România Liberă, februarie 1978 (Anul 36, nr. 10348-10371)
1978-02-01 / nr. 10348
. De astăzi, alte ramuri industriale beneficiază de majorarea retribuţiilor PROFKrm GRIJA mi DE OM # SOCIEUM NOASTRĂ O jumătate de milion de oameni ai muncii beneficiază, incepînd de astăzi, de majorarea retribuţiilor. După cum am informat in ziarul nostru de ieri, este vorba de importantele ramuri ale transporturilor, telecomunicaţiilor, industriei pielăriei, blănăriei şi încălţămintei şi industriei sticlei, porţelanului şi faianţei. Aceste majorări, care se înscriu pe linia Programului de creştere a nivelului de trai pe anii 1976— 1980, aprobat de recenta Conferinţă Naţională a partidului, au fost stabilite la 23 decembrie de Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R., prilej cu care, din iniţiativa tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al partidului, au fost luate măsuri de reeşalonare a graficului de majorare a retribuţiei. Astfel, două dintre ramurile mai sus-numite — telecomunicaţiile şi industria sticlăriei, porţelanului şi faianţei — beneficiază de un avans de patru luni faţă de datele graficului iniţial, iar industria pielăriei, blănăriei şi încălţămintei de o lună. Ţelul suprem al întregii politici a partidului nostru — fericirea oamenilor, o tot mai înaltă calitate a vieţii lor — este probat în faptă, iar oamenii muncii ştiu să aprecieze această politică, această grijă, aceste eforturi pe care partidul şi statul le consacră poporului. Ei îşi exprimă recunoştinţa şi mulţumirea faţă de partid, faţă de secretarul general al partidului, convingerea că numai printr-o şi mai ridicată calitate a muncii poate fi ridicat in continuare nivelul de trai al celor ce muncesc — gînduri şi simţăminte reieşite şi din scrisorile trimise redacţiei şi pe care le înserăm în coloanele alăturate. Ce înseamnă un avans de patru luni Creşte calitatea vieţii noastre Ca unul care lucrez de 36 de ani pe locomotivă pot aprecia, fără să greşesc, că niciodată munca noastră, a ceferiştilor, nu s-a bucurat de atita stimă şi preţuire. Cine îşi alegea cu ani în urmă această meserie ştia de la început că este sortit să vadă lucrurile în culoarea cărbunilor, tone de cărbune, pe care trebuia să-i asvmle cu lopata în pîntecele locomotivei. Astăzi este adevărată fericire să circuli pe drumurile de fier ale patriei în locomotive electrice ori Diesel-electrice, ultramoderne, cu comenzi automate care prind viteze pe care nici nu le puteam visa vreodată. Satisfacţia noastră a ceferiştilor este cu atit mai mare cu cit, incepînd de astăzi, vom cunoaşte o nouă şi grăitoare mărturie a grijii partidului şi statului nostru, personal a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, faţă de creşterea calităţii vieţii ceferiştilor. Pentru familia mea acest act plin de generozitate, este cum nu se poate mai concludent. Dar să mă explic mai bine. Pînă in prezent retribuţia mea lunară era de 3 000 de lei, iar după majorare ea va creşte cu incă 480 lei. Fiul meu, Munteanu Vichente, care a continuat tradiţia familiei fiind şi el tot mecanic de locomotivă, va beneficia de o majorare de 390 lei. Deci bugetul familiei noastre va creşte incepînd din această lună cu 870 lei, numai la retribuţie, fără să mai socotesc sporurile, sumă care nu este deloc neglijabilă. Iar în faţa acestei noi expresii a grijii pe care ne-o acordă partidul, este rindul nostru să dovedim că ştim să preţuim eforturile sale statornice pentru că nn România socialistă, oamenii muncii, întreg poporul să trăiască mai bine, să se bucure de viaţă, de binefacerile culturii. Noi răspundem prin muncă mai eficientă, singura în stare să ducă în continuare la progresul şi prosperitatea patriei noastre, pentru că de calitatea muncii noastre depinde calitatea tot mai ridicată a vieţii noastre noi in societatea românească nouă. Ion Munteanu mecanic de locomotivă la Depoul CFR Timişoara O dată cu prima zi a lui februarie din acest nou an in care am intrat ni se aplică şi nouă, celor ce lucrăm la telecomunicaţii, majorarea retribuţiei, ceea ce înseamnă pentru fiecare om din acest sector venituri în plus considerabile. Este şi aceasta o expresie grăitoare a grijii consecvente a partidului pentru ridicarea nivelului de trai al celor ce muncesc, o demonstraţie semnificativă a faptului că izbinzile obţinute an de an în producţie se răsfring în mod pozitiv in viaţa noastră cea de toate zilele. Ca femeie şi mamă nu pot să nu amintesc de faptul că oraşul nostru a fost impinzit de creşe, cămine şi şcoli ridicate in anii aceştia. Şi la serviciu simţim permanent grija faţă de om in societatea noastră. Noi, cei din centrala telefonică, beneficiem de un program redus, de 6 ore. La aceste condiţii se adaugă acum retribuţia sporită ce va influenţa in bine traiul nostru de fiecare zi. De la 1 februarie a.c. voi primi la retribuţie 254 lei majorare, plus 25 de lei la sporul de vechime, venitul meu ajungind astfel la 2048 lei lunar. Dacă socotim şi avansul de 4 luni cîştigat prin hotărirea de reeşalonare a majorării, înseamnă că beneficiez de un plus de 1 116 lei. Aşa cum suntem conştienţi că majorarea retribuţiei in avans a fost posibilă numai prin munca plină de abnegaţie a fiecărui om la locul său de producţie, tot aşa ne dăm seama că numai prin faptele noastre vom putea contribui in continuare la realizarea programului de creştere a nivelului de trai adoptat de Conferinţa Naţională a partidului. Marioara Bugneriu telefonistă la Oficiul municipal de poştă şi telecomunicaţii Sibiu Şi noi putem produce mai mult şi mai bine De peste 20 de ani sunt maistru la întreprinderea de piele şi încălţăminte din Braşov. Lucrez aici împreună cu soţia mea, care este muncitor la confecţii-incălţăminte. Am mai beneficiat in aceste două decenii şi de alte majorări ale retribuţiei, mai cu seamă in ultimii 9 ani, dar de astăzi — şi nu de la 1 martie, cum era stabilit iniţial — familia mea va înregistra în bugetul său, cea mai mare creştere a veniturilor din cite au fost vreodată. Retribuţia mea, netă de 2179 lei, se va majora cu încă 350 lei, iar a soţiei mele cu 231 lei, ceea ce înseamnă un spor, numai la retribuţie, de 580 lei pe lună, fără să mai socotesc şi creşterea la sporul de vechime. Atit eu, familia mea, cit şi tovarăşii de muncă, vedem în această măsură încă o dovadă a grijii partidului şi statului nostru, personal a tovarăşului Nicolae Ceauşescu pentru creşterea mai accelerată a bunăstării tuturor oamenilor muncii. Desigur, atît eu cit şi cei 160 de muncitori din subordine, ca să mă refer numai la această formaţie de lucru, ne dăm bine seama, că aceste sporuri de venituri, trebuie să aibă la bază un spor de efort in ceea ce priveşte organizarea mai bună a muncii, întărirea ordinei şi disciplinei, perfecţionarea profesională pentru a fi in stare să ridicăm rodnicia muncii. In acest scop şi noi, la sectorul încălţăminte, am analizat resursele de care dispunem pentru a produce mai mult şi mai bine. Dintre măsurile cele mai recente aş aminti trecerea, pentru prima dată, de la serie de încălţăminte cu numere mici la cea cu numere mari, mult solicitate şi apreciate la export. Ioan Tudor maistru la întreprinderea de piele şi încălţăminte „Timpuri noi“ Braşov ANUL XXXVI Nr. 10348 6 pagini 30 bani Proletari din toate ţările, uniţi-vă! COTIDIANUL CONSILIULUI NAȚIONAL AL FRONTULUI UNITĂȚII SOCIALISTE Eficienţa economică şi ritmicitatea îndeplinirii planului Dintotdeauna, omul gospodar a căutat să-şi desfăşoare activitatea uniform, fără întreruperi. O asemenea cerinţă, a impus-o experienţa, o susţine o logică elementară ce arată că, dacă munca nu decurge ritmic, apar perioade de stagnare, de insuficientă folosire a timpului de lucru şi a utilajelor şi apoi, inerent, perioade de suprasolicitare a oamenilor şi maşinilor ; se ajunge deci, la situaţia denumită plastic şi sugestiv „lucru în asalt“. Consecinţele lipsei de ritmicitate sunt cunoscute: eforturi suplimentare pentru recuperarea timpului nefolosit corespunzător. Uneori, ele se soldează cu realizarea, în ultima clipă, a planului de producţie, cantitativ, dar cu implicaţii nefavorabile asupra calităţii, costurilor de producţie, respectării termenelor contractuale etc. ; alteori, cu toate eforturile depuse nu mai este posibilă nici măcar obţinerea cantităţilor planificate. Ce înseamnă o oră, o singură oră pierdută din activitatea productivă ? Să facem împreună, stimaţi cititori, un calcul simplu. Producţia globală industrială din acest an va fi de peste 800 miliarde lei ; într-o oră, deci, în economia naţională se realizează o producţie superioară cifrei de 100 de milioane lei. Şi chiar dacă această oră pierdută nu coincide, în timp, în toate unităţile,, este uşor să ne dăm seama ce importanţă are pentru economia naţională, pentru bunăstarea fiecăruia dintre noi, utilizarea corespunzătoare a întregului timp, prin asigurarea ritmicităţii. Se constată, însă, că nu în toate întreprinderile se respectă eşalonarea stabilită, şi în primele două decade ale lunii se obţin producţii apropiate de cele obţinute in ultimele 10 zile. Cauzele ? De multe ori, aprovizionarea defectuoasă, neasigurarea cu materiile prime sau materialele necesare procesului de producţie. în alte cazuri, avem de-a face cu o pregătire necorespunzătoare a fazei de lansare a producţiei, cu neasigurarea cu scule şi dispozitive, cu neperfectarea la timp a contractelor sau cu defecţiuni în funcţionarea maşinilor şi utilajelor, în sfîrşit, frecvent apar ca motiv deficienţele în cooperarea dintre unităţi, cooperare care suferă tocmai din lipsa de ritmicitate. Asupra acestui aspect dorim să ne oprim puţin. Economia modernă se caracterizează printr-o tot mai accentuată profilare şi specializare a producţiei văzută ca o cale prin care se poate obţine creşterea eficienţei. La realizarea unui produs complex — cum ar fi , autoturismele, utilajele tehnologice, maşinile-unelte, etc. — concură un număr de 50 pină la 100 de unităţi. Orice dereglare în activitatea unuia din colaboratori se repercutează evident asupra desfăşurării procesului de producţie, din unitatea beneficiară, creînd stagnări în muncă. Or, practic, fiecare întreprindere este, la rîndul ei, şi furnizor şi beneficiar. Nerealizînd producţia ritmic, nelivrînd eşalonat produsele celor ce au nevoie de ele, o singură unitate poate provoca perturbaţii în munca şi rezultatele a zeci de alte întreprinderi. Respectarea ritmicităţii constituie, astăzi, o problemă care nu mai aparţine doar unui singur colectiv de muncă, nu-şi pune amprenta doar asupra rezultatelor proprii ci reprezintă un factor cu profunde implicaţii asupra realizărilor unor întregi sectoare ale economiei. Iată de ce se poate spune că desfăşurarea unei activităţi riguros eşalonată in timp, constituie pentru fiecare om al muncii,, pentru fiecare colectiv, o obligaţie cu profunde implicaţii morale, o datorie de onoarefaţă de colegii lor de muncă din alte unităţi, faţă de toţi cetăţenii ţării. Şi să nu uităm că, urmare ritmului intens de dezvoltare a economiei româneşti — ritm impus de dorinţa firească a noastră de a ne situa cit mai rapid în rîndurile ţărilor avansate din punct de vedere economic — sarcinile de producţie sunt tot mai mari, fiind stabilite, ştiinţific, la nivel apropiat de maximumul ce-i pot da utilajele şi oamenii. Intr-o asemenea situaţie devine din ce in ce mai grea recuperarea timpului insuficient folosit. Ne găsim la sfîrşitul primei luni a celui de-al treilea an a actualului cincinal, an decisiv pentru îndeplinirea importantelor obiective pe care ni le-am propus. Ştim cu toţii că analizele efectuate în fiecare unitate, ...din iniţiativa secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, au permis depistarea unor noi resurse nevalorificate şi că, pe această bază, la Conferinţa Naţională a partidului s-a stabilit realizarea unei importante producţii suplimentare în condiţiile în care cantitatea va trebui să se transforme într-o nouă calitate. Ştim la fel de bine că partidul şi statul nostru au hotărît creşterea mult mai rapidă faţă de prevederile iniţiale ale cincinalului, a veniturilor oamenilor muncii, ca şi trecerea la săptămina de lucru cu durată redusă. Toate aceste elemente impun, mai mult ca oricînd, o intensificare a preocupărilor pentru asigurarea ritmicităţii în întreaga activitate, în toate sectoarele.. Considerăm, de aceea, că actuala rundă a adunărilor generale ale oamenilor muncii va trebui să situeze în centrul atenţiei dezbaterilor şi problema ritmicităţii, să analizeze cu responsabilitate greutăţile şi lipsurile manifestate în activitatea de pînă acum, să găsească soluţii concrete pentru ca munca productivă să se poată desfăşura in mod uniform, cu maximum de eficienţă. Marian Dumitrescu MESAJUL ADRESAT DE TOVĂRĂŞIE NICOLAE CEAUŞESCU colectivului Teatrului Naţional „I. L. Caragiale" din Bucureşti Dragi tovarăşi, Sărbătorirea a 125 de ani de la inaugurarea Teatrului Naţional din Bucureşti îmi oferă plăcutul prilej de a vă adresa dumneavoastră, slujitori ai primei scene dramatice, precum şi tuturor celor ce muncesc pe tărîmul artei teatrale, calde felicitări şi urări de noi succese în activitatea nobilă pe care o desfăşuraţi pentru dezvoltarea şi înflorirea culturii noastre socialiste. In cei 125 de ani de existenţă, Teatrul Naţional din Bucureşti s-a afirmat ca o înaltă tribună de educaţie civică şi patriotică, contribuind eficient la deşteptarea şi închegarea conştiinţei naţionale, la împlinirea marilor aspiraţii de unitate, libertate şi independenţă ale poporului, la cultivarea celor mai de seamă idei umaniste şi progresiste ale societăţii româneşti. în anii socialismului, teatrul s-a angajat profund în viaţa socială a naţiunii noastre, participind activ, alături de întregul front al culturii şi artei româneşti, la înfăptuirea politicii partidului, al cărei ţel fundamental este făurirea unui om nou, educat în spiritul patriotismului revoluţionar, animat de idealurile socialismului şi comunismului. Aniversarea Teatrului Naţional are loc în condiţiile în care întregul nostru popor desfăşoară o intensă activitate, pe toate planurile vieţii materiale, ştiinţifice şi culturale, concentrindu-şi energiile şi forţele sale creatoare în direcţia înfăptuirii istoricelor hotărîrii adoptate de Congresul al XI-lea, de Congresul educaţiei politice şi al culturii socialiste, precum şi de recenta Conferinţă Naţională a partidului, a transpunerii ferme în viaţă a Programului partidului de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism. La această amplă activitate sunt chemaţi să-şi aducă din plin contribuţia ,alături de ceilalţi oameni de artă şi cultură, de întregul popor — şi slujitorii teatrului românesc, căruia partidul şi statul nostru socialist i-au creat condiţii optime de dezvoltare. Astăzi, în ţara noastră îşi desfăşoară activitateaun număr de 61 de teatre dramatice, muzicale, de operă, operetă şi estradă — din care şapte in limbile maghiară, două in germană — precum şi alte formaţiuni artistice teatrale, care joacă un rol tot mai important în viaţa cultural-artistică a societăţii. în cadrul acestui puternic detaşament al artei noastre noi, Teatrul Naţional trebuie să aducă o contribuţie de prim ordin. Continuînd frumoasele sale tradiţii, Teatrul Naţional este chemat ca, împreună cu întreaga noastră mişcare teatrală, cu toţi creatorii de artă ai ţării, să-şi intensifice eforturile închinate scopului profund umanist de a contribui la înflorirea spiritualităţii noastre socialiste, la făurirea unor noi valori de înaltă ţinută educativă, sporindu-şi astfel tot mai mult prestigiul de care se bucură in ţară şi peste hotare. Colectivul teatrului, toţi slujitorii scenei din ţara noastră trebuie să se încadreze cu toate forţele, cu toată capacitatea in ampla activitate politico-educativă desfăşurată de partid, pentru ridicarea conştiinţei maselor, pentru formarea omului nou înaintat, cu inulte trăsături morale, constructor conştient al destinului socialist al României. Aceasta cere din partea Teatrului Naţional, a tuturor teatrelor noastre eforturi susţinute pentru realizarea unor spectacole militante, de adincă semnificaţie politică şi de un nivel artistic superior, care să abordeze şi să pună în dezbaterea unui public cit mai larg, format din oameni ai muncii, problemele de esenţă ale contemporaneităţii, îndeplinind menirea dintotdeauna a unui teatru naţional, prima noastră scenă —, ca, de altfel, toate teatrele ţării — trebuie să se consacre cu precădere dramaturgiei româneşti, atît clasice cit, mai cu seamă, contemporane, care oferă o imagine însufleţită asupra prezentului socialist şi a măreţelor perspective de dezvoltare a societăţii noastre. în acelaşi timp, Teatrul Naţional şi mişcarea noastră teatrală, în general, trebuie să se preocupe de prezentarea celor mai valoroase creaţii ale dramaturgiei universale, progresiste, care prin mesajul lor umanist, de încredere în om şi în forţele sale creatoare să contribuie la educarea sănătoasă şi îmbogăţirea orizontului cultural al poporului. Teatrul Naţional, celelalte teatre din ţara noastră trebuie să participe activ la Festivalul „Cântarea României“, punând larg în valoare tot ceea ce au ele mai bun, oferind prin spectacolele pe care le organizează în acest cadru, prin ţinuta lor artistică şi educativă un înalt model pentru toate formaţiunile de teatru din întreaga ţară, sprijinind şi îndrumînd concret dezvoltarea mişcării artistice de masă. Adresindu-vă îndemnul de a face totul pentru a vă îndeplini cu rezultate tot mai bune înaltele îndatoriri ce le aveţi în dezvoltarea artei şi culturii noastre socialiste, urez întregului colectiv al Teatrului Naţional din Bucureşti, tuturor oamenilor de teatru din ţara noastră, succese şi satisfacţii tot mai însemnate în muncă şi creaţie, multă sănătate şi fericire. NICOLAE CEAUŞESCU DECRET PREZIDENŢIAL privind conferirea Ordinului „Meritul Cultural“ clasa I Teatrului Naţional „I. L. Caragiale“ din municipiul Bucureşti Pentru contribuţia deosebită adusă la promovarea dramaturgiei originale patriotice şi revoluţionare, valorificarea dramaturgiei naţionale clasice şi universale, creşterea nivelului artei interpretative româneşti, la formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste a maselor, cu prilejul aniversării a 125 de ani de la inaugurare, Preşedintele Republicii Socialiste România decretează: Articol unic. — Se conferă Ordinul „Meritul Cultural“ clasa I Teatrului Naţional „I. L. Caragiale“ din municipiul Bucureşti. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Republicii Socialiste România PREŞEDINTELE NICOLAE CEAUŞESCU A PRIMIT SCRISURILE DE ACREDITARE A AMBASADORULUI ISRAELULUI Republci Socia- a prezentat scrisorile de acredita- I Israelului în Republica Socialiste Romania, tovarăşul Nicolae Grită României Ceauşescu, a primit marţi după- re in calitate de ambasador ex-ns la Romania‘______________ amiază pe Aba Gefen, care şi-antraordinar şi plenipotenţiar al I (Continuare în vap. a 5-a) Ţara îşi omagiază preşedintele (Pagina a 2-a) Mesaje de felicitare de peste hotare adresate tovarăşului Nicolae Ceauşescu (Pagina a 3-a) Anul agricol 1978 De ciţiva ani, cooperativa agricolă de producţie Jilava demonstrează„pe viu“ că unităţile agricole situate in zona preorăşenească pot valorifica intr-o largă măsură posibilităţile de care dispun, contribuie la buna aprovizionare a populaţiei cu produse în stare proaspătă, desfăşoară o activitate rentabilă. Ca şi în celelalte cooperative agricole aflate în situaţie similară şi aici industria — mai ales că distanţa pînă la Capitală este minimă — a absorbit o bună parte din forţele de muncă. In aceste condiţii, s-a pus un accent deosebit pe mecanizarea amplă a lucrărilor agricole (inclusiv în zootehnie), pe atragerea la muncă a femeilor şi, in timpul liber, a localnicilor care lucrează in întreprinderile industriale. In structura producţiei globale — a cărei valoare s-a ridicat anul trecut la aproape 34 milioane lei — predomină cea agricolă (circa 65 la sută) ceea ce dovedeşte că jilăvenii continuă să practice meseria moştenită din tată în fiu, să pună în valoare pămîntul care de anul trecut a început să beneficieze de apele furnizate de sistemul de irigaţii ‘ Berceni-Vidra-Frumuşani. în darea de seamă privind activitatea pe 1977 prezentată in faţa adunării generale s-a subliniat faptul că, în ciuda unor condiţii climatice mai puţin favorabile, s-a realizat o creştere a producţiei globale agricole faţă de nivelul planificat şi, în aceeaşi măsură, s-au redus cheltuielile materiale. Un calcul sumar demonstrează că anul trecut s-a realizat o producţie globală de aproape 1 400 lei la 1 000 lei fonduri fixe, indicator sintetic din care reiese eficienţa întregii activităţi economice. PD- Cc relevă dezbaterile din adunările generale ale cooperatorilor mîntul lucrat potrivit tehnologiilor moderne adaptate la condiţiile locale a dat recolte care au depăşit prevederile de plan la toate culturile; la grîu s-au realizat, în medie, 3155 kg, la orz — 4 003 kg, la porumb 3 600 kg la hectar. Rezultate bune s-au obţinut şi în cultura legumelor, dar mai ales în zootehnie unde producţia globală a fost depăşită cu circa 1,3 milioane lei. „Cunoaştem însă cu toţii — a spus tovarăşul Vasile Voicu, preşedintele cooperativei agricole — că existau condiţii să scoatem recolte şi mai mari, producţia la porumb putea să atingă cel puţin 4 000 kg lahectar dacă pe unele tarlale nu se întîrziau praşilele şi mai ales dacă se asigura numărul de plante stabilit la hectar. O dovadă că pămîntul are un potenţial mai mare decit cel pe care l-a demonstrat anul trecut a fost faptul că echipa lui Marin Anghelescu a obţinut aproape 6 000 kg porumb la hectar. Asemenea diferenţe de producţie se înregistrează şi la cultura legumelor în cimp. In timp ce echipa condusă de Ioniţă Petre realizează planul cantitativ in proporţie de 112 la sută, formaţia condusă de Gheorghe Pencu — datorită deficienţelor în organizarea muncii — obţine producţii cu mult sub posibilităţi“. Din luările de cuvînt ale cooperatorilor s-a desprins satisfacţia că rezultatele, în general, au fost mai bune ca în alţi ani, ceea ce demonstrează un urcuş evident. In acelaşi timp, oamenii, interesaţi de soarta cooperativei, nu s-au sfiit să critice unele neajunsuri. Cooperatorul Petre Dumitrescu în vîrstă de 71 de ani se numără printre pensionarii care pot fi intîlniţi în toate campaniile agricole pe ogor. „Aş vrea, a spus el, să audă toată lumea, că noi putem să ne luăm la întrecere în privinţa recoltelor cu cooperative din Bărăgan. Dar, ca să ajungem aici, ar trebui ca mecanizatorii să-şi facă mai bine datoria, să vegheze la calitatea lucrărilor, să înţeleagă că sprijinul lor ne este de mare preţ. S-a spus că la grădină puteam scoate mai mult. Aşa-i ! Ştiţi de ce n-au rodit mai bine roşiile ? Pentru că în unele zile Ing. Th. Marcarov (Continuare in pag. a I-a) Aplicarea riguroasă a tehnologiilor moderne în Editura politică a apărut: NICOLAE CEAUŞESCU Cuvintare la adunarea festivă prilejuită de sărbătorirea împlinirii a 60 de ani de viaţă şi a peste 45 de ani de activitate revoluţionară — 25 ianuarie 1978 Un mare artist Merg foarte rar la concerte pentru că prezenţa cîtorva sute de iubitori de muzică în staruri, mişcarea orchestrei şi chiar gimnastica celestă a dirijorului, mă distrag. Bănuiesc pe mulţi de snobism şi îngîndurarea unora în timpul audiţiei şi chiar mimarea cunoaşterii partiturii îmi displac. Muzica trebuie, ca şi poezia, să fie digerată in singurătate, pentru că o complicitate atît de vastă cum, e aceea creată de sala de concert distruge orice putinţă de a imagina, ceea ce transmit viorile ori pianul. In sfîrşit, poate am prejudecăţi, poate sunt sălbăticit de arte, dar mărturisesc că m-am deplasat greu Ateneul Român unde nu călcasem de pe vremea ___ încă Enescu mai cinta sub cupola sa admirabil împodobită. Mă aducea vestea că un mare dirijor muncea acolo, cu public, cite cinci ore pe zi pentru a stabili o notă justă dintr-un concert. Studenţi, prieteni, îmi aduceau veşti cu totul neobişnuite : Celibidache „freacă“ la muzicanţi, de la ieşe untul ! Asta e bine, mi-am zis, pentru că orice instrument muzical trebuie bine temperat. Iată-mă deci în mijlocul unor oameni curioşi, învăluiţi intr-o tăcere respectuoasă, gata să gratuleze pe acest om cu părul coliliu despre care aflu că stă mai mult sub ceţurile unor fiorduri nordice. Omul, la prima impresie, nu arată severitatea despre care atit s-a vorbit, e bine clădit, afabil, are in colţul gurii ironia celor ce reuşesc în viaţă şi se uită de deasupra la ceilalţi muritori. Cu această rezervă iniţială, bănuitor, îmi propun să-l spionez din locul meu. Chiar alegerea bucăţilor ce trebuiesc evitate mă avertizează : Ravel, Stravinski, Brahms ! Să zicem că pe ultimul, dirijorul l-a inclus din aflarea gustului nostru pentru clasici, dar acea aubadă de deschidere pe care o dansează , pe mica estradă din faţa orchestrei îmi confirmă impresia că de fapt ştie ce public bun avem. Surpriza iniţială e aceea a sunetului general pe care-l emite orchestra. Ştiam că avem instrumentişti exemplari, dar peste o sută de interpreţi pe care trebuie să-i dresezi cu urechea, asta e destul de dificil. Minunatul corp muzical răspunde, în special în acele sunete subtile ale Paserei de foc, cu o splendidă ripostă acelor braţe, rotitoare, implorări, plecăciuni şi paşi ,de balet ale dirijorului. Comuniunea cu sala e deplină. Nimeni nu tuşeşte ca pe vremea cînd auzeam în acelaşi loc nişte trupe deşelate în goană după bemoluri, cu pauze sufocate şi penibile, o atenţie încordată (Continuare în pag. a 5-a) File de de Eugen spre mai cinci carnet Barbu