România Liberă, aprilie 1977 (Anul 35, nr. 10088-10113)

1977-04-01 / nr. 10088

----------------------------- ANUL XXXV * Nr. 10088 6 pagini 30 bani Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE , ,Ţinind seama de importanţa deosebită a realizării şi depăşirii marilor obiective ale planului economic pe 1977, pentru îndeplinirea întregului cincinal şi accelerarea mersului nostru înainte este necesar să se ia măsurile cele mai hotărîte pentru organizarea exemplară a muncii în toate domeniile de activitate, pentru mobilizarea resurselor şi posibilităţilor existente în toate ramurile şi întreprinderile, pentru valorificarea maximă a potenţialului şi superiorităţii economiei noastre socialiste" NICOLAE CEAUŞESCU (Din Expunerea rostită la Şedinţa comună a C.C. al P.C.R., Marii Adunări Naţionale, Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale şi activului central de partid şi de stat). AL DOILEA TRIMESTRU Trimestrul al doilea care începe azi, are, credem noi, o semnificaţie aparte. El trebuie să confirme, să consolideze, succesele remarcabile obţinute de colectivele de oameni ai muncii din toate sectoarele de activitate în trimestrul de debut al anului 1977, cu tot acest martie de cumplite încercări, adevărat test al vitalităţii economiei româneşti, al forţei şi unităţii întregului popor. Deşi la ora actuală nu dispunem de un bilanţ de ansamblu, ştirile primite la redacţie ne permit totuşi să desprindem suficiente motive de satisfacţie , in ciuda tuturor greutăţilor, în majoritatea unităţilor, chiar a diferitelor sectoare in ansamblu, rezultatele sunt pozitive, înregistrîndu-se importante depăşiri ale prevederilor de plan. Aşa, de exemplu, încă din cursul săptăminii trecute minerii de la Filipeştii de Pădure şi de la Şotînga au realizat integral sarcinile de producţie pe primele trei luni ale anului, cantităţile de lignit extrase suplimentar permiţind funcţionarea unei termocentrale, cum este cea de la Doiceşti, timp de trei săptămini. Industria judeţului Cluj a obţinut, numai în cursul lunii martie, o producţie suplimentară de peste 100 milioane lei, materializată printre altele şi în maşini şi utilaje pentru industria materialelor de construcţii — o depăşire de circa 10 la sută a planului —, piese de schimb pentru agregate rutiere şi pentru combinatele de hirtie şi celuloză — dublu decit prevederile iniţiale —, maşini pentru industria textilă, maşini unelte etc. Demn de remarcat ni se pare faptul că în rîndul unităţilor care au obţinut depăşiri figurează multe din cele aflate în zonele puternic afectate de seism, unele fiind chiar întreprinderi care au suferit avarii. „Semănătoarea“-Bucureşti, de pildă, a livrat suplimentar 15 combine „Gloria“ şi 400 tone piese de schimb. „Automatica“ a recuperat pierderile de producţie şi a realizat în plus şi o depăşire de circa 2 milioane lei. „Electronica“ a dat o producţie în plus de circa 5 milioane lei, iar ,,Electroaparatajul“ de aproximativ 6 milioane lei., Industria prahoveana, reintegrind in circuitul productiv normal cele peste 70 unităţi economice afectate de seism, a înregistrat o depăşire de peste 400 milioane de lei, cele mai multe întreprinderi indeplinindu-şi planul pe primul trimestru cu circa 5 zile înainte de termen. Fără îndoială o contribuţie însemnată la obţinerea rezultatelor amintite a adus-o modul în care s-a muncit în primele două luni ale anului, cînd pe ansamblul economiei planul a fost îndeplinit în proporţie de 102,4 la sută. Spuneam la începutul acestor rînduri că, mai mult ca oricînd, trimestrul in care am intrat are un rol de o importanţă deosebită in efortul comun de îndeplinire exemplară a sarcinilor pe anul 1977, de traducere în viaţă a hotăririlor Congresului al XI-lea al partidului, de dezvoltare economico-socială a ţării. Apreciind la justa lor valoare succesele obţinute pină acum, hotărirea pe care au dovedit-o toţi oamenii muncii de a răspunde prin fapte chemării secretarului general al partidului de realizare şi depăşire a marilor obiective ale planului economic pe 1977, în pofida greutăţilor provocate de cutremur, considerăm că în acest al doilea trimestru al anului şi in continuare este necesar ca atenţia colectivelor de muncă să se îndrepte cu prioritate asupra mai multor probleme concrete. In primul, rind — aşa cum se indica şi in şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 17 martie 1977 şi cum sublinia şi tovarăşul Nicolae Ceauşescu în Expunerea rostită la şedinţa comună din 28 martie a.c. — folosirea eficientă a tuturor capacităţilor şi mijloacelor de producţie. Este o datorie patriotică a fiecărui colectiv de a acţiona in aşa fel incit toate mijloacele tehnice să fie utilizate la maximum de capacitate, justificînd astfel eforturile materiale şi financiare făcute pentru achiziţionarea lor şi creînd, de asemenea, posibilitatea obţinerii unor importante sporuri de producţie. Creşterea indicelui de utilizare a fiecărei maşini, utilaj, instalaţie, incumbă preocupări sporite pentru perfecţionarea in continuare a organizării producţiei şi a muncii, pentru pregătirea forţei de muncă calificată, pentru creşterea calificării personalului, pentru mai buna organizare a întreţinerii, reviziei şi reparaţiilor. In paralel cu folosirea integrală a capacităţilor de producţie, o importanţă majoră prezintă şi structura producţiei. Modernizarea gamei de produse conduce la multiple avantaje : permite, de cele mai multe, ori, o reducere a consumurilor de materii prime şi materiale — creînd astfel disponibilităţi pentru executarea de cantităţi suplimentare din alte produse —, poate conduce la micşorarea manoperei şi, deci, la sporirea productivităţii, valorifică superior resursele materiale ale economiei — adică, pe scurt, creşte eficienţa întregii activităţi — şi, desigur, ridică nivelul competitivităţii produselor româneşti. Şi, cum realizarea produsului nu poate fi privită independent de tehnologia folosită in cadrul procesului de fabricaţie — deseori un produs nou, modern, nu poate fi obţinut fără o tehnologie modernă, adecvată — se cere şi o accentuare a preocupărilor de modernizare şi perfecţionare a tehnologiilor, promovindu-se larg şi rapid în producţie cuceririle ştiinţei şi tehnicii avansate, apelîndu-se din ce în ce mai curajos la concepţia originală, românească. De un mare şi real ajutor in eforturile comune ale întregului popor menite să asigure îndeplinirea exemplară a sarcinilor de plan pe acest an, pot fi cei care lucrează in domeniul investiţiilor. Fiecare capacitate de producţie dată în funcţiune, înainte de termen înseamnă practic o nouă posibilitate de a se livra suplimentar diverse produse economiei naţionale. Din păcate, perioada care a trecut din acest an a arătat că în sectorul amintit au continuat să se manifeste o serie de lipsuri, materializate prin rămîneri in urmă la diverse obiective aflate în construcţie. în lunile care urmează vor trebui luate măsuri hotărîte pentru intensificarea ritmului de execuţie, pentru întărirea colaborării intre proiectanţi, constructori, furnizori de utilaje. Un aspect pe care dorim să-l subliniem este acela al modului in care trebuie înţeleasă necesitatea depăşirii sarcinilor de plan. Dincolo de depăşirile valorice, este nevoie de realizarea acelor produse cerute mai mult ca oricind de economia naţională, care sunt solicitate de beneficiarii externi şi, in special, produse care să valorifice la nivel superior resursele materiale de care dispune ţara. Iar elementelor calitative — şi recentul proiect al Legii privind calitatea produselor şi serviciilor statuează clar obligaţiile ce revin producătorilor — trebuie să li se acorde aceeaşi atenţie C3t şi celor cantitative, desfăşurndu-se o asiduă muncă — nu numai pe plan profesional dar şi educativ — pentru creşterea responsabilităţii conştiente a fiecărui membru al colectivului faţă de calitatea muncii pe care o desfăşoară. Aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu în Expunerea rostită" la şedinţa comună din 28 martie — document de o excepţională însemnătate pe plan teoretic şi practic, adoptat ca program de acţiune a partidului şi statului, a întregului nostru popor — avem posibilitatea nu numai să îndeplinim ci şi să depăşim sarcinile prevăzute pentru acest cincinal. Depinde, însă, de fiecare dintre noi, de modul în care vom munci in etapa care urmează, ca această posibilitate să devină cit mai curînd realitate. Marian Dumitrescu Studenţii constructori pe şantiere In oraşul Bucureşti o serie de clădiri aparţinând institutelor de invăţămint superior au fost avariate de pe urma cutremurului. Este vorba de localuri de curs, laboratoare, cămine şi cantine, în special ale Universităţii, Institutului medico-farmaceutic, Institutelor de artă teatrală şi cinematografică şi de arte plastice. Aşa cum s-a arătat şi în conferinţa de partid a Centrului universitar Bucureşti, desfăşurată acum citeva zile, în toate instituţiile de invăţămint care au asemenea clădiri se desfăşoară o intensă activitate de refacere, desfăşurată de studenţi şi cadrele didactice. Multe din pagubele aduse de seism au fost înlăturate prin forţe, proprii, dar au rămas încă de efectuat lucrări însemnate care cer participarea specialiştilor în construcţii. In acest scop, merită a fi subliniată iniţiativa Institutului de construcţii care s-a oferit să dea ajutor tuturor institutelor de invăţămînt superior din Capitală pentru a-şi reface localurile, într-un timp scurt. Pentru a înfăţişa preocupările actuale ale studenţilor constructori, ne-am adresat conf. univ. Nicolae Pătîrniche, prorector al Institutului de construcţii şi secretar al comitetului de partid, care ne-a declarat următoarele : „După cum se ştie, institutul nostru şi-a asumat răspunderea de a da ajutor tehnic celorlalte instituţii de invăţămint superior din Capitală. In consecinţă, am stabilit pentru fiecare imobil avariat colective de cadre didactice care, însoţite de studenţi din ultimii doi ani de studii, lucrează la întocmirea documentaţiei de consolidare precum şi a lucrărilor de reparaţii. Aceste comisii, formate din specialişti cu mare experienţă, propun,totodată, soluţii pentru înlăturarea avariilor. In ceea ce priveşte studenţii, aceştia participă la lucrări în cadrul activităţii practice, executînd proiecte de consolidare supuse spre avizare unei comisii tehnice. Astfel de lucrări înscrise în programul lucrărilor practice curente se desfăşoară, in afară de clădirile menţionate, la spitalul studenţesc şi la policlinica studenţească stomatologică. Se lucrează de asemenea şi la renovarea localului central al institutului nostru, care a avut de suferit stricăciuni, precum şi la unele construcţii ale facultăţilor ce le avem în cartierul Tei. Ţinînd seama de dorinţa expresă a cadrelor didactice şi a studenţilor, Institutului de construcţii i s-au repartizat, pentru întocmirea de documentaţii, 124 de localuri din Bucureşti, sarcină pe care suntem hotărâţi s-o ducem la îndeplinire cu toată conştiinciozitatea şi răspunderea. Pentru ca participarea noastră să fie efectivă, am hotărât ca studenţii din anii I, II şi III, constituiţi în brigăzi, să participe la executarea lucrărilor de refacere, pe baza proiectelor aprobate. Zilnic, pe şantierele refacerii se află circa 800 de studenţi care, paralel cu orele de curs, iau parte la lucrările de reparaţii“, întrebat dacă Institutul de construcţii îşi propune noi modalităţi de participare, la acţiunea de refacere, conf. univ. Nicolae Pătîrniche ne-a răspuns : „Lucrările care sunt, în unele ca Const. Sîrbu (Continuare in pag. a 3-a) Aspect dintr-o secţie a Întreprinderii de construcţii de maşini din Reşiţa care a indeplinit înainte de termen planul pe primul trimestru Bilanţ rodnic in economie întreprinderile industriale din JUDEŢELE TIMIŞ, CARAŞ-SEVERIN şi ARAD care s-au aliniat in efortul general de recuperare a pagubelor provocate economiei naţionale de cutremur, încheie primul trimestru al anului cu un spor de producţie evaluat la peste 400 milioane lei. In această perioadă, întreprinderile din Reşiţa au dat ţării, un plus faţă de plan, peste 15 000 tone produse siderurgice, 5 motoare Diesel de 2 100 CP, iar întreprinderile de materiale de construcţii din Jimbolia, Lugoj şi Timişoara mai mult de 1 milion cărămizi şi blocuri de zidărie, 2 000 mc de prefabricate din beton, însemnate cantităţi de plăci de faianţă şi alte produse ceramice. ★ '‘Hotărîre' sa contribuie cît mai mult la recuperarea pagubelor provocate economiei naţionale de seismul din 4 martie şi la îndeplinirea exemplară a sarcinilor actualului cincinal, colectivele industriale din JUDEŢUL braila au îndeplinit, în avans, prevederile primului trimestru al anului. • Oamenii muncii din INDUSTRIA JUDEŢULUI NEAMŢ au încheiat primul trimestru al anului cu o producţie suplimentară în valoare de 220 milioane lei. ■Ăr Cu toate greutăţile provocate de seismul de la 4 martie, numeroase ÎNTREPRINDERI DE CONFECŢII, printre care cele din SIGHIŞOARA, BRĂILA, ORADEA şi BÂRLAD, au realizat importante sporuri de producţie prete sarcinile de plan, ceea ce a făcut ca pe întregul sector, planul primului trimestru să fie integral realizat, iar indicatorul producţiei, globale să fie depăşit cu circa 20 milioane lei. Cintece de care nu mai înşeală Casa lui Adolf Hendrich din comuna Zagăr, judeţul Mureş. Sîntem invitaţi în camera de oaspeţi o încăpere spaţioasă mobilată cu gust, care are pe unul din pereţi un fel de vitrină in care se păstrează cununa Reginei Hendrich, element distinct al portului miresei la Iaşi. Discutăm despre vreme, despre noile costrucţii de la I.A.S., despre copii , ni se arată albumul de familie cu numeroase fotografii legate de obiceiurile şi datinile din aceste locuri. Apoi discuţia se precipită într-o direcţie pe care nu am mai părăsit-o cut timp am fost oaspeţii tehnicianului constructor Adolf Hendrich. „Unii dintre saşii din comună au plecat in R.F.G. Au fost amăgiţi, eu cunosc bine aceste lucruri. Ştiu cum se procedează. Am fost în Republica Federală Germania. Chiar anul trecut am fost acolo. In legătură cu emigranţii saşi se aplică o metodă pe care o consider necinstită“. N-am putea spune că nu cunoşteam o parte din lucrurile pe care ni le-a dezvăluit, în continuare, gazda noastră. Fireşte nu poţi atrage oamenii vorbindu-le despre criza economică, despre şomajul de masă, adică prezentîndu-le realitatea din R.F.G. aşa cum este. La sfîrşitul anului trecut, presa vestgermană consemna existenţa unui număr de 1 248 000 şomeri. In fiecare an circa 850 000 de tineri solicită locuri de muncă şi aproape jumătate se află în situaţia de a nu le putea obţine. „Mă întreb — spunea profesorul universitar vestgermart Dieter Groser — dacă profunda dezamăgire a sutelor de mii de tineri nu va aduce grave dezechilibre in societatea noastră“. In locul acestor adevăruri grave, se vîntură promisiuni care nu costă nimic şi dacă totuşi costă le suportă cetăţeanul vestgerman. Dar nici asta nu se poate spune pe şleau, după cum nu se poate mărturisi, că scopul atragerii imigranţilor, este, între altele, procurarea de mină de lucru calificată, mai ieftină — o modalitate de a ţine la respect muncitorimea autohtonă in lupta sa pentru a obţine de la patronat condiţii mai bune de muncă şi trai. Adolf Hendrich ne explică astfel mecanismul lipsit de scrupule care, amăgindu-i pe unii imigranţi, i-a pus in acelaşi timp în situaţia de a se trezi la o realitate de desrădăcinaţi, într-o tristă şi incurabilă izolare. „Noi saşii din România trăim in relaţii foarte bune cu românii, cu maghiarii. Ne ajuţim şi muncim împreună. In R.F.G., rar se intîmplă să-i deschidă uşa, un german localnic, unul sas imigrant. Nu vă spun basme, ci adevăruri pe care le-am văzut, încă in timpul cînd eram acolo am scris o scrisoare unui ziar dintre cele care scriu tot felul de minciuni despre noi. Le-am scris răspicat că ei sunt duşmanii saşilor, nu prietenii lor. Mi-a răspuns. Am scrisoarea aici. Este semnată de unul Hans Berger. Zice că dacă eu am tot ce-mi trebuie, mă priveşte... „îmi permit să constat, zice în final, că punctul de vedere susţinut de dv. nu are nici o valoare pentru aprecierea situaţiei, dar am vrut să vă dau cel puţin de gîndit“. Ei mie ! Vedeţi ? El de acolo, vrea să mă înveţe pe mine, să-mi dea de gîndit, să-mi deschidă capul, dacă înţeleg bine, că toată porcăria pe care o scrie în ziar nu e politica emigrării, că toate şmecheriile cu care încearcă să ne atragă nu înseamnă politica emigrării, şi că eu trăiesc prost dar n-am atîta minte să înţeleg. Am să-i dau şi eu citeva motive de gindit dacă e vorba. Nu sint ziarist ca dumnealui, dar citeva lucruri le ştiu bine“.Intr-adevăr, domnul Bergel nu vede şcolile, ziarele, editurile, teatrele în limbile materne ale naţionalităţilor conlocuitoare din România, nu vede progresele pe care le-a făcut economia ţării, agricultura socialistă, nu vede de fapt nimic aşa cum nu vede șomajul și criza economică din R.F.G. „Trăiesc bine în satul meu. Am tot ce-mi trebuie.“ — îi scrie Adolf Hendrich. Te privește, părerea dumitale nu contează în aprecierea stării de fapt — e răspunsul lui Bergel. Dar să-l ascultăm în continuare pe tînărul tehnician din Zagăr : „Vrea să-mi dea de gindit ! — spune în scrisoare. El s-a gîndit că sîntem saşi transilvăneni şi cetăţeni ai României ? S-a gîndit că ne-am format o tradiţie veche de aproape 800 de ani pe acest pămînt, s-a gîndit că sub talpa casei este pămintul in care ne-am îngropat străbunii ? Rupţi de rădăcinile noastre de aici, ce am fi ? Ne-am pierde numele, ne-am pierde patria ca să devenim acolo nişte toleraţi, nişte nedoriţi. Ceea ce a creat tradiţia noastră în opt secole pe acest pămînt s-ar dizolva şi ar dispare fără urmă din istoria culturii. Asta vrea domnul Bergel ?“ Nu e greu de spus ce vrea domnul Bergel. Dumnealui se mulţumeşte să-şi îndeplinească rolul nefast pentru care este plătit şi puţin ii pasă de rest. Este plătit să denatureze adevărul iar dacă un sas din România îi spune că minte, domnul Bergel se simte dator să-i atragă atenţia că punctul acesta de vedere „nu are nici o valoare pentru aprecierea situaţiei“. „Sentimentele legate de lipsa de scop a existenţei sunt de natură să-i împingă pe tinerii adolescenţi şomeri într-un masiv grup la marginea societăţii“, afirma nu demult cu vădită îngrijorare un filozof vestgerman. „Nu ne putem permite, preciza un înalt funcţionar de stat din R.F.G. să prelungim o situaţie în care, dînd pentru prima dată piept cu viaţa, tineretul constată că este indezirabil“. Numeroşi tineri vestgermani şomează. In eventualitatea că se vor ivi posturi, o bună parte dintre ei nu pot fi angajaţi decit după o perioadă de recalificare. Asta înseamnă cheltuieli mai mari decit costul propagandei şi al promisiunilor cu care pot fi atrase din altă parte cadre gata pregătite, calificate, cu o disciplină a muncii formată. Nu este pen- Anton Uncu (Continuare in pag. a 3-a) pe nimeni Maria fenomenelor meteorologice probabile. Amănunte în pagina a I-a Proiectul legii privind asigurarea durabilităţii, siguranţei în exploatare, funcţionalităţii şi calităţii construcţiilor în dezbatere publică Responsabilitatea deplină faţă de trăinicia şi calitatea construcţiilor Publicăm astăzi o serie de opinii şi sugestii din scrisorile ce ne-au parvenit la redacţie şi care se referă la proiectul Legii privind asigurarea durabilităţii siguranţei în exploatare, funcţionalităţii şi calităţii construcţiilor. Ele vădesc largul interes pe care l-a stîrnit în rîndul specialiştilor, al tuturor cetăţenilor ţării apariţia proiectului de lege amintit. Ziarul nostru va publica în numerele viitoare şi alte opinii, observaţii, propuneri din partea cetăţenilor care doresc să contribuie la îmbunătăţirea proiectului legii şi pe care-l invităm să ni se adreseze o reglementare necesară, în consens cu dezideratele specialiştilor Necesitatea legii privind asigurarea durabilităţii, siguranţei în exploatare, funcţionalităţii şi calităţii construcţiilor nu decurge doar din raţiuni tehnice, economice sau juridice , aşa cum realizarea unei construcţii nu implică doar responsabilitate tehnică, ci în primul rând una politică şi socială. Elaborarea proiectului, punerea în discuţie, amendarea şi adoptarea acestei legi constituie astfel un act politic. Augenit din preocuparea la nivelul cel mai inart, pentru o problemă de însemnătate primordială1. Perfecţionarea reglementării în acest domeniu, prin noua lege, este o necesitate obiectivă şi un consens cu dezideratele specialiştilor, printre care se află şi cadrele didactice din învăţămintul superior de specialitate. O cercetare atentă a textului de lege propus relevă, ca o dominantă, problema calităţii, sub multiplele ei faţete şi, ca un corolar al acesteia, problema responsabilităţii profesionale. Socotesc, ca atare, nimerit să mă refer pe scurt, acum, tocmai la aceste aspecte și să remarc o caracteristică fundamentală a profesiei de constructor — înalta responsabilitate socială, subliniată in numeroase prevederi ale proiectului şi din care decurg atit obligaţii, îndatoriri, cit şi o seamă de răspunderi şi sancţiuni. Aş putea spune, însă, că din îndeplinirea acestora decurg, implicit, o serie de drepturi printre care cel de control în diverse faze de execuţie, de a pretinde încadrarea in norme precise de calitate in toate fazele, de la proiectare şi stabilire a amplasamentelor, de la asigurarea unui anumit nivel de calificare şi a unui grad înalt de disciplină, pină la avizarea la recepţie sau la eventuale intervenţii ulterioare şi chiar la acordarea unor distincţii. Avind în vedere caracterul democratic al dezbaterii acestui proiect de lege de interes naţional şi în dorinţa de a dispune astfel de un instrument legal cit mai perfect, ţinind seama şi de experienţa profesională, aş propune ca la condiţiile de bază ale calităţii construcţiilor să se prevadă şi să se formuleze expres condiţii speciale de siguranţă pentru construcţiile de grădiniţe, cămine, creşe, şcoli elementare şi licee, pentru unităţile sanitare si sediile politico-administrative, prin care să se asigure o funcţionalitate deplină dinorice imprejurări De asemenea, ţinind seama de responsabilitatea socială a profesiei de constructor, în toate formele ei, să se prevadă expres condiţii de calificare, ţinind seama de specificul activităţii, de posibilităţile de probare şi de incompatibilitatea rebutului De aici decurg şi unele necesităţi de formulare mai precisă în capitolul privind sancţiunile, printre care aş propune introducerea interdicţiei de exercitare a profesiei de inginer, in cazuri bine determinate. Prof. dr. ing. MIHAI IFRIM Şef de catedră la Facultatea de construcţii civile şi industriale Bucureşti Disciplină fermă, răspunderi bine precizate Proiectul de lege privind asigurarea durabilităţii, siguranţei în exploatare, funcţionalităţii şi calităţii construcţiilor supus dezbaterii publice, se remarcă, înainte de toate, prin utilitatea sa deosebită. Iar această utilitate rezidă, după părerea mea, mai ales din principiul ce stă la baza sa, principiu ce stabileşte şi delimitează in mod echitabil răspunderile şi obligaţiile proiectantului, executantului, beneficiarului şi ale altor organe potrivit activităţii specifice a acestora in domeniul construcţiilor. Adeziunea mea la acest proiect de lege, ca şi a tovarăşilor mei de muncă din institut şi din filialele sale ce lucrează direct in marile centre metalurgice ale ţării, izvorăşte din dorinţa fermă de a se pune ordine deplină, de a se crea un climat de disciplină fermă, de răspunderi bine delimitate în domeniul acesta al construcţiilor, atit de important pentru mersul înainte al economiei naționale. In acest spirit, ca proiectant cu o activitate de peste 20 de ani, doresc să subliniez, printre altele, oportunitatea precizării în proiectul de lege a obligaţiilor ce revin beneficiarilor de investiţii. Mă refer la obligaţia acestora de a exploata şi între(Continuare in pag. a 3-a) M Sigiliul umanismului Alexandru Bălăci Scriitorii au fost totdeauna protagoniştii lirici ai colectivităţii umane. Glasul lor, înzestrat cu forţa magică a expresiei de artă, reprezintă coralitatea vocilor celor mulţi, a acelora care poartă in istorie, întreaga încărcătură a vieţii. Un scriitor ce se ridică, cu întreaga nelinişte a sensibilităţii sale, împotriva destinului advers poate atinge cu umbra sa, fiinţa umanităţii. El nu-şi pierde insă încrederea in om şi in magnifica lui înaintare pe drumurile aspre ale oricărei încercări. El nu se înfăşoară in neagra mantie a tristeţii pentru a străbate zonele de umbră ale unui pesimism universal. In modul cel mai uman posibil, el oglindeşte în opera sa, setea de viaţă, proclamă solidaritatea umană şi idealul mindru de a nu se fringe niciodată in faţa adversităţilor. Scriitorii Patriei noastre se dovedesc a fi germenii vii, stimulatori ai unui nou umanism, ai vastelor mutaţii de conştiinţă, pentru edificarea unei noi societăţi omeneşti. In paginile lor ei nu alunecă in transcendentalism şi alienare, simţindu-se fibră consonă cu uriaşul organism social căruia îi aparţin. In vibraţie profund armonică, scriitorii transmit întreg freamătul vital al făpturilor creatoare care trăiesc intens, angajate în vasta încordare contemporană, în participarea energică la toate problemele acestor timpuri. Temele literaturii pot fi întilnite pe toate drumurile vieţii noastre, atit de tensionate in aceste zile şi in aceste nopţi. Un scriitor aspiră să cucerească creasta înaltă a adevărului, să reprezinte viaţa în toată complexitatea ei, înalţă punţi de legătură, stabileşte mijloace de comunicare, transmite semnalele artei sale, întreaga sa încărcătură ideală de frumuseţe. El este un modelator de conştiinţă şi toţi cei care aparţin obştei sale au vibrat cu intensitate, ascultind cuvîntul Preşedintelui Republicii care a sigilat nobilul aport al celor care scriu, la transformarea omului nou, stăpin deplin pe destinele sale : „...In aceasta se vede rolul activităţii politico-educative a Partidului, al creaţiei literar-artistice, al tuturor celor care prin scrisul lor, prin munca lor, au contribuit şicontribuie la formarea trăsăturilor minunate ale omului nou, constructor al socialismului şi comunismului, la cultivarea umanismului nou, care pune pe primul plan omul, bunăstarea, libertatea, fericirea sa...“. Scriitorii şi artiştii Patriei noastre, in orice perioadă a istoriei, şi-au pus în slujba colectivităţii umane, întreaga lor energie şi forţă morală şi de creaţie, incercind un sentiment de imensă adeziune faţă de acest popor, totdeauna însetat de adevăr şi de frumuseţe. Marea încercare prin care a trecut fiinţa noastră colectivă, a arătat o dată mai mult, imensa valoare , umanistă a patrimoniului spiritual creat de poporul român de-a lungul dramaticei sale istorii. Sigiliul acestui patrimoniu imens este al libertăţii şi demnităţii umane, vigurosul optimism, arzătoarea dragoste de ţară. Scriitorii contemporani trebuie să ridice, pe noi, în alte trepte, marile valori create în trecutul nostru spiritual, pe baza înţelegerii profunde a sensului dezvoltării sociale, exprimind realităţile orinduirii noului umanism, încrederea în mersul ascendent al societăţii. Un scriitor răsfrînge, în mii de lumini, evoluţia conştiinţei umane într-o concordanţă deplină intre etic şi estetic. El afirmă adevărul existenţial, conştient de responsabilitatea artei şi de faptul că el aparţine istoriei timpurilor şi poporului său. In aceste zile şi în aceste, nopţi, scriitorii au transmis umanităţii căreia ii aparţin, mesajul grav de luptă împotriva durerii, prin strîngerea unanimă, solidară, a tuturor care au fost atinşi de aripa ei neagră, pentru a se avînta eroic, în activitatea intens umanistă străbătută de filoanele strălucitoare ale setei de viaţă şi de construcţie, care înfruntă şi spaţiul şi timpul, însemnînd cu alb, trecerea transformatoare a omului pe pămint.