România Liberă, august 1979 (Anul 37, nr. 10812-10837)
1979-08-01 / nr. 10812
ANUL XXXVII Nr. RO 812 # 6 pugifli 30 bani RAŢIONALIZAREA CONSUMULUI DE ENERGIE, PROBLEMĂ MAJORĂ IN LUME Primite la început cu suspiciune sau îngrijorare — de cele mai multe ori, insă, cu speranţa că nu se vor dovedi întemeiate —, semnalele de alarmă declanşate încă de la începutul acestui deceniu, privind iminenţa ivirii şi manifestării crizei energiei, vizind cu precădere volumul hidrocarburilor, mai precis faptul că lumea trebuie să fie conştientă că acestea nu sunt inepuizabile, şi-au confirmat, în scurt timp, valabilitatea şi acuitatea. Astăzi, este un adevăr ce nu mai poate fi eludat de nici o ţară şi ea îşi găseşte concretizarea în viaţa economică internaţională, unde este invocată şi evocată tot mai des concluzia că resursele de „aur negru“ sunt, obiectv, limitate. Pornind de aici, relevată, pe de o parte, unui consum mult mai noi de hidrocarburi, folosiderivatelor acestora numai la unde sunt, deocamdată, de înlocuit, pe de alta, necesitatea întreprinderii unor acţiuni ample şi urgente pentru... redescoperirea unor resurse energetice. Printre acestea cărbunele, şisturile bituminoase, sau nisipurile petrolifere, pe care omul le cam uitase — sub impulsul entuziasmului determinat de realitatea ce s-a dovedit conjuncturelă că „aurul negru“ era mai uşor de exploatat şi transportat decit ceilalţi combustibili fosili şi, totodată, cel puţin pentru perioada de început, revenea la un preţ de cost mai scăzut — sau pentru punerea în adevărata lor valoare a unor surse folosite insuficient, neglijate sau studiate întîmplător pînă acum : energia nucleară, solară sau eoliană, cea geotermică, forţa valurilor sau curenţilor marini. Lucrurile s-au precipitat şi lumea trebuie să recunoască acum o realitate dură, ce nu poate fi ignorată : criza energetică se manifestă din plin, nu este o situaţie conjuncturală şi ea afectează toate ţările motivele fiind cel puţin două. In primul rind, pentru că pe planeta noastră în general, în fiecare ţară in parte, procesul dezvoltării — ce implică, în unele state, punerea bazelor industriilor naţionale, în altele, consolidarea acestora sau trecerea la faze superioare, determinate de revoluţia tehnico-ştiinţifică — presupune obligatoriu existenţa surselor şi capacităţilor energetice. In al doilea rind, datorită interdependenţelor tot mai pronunţate, criza energetică se manifestă, într-o măsură mai mare sau mai mică, în toate ţările, cauzînd sau agravînd unele fenomene negative atît în interiorul graniţelor acestora, cit şi pe plan mondial. Să amintim, în acest sens, încetinirea, în unele cazuri, a ritmurilor de creştere economică, a unor ţări occidentale puternic dezvoltate, intensificarea ratei inflaţiei, creşterea datoriilor externe ale multor ţări sau instabilitatea, devenită cronică, a raporturilor de schimb. Sunt efecte despre care, o anumită perioadă, s-a crezut că nu afectează decât anumite state importatoare, că ele ocolesc, datorită diferenţei de esenţă între economiile socialiste şi cele capitaliste, ţările socialiste, în fapt, mai ales în ultimul timp, s-a dovedit că ele nu pot fi evitate de nici o ţară, socialistă sau capitalistă, industrializată sau in curs de dezvoltare. Efectele crizei energetice, mai precis ale penuriei de hidrocarburi, se dovedesc a avea, deci, dimensiuni mondiale. Evident, este prematur de anticipat cum şi pînă unde vor evolua lucrurile. Cert este că elementele ce definesc această criză s-au profilat în mod clar. „Epoca risipei de energie s-a încheiat, scria publicaţia americană U. S. News and World Report. Există o conştiinţă tot mai puternică a faptului că risipa constituie un nonsens şi că economisirea, reutilizarea, reciclarea şi recondiţionarea au devenit o necesitate. Acum, fie că vor sau nu, oamenii se află faţă in faţă cu un viitor in care cumpătarea va deveni un mod de viaţă“. Subliniind aceeaşi idee, un apel al Ministerului economiei al R.E. Germania, publicat în revistele şi ziarele de mare tiraj din această ţară, releva : „Energia este pentru omul zilelor noastre o problemă vitală. Existenţa noastră de zi cu zi nu mai poate fi imaginată fără ţiţei, cărbune sau gaz. Cea mai mare parte a energiei este cheltuită in sfera particulară, in gospodărie sau de autoturisme, iar noi ne-am obişnuit să o irosim, ca şi cind aceasta ar fi inepuizabilă. Se ştie, insă, că rezervele de energie sunt limitate. Care este sarcina noastră, a tuturor ? Să trecem, împreună cu întreaga economie, la un consum raţional şi responsabil de energie. Depinde doar de noi dacă şi in viitor vom mai dispune de suficientă energie“. Intr-o altă ţară, în S.U.A., noul şef al personalului Casei Albe, Hamilton Jordan, a declarat că preşedintele Jimmy Carter consideră energia drept cea mai presantă problemă a Statelor Unite. „Preşedintele S.U.A., a spus el, apreciază că este in măsură să ralieze voinţa naţională şi resursele ţării pentru combaterea crizei energetice, ceea ce ne va permite apoi să înfruntăm problemele şi penuriile viitorului. In prezent este vorba de o penurie de petrol, dar luăm în discuţie de asemenea, cuprul, bauxita, hrana. Ţara noastră şi lumea vor trebui să facă faţă unor penurii in următorii 30—50 de ani“. Cum se vede, concluzia ce se desprinde, este că sursa cea mai sigură de energie este economisirea. Concluzie relevată astăzi pe toate meridianele, concluzie care a fost subliniată de partidul şi statul nostru încă de la începutul acestui deceniu, in programele de dezvoltare economică a ţării fiind incluse prevederi vizind economia de combustibili, cerinţa raţionalizării consumului şi a valorificării unor zăcăminte ce par mai puţin rentabile, dar care conţin un important potenţial energetic. Ideea s-a confirmat, punînd in evidenţă realismul unei politici economice ce are ca unul din scopurile prioritare asigurarea independenţei energetice a României. Desigur, acum semnalele de alarmă din diferite ţări sunt mai acute. Nu trebuie neglijat însă faptul că, încă in 1973, data declanşării cu virulenţă a crizei energetice, specialiştii din diferite state avertizau asupra iminenţei acesteia. Să extragem cîteva declaraţii făcute în acel an şi citate de René Sédillot in lucrarea „Istoria petrolului“ apărută recent şi în traducere românească. „Problemele ridicate de penurie, care se apropie, pot deveni nevralgice la scara unei vieţi omeneşti. Nu este absurdă ipoteza potrivit căreia lumea va fi mai mult sau mai puţin lipsită de petrol cel mai tirziu într-o jumătate de secol“ (Jean Chardonnet). „Dacă în anii următori nu se descoperă, la un preţ acceptabil, echivalentul a mai multor regiuni asemenea Orientului Mijlociu, ceea ce este puţin probabil, dacă nu se opreşte creşterea consumului, petrolul va fi epuizat inainte de anul 2000“ (Jean- Marie Chevalier). .Dincolo de anul 2000, începe să se vadă cum ne apropiem cu paşi mari de fundul cisternei“ (Louis Puiseux). Data „scadenţei“ energetice, în ce priveşte „aurul negru“ este fixată, cum se observă,la sfirşitul acestui secol. Consumul mare din ultimii ani, consum care include şi mari irosiri de resurse energetice în mereu mai accelerata cursă a înarmărilor, face însă ca experţii să-şi revizuiască previziunile. Se apreciază că rezervele exploatabile de petrol cunoscute în momentul de faţă sunt in jurul a 100 miliarde tone. Dar, dacă nivelul consumului se va menţine, ar urma ca pînă în anul 2000 să se extragă cel puţin 125 miliarde tone. Cum se vede, încă din „start“ există un deficit, simţit, de fapt încă de acum, dovadă fiind decalajul dintre extracţie şi consum. Potrivit statisticilor, în prezent acesta este, deja, în defavoarea consumului. Decalaj care, mai mult ca sigur, se va mări, date fiind acţiunile Ion Stoica (Continuare in pag. a 3-a) | Desen de Constantin Marinescu Locuri de Adrian Atît am umblat prin această ţară, de-atîtea locuri s-a legat sufletul meu, în atîtea sate româneşti aş fi vrut să mă nasc şi-n atîtea brazde mi-am visat locul ultimei odihne, incit acum, cind încerc să adun şi să scad, să înmulţesc şi să împart şi să-mi rămînă cel mai frumos loc din România, sunt cuprins de teribile remuşcări, orice nume aş rosti. Cum aş putea, de exemplu, să nu iau in seamă Maramureşul ? Cum aş putea să uit senzaţia aceea că intri intr-o mare curte de oameni de îndată ce treci Guţîiul, de îndată ce-l treci înspre nord sau înspre sud şi vezi istoria trăind ? Rareori atiţia oameni buni, atiţia oameni dîrji, atiţia oameni serioşi ca-n fiecare colectivitate maramureşeană. Dar satele de lingă Dunăre ? Din Dolj, acolo unde mai iese încă-n uliţă desculţă copilăria mea ! Şi cum aş putea să nedreptăţesc minunatul Iaşi, unde bătaia clopotelor din turnurile vechilor ctitorii o auzeam parcă din oasele mele şi-ntr-adevăr universul se iscălea cu miere pe cel mai melancolic pămînt românesc, Păunescu care e Moldova, şi pe tulburătorul Iaşi ? Ani de zile mă enerva marea. Dar, iată, i-am pătruns în intimitate şi mă întorc din judeţul Constanţa cu convingerea că nicăieri în România nu s-a trecut mai răspicat, mai curajos, mai revoluţionar din precivilizaţie într-o civilizaţie adevărată. Agricultura acestui judeţ, de ale cărei taine m-a apropiat fostul utecist contemporan cu anii mei utecişti, Ioan Popescu, azi secretar al judeţenei de partid Constanţa, este o victorie asupra tuturor scepticismelor şi comodităţilor. Pe cel mai îndărătnic pămînt cu putinţă, lutul, din care nu se puteau face nici măcar ripi, se ridică azi o vegetaţie ca o pădure de semne de exclamare. Şi cum să uit Alba lulia, cum să uit locul pe care toţi românii trebuie să-l cinstească azi şi-n veac drept simbolul prioritar al Unirii lor veşnice ? Clopotul Unirii din Alba are o bătaie ce poate fi desluşită în respiraţia cosmică a unui întreg popor. Dar cum aş fi putut uita Or (Continuare în pag. a 5-a) Minerii din întreaga ţară intimpină apropiata lor sărbătoare cu noi succese în muncă. Astfel, minerii de la Lupeni raportează depăşirea sarcinilor de extracţie pe luna iulie cu 3 316 tone cărbune. La sectorul 7 al minei Vulcan a început să producă un nou complex mecanizat. De subliniat că noul utilaj, care a produs cu 5 zile mai devreme decit era planificat, a și expediat beneficiarilor peste 400 tone de cărbune. Minerii din sectorul 2 al exploatării Ghelar au extras suplimentar de la începutul anului și pînă acum peste3 300 tone minereu de fier. Proletari din toate ţările, imiţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Noi succese în întrecere COLECTIVELE ÎNTREPRINDERILOR INDUSTRIALE DIN JUDEŢUL MUREŞ au îndeplinit cu 2 zile înainte de termen sarcinile de plan pe primele şapte luni ale anului. Aşa cum se consemnează în graficele de urmărire a întrecerii unităţile economice din această parte a ţării au realizat un spor de producţie de peste 300 milioane lei, materializat, intre altele, intr-un mare număr de maşini şi instalaţii tehnologice pentru industria chimică şi de prelucrare a maselor plastice, de exploatare şi prelucrare a lemnului, in însemnate cantităţi de produse chimice, mijloace ale tehnicii de calcul, aparataj electric, bunuri ale industriei uşoare şi alimentare şi altele. COLECTIVUL OŢELARIEI N 1 A COMBINATULUI DIN TÂRGOVIŞTE a realizat anul acesta indici de producţie superiori celor prevăzuţi in plan. Pe această bază el a elaborat, în afara sarcinilor la zi, 1 000 tone oţeluri speciale. In acelaşi timp, siderurgiştii tîrgovişteni au asimilat şi introdus în fabricaţie curentă noi mărci de oţelurialiate şi înalt aliate, care prin performaneţele lor ridicate asigură o valorificare superioară a metalului. SPECIALIŞTII ÎNTREPRINDERII ELECTROMOTOR DIN TIMIŞOARA au conceput şi realizat noi tipodimensiuni de motoare electrice trifazate din gabaritul150 care întrunesc toate performanţele tehnicii avansate. Principala lor caracteristică constă in aceea ca au un randament sporit in exploatare şi o greutate redusă cu 2,2 kg/kW, ceea ce înseamnă o economie anuală de materii prime şi materiale care depăşeşte 4 milioane lei. Această nouă serie unitară de produse electrotehnice este deplin competitivă pe piaţa externă, depăşind chiar caracteristicile tehnico-funcţionale ale unor produse similare fabricate de unele firme cu bogată tradiţie. LA ÎNTREPRINDEREA DE VAGOANE DIN ARAD a fost finalizată construcţia celui mai mare vagon de marfă realizat în ţara noastră. Este vorba despre un vagon gigant pe 20 de osii care cîntăreşte 100 tone şi este destinat transportului utilajelor agabaritice de mari dimensiuni. Noul vagon, al 21-lea din seria produselor noi asimilate anul acesta la întreprinderea arădeană, are o capacitate de 250 tone iar la nevoie poate fi transformat pentru a transporta diverse utilaje pentru industria metalurgică etc. Miercuri 1 august 1979 ! Harta fenomenelor meteorologice probabile. Amănunte în pagina a 2-a FORŢA UNITĂŢII In curind vom sărbători 35 de ani de la eliberarea ţării de sub jugul fascist şi tot atiţia ani de viaţă nouă, plini de rezultate înălţătoare, înscrise în prima epocă de reală dezvoltare economico-socială şi spirituală din întreaga istorie a României. Vorbim cu mîndrie de biruinţa minunată a realizării societăţii socialiste în patria noastră, deoarece ea confirmă din plin realismul, caracterul ştiinţific al programului partidului, al întregii politici a partidului şi statului nostru. Realizările remarcabile obţinute în anii pe care-i numim ai noştri, suscită însă totodată şi constatarea plină de satisfacţie, că în toate marile împliniri din ultimele trei decenii şi jumătate, obţinute sub conducerea partidului, se regăseşte încorporată , în modorganic şi munca creatoare plină de abnegaţie şi responsabilitate a oamenilor muncii de naţionalitate germană, care, într-o unitate indestructibilă cu fraţii lor români şi de alte naţionalităţi îşi aduc o contribuţie activă la înfăptuirea neabătută a hotărîrilor Congresului al XI-lea cu privire la dezvoltarea intr-un ritm înalt a întregii noastre societăţi, ridicarea bunăstării materiale şi spirituale a întregului popor, făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintarea hotărîtă spre comunism. La toate acestea şi-a adus de mai bine de un deceniu o contribuţie modestă şi Consiliul oamenilor muncii de naţionalitate germană din România, creaţie originală a partidului nostru, ca important for democratic ce oferă cadrul corespunzător dezbaterii unor probleme specifice Dr. Eduard Eisşnburger preşedintele Consiliului oamenilor, muncii de naţionalitate germană din România ale naţionalităţii respective, precum şi a problemelor de ordin general cu privire la dezvoltarea întregii societăţi româneşti contemporane. Ca membru al Frontului Unităţii Socialiste, consiliul nostru care reprezintă pe cei 350 000 cetăţeni români de naţionalitate germană, participă activ la elaborarea şi înfăptuirea politicii interne şi externe a partidului şi statului, militînd neobosit pentru întărirea frăţiei şi prieteniei dintre oamenii muncii români şi cei aparţinînd naţionalităţilor conlocuitoare, pentru întărirea continuă a unităţii întregului popor în jurul Partidului Comunist Român. Atribuţii importante revin consiliului nostru în domeniul activităţii politico-educative desfăşurate de partid şi organizaţiile de masă şi obşteşti in rîndul oamenilor muncii de naţionalitate germană. In stimularea creaţiei ştiinţifice, artistice, literare în limba maternă, valorificării moştenirii progresiste şi a tradiţiilor înaintate, cultivării patriotismului socialist, a devotamentului faţă de patria comună, pentru ridicarea continuă a conştiinţei socialiste a cetăţenilor de naţionalitate germană. Un element esenţial, caracteristic stadiului de maturitate politică pe care l-a atins societatea noastră socialistă, îl constituie faptul că aportul oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, deci şi a celor de naţionalitate germană, îl regăsim în mod crescînd pe planul întregii vieţi social-politice. In toate organele colective de conducere, în toate organele alese în administraţia de stat, locală şi centrală, în comitetele şi consiliile oamenilor muncii, in conducerea colectivă a unităţilor agricole cooperatiste şi de stat, ca deputaţi în consiliile populare, comunale, orăşeneşti, municipale, judeţene, în conducerile locale şi centrale ale organizaţiilor obşteşti, ale Frontului Unităţii Socialiste, în Marea Adunare Naţională, în Comitetul Central al Partidului, ei sunt prezenţi pretutindeni, ca reprezentanţi şi exponenţi ai intereselor generale ale patriei noastre. Şi este firesc să fie aşa, fiindcă cetăţenii români de naţionalitate germană sunt in această ţară astăzi egali între egali, deoarece printre cuceririle deosebite ale partidului in anii din urmă un loc de cinste îl ocupă rezolvarea marxist-leninistă a problemei naţionale. Pentru ţara noastră, pe al cărei teritoriu, în decursul secolelor istoria a aşezat alături de români, maghiari, germani, sîrbi şi oameni de altă apartenenţă etnică, rezolvarea deplină a problemelor naţionalităţilor conlocuitoare ca parte integrantă a revoluţiei socialiste, a însemnat statornicirea definitivă a egalităţii in drepturi şi îndatoriri, a prieteniei, frăţiei şi unităţii intre toţi cetăţenii patriei noastre comune. Vorbind despre această măreaţă victorie a partidului nostru, secretarul general al partidului şi preşedintele republicii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, sublinia : „Nu este suficient doar să proclami principiile deplinei egalităţi in drepturi, recunoaşterea, afirmarea acestor principii au, desigur, importanţa lor, dar ele rămin pe hirtie dacă nu se asigură condiţiile materiale pentru înfăptuirea lor.“ De aceea, in concepţia Partidului Comunist Român cu privire la garantarea exercitării de fapt a drepturilor şi libertăţilor social-politice ale tuturor cetăţenilor, au o importanţă hotăritoare dezvoltarea armonioasă a forţelor de producţie pe întreg teritoriul ţării, înflorirea economică a tuturor judeţelor şi localităţilor, şi pe această bază crearea unor condiţii egale de muncă şi viaţă. In ultima instanţă reprezintă factorul determinant al realizării egalităţii depline în drepturi între toţi cetăţenii ţării, fără deosebire de naţionalitate, un element definitoriu al progresului general al societăţii noastre. Ceea ce este valabil pe tărâm economic şi social îşi găseşte deplina consfinţire şi pe planul vieţii spirituale. Se ştie, că în anii socialismului România a dobîndit succese de seamă în dezvoltarea învăţămîntului de toate gradele, că au fost create un mare număr de teatre, aşe(Continuare in pag. a 5-a) Intreprinderea mecanică Timișoara , aspect din atelierul de poduri DESPRE TINEREŢE IN NORDMultilateralitate „Studiez pînă noaptea tirziu şi tot am impresia că nu-s la zi“ ne spune secretara U.T.C. din liceul industria! nr. 6 din Satu Mare, oraşul aflat in punctul extrem nordic al ţării şi, pe bună dreptate, mă gîndeam că dacă o astfel de profesoară îndrumă organizaţia atunci lucrurile nu pot merge decit bine şi foarte bine, ceea ce ni s-a şi conirmat, spre bucuria noastră. Discutăm cu cîţiva elevi din biroul U.T.C. pe şcoală şi avem convingerea, pe măsură ce ni se deapănă firul activităţilor, că aici se munceşte şi ăsta e lucrul de căpetenie, definitoriu, pentru un colectiv. „După ce înveţi din răsputeri o săptămînă, ne declară jovialul Dîngă Andrei, secretarul U.T.C. din clasa a 11-a A, responsabil cu turismul in liceu, simţi o poftă nebună să ieşi în afara oraşului, care, oricît ar fi el de frumos devine prin privire zilnică obositor, sufocant şi atunci iarba verde, împrejurimile in care natura este atît de darnică aici la noi ne deconectează cu adevărat, ne împrospătează forţele, forţe de care — precizează el — avem atîta nevoie acum“. Sint arzuri cind de la vorbe, de la intenţii la fapte se cască un hiatus dureros, fie din vina circumstanţelor care n-au fost luate în mod serios in consideraţie, fie că au fost „din pornire“ vorbe goale. Colectivul omogen — ca viziune şi scop — de la liceul sătmărean nu vrea şi nici nu cunoaşte astfel de decalaje. Ei, spune Micle Lenuţa din clasa a II-a B, sînt conştienţi că nu se poate, mai ales astăzi, să răzbaţi în viaţă pe alte considerente decit munca pe care o faci cu mîinile tale. Poate de aceea , atelierele liceului elevii pe care i-am privit cum lucrează mi-au lăsat sentimentul că ei nu se gîndesc la o facultate ca la ceva evazionistic, ceva care îi va statua in fiinţe îmbrăcate în costume şi rochii cochete, care vor avea, datorită diplomelor, ca loc de muncă, doar biroul şi scaunul capitonat. Nu. Fie că vor să dea la facultate fie că nu ei, şi asta intr-o proporţie care practic acoperă tot colectivul, ne asigură secretara de partid, profesoara Maria Cristea, ei învaţă aici o meserie care se va n utilă atît lor — pentru o inserţie concretă intr-un loc de producţie — cit şi societăţii, care, astfel, va avea rambursate rapid, fără momente parazitare, fără hiatusuri ineficiente, investiţiile ei de pînă acum, investiţii care la nivelul fiecărui elev care termină liceul sunt foarte generoase şi pe care ei consideră că este moral şi necesar deci să le onoreze. în seriozitatea cu care la acest liceu se învaţă electrotehnică, chimie, mecanică am descoperit această faţetă a maturităţii de care vorbea secretara de partid. Copiii aceştia se pregătesc în primul rind pentru o muncă productivă iar în cazul când vor putea să studieze în plus, aceasta este un fel de perspectivă secundă. „Noi nu ne hazardam că vom putea urma toţi facultăţi, ne asigură eleva Perea Coculeana. Societatea nu are nevoie numai de titraţi şi pe bună dreptate admiterea este foarte riguroasă. Dacă n-am învăţa aici o meserie cu care să fim imediat utili şi ne-am lăsa legănaţi de visuri că vom tot da an de an prin centre universitare luînd la rind facultăţile, evident din ce în ce mai puţin alese vocaţional, atunci ar însemna că ne-am tăia craca de sub picioare, că am fi nişte paraziţi, virtualmente, pe spinarea societăţii“. Mai mulţi elevi printre care şi Lenuţa Micle au făcut o sugestie care porneşte din păcate de la o realitate nesatisfăcătoare : liceul industrial are în schema lui de încadrare mulţi ingineri absolvenţi de politehnică care n-au făcut pedagogie propriu zisă şi, deşi sunt oameni foarte competenţi, în majoritatea cazurilor ei nu totdeauna ştiu să se facă înţeleşi şi accesibili. Poate că n-ar strica, credem noi, ca trimestrial sau poate chiar lunar inginerii profesori ca şi maiştrii Mircea Sândulescu (Continuare in pag. a 2-a) ▲ A ADEVĂRURILE 5-Creşterea ponderiipopUldfiei iIT b 3 TI 6 (procente din totaiul populaţiei) 1948 ii a a f T^r 1956 I960 1965 1966 1967 1968 196<> 1970 1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 NOASTRE 23,431,332,133,738,238,740,140,5 40,8 41,141,642,142,743,243,847,8 Un sociolog străin se întreba şi mă întreba, cu cîteva luni în urmă discutind despre „omul unidimensional“ al lui Marcuse, prin ce se defineşte societatea noastră socialistă în raport cu „alte societăţi ce se prevalează de aceleaşi atribute, cu cite unul în plus, sau în minus?“... Trebuie să recunosc că întrebarea lui era pur retorică, pentru că distinsul universitar avea suficient de multe informaţii cu privire la „genul proxim“ şi la „diferenţa specifică“, aplicate la edificarea unei societăţi socialiste sau alteia în practica şi teoria contemporană, europeană şi mondială. Dorea, de fapt, să înţeleagă mai bine ce anume înţelegem noi prin „multilaterala dezvoltare“ a societăţii noastre socialiste. Nimic nu-i foarte simplu de explicat, fără o anumită simplificare ; dar ceea ce se concepe limpede trebuie să se enunţe clar : ne preocupă, deopotrivă de mult, atît dezvoltarea armonioasă a industriei, agriculturii, a celorlalte ramuri ale economiei naţionale, ca şi valorificarea superioară a muncii sociale ; ne interesează deopotrivă încorporarea celor mai noi cuceriri ale ştiinţei în modernizarea producţiei, precum şi aplicarea acestora la ameliorarea vieţii omului pe pămîntul României şi bineînţeles îmbogăţirea vieţii lui intelectuale spre a deveni un creator perpetuu şi pururi inovator de valori ştiinţifico-tehnice şi culturalartistice, ne mai preocupă echitatea în relaţiile sociale şi etica in relaţiile individuale. Şi mai avem nişte păreri, de asemenea clare, în ce priveşte rolul constructiv al acestei societăţi în dezvoltarea unor relaţii materialmente şi moralmente superioare intre naţiuni. Construim, în concluzie, o societate socialistă pe măsura spiritului nostru şi a posibilităţilor ţării noastre, ambele aceste direcţii fiind unitare şi multilaterale prin excelenţă, încă din fragedă tinereţe istorică a acestui popor. Afirmată şi confirmată şi pe plan mondial, una dintre însuşirile istorice ale poporului român este agerimea minţii lui creatoare. Inteligenţa românească este — după părerea marilor oameni ce ne-au cunoscut — o avere naţională mai productivă decit toate celelalte şi mai disponibilă. După trecerea ultimului anotimp al anului, vom intra oficial (Continuare în pag. a 2-a) FILE DE CARNET de Mihnea Gheorghiu