România Liberă, septembrie 1978 (Anul 36, nr. 10528-10553)

1978-09-01 / nr. 10528

Pagina a 2-a — 7 septembrie 1978 Focşaniul, ca toate oraşele noastre trăieşte aceeaşi meta­morfoză binefăcătoare in ascen­siunea continuă a ţării. Oraşul Unirii este astăzi centrul vital al unui judeţ ce va avea în 1980 o producţie industrială de peste 10 miliarde de lei. Iată şi o primă şi esenţială cifră încăr­cată de semnificaţii. De cite ori păşesc ţie poarta întreprinderii de dispozitive, ştanţe, matriţe şi scule aş­chietoare, situată în mijlocul platformei industriale a Focşa­­niului, încerc sentimentul că aici, la doi paşi de valea Mil­­covului, tărim intrat cu fală in istoria poporului român, socia­lismul şi oamenii săi au săvir­­şit un nou pas istoric : indus­trializarea. Cine cunoaşte Foc­şaniul de acum 8—10 ani, ceea ce la scara istorică înseamnă foarte puţin (cu diverse prile­juri am aflat că pentru unii Focşaniul mai înseamnă doar amintirea vinului bun sau că aici era o mare garnizoană mi­litară), trebuie să aflem că ora­şul de altădată, practic, nu mai există, că un altul, nou, mo­dern, care priveşte de la înălţi­mea blocurilor turn, durat gos­podăreşte în oţel, beton şi sticlă i-a luat locul. La Focşani, şi as­tăzi, ca şi altă dată se face vin bun, dar acum forţa economică a oraşului stă in cîteva, mari întreprinderi industriale ridicate cu deosebire in anii din urmă pe platforma sa din sud. Sunt rezultatul politicii partidului de dezvoltare armonioasă a tutu­ror zonelor ţării şi bază pen­tru creşterea economică viitoa­re a judeţului Există pe aceas­tă platformă întreprinderi re­prezentând citeva dintre ramu­rile industriei româneşti, de la prelucrarea superioară a lem­nului din bazinul forestier al Vrancei şi a,rodului viilor, pină, la­ chimie şi construcţii de aţa­, şini. Toate s-au dezvoltat si­multan cu creşterea unor puter­nice colective muncitoreşti,­­de­venite conştiente că de pricepe­rea şi hărnicia lor depinde în­florirea oraşului în care trăiesc şi, muncesc, calitatea vieţii lor. Se zice, o spun localnicii. Că cea mai vertiginoasă ascensiu­ne a avut-o întreprinderea in care ne aflăm, efect al unui amplu proces de dezvoltare, dublat fericit de hărnicia unui colectiv care scrie cu fapte via­ţa întreprinderii, conturindu-şi, totodată, o personalitate aparte intre colectivele de mvincă vrîn­­cene. Pentru întîia oară în scurta sa istorie IDSMSA a deschis, la 23 August, demonstraţia oame­nilor muncii din oraşul de pe Milcov. Faptul conţine in sine, anumite semnificaţii dintre care de capăţii mi se pare aceea că tinarul­ colectiv a ajuns in de­curs de numai patru ani la dem­nitatea de port-drapel al indus­triei vrîncene. — întreprinderea noastră şi-a realizat încă de la intrarea sa în funcţiune, an de an, planu­rile de producţie. — ne spune Zaharia Sandra, directorul în­treprinderii. Altul este marele nostru ciştig rezultat dintr-o muncă intensă, dusă pe toate planurile şi cu toate mijloacele educative care ne-au stat la în­­demină. — Există un ciştig mai mare decit cel consemnat in eviden­ţele contabile şi care arată că activitatea economică este efi­cientă?­­ ' — Fără îndoială La noi a­­cest ciştig este colectivul. Mai pe îndelete spus, creşterea sa calitativă şi a forţei lui de gin­­dire. Vedeţi­, la începuturile ei, in această fabrică oamenii erau încă , departe de înţelegerea semnificaţiei avuţiei obşteşti, de sentimentul proprietăţii co­lective, socialiste, asupra unel­telor pe care le minuiau şi a bunurilor pe care le produ­ceau. Mergeţi acum în secţii şi ateliere şi veţi constata că a­­ceeaşi oameni, cărora li s-au adăugat intre timp alte cîteva sute, au o altă optică despre muncă, despre tot ceea ce există în întreprindere. S-a schimbat întreprinderea, dar, mai ales, s-au schimbat oamenii. Adică au acum conştiinţa că fabrica e cel mai important lu­cru pe care il avem, că de aici ni se trage existenţa şi proprie­tatea. — In­secţii sunt comisii de­­disciplină. Să înţeleg din ceea ce spuneţi că ele n-ar mai fi necesare ? — Ele există şi, dacă aşa este, înseamnă că mai există şi oa­meni care se mai abat uneori de­ la normele care guvernează viaţa colectivelor în care mun­cesc. Dealtfel, aceste comisii s-au născut din iniţiativa mun­citorilor, din ele fac parte mun­citori şi ei sunt aceia care ii ch­eamă în faţa lor pe cei ce greşesc. Nici o judecată nu e mai aspră, mai dreaptă şi mai cu efect ca judecata oamenilor in mijlocul cărora munceşti.­­ — Am citit, undeva, la in­trare : „Marca fabricii e o ches­tiune de demnitate şi patrio­tism“. E o declaraţie sau un principiu ? — Deviza are la noi şi acope­rire faptică. Am scris aşa pen­tru că in aceşti termeni tratăm noi problema calităţii produse­lor şi nu se poate spune că nu reuşim, chiar dacă, pe ici, pe colo se mai strecoară cîteodată şi lucruri mai puţin bine făcu­te. Ştiţi cine sunt oamenii care lucrează pe strungurile, frezele, maşinile de rectificat sau în for­ţele fabricii ? — Ştiu doar că sunt foarte tineri. Am aflat că media de virstâ in întreprindere e de 23 de ani . Cei mai mulţi sunt fiii şi fiicele b­oierilor sau forestierilor din Vrancea, ai agricultorilor de pe Siret sau Putna. Biogra­fia lor se îngemănează cu bio­grafia întreprinderii. Ei au cres­cut odată cu fabrica şi oraşul, acestea au crescut odată cu­­ ei. Avem aici fete care în numai cîteva luni au schimbat războ­iul de ţesut de acasă sau unel­tele gospodăriei ţărăneşti cu strungul, freza sau maşina de rectificat. Nu s-au schimbat doar uneltele de muncă, ci în­tregul mod de viaţă impus de civilizaţia urbană şi de activi­tatea in colectivul unei fabrici reprezentînd o ramură de virf a industriei. Au acum un nou mod de a privi împrejurul lor, de a-şi pune în valoare forţa de gindire, imaginaţia şi fan­tezia creatoare, atît individual, cît şi în cadrul colectivului. — Cei mai mulţi dintre tine­rii despre care vorbiţi au şi de­venit foarte buni meseriaşi. ■ In­tre trofeele colectivului am vă­zut „Strungul de aur“ şi „Freza de argint“ obţinute la olimpia­dă. Competenţa lor profesiona­lă este cauză sau efect al fac­torului conştiinţă ? — Cred că şi una şi alta, dar nu în măsură egală. Cert este că avem oameni buni. Maiştrii Gheorghe Turbatu şi Ion Bă­­luţă, frezorii Gheorghe Arba­­năş, Nicolae Ciribaş, forjorul Şerban Vulpoiu, inginerii Lau­­renţiu Weber şi Liviu Livescu sunt doar cîţiva dintre ei. Dar nici ceilalţi nu sunt departe de­­ fruntaşi. In acest sfirşit de august am descoperit mai anevoie intrarea la IDSMSA. In faţa ei, dar in­clusă întreprinderii, a fost am­plasată o fabrică de elemente hidraulice care va îmbogăţi zes­trea industrială a Focşaniului. Mi-am adus atunci aminte de o mai veche discuţie cu Dumi­tru Rusu, secretar adjunct al comitetului de partid, care spu­nea că a venit vremea să fie schimbată titulatura întreprin­derii. De ce? l-am întrebat. Mi-a răspuns că, la­­ naşterea primei reprezentante a indus­triei constructoare de maşini nr. Vrancea i s-a spus aşa mai mult din orgoliu, să ştie tot omul că­ la Focşani se fac dis­pozitive, ştanţe, matriţe şi scule aşchietoare. Intre timp numă­rul produselor a ajuns la circa 2 000 şi, ceea ce în 1974 consti­tuia ineditul industriei vrîncene, acum e un lucru ştiut în toată ţara, ba chiar şi prin alte ţări unde sunt exportate o parte din­tre ele Biografii exemplare ? Le-aşi spune mai lesne biografii para­lele, ale oamenilor care dau curs noii lor vocaţii, vocaţia in­dustriei, ale întreprinderilor urbei lor. Biografii care se con­diţionează, se presupun şi se conturează reciproc. Ovidiu Butuc [ Biografii paralele­ ­ Aspect din Hala de fabricaţie a cuţitelor de strung din cadrul întreprinderii de dispozitive şi scule aşchietoare Focşani I * La Târgovişte se desfăşoară între 1 şi 3 sep­tembrie festivalul concurs al brigăzilor artistice intitulat „Oameni şi fapte din marea întrecere“. Participă formaţii ale centrelor siderurgice şi metalurgice din 32 judeţe şi din Capitală. * Astăzi, la ora 18, are loc vernisajul expozi­ţiei de pictură, grafică, sculptură şi artă decora­tivă a artiştilor plastici amatori din municipiul Bucureşti. Expoziţia va fi deschisă in sala­ de expoziţii a Teatrului Naţional, în perioada 1-15 septembrie. * In cadrul stagiunii sale estivale, Filarmonica de stat din Tg. Mureş a susţinut concerte în taberele de odihnă ale elevilor d­in localităţile Lăpuşna şi Răstoliţa din judeţul Mureş. * Ansamblul folcloric al Casei de cultură din Haţeg şi formaţiile artistice ale căminelor cul­turale din Sintămăria-Orlea şi Pui au fost oaspeţii minerilor din Valea Jiului. * La Şcoala populară de artă din Sibiu expune 34 de lucrări de pictură artistul amator Erich Gohn, maistru în prelucrarea lemnului din Bra­şov, care a mai deschis pină în prezent 12 expo­ziţii personale la Braşov, Vaslui, Codlea, Rîşnov, Sighişoara şi a participat la alte 8 expoziţii colective. * La Galeriile U.A.P. din Cluj-Napoca s-a inaugurat o expoziţie de caricaturi cu partici­parea a peste 40 de artişti din întreaga ţară. * Oraşul Curtea de Argeş a găzduit recent cea de a II-a ediţie a Festivalului interjudeţean de folclor „Carpaţi“, la care şi-au dat concursul formaţii artistice din­ 15 judeţe ale ţării. * Ansamblul artistic „Mureşul“ întreprinde un turneu in judeţele Cluj şi Oradea, cu programul intitulat „Treci dorule, Mureşul“. UNA PE ZI de MATTY MX ' -JU! - Cind să fie și eu c-am mai scăpat de nevroză,.., iar șu­turi peste poartă) iar lipsă de decizie in atac, iar tempori­zări,... La această rubrică răspundem cititorului N. Croitoru din Cim­­­peni—Vrancea, spunindu-i câ-l vom sprijini in alcătuirea mono­grafiei comunei sale, comunicin­­du-i ce bogăţii minerale duce cu el la vale piriul Sărăţel şi cele­lalte ape cu care se uneşte, in apropierea satului. Din, sursele consultate aflăm, că Sărăţelul, cu apele sale sulfo-clorice, poate ajuta în bolile reumatice cro­nice, inflamabile sau degenera­tive. în artrita traumatică, în afecţiunile oaselor, muşchilor şi tendoanelor. în bolile sistemului nervos periferic. în combaterea radiculitei, nevritelor, poliome­­tritelor, în afecţiunile atero-ane­­xiale şi ale ţesutului peritonian, în periviscerite cronice, derma­toze, prurit, sechele după trom­­boflebite. Credem că ne putem opri aici cu enumerările spu­­nind citeva cuvinte, în­ conti­nuare, şi despre apele ce co­boară c­in dealul lui Istrate care (urmează o nouă enumerare) sunt bune, în cura internă, la com­baterea diurezei, a afecţiunilor aparatului urinar, albuminuriei cronice, litiazei renale, în com­baterea unor stări de alergie alimentară. Fireşte, monografia proiectată va consemna aceste date, dar mai important ar fi dacă, pe plan local, aceste re­surse de sănătate ar fi valorifi­cate pentru asigurarea sănătăţii publice. Să trecem acum la altfel de resurse­­ la cele de imaginaţie. Pentru aceasta trebuie să vorbim despre Paul Crăciun din Bucu­reşti, minte iscoditoare ce l-a­ condus la realizarea cîtorva in­venţii menite să uşureze munca de natură casnică. De data aceasta, a imaginat un dispozi­tiv mai ingenios : „Luind cu­noştinţă despre eforturile ce se fac in vederea economisirii ener­giei­ electrice şi combustibililor — ne scrie el — m-am gindit că ar fi bine să contribui şi eu cu ceva la această acţiune. De aici a apărut ideea construirii unui dispozitiv,­­ care folosind energia solară, să-mi asigure pentru uzul casei apă caldă la bucătărie şi baie, circa 100 litri fiecare încălzire. Ca atare, am construit, dispozitivul ce-l aveam proiectat. Primele probe m-au satisfăcut. Şi astfel mi-am încăl­zit apă suficientă pe cheltuiala de combustibil a soarelui. Ştiu că in acest domeniu s-au reali­zat lucruri mari şi că altele, noi, sunt pe cale să apară. Dispoziti­vul meu, deşi simplu, poate fi folositor oricărei gospodării. De aceea stau la dispoziţia celor care doresc să-l vadă şi să-l con­struiască. O spun fără nici un alt interes decit acela de a vedea bucurindu-se de roadele lui ci­ mai mulţi oameni■ Aşadar, dori­torilor, le adresez invitaţia : Pof­tiţi la mine şi veţi vedea cum se încălzeşte apa fără electrică, gaze sau lemne. Locuiesc pe strada Intre Ziduri nr. 34, secto­rul 2“. O invitaţie demnă de re­ţinut. Dar demnă de reţinut un alt scop şi de urmărit din alte puncte de vedere este şi acţiunea întreprinsă de Centrala indus­triei confecţiilor, angajată intr-o operaţie căreia îi dorim sorţi de izbindă. La sesizarea cititoarei Eliza Barna din Capitală, care scria că lipsesc din magazine nu­merele mari de confecţii,, numita centrală ne vestea că a început o amplă măsurătoare antropo­­metrică, un studiu care se va prelungi pină la jumătatea anu­lui viitor. După­ acest studiu vor începe, probabil alte studii in timp ce­­ cumpărătorii vor fi me­reu în căutare de confecţii nu­mere mari. La sesizarea con­cretă a Elizei Barna, trebuie să i se răspundă tot concret. Pen­tru că sunt bune studiile atunci cind ajută la ceva, dar cind ma­­sori şi nu tai stofa să faci haine, atunci degeaba mai masori. In cazul cititorului Nicolae Mada, tot din Bucureşti, se pare că nu s-a măsurat niciodată dar s-a tăiat mereu. Pentru că me­reu i se taie numărul de telefon şi i se dă altul, realizindu-se astfel un record in materie de schimbări. In 1953 a început prin a avea numărul 35 59 32, pentru ca să urmeze numerele 35 17 38, 35 71 93, 35 93 94 şi cine ştie cite altele de acum încolo. Scuzele ce i se cer nu ajută la nimic dacă abonatul va prelua toate nume­rele care încep cu 35 şi dacă nu va avea siguranţa să-şi dea nu­mărul de telefon de teama unei noi schimbări. Credem că cere­rea lui de a se sista acest joc este plauzibilă. Intr-o scrisoare trimisă din Periam, judeţul Timiş, Gheorghe Marin îşi manifestă dorinţa ca editurile noastre să îndesească numărul tipăriturilor din operele clasice, române şi străine. „Fap­tul că s-a tipărit şi continuă să se tipărească mereu astfel de lu­crări, arată cititorul, nu poate fi pus la îndoială de nimeni. Dar ceea ce aş vrea să cer forurilor culturale este să aibă in vedere ca la alcătuirea planurilor de apariţie să sporească numărul operelor beletristice fundamen­tale. Cu­­ alte cuvinte aş vrea să fie mai multe“. Consiliul Cultu­rii şi Educaţiei Socialiste, prin direcţia sa de specialitate, a dat asigurări cititorului din Periam că se vor tipări, în continuare, clasicii în tiraje tot mai mari, cum a făcut-o editura Univers care a publicat vaste ediţii din scrierile lui Balzac, Flaubert, Tolstoi şi­ ale altora sau ca edi­­­­tura Academiei care s-a îngrijit de tipărirea scrierilor lui Emi­­nescu, ediţie începută de erudi­tul om de cultură Perpessicius. Perioada următoare va aduce ci­titorilor, după cite aflăm, noi sa­tisfacţii, căci intr-un stadiu avansat de pregătire se află ..Is­toria literaturii“ lui George Ca­­linescu iar la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, se fac pregătiri de tipărire a impresionantei opere istorice a lui Nicolae Iorga. În anul 1980, cind va fi celebrat centenarul marilor scri­itori Sadoveanu şi Arghezi, vor apare, desigur, noi volume care vor îmbogăţi tezaurul nostru cultural. Tot pe o temă­ culturală ni s-a adresat şi T. Caraman din Bucu­reşti, care referindu-se la car­tierul Berceni, unde locuieşte, ne spune că „intr-o zonă cum este aceasta, care se extinde şi şi se modernizează mereu, nu există, din păcate, nici un cine­matograf. Şi aceasta acum, cind ,şi la sate lumea are unde merge la film. Localul hărăzit a fi cine­matograf se află de citiva ani in stare de construcţie, răminind pururi un şantier pasiv, cu ma­teriale de construcţii depozitate şi nefolosite“. In adevăr, nevoia unui cinema­tograf în cartierul Berceni se re­simte in mod deosebit şi singura soluţie de a o înlătura este ca organele Consiliului popular al sectorului 5 să grăbească termi­narea clădirii viitorului lăcaş de cultură. în sfîrşit, o depeşă de la Iaşi, din partea Consiliului popular judeţean, ne face cunoscut că s-a hotărit, — în baza semnalării vi­cepreşedintelui cooperativei agricole de producţie Ciurea, Ion Buzatu — să se înfiinţeze un obor de vite pe şoseaua Nico­­lina—Ciurea, în locul numit Va­lea­­Adîncă. Terenul ales este neproductiv iar amenajări spe­ciale nu trebuie făcute. Acest obor a fost cerut de locuitorii din Ciurea pentru a nu mai trece cu vitele prin Iaşi către” oborul din Holboca, situat în direcţie opusă comunei lor. Prin măsura recent luată am vrea să înţelegem că vechiul obor nu s-a desfiinţat fiindcă atunci vi­cepreşedintele cooperativei agri­cole din Holboca, pe bază de re­ciprocitate, ar putea cere desfiin­ţarea oborului din Ciurea, pentru a nu mai trece nici ei cu vitele pe străzile oraşului. Să fie oare aşa ? Const. Sîrbu RĂSPUNDEM CITITORILOR Bioinginerii şi gama aparaturii medicale româneşti In cabinetul catedrei de fizio­logie, de la Institutul medico­­farmaceutic din Cluj-Napoca, profesorul imiv. dr., Ion Bariu, rectorul institutului, explica inginerului dr. Traian­ Gligor, de la catedra de­ electrotehnică a Institutului politehnic din­­locali­tate, gindurile sale privind in­troducerea­­unor noi metode de investigaţie a organismului uman, metode ce necesitau o a­­paratură de mare precizie, am putea spune, ultra­sensibilă, de regulă inexistentă pînă la ora aceea. Discuţiile celor doi au dus la ideea unei colaborări concrete, mină în mînă, cum se spune, in urma căreia aveau să ciştige, deopotrivă, şi medicina şi tehnica românească. Pornind de aici, s-a ajuns la conturarea unor propuneri de aparate necesare în studiile şi cercetarea fiziologiei organismu­lui uman, legate, în special, de hemiostazie, aparate la a căror realizare au fost antrenate ca­drele didactice de la ambele institute de învăţămînt superior, precum şi un mare număr de studenţi politehnişti. S-a născut astfel, în tehnica românească, dispozitivul traducător-amplifi­­cator electronic, destinat măsu­rării concentraţiei de oxigen în singe, operaţie care şi azi. In multe ţări se mai practică prin luare de probe, metodă socotită ca fiind distructivă şi neconti­nuă. La noul aparat, citirea se face, fie prin inscriptor clasic,­ fia prin fascicol luminos, iar prin mărirea diametrului acului de siringă folosit, bate recordu­rile existente în literatura de specialitate. De adăugat că la numele prof. univ. dr. Ion Bariu, asist. univ. Elena Gligor şi a ing. Traian Gligor, autorii nou­lui aparat, se mai adaugă şi cel al lui Ştefan Berta, Alexandru Şeica, Ianoş Solyom, foşti stu­denţi ai Institutului politehnic. Acelaşi colectiv, plus studen­ţii politehnişti Sorin Budălăcea­­nu, Gh. Peter, a asistentului ing. Radu Ciupe şi ing. Victor Popescu — care-şi pregăteşte doctoratul cu o astfel de temă — au creiat dispozitivul pentru măsurarea continuă a debitului sanguin, conceput în două va­riante, unul bazat pe traducă­tor cu termisol, altul cu ultra­sunete, ambele dovedind o mare sensibilitate. Apoi, cum studi­ile de fiziologie, sau conexe, constituie un îndreptar imediat și eficient, s-au creat şi aparate cu aplicabilitate în investigaţia medicală. Aşa a apărut un dis­pozitiv pentru măsurarea rit­mului şi volumului respirator, necesar în investigaţiile medi­cale făcute asupra celor ce lu­crează pe platforme marine şi asupra scafandrilor in general. Sigur, gama aparatelor medi­cale clujene ce poartă marca Institutului de medicină şi far­macie şi a celui politehnic, este mult mai largă, la cele spuse adăugindu-se un dispozitiv e­­lectronic pentru testarea stării de oboseală, deosebit de valoros in studiile de ergonometrie, a­­paratul pentru măsurarea lo­cală a temperaturii corpului, aparat pentru depistarea zonelor sensibile în acupunctură şi tra­tamentul specific, dispozitive la a căror reuşită şi-au dat con­tribuţia şi alte cadre medicale universitare şi studenţi cum sunt dr. Ioan Anghel, Ladislau Nagy, Ion Paridan etc... Problema pusă in ansamblul ei, după cum a subliniat ing. dr. Traian Gligor, are două as­pecte majore : se amplifică con­siderabil gama aparaturii me­dicale româneşti, creată cu forţe proprii, cu dispozitive de înaltă sensibilitate şi parametrii tehnico-funcţionali, competitive sau chiar unicate pe plan mon­dial , se formează o pleiadă de electronişti specializaţi în ast­fel de aparate, punîndu-se ba­zele unei noi profesii de mari perspective : bioingineria. Un cerc studenţesc de bioinginerie care activează în prezent la Institutul politehnic, în strînsă legătură şi colaborare cu Insti­tutul medico-farmaceutic din Cluj-Napoca, este un început care, consolidat va contura noua profesie creîndu-se astfel şi un contingent de cadre de specia­lişti necesari viitoarei platforme industriale de aparatură electro­nică din municipiul de pe So­­­­meș. Virgil Lázár Critica noastră (Urmare din pag. 1) nant şi in sfera altor culturi, nu stîrneşte interesul pe care l-ar merita. Fireşte, dacă le mimăm ideile, alte­­ culturi nu se vor strădui să le ia înapoi de­ la noi, retuşate şi ajustate, înghesuite intr-un eclectism diformant. Un critic, să zicem, catolic n-are nevoie să afle dintr-o revistă de provincie de la noi, in august 1978, că „scrisul e o stare de graţie“, că „orice artă este asemenea lucrului lui Dum­nezeu : ordine şi frumuseţe, creaţie deliberată după un plan real, conceput in singu­rătate..." Nu putem înjgheba o dezbatere cu un critic idealist dacă-i spunem că scriitorul este „un demiurg“, „om ales, dăruit cu har“, dacă vrem să-l convin­gem că arta este „o revelaţie“, rodul unei stări de graţie, sau că „predestinarea întru creaţie a lui Lucian Blaga e un dat tran­­scedent, dictat de impulsuri on­tologice similare celor ce au născut ethosul mioritic...“ La ce altceva i-ar mai folosi unui critic idealist decit la spo­rirea bucuriei că mai are un ci­rac neaşteptat, informaţia din­­tr-un volum de critică a unui tinăr, după opinia căruia : „Obsesia increatului nu poate fi explicată prin excesul dionisic implicat intr-o fază lirică ante­rioară. Numai în necreat totul apare perfect, ciclul vital răroî­­nind nemanifestat, în ipostaza unei eterne virtualităţi. A po­posi în increat e similar cu a rămîne ab origine, la momentul anterior creaţiei. Aceasta presu­pune un profund înţeles metafi­zic conferit umanului. Se înţe­lege că starea de increat ar fi egală cu realizarea unei andro­ginii originare“. Chiar dacă-i răspundea cu exactitate şi la unele probleme ale teologiei me­dievale de pildă, cind anume vine sufletul în foetus, care este, precis, sexul îngerilor şi multe alte asemenea noutăţi de modă veche, un critic din apus nu s-ar arăta interesat de loc de o ase­menea „contribuţie teoretică“. N-o spun eu ! O spune limpede preotul R.P. Guissard, criticul literar al publicaţiei „La Croix“ şi redactorul ei şef adjunct, lau­reat pentru activitatea sa sus­ţinută cu marele premiu cato­lic. Pe el îl interesează actualita­tea concretă, cărţile care pun probleme sociologice : „pour moi, l’actualité commande“ , îl preocupă semnificaţia ideologică a cărţilor recenzate : „Je suis trés porté a donner mon atten­tion à la signification idéologique des livres“. Aşa işi judecă şi­­îşi concepe meseria un critic practi­cant catolic. Desigur, aceste no­ţiuni el le abordează­ din pers­pectiva filozofiei lui, dar e im­portant că acestea îl preocupă, şi nu mărturisiri formaliste. Se preiau uneori, cu prea multă încredere idei, atitudini, principii din critica neştiinţifică. Mimarea, împrumutul fără dis­­cernămint de idei, nu consoli­dează originalitatea criticului , ci o depersonalizează, o face inu­tilă, ca un gîngurit de papagal- In confruntarea de idei, pe plan universal, critica românească se poate impune numai valorificind filozofia clasei muncitoare, ma­terialismul dialectic şi istoric, experienţa practică şi ideologică a Partidului Comunist Român in construirea noii societăţi şi,fruc­­tificind teoretic rezultatele cele mai grăitoare ale literaturii noastre umanist-socialiste. Neva­­lorificînd resursele inepuizabile ale filozofiei noastre, repetăm adevăruri arhicunoscute, bana­lităţi pedante condamnate de evoluţia artelor şi lăsăm, vrînd­­nevrînd, criticilor idealişti, existenţionalişti, psihanalişti, ar­hetipali sau pur şi simplu diver­sionişti, să se ocupe de proble­mele esenţiale ale creaţiei. Ei nu se jenează să discute felul cum se reflectă în literatură problemele omului şi ale existen­ţei sale, dar de pe poziţiile ideo­logiei lor. Ei nu consideră că fac „sociologism“ cind se ocupă in­tens şi statornic de ele, trăgînd concluzii eronate, potrivnice umanismului socialist. Ba mai mult, ţin cu orice preţ ca actul lor critic să fie, totodată, şi o opţiune limpede faţă de o anu­mită ideologie. Dacă noi ne ară­tăm timizi în afirmarea ideolo­giei noastre, dacă o încorporăm confuz în operele noastre şi n-o folosim ca pe un instrument esenţial al cercetării, nu ne fa­cem datoria de slujitori ai cri­ticii ştiinţifice şi lucrarea noas­tră nu poate interesa nici in ţară, nici în afară. Cind ne insta­lăm cu prea multă uşurinţă în zarea pîcioasă a unor idei eclec­tice şi confuze, în tehnicism şi formalism, în narcisism şi sno­bism profesionist, căţărîndu-ne ambiţiile individualiste pe scările putrede ale turnului de fildeş, ne privăm de posibilitatea ge­neroasă de a dezbate, prin inter­mediul creaţiei, problemele ca­pitale ale omului contemporan. Virtual, nimeni nu poate spune mai multe adevăruri noi despre literatură şi artă, despre rapor­turile lor cu realitatea, despre om şi relaţiile lui cu societatea, despre problemele fundamentale ale contemporaneităţii, decit un critic a cărui judecată de va­loare se întemeiază pe materia­lismul dialectic şi istoric, pe cu­ceririle cele mai avansate ale ştiinţei şi culturii. Critica noas-s tră ştiinţifică e chemată, din nou, să intre în mai mare mă­sură, activ, cu demnitate, în confruntarea internaţională de idei, să ducă acolo experienţa noastră istorică şi­­ socială, concepţia noastră despre lume şi viaţă, specificul nostru na­ţional, felul nostru propriu de a fi şi de a gîndi. Cri­tica are nobila îndatorire de a se apleca asupra creaţiei cu bogăţia întregii culturii şi nu cu idei preconcepute, înguste, ori cu tipare rigide care ar împie­dica dezvoltarea ei firească. Cri­ticul trebuie să cunoască, la fel ca scriitorul, viaţa reflectată în literatură. De aceea, o primă in­tervenţie a criticii ştiinţifice ar trebui să se producă pe confrun­tarea operei de artă cu viaţa, cu ceea ce oglindeşte creaţia. Chiar unii critici nemarxişti, dar pro­gresişti şi atenţi la datele reale ale problemei, susţin ■ răspicat acest lucru, pentru că, aşa cum arăta Gaetan Picon, în lucrarea sa „L’usage­­de la littérature“ : „A vorbi despre literatură în­seamnă cel mai adesea să vor­beşti de ceea ce ea­­ exprimă“, deoarece „opera este expresia unei realităţi care-i preexistă“, „opera este o referinţă şi critica trebuie să sesizeze obiectul aces­teia“. Iată de ce ni se par atît de stranii, de caraghioase, chiar, semnele de afectare estetistă de care mai dau dovadă unii cri­tici, cărora li se pare că ar co­mite o ineleganţă dacă s-ar ra­porta explicit la realităţile con­tingente cu proza contemporană. Pentru a judeca obiectiv creaţia actuală, pentru a-i valorifica ex­perienţa în confruntarea cu alte ideologii, criticul este dator să cunoască nemijlocit şi adune viaţa şi munca poporului nostru, să participe nemijlocit la acti­vitatea din diferite comparti­mente ale societăţii. Mitul cri­ticului ,,de birou“ s-a spulberat de mult. Criticul este astăzi mai mult ca oricînd un activist în domeniul ideologic. De aceea e necesar să afirme necontenit marea putere a filozofiei clasei muncitoare de a integra creator toate datele ştiinţelor moderne despre om şi natură, dar şi forţa ei de a respinge eclectismul, de a milita cu intransigenţă revolu­ţionară împotriva idealismului, a vechiului şi a gîndirii retro­grade. Pentru aceasta trebuie să fim la curent cu dezbaterile care au loc în diverse reviste, cu temele simpozioanelor şi con­greselor internaţionale de spe­cialitate! Marii critici români s-au impus printr-o vastă cul­tură, prin ţinerea la curent cu tot ce era nou pe plan mondial in literatură, prin obiectivitate şi seriozitate, prin grija patrio­tică faţă de destinele culturii na­ţionale, prin respect faţă de pu­blic şi prin dorinţa de a-l educa, de a-i asigura o bună şi corectă informaţie. Un Maiorescu, Ghe­­rea, Ibrăileanu, Lovinescu, Căli­­nescu, Ralea sau Vianu, cu­noscând temeinic valorile altor culturi au realizat studii compa­ratiste, au afirmat cu demnitate valorile culturii noastre naţio­nale, specificul ei, contribuţia originală la îmbogăţirea patri­moniului universal. „Departe de a păşi în pragul Europei cu mîi­­nile goale — scria Lovinescu — păşim nu numai cu posibilităţile unui suflet original, şi ca fond şi ca formă, ci şi cu afirmaţii ca­tegorice, solidare­ între ele dar diferenţiate în cromatica litera­turii universale“. Cu atît mai mult astăzi, sufle­tul românesc se ridică pînă la o artă naţională, conştientă de so­lidaritatea ei şi profund origi­nală. Acest adevăr e chemată­­ să-l afirme, să-i demonstreze critica noastră — ilustrată de atitea figuri prestigioase — în confruntarea de idei internațio­nală. „Románia libera“ CALENDAR 1 septembrie 1978 Soarele răsare la ora 5,38 şi apune la ora 18,53. # In 1912, în sala „Eforie" din Bucu­reşti s-a prezentat premiera filmului „Independenţa României". O In 1944 a încetat din viaţă scri­itorul Liviu Rebreanu. O In 1947 a apărut primul număr al ziarului „Előre". • In 1952 a încetat din viaţă Iosif Rangheţ, militant al Partidului Comu­nist Român. ROMULUS CEL MARE : Teatrul Na­ţional „I.L. Caragiale" (14 7171), ora 19,30 sala mică ; SERENADA TIRZ­E : Teatrul Giuleşti (18 04 35), ora 19,30 şi NOAPTEA PĂCĂLELILOR, ora 19,30 la Parcul Herăstrău ; NEVESTELE VE­SELE DIN BOEMA : Teatrul ,,C. Ta­­nase" — Grădina Boema (13 85 43), ora 20 ; BUN VENIT LA RAPSODIA : Ansamblul Rapsodia Română (13 13 00), ora 18,30. TELEVIZIUNE Programul 1 9 : Teleşcoala ; 10 : Telecinemateca ; 11.30 : Un fapt văzut de aproape ; 11.50 : Telex ; 16 : Telex ; 16,05 : Ma­tineu de vacanţă ; 16,30 : Jamahiria Arabă Libiană Populară Socialistă. Documentar ; 16,40 : Muzică popu­lară ; 17 : Emisiune în limba germa­nă ; 19,05 : Festivalul naţional „Cîn­­tarea României" ; 19,20 : 1001 de seri ; 19,30 : Telejurnal ; 19,50 : Tribuna TV ; 20,20 : Film artistic : Othello. Cu Laurence Olivier, Maggie Smith, Joyce Redman, Frank Finlay ?.a. Re­gia Stuart Burge ; 20,20 : Telejurnal ; 22,30': Campionatele europene de atletism. Programul 2 17 : Vocaţia industrială a unui loc istoric ; 17,25 : Cintec tînâr pentru patria socialistă ; 17,40 : Dobrogea în arta plastică ; 17,50 : Ora veselă ; 18,45 : O viaţă pentru o idee ; 19,20 : 1001 de seri ; 19,30 : Telejurnal ; 19,50 : Radar pionieresc ; 20,10 : Mu­zică uşoară ; 20,30 : Blocnotes ; 21 : Telex ; 21,05 : Capodopere şi mari in­terpreţi ; 21,45 : Telerama sport. CINEMATOGRAFE SOŢUL MEU: Patria (11 86 25), orele 9 - 11,15 - 14,30 - 17,15 - 20 ; București (15 61 54), orele 8,30 - 11,15 - 14 - 16,45- 19,45 ; Melodia (12 06 88), orele 9 - 12,30 - 16 - 19,30 ; AVARIA: Central (14 12 24), orele 9,15 - 11,30 - 13,45 - 16 - 18,15 -20,30; Excelsior (65 49 45), orele 9 -11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 : Modern (23 71 01), orele 9 - 11,15 -13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 : Tomis (21 49 46), orele 9-11- 13,15 -15,30 - 17,45 - 20 : Grădina Modern (23 71 01), orele 19,45: Grădina To­mis (21 49 46), ora 19,30 : CAPCANA DIN MUNȚI : Favorit (3106 15), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 — 20,30 ; Festival (15 63 84), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 ; Luceafărul (15 87 67), orele 8,30 - 10,30 - 12,30 - 14,30 - 16,30 - 18,45 - 20,45 ; Gră­­dina Luceafărul (15 87 67), orele 19,45 ; ÎNTOARCEREA PROSCRIȘILOR : Scala (11 03 72) orele 9 - 11,15 - 13 30 - 16 - 18,15 - 20,30 ; Capitol (16 29 17), orele 9,15 - 11,30 - 13,45 - 16 - 18,15 — 20,30 : Grădina Capitol (16 29 17), ora 19,30 : URMĂRIRE PERICULOASA (ambele serii) : Studio (Casa filmului - 13 92 72), orele 10-13-16-19: UN COMISAR ACUZA : Timpuri Noi (15 61 10), orele 9 -­­11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 : MARK POLIŢISTUL LA GENOVA : Arta (21 31 86), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 ; Victoria (16 28 79), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20.15 : AVENTURILE MAIMUŢEI M­KV : Doina (16 35 38), orele 9,30 - 11,30 -13.30 : SONATA PE MALUL LACULUI : Doina, orele 15,30 - 18 - 20 ; NEW YORK, NEW YORK : Mioriţa (14 27 14), orele 9-12-16—19: AVENTURILE LUI DON N­JAN : Fla­mura (85 77 1­2), orele 11.30 - 14 -16.30 - 19 15 : Aurora (35 04 66) orele 9 - 11,15 - 13.30 - 15.45 - 18 - 20 15 Feroviar (50 51 40), orele 9 - 11,15 -13.30 - 16 - 18.15 - 20.30 : Grădina Aurora (35 04 66), ora 19.30: VERONICA: Flamura (85 77 12), ora 9 : MELODII, MELODII : Giulesti (17 55 46), orele 9-11 - 13,15 -15.30 - 17,45 - 20; Volgo (79 71 26), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 -20.15 . OPERAȚIUNEA „MONSTRUL* : Dacia (50 35 94), orele 9 - 11,15 - 13.30 -15.45 - 18 - 20 ;­­CELE 12 MUNCI ALE LUI ASTERIX­­ Buzesti (50 43 58), orele 9 - 11,15 -13,30 - 15,45 - 18 - 20.15 : Grădina Buzesti (50 43 58), ora 19,45: CORSARUL DIN INSULA : Eforie (13 04 83) orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 : Gloria (47 46 75), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20.15: Grivita (17 08 58), orele 9 -11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20.15 : BRIGADA SPECIALA : Bucegl (17 05 47), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 — 18 — 20 : Grădina Bucegl (17 05 47), ora 19,30 . COLONEL DE REZERVA : Floreasca (33 29 71), orele 15,30 - 18 -20 ; VISUL ROZ : Flacăra (20 33 40), ore­le 11,15 - 13,30 - 16 - 18 - 20 ; Gră­­dina Flacăra (20 33 40), ora 19,30. KIS SI „DOUA GHIOZDANE­ : Fla­­căra, ora 9 ; HAIDUCUL CU OCHII CA STELELE : Popular (35 15 17), orele 16 - 18 : RĂTĂCIRE: Munca (21 50 97), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 : AVENTURILE LUI ROBIN HOOD : Pacea (60 30 85), orele 15,30 - 17,45 - 20 : HIPOPOTAMUL HUGO : Progresul (23 94 10), orele 16 - 18 - 20 : BATALIA NAVALA DIN 1894 : Cos­mos (27 54 95), orele 15.30 - 17.45 - 20 ; UMBRA PĂSĂRII IN ZBOR : Viitorul 11 48 03), orele 15.30 - 17.45 - 20 : FAIR PLAY: Ferentari (80 49 85), ora 15.30 : MILITIENCELE DIN INSULA : Fe­­rentari, orele 17.30 - 19.30 : O FATA APROAPE CUMINTE : Co­­troceni 149 48 48), orele 9 - 11,15 -13,30 - 15.45 - 18 - 20,15 : ÎMPUSCATURI SUB CLAR DE LUNA : Drumul Sării (3128 13), orele 16 - 18 - 20 : NIMENI NU ALEARGA MEREU : Ura (31 71 71), orele 15,30 - 18 : Grădina Ura (31 71 71), ora 20 : UN GENTLEMAN IN VESTUL SAL­­BATIC : Grădina Festival (15 63 84), ora 19,30 : SCUFUNDAREA JAPONIEI : Grădina Parc Hotel (17 08 58), oro 19,45 ; UN MILION PENTRU JAKE : Gră­­dina Titan (47 46 75), oro 20. AFRICA EXPRESS : Grădina Dina­mo (11 03 72), oro 19,45 ! PROGNOZA METEOROLOGICA Meteorologul­­ de serviciu GHEOR­GHE BALUT, ne comunică : Caracteristica vremii : Va fi Insta­bilă şi răcoroasă, cu cerul variabil mai mult noros. Precipitaţii : Vor cădea ploi tempo­rare şi sub formă de aversă In cea mai mare parte a ţârii. Pe alocuri cantităţile de apă vor depăşi 25 l/mp In 24 de ore. Temperatura 5 Maximele de azi vor fi cuprinse între 16 şl 25 grade, iar cele minime între 4 şl 14 grade. Bucureşti : Vremea va fl răcoroasă şl In general instabilă, cu cerul tem­porar noros. Ploaie sub formă de aversă. Vînt moderat. ^ Temperatura maximă va fî cuprinsa între 21 și 25 grade, iar cea minimă intre 10 fi »2 grad«.

Next