior, pe canale diplomatice.­­ Orașul Kuweit, 31 martie 1978

Next