România Liberă, februarie 1978 (Anul 36, nr. 10348-10371)

1978-02-01 / nr. 10348

. De astăzi, alte ramuri industriale beneficiază de majorarea retribuţiilor PROFKrm GRIJA mi DE OM # SOCIEUM NOASTRĂ O jumătate de milion de oameni ai muncii beneficiază, incepînd de astăzi, de majorarea retribuţiilor. După cum am informat in ziarul nostru de ieri, este vorba de importantele ramuri ale transporturilor, telecomunicaţiilor, in­dustriei pielăriei, blănăriei şi încălţă­mintei şi industriei sticlei, porţelanului şi faianţei. Aceste majorări, care se înscriu pe linia Programului de creş­tere a nivelului de trai pe anii 1976— 1980, aprobat de recenta Conferinţă Naţională a partidului, au fost stabilite la 23 decembrie de Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R., prilej cu care, din iniţiativa tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al partidu­lui, au fost luate măsuri de reeşalo­­nare a graficului de majorare a retri­buţiei. Astfel, două dintre ramurile mai sus-numite — telecomunicaţiile şi industria sticlăriei, porţelanului şi fa­ianţei — beneficiază de un avans de patru luni faţă de datele graficului iniţial, iar industria pielăriei, blănăriei şi încălţămintei de o lună. Ţelul suprem al întregii politici a partidului nostru — fericirea oameni­lor, o tot mai înaltă calitate a vieţii lor — este probat în faptă, iar oa­menii muncii ştiu să aprecieze această politică, această grijă, aceste eforturi pe care partidul şi statul le consacră poporului. Ei îşi exprimă recunoştinţa şi mulţumirea faţă de partid, faţă de secretarul general al partidului, con­vingerea că numai printr-o şi mai ri­dicată calitate a muncii poate fi ridicat in continuare nivelul de trai al celor ce muncesc — gînduri şi simţăminte reieşite şi din scrisorile trimise redac­ţiei şi pe care le înserăm în coloanele alăturate. Ce înseamnă un avans de patru luni Creşte calitatea vieţii noastre Ca unul care lucrez de 36 de ani pe locomotivă pot aprecia, fără să greşesc, că niciodată munca noastră, a ceferiştilor, nu s-a bucurat de atita stimă şi preţuire. Cine îşi alegea cu ani în urmă această meserie ştia de la început că este sortit să vadă lucrurile în culoarea cărbunilor, tone de cărbune, pe care trebuia să-i asvm­le cu lopata în pîntecele locomotivei. Astăzi este adevărată fericire să cir­culi pe drumurile de fier ale patriei în locomotive electrice ori Diesel-electrice, ultramoderne, cu co­menzi automate care prind viteze pe care nici nu le puteam visa vreodată. Satisfacţia noastră a cefe­riştilor este cu atit mai mare cu cit, incepînd de astăzi, vom cunoaşte o nouă şi grăitoare mărturie a grijii partidului şi statului nostru, personal a tova­răşului Nicolae Ceauşescu, faţă de creşterea cali­tăţii vieţii ceferiştilor. Pentru familia mea acest act plin de generozitate, este cum nu se poate mai con­cludent. Dar să mă explic mai bine. Pînă in prezent retribuţia mea lunară era de 3 000 de lei, iar după majorare ea va creşte cu incă 480 lei. Fiul meu, Munteanu Vichente, care a continuat tradiţia fami­liei fiind şi el tot mecanic de locomotivă, va bene­ficia de o majorare de 390 lei. Deci bugetul fami­liei noastre va creşte incepînd din această lună cu 870 lei, numai la retribuţie, fără să mai socotesc sporurile, sumă care nu este deloc neglijabilă. Iar în faţa acestei noi expresii a grijii pe care ne-o acordă partidul, este rindul nostru să dovedim că ştim să preţuim eforturile sale statornice pentru că nn România socialistă, oamenii muncii, întreg poporul să trăiască mai bine, să se bucure de viaţă, de binefacerile culturii. Noi răspundem prin muncă mai eficientă, singura în stare să ducă în continuare la progresul şi prosperitatea patriei noastre, pentru că de calitatea muncii noastre depinde calitatea tot mai ridicată a vieţii noastre noi in societatea ro­mânească nouă. Ion Munteanu mecanic de locomotivă la Depoul CFR Timişoara O dată cu prima zi a lui februarie din acest nou an in care am intrat ni se aplică şi nouă, celor ce lucrăm la telecomunicaţii, majorarea retribuţiei, ceea ce înseamnă pentru fiecare om din acest sector venituri în plus considerabile. Este şi aceas­ta o expresie grăitoare a grijii consecvente a par­tidului pentru ridicarea nivelului de trai al celor ce muncesc, o demonstraţie semnificativă a faptu­lui că izbinzile obţinute an de an în producţie se răsfring în mod pozitiv in viaţa noastră cea de toa­te zilele. Ca femeie şi mamă nu pot să nu amin­tesc de faptul că oraşul nostru a fost impinzit de creşe, cămine şi şcoli ridicate in anii aceştia. Şi la serviciu simţim permanent grija faţă de om in so­cietatea noastră. Noi, cei din centrala telefonică, beneficiem de un program redus, de 6 ore. La aces­te condiţii se adaugă acum retribuţia sporită ce va influenţa in bine traiul nostru de fiecare zi. De la 1 februarie a.c. voi primi la retribuţie 254 lei majorare, plus 25 de lei la sporul de vechime, ve­nitul meu ajungind astfel la 2048 lei lunar. Dacă socotim şi avansul de 4 luni cîştigat prin hotărirea de reeşalonare a majorării, înseamnă că beneficiez de un plus de 1 116 lei. Aşa cum suntem­ conştienţi că majorarea retribu­ţiei in avans a fost posibilă numai prin munca plină de abnegaţie a fiecărui om la locul său de producţie, tot aşa ne dăm seama că numai prin faptele noastre vom putea contribui in continuare la realizarea programului de creştere a nivelului de trai adoptat de Conferinţa Naţională a partidu­lui. Marioara Bugneriu telefonistă la Oficiul municipal de poştă şi telecomunicaţii Sibiu Şi noi putem produce mai mult şi mai bine De peste 20 de ani sunt maistru la întreprinderea de piele şi încălţăminte din Braşov. Lucrez aici împreună cu soţia mea, care este muncitor la con­­fecţii-incălţăminte. Am mai beneficiat in aceste două decenii şi de alte majorări ale retribuţiei, mai cu seamă in ultimii 9 ani, dar de astăzi — şi nu de la 1 martie, cum era stabilit iniţial — familia mea va înregistra în­­ bugetul său, cea mai mare creştere a veniturilor din cite au fost vreodată. Retribuţia mea, netă de 2179 lei, se va majora cu încă 350 lei, iar a soţiei mele cu 23­1 lei, ceea ce înseamnă un spor, numai la retribuţie, de 580 lei pe lună, fără să mai socotesc şi creşterea la sporul de ve­chime. Atit eu, familia mea, cit şi tovarăşii de muncă, vedem în această măsură încă o dovadă a grijii partidului şi statului nostru, personal a tova­răşului Nicolae Ceauşescu pentru creşterea mai accelerată a bunăstării tuturor oamenilor muncii. Desigur, atît eu cit şi cei 160 de muncitori din subordine, ca să mă refer numai la această forma­ţie de lucru, ne dăm bine seama, că aceste sporuri de venituri, trebuie să aibă la bază un spor de efort in ceea ce priveşte organizarea mai bună a muncii, întărirea ordinei şi disciplinei, perfecţiona­rea profesională pentru a fi in stare să ridicăm rod­nicia muncii. In acest scop şi noi, la sectorul încăl­ţăminte, am analizat resursele de care dispunem pentru a produce mai mult şi mai bine. Dintre mă­surile cele mai recente aş aminti trecerea, pentru prima dată, de la serie de încălţăminte cu numere mici la cea cu numere mari, mult solicitate şi apre­ciate la export. Ioan Tudor maistru la întreprinderea de piele şi încălţăminte „Timpuri noi“ Braşov ANUL XXXVI Nr. 10348 6 pagini 30 bani Proletari din toate ţările, uniţi-vă! COTIDIANUL CONSILIULUI NAȚIONAL AL FRONTULUI UNITĂȚII SOCIALISTE Eficienţa economică şi ritmicitatea îndeplinirii planului Dintotdeauna, omul gospo­dar a căutat să-şi desfăşoare activitatea uniform, fără între­ruperi. O asemenea cerinţă, a impus-o experienţa, o susţine o logică elementară ce arată că, dacă munca nu decurge ritmic, apar perioade de stagnare, de insuficientă folosire a timpului de lucru şi a utilajelor şi apoi, inerent, perioade de suprasoli­citare a oamenilor şi maşinilor ; se ajunge deci, la situaţia de­numită plastic şi sugestiv „lu­cru în asalt“. Consecinţele lip­sei de ritmicitate sunt cunoscute: eforturi suplimentare pentru re­cuperarea timpului nefolosit co­respunzător. Uneori, ele se sol­dează cu realizarea, în ultima clipă, a planului de producţie, cantitativ, dar cu implicaţii ne­favorabile asupra calităţii, cos­turilor de producţie, respectării termenelor contractuale etc. ; alteori, cu toate eforturile de­puse nu mai este posibilă nici măcar obţinerea cantităţilor planificate. Ce înseamnă o oră, o singură oră pierdută din ac­tivitatea productivă ? Să facem împreună, stimaţi cititori, un calcul simplu. Producţia glo­bală industrială din acest an va fi de peste 800 miliarde lei ; în­­tr-o oră, deci, în economia na­ţională se realizează o produc­ţie superioară cifrei de 100 de milioane lei. Şi chiar dacă a­­ceastă oră pierdută nu coincide, în timp, în toate unităţile,, este uşor să ne dăm seama ce im­portanţă are pentru economia naţională, pentru bunăstarea fie­căruia dintre noi, utilizarea co­respunzătoare a întregului timp, prin asigurarea ritmicităţii. Se constată, însă, că nu în toate în­treprinderile se respectă eşalo­narea stabilită, şi în primele două decade ale lunii se obţin producţii apropiate de cele obţinute in­ ultimele 10 zile. Cauzele ? De multe ori, aprovi­zionarea defectuoasă, neasigura­­rea cu materiile prime sau ma­terialele necesare procesului de producţie. în alte cazuri, avem de-a face cu o pregătire ne­corespunzătoare a fazei de lan­sare a producţiei, cu neasigura­­rea cu scule şi dispozitive, cu neperfectarea la timp a contrac­telor sau cu defecţiuni în func­ţionarea maşinilor şi utilajelor, în sfîrşit, frecvent apar ca mo­tiv deficienţele în cooperarea dintre unităţi, cooperare care su­feră tocmai din lipsa de ritmici­tate. Asupra acestui aspect do­rim să ne oprim puţin. Economia modernă se caracte­rizează printr-o tot mai accen­tuată profilare şi specializare a producţiei văzută ca o cale prin care se poate obţine creş­terea eficienţei. La realizarea unui produs complex — cum ar fi , autoturismele, utilajele tehnologice, maşinile-unelte,­ etc. — concură un număr de 50 pină la 100 de unităţi. Orice dere­glare în activitatea unuia din colaboratori se repercutează evi­dent asupra desfăşurării pro­cesului de producţie, din uni­tatea beneficiară, creînd stagnări în muncă. Or, practic, fiecare întreprindere este, la rîndul ei, şi furnizor şi beneficiar. Nerea­­lizînd producţia ritmic, neli­­vrînd eşalonat produsele celor ce au nevoie de ele, o singură unitate poate provoca perturba­ţii în munca şi rezultatele a zeci de alte întreprinderi. Respectarea ritmicităţii con­stituie, astăzi, o problemă care nu mai aparţine doar unui sin­gur colectiv de muncă, nu-şi pune amprenta doar asupra re­zultatelor­ proprii ci reprezintă un factor­ cu profunde implicaţii asupra realizărilor unor întregi sectoare ale economiei. Iată de ce se poate spune că desfăşu­rarea unei activităţi riguros eşalonată in timp, constituie pentru fiecare om al muncii,, pentru fiecare colectiv, o obliga­ţie cu profunde implicaţii mo­rale, o datorie de onoare­­faţă de colegii lor de muncă din alte unităţi, faţă de toţi cetăţe­nii ţării. Şi să nu uităm că, ur­mare ritmului int­ens de dezvol­tare a economiei româneşti — ritm impus de dorinţa firească a noastră de a ne situa cit mai rapid în rîndurile ţărilor avan­sate din punct de vedere eco­nomic — sarcinile de producţie sunt tot mai mari, fiind stabi­lite, ştiinţific, la nivel apro­piat de maximumul ce-i pot da utilajele şi oamenii. Intr-o ase­menea situaţie devine din ce in ce mai grea recuperarea timpu­lui insuficient folosit. Ne găsim la sfîrşitul primei luni a celui de-al treilea an a­ actualului cincinal, an decisiv pentru îndeplinirea importan­telor obiective pe care ni le-am propus. Ştim cu toţii că anali­zele efectuate în fiecare uni­tate, ...din iniţiativa secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae­ Ceauşescu, au permis depistarea unor noi resurse nevalorificate şi că, pe această bază, la Conferinţa Naţională a partidului s-a stabilit reali­zarea unei importante producţii suplimentare în condiţiile în care cantitatea va trebui să se transforme într-o nouă calitate. Ştim la fel de bine că partidul şi statul nostru au hotărît creş­terea mult mai rapidă faţă de prevederile iniţiale ale cinci­nalului, a veniturilor oamenilor muncii, ca şi trecerea la săp­­tămina de lucru cu durată re­dusă. Toate aceste elemente impun, mai mult ca oricînd, o intensificare a preocupărilor pentru asigurarea ritmicităţii în întreaga activitate, în toate sectoarele.. Considerăm, de a­­ceea, că actuala rundă a adună­rilor generale ale oamenilor muncii va trebui să situeze în centrul atenţiei dezbaterilor şi problema ritmicităţii, să anali­zeze cu responsabilitate greută­ţile şi lipsurile manifestate în activitatea de pînă acum, să gă­sească soluţii concrete pentru ca munca productivă să se poată desfăşura in mod uniform, cu maximum de eficienţă. Marian Dumitrescu MESAJUL ADRESAT DE TOVĂRĂŞIE NICOLAE CEAUŞESCU colectivului Teatrului Naţional „I. L. Caragiale" din Bucureşti Dragi tovarăşi, Sărbătorirea a 125 de ani de la inaugurarea Teatrului Naţional din Bucureşti îmi oferă plă­cutul prilej de a vă adresa dumneavoastră, slu­jitori ai primei scene dramatice, precum şi tu­turor celor ce muncesc pe tărîmul artei teatrale, calde felicitări şi urări de noi succese în activi­tatea nobilă pe care o desfăşuraţi pentru dez­voltarea şi înflorirea culturii noastre socialiste. In cei 125 de ani de existenţă, Teatrul Na­ţional din Bucureşti s-a afirmat ca o înaltă tri­bună de educaţie civică şi patriotică, contribuind eficient la deşteptarea şi închegarea conştiin­ţei naţionale, la împlinirea marilor aspiraţii de unitate, libertate şi independenţă ale poporu­lui, la cultivarea celor mai de seamă idei uma­niste şi progresiste ale societăţii româneşti. în anii socialismului, teatrul s-a angajat profund în viaţa socială a naţiunii noastre, participind activ, alături de întregul front al culturii şi artei româneşti, la înfăptuirea politicii partidului, al cărei ţel fundamental este făurirea unui om nou, educat în spiritul patriotismului revoluţio­nar, animat de idealurile socialismului şi co­munismului. Aniversarea Teatrului Naţional are loc în condiţiile în care întregul nostru popor desfă­şoară o intensă activitate, pe toate planurile vieţii materiale, ştiinţifice şi culturale, concen­­trindu-şi energiile şi forţele sale creatoare în direcţia înfăptuirii istoricelor hotărîrii adoptate de Congresul al XI-lea, de Congresul educaţiei politice şi al culturii socialiste, precum şi de recenta Conferinţă Naţională a partidului, a transpunerii ferme în viaţă a Programului par­tidului de edificare a societăţii socialiste multi­lateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism. La această amplă activitate sunt che­maţi să-şi aducă din plin contribuţia ,­­alături de ceilalţi oameni de artă şi cultură, de întregul popor — şi slujitorii teatrului românesc, căruia partidul şi statul nostru socialist i-au creat con­diţii optime de dezvoltare. Astăzi, în ţara noas­tră îşi desfăşoară activitatea­­un număr de 61 de teatre dramatice, muzicale, de operă, ope­retă şi estradă — din care şapte in limbile maghiară, două in germană — precum şi alte formaţiuni artistice teatrale, care joacă un rol tot mai important în viaţa cultural-artistică a societăţii. în cadrul acestui puternic detaşament al artei noastre noi, Teatrul Naţional trebuie să aducă o contribuţie de prim ordin. Continuînd frumoasele sale tradiţii, Teatrul Naţional este chemat ca, împreună cu întreaga noastră miş­care teatrală, cu toţi creatorii de artă ai ţării, să-şi intensifice eforturile închinate scopului profund umanist de a contribui la înflorirea spi­ritualităţii noastre socialiste, la făurirea unor noi valori de înaltă ţinută educativă, sporin­­du-şi astfel tot mai mult prestigiul de care se bucură in ţară şi peste hotare. Colectivul tea­trului, toţi slujitorii scenei din ţara noastră trebuie să se încadreze cu toate forţele, cu toată capacitatea in ampla activitate politico-educa­­tivă desfăşurată de partid, pentru ridicarea conştiinţei maselor, pentru formarea omului nou înaintat, cu inulte trăsături morale, constructor conştient al destinului socialist al României. Aceasta cere din partea Teatrului Naţional, a tuturor teatrelor noastre eforturi susţinute pen­tru realizarea unor spectacole militante, de adincă semnificaţie politică şi de un nivel ar­tistic superior, care să abordeze şi să pună în dezbaterea unui public cit mai larg, format din oameni ai muncii, problemele de esenţă ale con­temporaneităţii, îndeplinind menirea dintotdeauna a unui tea­tru naţional, prima noastră scenă —, ca, de alt­fel, toate teatrele ţării — trebuie să se consacre cu precădere dramaturgiei româneşti, atît cla­sice cit, mai cu seamă, contemporane, care oferă o imagine însufleţită asupra prezentului socia­list şi a măreţelor perspective de dezvoltare a societăţii noastre. în acelaşi timp, Teatrul Na­ţional şi mişcarea noastră teatrală, în general, trebuie să se preocupe de prezentarea celor mai valoroase creaţii ale dramaturgiei universale, progresiste, care prin mesajul lor umanist, de încredere în om şi în forţele sale creatoare să contribuie la educarea sănătoasă şi îmbogăţirea orizontului cultural al poporului. Teatrul Naţional, celelalte teatre din ţara noas­tră trebuie să participe activ la Festivalul „Cân­tarea României“, punând larg în valoare tot ceea ce au ele mai bun, oferind prin spectacolele pe care le organizează în acest cadru, prin ţinuta lor artistică şi educativă un înalt model pentru toate formaţiunile de teatru din întreaga ţară, sprijinind şi îndrumînd concret dezvoltarea miş­cării artistice de masă. Adresindu-vă îndemnul de a face totul pen­tru a vă îndeplini cu rezultate tot mai bune înaltele îndatoriri ce le aveţi în dezvoltarea ar­tei şi culturii noastre socialiste, urez întregului colectiv al Teatrului Naţional din Bucureşti, tu­turor oamenilor de teatru din ţara noastră, suc­cese şi satisfacţii tot mai însemnate în muncă şi creaţie, multă sănătate şi fericire. NICOLAE CEAUŞESCU DECRET PREZIDENŢIAL privind conferirea Ordinului „Meritul Cultural“ clasa I Teatrului Naţional „I. L. Caragiale“ din municipiul Bucureşti Pentru contribuţia deosebită adusă la promovarea dramaturgiei originale patriotice şi revolu­ţionare, valorificarea­ dramaturgiei naţionale clasice şi universale, creşterea nivelului artei interpre­tative româneşti, la formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste a maselor, cu prilejul aniversării a 125 de ani de la inaugurare, Preşedintele Republicii Socialiste România de­cretează: Articol unic. — Se conferă Ordinul „Meritul Cultural“ clasa I Teatrului Naţional „I. L. Cara­giale“ din municipiul Bucureşti. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Republicii Socialiste România PREŞEDINTELE NICOLAE CEAUŞESCU A PRIMIT SCRISURILE DE ACREDITARE A AMBASADORULUI ISRAELULUI Republci Socia- a prezentat scrisorile de acredita- I Israelului în Republica Socia­liste Romania, tovarăşul Nicolae Grită României Ceauşescu, a primit marţi după- re in calitate de ambasador ex-­ns la Rom­ania‘______________ amiază pe Aba Gefen, care şi-a­n­traordinar şi plenipotenţiar al I (Continuare în vap. a 5-a) Ţara îşi omagiază preşedintele (Pagina a 2-a) Mesaje de felicitare de peste hotare adresate tovarăşului Nicolae Ceauşescu (Pagina a 3-a) Anul agricol 1978 De ciţiva ani, cooperativa agri­colă de producţie Jilava demon­strează­­„pe viu“ că unităţile agricole situate in zona preoră­şenească pot valorifica intr-o largă măsură posibilităţile de care dispun, contribuie la buna aprovizionare a populaţiei cu produse în stare proaspătă, desfăşoară o activitate renta­bilă. Ca şi în celelalte coopera­tive agricole aflate în situaţie similară şi aici industria — mai ales că distanţa pînă la Capitală este minimă — a absorbit o bună parte din forţele de muncă. In aceste condiţii, s-a­ pus un ac­cent deosebit pe mecanizarea amplă a lucrărilor agricole (in­clusiv în zootehnie), pe atrage­rea la muncă a femeilor şi, in timpul liber, a localnicilor care lucrează in­ întreprinderile in­dustriale. In structura producţiei globale — a cărei valoare s-a ridicat anul trecut la aproape 34 milioane lei — predomină cea agricolă (circa 65 la sută) ceea ce dovedeşte că jilăvenii conti­nuă să practice meseria moşte­nită din tată în fiu, să pună în valoare pămîntul care de anul trecut a început să beneficieze de apele furnizate de sistemul de irigaţii ‘ Berceni-Vidra-Fru­­muşani. în darea de seamă privind activitatea pe 1977 prezentată in faţa adunării generale s-a sub­liniat faptul că, în ciuda unor condiţii climatice mai puţin fa­vorabile, s-a realizat o creştere a producţiei globale agricole faţă de nivelul planificat şi, în aceeaşi măsură, s-au redus cheltuielile materiale. Un calcul sumar demonstrează că anul tre­cut s-a realizat o producţie globală de aproape 1 400 lei la 1 000 lei fonduri fixe, indicator sintetic din care reiese eficienţa întregii activităţi economice. PD- Cc relevă dezbaterile din adunările generale ale cooperatorilor mîntul lucrat potrivit tehnolo­giilor moderne adaptate la con­diţiile locale a dat recolte care au depăşit prevederile de plan la toate culturile; la grîu s-au realizat, în medie, 3155 kg, la orz — 4 003 kg, la porumb 3 600 kg la hectar. Rezultate bune s-au obţinut şi în cultura legumelor, dar mai ales în zootehnie unde producţia globală a fost depă­şită cu circa 1,3 milioane lei. „Cunoaştem însă cu toţii — a spus tovarăşul Vasile Voicu, preşedintele cooperativei agri­cole — că existau condiţii să scoatem recolte şi m­ai mari, producţia la porumb putea să­ atingă cel puţin 4 000 kg la­­hectar dacă pe unele tarlale nu se întîrziau praşilele şi mai ales dacă se asigura numărul de plante stabilit la hectar. O do­vadă că pămîntul are un poten­ţial mai mare decit cel pe care l-a demonstrat anul trecut a fost faptul că echipa lui Marin Anghelescu a obţinut aproape 6 000 kg porumb la hectar. Ase­menea diferenţe de producţie se înregistrează şi la cultura legu­melor în cimp. In timp ce echi­pa condusă de Ioniţă Petre rea­lizează planul cantitativ in pro­porţie de 112 la sută, formaţia condusă de Gheorghe Pencu — datorită deficienţelor în organi­zarea muncii — obţine producţii cu mult sub posibilităţi“. Din luările de cuvînt ale coo­peratorilor s-a desprins satisfac­ţia că rezultatele, în general, au fost mai bune ca în alţi ani, ceea ce demonstrează un urcuş evident. In acelaşi timp, oamenii, interesaţi de soarta cooperati­vei, nu s-au sfiit să critice unele neajunsuri. Cooperatorul Petre Dumitrescu în vîrstă de 71 de ani se numără printre pensiona­rii care pot fi intîlniţi în toate campaniile agricole pe ogor. „Aş vrea, a spus el, să audă toată lumea, că noi putem să ne luăm la întrecere în privinţa recolte­lor cu cooperative din Bărăgan. Dar, ca să ajungem aici, ar tre­bui ca mecanizatorii să-şi facă mai bine datoria, să vegheze la calitatea lucrărilor, să înţeleagă că sprijinul lor ne este de mare preţ. S-a spus că la grădină pu­team scoate mai mult. Aşa-i ! Ştiţi de ce n-au rodit mai bine roşiile ? Pentru că în unele zile Ing. Th. Marcarov (Continuare in pag. a I-a) Aplicarea riguroasă a tehnologiilor moderne în Editura politică a apărut: NICOLAE CEAUŞESCU Cuvintare la adunarea festivă prilejuită de sărbătorirea împlinirii a 60 de ani de viaţă şi a peste 45 de ani de activitate revoluţionară — 25 ianuarie 1978 Un mare artist Merg foarte rar la concerte pentru că prezenţa cîtorva sute de iubitori de muzică în sta­ruri, mişcarea orchestrei şi chiar gimnastica celestă a diri­jorului, mă distrag. Bănuiesc pe mulţi de snobism şi îngîn­­durarea unora în timpul audi­ţiei şi chiar mimarea cunoaşte­rii partiturii îmi displac. Muzica trebuie, ca şi poezia, să fie di­gerată in singurătate, pentru că o complicitate atît de vastă cum, e aceea creată de sala de concert dis­truge orice pu­tinţă de a ima­gina, ceea ce transmit viori­le ori pianul. In sfîrşit, poate am prejudecăţi, poate sunt săl­băticit de arte, dar mărturisesc că m-am deplasat greu Ateneul Român unde nu călcasem de pe vremea ___ încă Enesc­u mai cinta sub cu­pola sa admirabil împodobită. Mă aducea vestea că un mare dirijor muncea acolo, cu public, cite cinci ore pe­ zi pentru a stabili o notă justă dintr-un concert. Studenţi, prieteni, îmi aduceau veşti cu totul neobiş­nuite : Celibidache „freacă“ la muzicanţi, de la ieşe untul ! Asta e bine, mi-am zis, pentru că orice instrument muzical trebuie bine temperat. Iată-mă deci în mijlocul unor oameni curioşi, învăluiţi intr-o tăcere respectuoasă, gata să­ gratuleze pe acest om cu părul coliliu despre care aflu că stă mai mult sub ceţurile unor fi­orduri nordice. Omul, la prima impresie, nu arată severitatea despre care atit s-a vorbit, e bine clădit, afabil, are in colţul gurii ironia celor ce reuşesc în viaţă şi se uită de deasupra la ceilalţi muritori. Cu această re­zervă iniţială, bănuitor, îmi propun să-l spionez din locul meu. Chiar alegerea bucăţilor ce trebuiesc evitate mă averti­zează : Ravel, Stravinski, Brahms ! Să zicem că pe ulti­mul, dirijorul l-a inclus din aflarea gustului nostru pentru clasici, dar acea aubadă de des­chidere pe care o dansează , pe mica estradă din faţa orchestrei îmi con­firmă impresia că de fapt ştie ce public bun avem. Surpriza iniţială e aceea a sunetului general pe care-l emi­te orchestra. Ştiam că avem in­strumentişti exemplari, dar pes­te o sută de interpreţi pe care trebuie să-i dresezi cu urechea, asta e destul de dificil.­ Minu­natul corp muzical răspunde, în special în acele sunete sub­tile ale Paserei de foc, cu o splendidă ripostă acelor braţe, rotitoare, implorări, plecăciuni şi paşi ,­de balet ale dirijorului. Comuniunea cu sala e deplină. Nimeni nu tuşeşte ca pe vremea cînd auzeam în acelaşi loc niş­te trupe deşelate în goană după bemoluri, c­u pauze sufocate şi penibile, o atenţie încordată (Continuare în pag. a 5-a) File de de Eugen spre mai cinci carnet Barbu

Next