România Liberă, octombrie 1979 (Anul 37, nr. 10863-10889)

1979-10-01 / nr. 10863

„România liberă" D­RUMUL FRUCTELOR DIN LIVEZI LA CONSUMA TORI Livezile argeşene cunosc in aceste zile anima­ţia specifică culesului. Alături de cooperatori un foarte mare număr de elevi, şi studenţi ajută la strinsul prunelor, perelor şi merelor, la sortarea şi livrarea fructelor spre silozuri şi pieţe. Timp de trei zile, de la ivirea zorilor şi puu­ă seara tirziu, am fost prezenţi in , plantaţii, pentru a putea avea o imagine complexă asupra modului cum a fost organizată şi cum se desfăşoară cam­pania de recoltare. Pentru că, trebuie s-o spu­nem din capul locului, nu peste tot această ac­ţiune a fost pregătită cu grija bunului gospodar. Dar să derulăm secvenţele. Plantaţiile fermei Merişa­ni sunt socotite printre cele mai frumoase din judeţ. Inginerul Ion Stoica, şeful fermei, ne vor­beşte despre pomi ca despre fiin­ţe vii, de a căror­ îngrijire depin­de însuşi rodul. Nu este deci de mirare că munca a fost bine, or­ganizată, pe fluxul cules-livrare neexistind nici o dereglare. S-au cules pînă astăzi mai bine de 600 tone mere din cele 1 000 pla­nificate. Cei peste 200 de elevi şi studenţi nu pătrund în plantaţii fără un instructaj prealabil asu­pra tehnologiei culesului, insis­­tindu-se asupra calităţii care tre­buie să­ însoţească fructul din pom pînă la insilozare. Pe Valea Vilsanului, ajungem la Mălureni, împreună cu pri­marul Gavrilă Dinescu, prezent întotdeauna acolo unde este mai greu, facem un succint bilanţ : in cele 820 de hectare cu prune şi mere se lucrează cu 300 de cooperatori şi peste 400 de elevi. Recoltatul prunelor a fost înche­iat, din cele 180 tone obţinute, peste 80 de tone fiind livrate în stare proaspătă. Ritmul bun de pînă acum (60 tone zilnic) dă ga­ranţia că şi cele 600 tone de mere vor fi recoltate şi livrate pînă la 15 octombrie. Şi in plantaţia intensivă de la Zărneşti culesul este în toi. La silozul de aici camerele de păs­trare au fost curăţate şi dezin­fectate, sortarea se execută cu maximă atenţie şi exigenţă, pre­tutindeni domneşte ordine şi dis­ciplină. Şeful de depozit, Nicolae Guşoi asistă la toate operaţiunile din incintă, asigurând ritmicita­tea între livrarea lădiţelor şi preluarea fructelor. Cu aceste imagini în memorie ajungem şi în comuna Domneşti, în valea rîului Doamnei, un ba­zin pomicol pe cit de bogat, pe atit de întins, întindere care însă­mi justifică gravele deficienţe organizatorice. Vrem să facem o fotografie la puzderia de mere care au căzut ca frunzele în plan­taţia I.A.S., însă paznicul Vasile Moise (unica fiinţă prezentă în livadă) se opune cu înverşunare : ,,Am ordin să nu iasă ni­mic din plantaţie !“. Nu mai era necesar să ne-o spună : cum să iasă dacă nimeni n-a intrat la cules ? Ing. Gheorghe Proveanu, şeful de fermă, nu ne spune de ce n-a început culesul. Mai re­ţinem , că multe prunc merg la borhot, deoarece... a fost un an deosebit de­­ bogat ! împreună cu primarul comu­nei, tovarăşul Gheorghe Vasile, întreprindem un raid de o ju­mătate de zi în livezile cu pruni şi meri. Cum ,,Dacia 1300" nu poate pătrunde pe dealurile îm­­pomate, preşedintele cooperativei, Simion Horobeanu, ne refuză po­liticos compania şi-şi vede de treburi pe drumul judeţean care duce la Cîmpulung. Din păcate, de pe şosea nu poate vedea ceea ce vedem noi. Un prim aspect in curtea cooperativei : 2 000 de ki­lograme de prune (foste, calitatea I) zac de citeva zile bătute de brumă în loc să se afle în gă­luşte ! In apropierea livezii ne atrage zgomotul specific produs la bătutul nucilor. Dar sintem­ intr-o livadă de pruni ! La faţa locului privim stupefiaţi cum pomii tineri sint bătuţi cu jordi­­ile, distrugîndu-li-se nu numai prunele, dar şi mugurul de rod care nu va mai apuca să facă niciodată fructe. La intervenţia hotărîtă a primarului, cooperato­rii dau din umeri . ..Aşa ne-a dat dispoziţie tovarăşul Ion Toader, să le stringem cum or fi de zeci de hectare intilnim aceeaşi pă­gubitoare imagine a oamenilor cu prăjini năpustiţi asupra pru­nilor. Aproape de amiază ajun­gem la livezile cu meri în care au pătruns elevii liceului, în­drăznim să-l deranjăm pe pro­fesorul Marin Vlăsceanu din dulcea-i meditaţie sub razele blinde ale soarelui pentru a-i atrage atenţia că merele se culeg cu nuna nu prin scutura­rea crăcilor. Dar cine sâ-i instru­iască pe copii ? O jumătate de zi am umblat pe dealurile im­­porate fără a întîlni măcar un singur om din conducerea coope­rativei, măcar un singur şef de echipă. Pe o bună porţiune din şo­seaua ce duce spre Cîmpulung se întind plantaţiile fermei Cluce­­reasa a I.A.S. Piteşti. In curtea fermei două izoterme de cite opt tone. Şoferul Constantin Popescu (maşina 31-AG-1797) este supă­rat şi pe bună dreptate : a făcut o cursă goală, iar acum se ceartă cu­­ şeful de echipă Gheorghe Bănescu care-i face necazuri la preluarea lădiţelor. Vedem­­şi noi citeva in care se mai pot face cel puţin două încărcături şi ne mirăm, de atita exigenţă cu alţii, cind in spatele clădirii zac de citeva zile lăzi pline cu mere. Alt şofer, de pe izoterma 31-AG-7353 refuză să mai încarce şi părăseşte ferma cu maşina goala. Insistă cineva să-l opreas­că ? Nu, pentru simplul motiv că delegatul I.L.F.-ului lipseşte, iar cei de la fermă nu sunt prea convingători. Aflăm şi motivul : se încarcă foarte greoi, se pierde cite o jumătate de zi din lipsă de oameni, ni se spune. Şi totuşi ,oameni sint. I-am intîlnit prin livezi, unii culegind, alţii odih­­nindu-se la umbra pomilor... Lipsa de supraveghere este cla­ră, şeful fermei neputîndu-se împărţi in zece locuri deodată. Dar celelalte cadre cu funcţii de răspundere unde sint ? Un ultim popas la ferma de producţie a trustului Pomicul­­turii din Mărăcineni. Se lucrează intens, după grafice. Acolo unde sunt elevi, cite o muncitoare a fermei devine şefă de parcelă, urmărind îndeaproape operaţiu­nile de culegere.. Şeful de fermă, ing. Petre Suţan, ţine să fie exi­gent şi are de ce. Pomii gem sub încărcătura de fructe şi este nor­mal ca toţi, absolut toţi cei care concură la stringerea şi depozi­tarea fructelor să facă o treabă bună. Sunt şi necazuri : aprovi­zionarea cu lădiţe se desfăşoară foarte greoi . I.L.F. Berceni tri­mite containere rupte ; elevii anului II B şi C de la Grupul şcolar I.A.P. nu ascultă nici de profesori, nici de conducerea fer­mei ; delegatul I.L.F. Argeş apa­re foarte tirziu la fermă (Cel din Bucureşti, nici măcar nu s-a învrednicit să vină), îl intilnim pe tovarăşul Gheorghe Iordache, delegatul I.L.F. Piteşti, mai că­tre prinz la volanul Daciei sale, şi cu greu se hotărăşte să co­boare pentru a ne spune ceva. La mai mare tovarăşe delegat, dar nu sunteţi încă inspector ! Şi chiar dacă aţi fi... Sunt citeva constatări care tre­buie să-i facă pe cei ce răspund de soarta fructelor să-şi ia în serios misiunea. Emil Munteanu Un nou transport de mere la drumul pieţelor de la livada din Zărneşti (clişeul din stingă). La întreprinderea agricolă de stat din Domneşti n-a început culesul. Merele sunt pe jos, dar... păzite. (Clişeele din mijloc şi dreapta). Rod bogat în livezi. Dar el trebuie să ajungă repede in depozite «pr­umm La Domneşti, două tone de prune s-au stricat Trimestrul IV şi exigenţele în economie (Urmare din pag. 1) rezultate foarte bune se găsesc şi altele cu restanţe faţă de plan. Am putea numi multe unităţi economice care şi-au înde­plinit planul pe 9 luni cu săptămîni înainte de termen, ba chiar judeţe întregi, precum Clu­jul, care au raportat realizarea planului pe ansamblu, cu mult înainte de termen. Toate aceste realizări, care merită cinstirea întregului popor, trebuie conti­nuate prin acţiuni care să mul­tiplice devansul. Foarte util ni se pare insă să ne oprim acum asupra unor priorităţi care tre­buie să preocupe colectivele unde se semnalează neajunsuri, dificultăţi şi restante in îndepli­nirea planului. Iată, să luăm un exemplu chiar din cadrul judeţului cu mari realizări, amintit mai îna­inte şi, care, după, cum­ se ştie, lucrează de acum în contul anu­lui viitor. Ei bine, pe lingă între­prinderile fruntaşe intilnim alte­le, bunăoară Fabrica de maşini de rectificat care se prezintă cu o restanţă faţă de plan de 130 de maşini de rectificat său, pentru a da un alt exemplu : pe lingă multe unităţi miniere cu depă­şiri faţă de planul anual, altele ca I. M. Livezeni, au restanţe, în cazul de faţă peste 110 000 tone cărbune. Sau, ca să luăm un alt domeniu, la Combinatul de îngrăşăminte chimice din Tr. Măgurele, instalaţia de fosfat monoamoniacal este mult întîr­­ziată ca urmare a deficienţelor conjugate ale constructorilor şi a furnizorilor de materiale cu deo­sebire. Vorbind despre asemenea si­tuaţii în cadrul recentei Consfă­tuiri de lucru de la C.C. al P.C.R., tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia că „se impun măsuri hotărite in vederea soluţionării cu forţe proprii a problemelor ce se ridică în acti­vitatea practică într-o uzină sau alta, intr-un sector sau altul în bune condiţii a planului“. Indi­caţia are o valoare principială şi practica deosebită pentru că aceasta este prima şi cea mai importantă premisă de la care trebuie să se plece în recupera­rea restanţelor şi rezolvarea tu­turor dificultăţilor. Se cere, de­sigur, aşa cum a indicat secreta­rul general al partidului, un sprijin mai operativ şi, mai ales, mai eficient din partea centrale­lor, ministerelor şi altor organe centrale, a organizaţiilor jude­ţene de partid dar este sigur că acolo unde se va înţelege nece­sitatea angajării depline şi fer­me pentru soluţionarea proble­melor, se vor obţine şi rezulta­tele scontate. In această ordine de idei vom sublinia în primul rind obligaţia de a recupera restanţele la pro­ducţia fizică şi de a onora toate contractele economice încheiate. Toate cadrele din economie, toţi cei ce muncesc au datoria de a înţelege această obligaţie, acum în ultimul trimestru al anului, nu numai prin prisma interese­lor înguste ale colectivului res­pectiv , deşi pentru fiecare colectiv de întreprindere re­alizarea indicatorilor pro­ducţie fizică şi producţie ne­tă echivalează implicit cu creşterea corespunzătoare a fondului de participare la bene­ficii a membrilor lui , dar şi prin prisma intereselor generale care pretind un nivel superior de cooperare şi colaborare între în­treprinderi. A depune în această perioadă eforturi mai mari în livrarea semifabricatelor, piese­lor sau subansamblurilor înseam­nă a da posibilitate și întreprin­derilor beneficiare de a recupera restanțele, adeseori provocate tocmai de nelivrările în termen ale furnizorilor. Lucrul acesta prezintă mare importanţă şi pentru recuperarea restanţelor intr-un alt domeniu foarte important, al investiţiilor industriale. Efortul constructori­lor se cere susţinut acum prin livrarea grabnică a utilajelor fără de care punerile in funcţi­une prevăzute nu sunt posibile. Toţi cei ce concură la darea in funcţiune a unui nou obiectiv sunt chemaţi să acţioneze eficient pentru cîştigarea de timp în fi­nalizarea lucrărilor de investiţii. în aceeaşi ordine de idei se înscriu şi exigenţele faţă de con­structorii de locuinţe care au acumulat, în unele locuri, res­tanţe apreciabile. Prin noul sis­tem de lucru, pe structuri, se pot întîlni pe multe şantiere fundaţii risipite sau clădiri doar în parte ridicate. Trimestrul acesta tre­buie să fie trimestrul finalizări­lor în acest domeniu şi cind spunem aceasta ne gîndim nu nu­mai la predarea­­unui număr cât mai mare de apartamente finite dar şi la închiderea spaţiilor pentru a asigura condiţii de lu­cru mai bune pentru perioada de iarnă ca şi la finisările exterioa­re ale blocurilor de locuinţe. O concentrare a eforturilor, o de­plasare a constructorilor specia­lizaţi în finisări interioare pen­tru terminarea finisărilor exte­rioare va avea drept rezultat crearea condiţiilor pentru ca un număr cit mai mare de cetăţeni să se poată muta cit mai repede în noile locuinţe dar şi, lucru foarte important, realizarea unor mari economii de combustibil prin etanşarea şi izolarea termi­că a clădirilor. O deosebită atenţie finalizării producţiei pentru export în ve­derea onorării in termen şi în condiţii de calitate superioară a tuturor contractelor cu partene­rii de peste hotare, este o altă prioritate a acestui ultim trimes­tru al anului după cum sfirşitul de an trebuie intimpinat cu producţii nete şi beneficii cit mai mari in fiecare întreprindere,­­ ceea ce presupune o grijă mai accentuată pentru creşterea pro­ductivităţii muncii, a calităţii produselor ca şi reducerea chel­tuielilor de producţie, cu deose­bire a celor materiale. In mod special, în acest domeniu, obli­gaţia curentă, morală şi cetăţe­nească de a economisi energia şi combustibilii capătă o nouă di­mensiune in condiţiile toamnei şi iernii, perioadă in care cresc ce­rinţele de combustibili şi energie pentru încălzire şi iluminat, in timp ce transporturile devin mai dificile. Pe alt plan, ultimul trimestru este şi perioada in care se vor definitiva planurile întreprinde­rilor pe 1980 şi este firesc ca oa­menii muncii care au dreptul, fixat prin lege, şi datoria, confe­rită de dubla lor calitate de pro­prietari ai mijloacelor de produc­ţie şi de beneficiari ai rezultate­lor muncii, să participe activ la această acţiune şi în sensul obţi­nerii de rezultate cât­ mai bune care să stea la temelia planului viitor. Trimestrul ultim al anului tre­buie să fie pentru noi toţi un trimestru al accelerării şi inten­sificării ritmurilor, al creşterii calităţii şi eficienţei întregii noastre activităţi. Pe lingă frigidere, maşini de spălat, aspiratoare şi alte pro­duse electrocasnice, în gospodă­rie sunt necesare o serie de arti­cole , aşa-zise mărunte,­­ dar cu importante utilităţi casnice. De acest lucru ne-am putut da mai bine seama vizitind magazinele, discutînd cu cumpărătorii, cit şi cu lucrătorii din comerţ. — La magazinul „1001 arti­cole“ — ne spune tovarăşa Ma­ria Cirstea, şefa unităţii — so­licitările cumpărătorilor sunt foarte, diverse. în bună parte, le satisfacem cerinţele, iată acum, de pildă, avem la vinzare topo­­raşe de carne, sucitoare de cocă, bureţi din sîrmă pentru vase, dispozitive pentru ornat torturi şi alte produse. Sunt insă o se­rie de articole pe care nu le pu­tem oferi cumpărătorilor, pentru că n­u le primim nici noi, sau le primim foarte rar. Pe lista ab­senţelor figurează căzărţelele pentru rufe, pubelele din mate­rial plastic cu capac şi pedală, cîntarele pentru baie, dispoziti­vele pentru curăţat peşte etc. Absenţe similare am consem­nat şi la alte magazine. Ba chiar din unele unităţi lipsea şi ba­nala mătură, confecţionată fie din sorg, fie din material plas­tic. Fapt care ne-a determinat să mergem pe ,,filiera“ comer­cială şi să cercetăm cauzele a­­cestei situaţii. ,,Absenţa sau in­suficienţa unor articole de uz gospodăresc — ne răspunde to­varăşul Gheorghe Sîrbu, direc­torul I.C.L. „Tehnometal“-Bucu­­reşti — se datoreşte faptului că întreprinderile producătoare res­pective nu acordă importanta cuvenită realizării unor astfel de produse, sau dacă pe unele le realizează, nu le livrează în mod ritmic şi în cantităţi corespun­zătoare. Astfel, pe lingă absen­ţele pe care le-aţi constatat şi dv„ în prezent ne lipsesc de la vinzare rulouri cu şi fără arc pentru ferestre, pompe pentru insecticide, planşete pentru tăie­­ţei şi altele. De la întreprinde­rea bucureşteană „Metalurgica“, de pildă, avem de­­primit căză­­nele pentru rufe, bidoane pentru untură, forme pentru savarine, râzătoare, iar de la alte între­prinderi din ţară trebuie să ni se livreze, prin I.C.R.M. Bucu­reşti, numeroase alte produse. Dar de ce asemenea lacune ? Pentru o edificare mai completă, ne-am adresat Ministerului Co­merţului Interior. „La sfirşitul anului 1977 — precizează tova­răşul Ion Olaru, şeful serviciu­lui de resort din Direcţia co­mercială pentru mărfuri metalo­­chimice, mobilă şi materiale de construcţii — unităţile cu activi­tăţi de producţie industrială din subordinea consiliilor populare judeţene au fost trecute in sub­ordinea unor întreprinderi, cen­trale industriale şi unităţi asi­milate acestora, sub îndruma­rea şi controlarea unor ministe­re şi altor organe centrale de stat. Scopul ? îmbunătăţirea ac­tivităţii desfăşurate — pînă a­­tunci, d­in cadrul industriei lo­cale, dezvoltarea şi moderniza­rea unităţilor respective, întări­rea asistenţei tehnice, astfel in­cit unităţile preluate să poată realiza nu numai produsele din nomenclatorul existent, fireşte la un nivel superior, ci să şi lăr­gească sortimentaţia, pe măsura­­sporirii exigenţelor cumpărăto­rilor, în întreprinderile unde s-a manifestat preocuparea cu­venită pentru aplicarea acestei importante măsuri, s-au obţinut şi rezultate corespunzătoare. Au fost dezvoltate şi modernizate astfel unele întreprinderi trecu­te la industria republicană, ca întreprinderea „Precizia“-Bucu­reşti, specializată pentru scule de mină, întreprinderea de bu­nuri metalice Arad pentru um­brele, ochelari de soare, rame etc., întreprinderile „Napochim“ din Cluj-Napoca şi „Victoria“ din Bucureşti pentru diverse ar­ticole de uz casnic şi rechizite şcolare, întreprinderea „Electro­­metal“ din Cluj-Napoca pentru corpuri de iluminat şi alte­ pro­duse, întreprinderea „Bărăga­nul“ din comuna Dridu, judeţul Ialomiţa, pentru corturi şi alte articole de sport şi turism etc. Pe baza aceloraşi măsuri, uni­tăţile de industrie locală pre­luate au continuat să furnizeze comerţului o serie de produse solicitate de cumpărători, cum sunt auto­sif­o­anele, găleţile, li­­gheanele şi alte articole din ta­blă, o serie de produse realiza­te din lemn, produse chimice de uz casnic, unele unelte agrico­le. Din păcate, la alte unităţi lucrurile s-au petrecut cu totul altfel, inregistrindu-se nu pro­gresele prevăzute, ci dăr­ înapoi. —• Din ce cauză ? — Datorită dezinteresului ma­nifestat faţă de realizarea arti­colelor mărunte de uz gospodă­resc, care se produceau înainte în unităţile de industrie locală preluate. La o serie de unităţi de acest fel nu numai că nu s-au introdus alte noi produse in fa­bricaţie, dar chiar au fost scoa­se din producţie articole de ce­rere curentă. De acest lucru ne-am putut da mai bine seama cu prilejul recentelor contrac­tări de mărfuri efectuate pentru anul 1980“. Sondajul nostru a re­levat că dacă, de pildă, de la în­treprinderea ,,Metal-lemn“ din Craiova, în anul 1977 se pri­meau 5 000 de albii de rufe, pen­tru anul 1980 — pentru un ne­cesar mai sporit — aceeași în­treprindere, trecută în subordi­nea M.E.F.M.C., nu a mai accep­tat­ la contractare nici o bucată. La rîndul ei, întreprinderea lo­cală din Abrud — care, în 1977, a furnizat comerțului 65 000 de strecurători de vase, după pre­luarea ei de întreprinderea pro­­duse-lemn Cîmpeni a menţinut un timp produsele, ca pentru anul 1980 să nu mai accepte la contractare nici o bucată din cele 65 000 de strecurători soli­citate. Refuzuri similare au mai fost primite de la întreprinderea „Flamura Roşie“-Sibiu, care a preluat activitatea industrială a I.L.L. Sibiu, privind livrările de albii de rufe şi bătătoare de spumă, precum şi de la C.P.L. Sibiu, care a scos din producţie sanurile penru călcat. In alte cazuri, produsele — mărunte, ce-i drept — n-au­ fost scoase din fabricaţie, dar s-a di­minuat volumul lor, ceea ce pro­voacă greutăţi în aprovizionarea populaţiei. Chiar şi la unele în­treprinderi menţionate pentru dezvoltarea şi întărirea lor teh­nică, se înregistrează asemenea situaţii. De la întreprinderea ,,Precizia“-Bucureşti, de pildă, dacă în anul 1977 comerţul pri­mea 23 000 de toporaşe pentru carne, pentru anul 1980 — din­­tr-un necesar de 25 000 bucăţi — nu s-au acceptat decit 13 000, iar la săpăligile pentru grădi­nărit de la 50.000 bucăţi, în 1977, „cota“ pentru contractările pe anul 1980 a scăzut la 25 000 de bucăţi. Totodată, de la între­prinderea „Electrometal“ din Cluj-Napoca, dacă în anul 1977 comerţul primea 25 000 foarfeci de tablă, în anul viitor nu i se vor livra decit 17 700 bucăţi. — Există, cumva şi restanţe în expedierea mărfurilor către ma­­­gazine ? — Da. Avem destule cazuri când furnizorii nu livrează în mod ritmic produsele şi, ca­ atare, se produc goluri in apro­vizionarea unităţilor de desfa­cere. Pe lista întreprinderilor restanţiere pe primele opt luni ale anului, figurează Întreprin­derea mecanică Bucium-Iaşi cu 320 000 lacăte, 74 000 balamale, 600 albii de rufe, întreprinderea mecanică Braşov cu 400 000 arti­cole de menaj din sîrmă, între­prinderea „Văliug“-Reşiţa cu 9 000 rîşniţe de piper şi 10 000 rîşniţe de cafea. Nu mai puţin de 75 000 funduri de lemn pen­tru tocat, 60 000 ciocane de car­ne, 30 000 sucitoare pentru rocă, 5 000 planşete pentru tăieţei tre­buie să primim de la I.P.L.­Ti­­mişoara. Tot astfel, mai avem de primit în contul primelor opt luni ale acestui an, 100 000 gră­tare emailate de la I.P.L. Cra­iova, peste 20 000 rulouri pentru ferestre de la I.P.L. Zalău, 60 000 umeraşe pentru haine de la ,,Prestarea“ Timişoara, peste 270 000 , cirlige de rufe de la „Arta mobilei“-Bucureşti. — Dar la „Tîrgul de mostre“, ce noi articole de uz gospodăresc au fost expuse şi contractate ? — Comerţul a contractat, pentru anul viitor unele noi produse menite să vină in sprijinul gos­podinelor, cum sunt aparatul de bătut frişca şi maioneza, apara­tul pentru produs fursecuri, ro­zătoarele de nuci executate din material plastic, peria cu deter­gent pentru vase. S-au mai con­tractat, de asemenea, şi alte produse, în general, însă, trebuie spus că sortimentul de produse noi oferite comerţului este re­­strîns. Ne aşteptam ca întreprin­derile „Metalurgica“-Bucureşti, „11 Iunie“-Galaţi, „Metalica“­­Braşov ,şi altele — în cadrul că­rora au fost preluate foste uni­tăţi ale industriei locale, binecu­noscute pentru produsele lor de uz gospodăresc — să vină cu noutăţi, cu sortimente cerute de cumpărători. Ţinînd seama de aceste lacu­ne, este necesar ca centralele industriale şi întreprinderile respective să analizeze cu simţ de răspundere aceste probleme, astfel ca — pe măsura dotărilor tehnice şi a cadrelor de specia­litate asigurate — să dezvolte producţia acestor articole, să înnoiască sortimentaţia şi să a­­sigure livrarea ritmică a produ­selor către comerţ, astfel incit cerinţele populaţiei să fie satis­făcute în mai bune condiţii. Mircea Scripcă După contractările pentru anul 1980 o necesitate: îmbunătăţirea aprovizionăr cu articole de uz gospodăresc • De ce producţia acestor articole nu ţine pasul cu produsele realizate în alte sectoare ? Furnizori care au scos unilateral din producţie o serie de articole solicitate de cumpărători • Diminuări de cantităţi şi livrări neritmice în magazine • Măsuri ce se impun pentru îmbunătăţirea acti­vităţii unor foste unităţi ale industriei locale trecute în cadrul unor între­prinderi şi centrale industriale. Pagina a 3-a — 7 octombrie 1979 Ocrotirea sănătăţii­­ în dezbaterea deputaţilor O analiză a parametrilor ce caracterizează starea de sănătate a bucureştenilor, întreprinsă în ultima vreme mai activ de către Direcţia sanitară a Capitalei, a fost de natură nu numai să re­leve un tablou exact al morbi­dităţii ci să stabilească şi citeva direcţii prioritare in vederea pre­venirii îmbolnăvirilor şi pentru promovarea sănătăţii unei colec­tivităţi de aproape două milioane de oameni. Rezultatele unei atari evaluări, dar mai ales măsurile întreprinse pentru îmbunătăţirea activităţii de ocrotire a sănă­tăţii au făcut obiectivul dezba­terii deputaţilor municipali in recenta sesiune a Consiliului popular al municipiului Bucu­reşti Aşadar, care sunt principalele aspecte ale stării de sănătate a bucureştenilor şi ce concluzii se desprind de aici. Analiza de care aminteam relevă faptul ca­ bolile cardiovasculare repre­zintă prim­a problemă de sănă­tate publică in Capitală, de a­­juns să amintim că gravitatea acestora se reflectă semnificativ în faptul că în ultimii ani, a­­proape jumătate din derese se datoresc acestor boli. Dacă a­­vem în vedere faptul că ele a­­fectează persoane sub 45 de ani, se poate aprecia că in momentul de faţă bolile cardiovasculare dau nu numai cea mai mare mortalitate, dar în acelaşi timp constituie şi factorul cel mai important ce influenţează crea­ţia şi productivitatea oamenilor. Orientindu-şi în ultima pe­rioadă în mai mare măsură a­­tenţia spre acest aspect al mor­bidităţii, organele sanitare ale Capitalei consideră prevenirea şi combaterea bolilor cardio­vasculare ca obiectiv major al activităţii şi care poate fi rea­lizat numai prin măsuri com­plexe, însăşi tendinţa de uşoa­ră scădere a morbidităţii şi re­ducerea procentului mortalităţii prin aceste maladii, de la 49 la sută in 1974 la 43 la sută în 1978; subliniază că eforturile în aceas­tă direcţie, în special prin per­fecţionarea asistenţei trebuie susţinute în continuare. In a­­ceastă idee, direcţia sanitară a municipiului a înfiinţat o comi­sie de cardiologie care­­ si-a propus citeva obiective princi­pale imediate. Printre acestea figurează, in primul rind, pre­venirea reumatismului articular acut şi al cardiopatiei reu­matismale la copii, apoi perfec­ţionarea medicilor pediatri în prevenirea şi tratamentul boli­lor cardiace congenitale, al hi­pertensiunii arteriale şi al fac­torilor de risc pentru ateroscle­­roză precum şi dezvoltarea unui serviciu de cardiologie pedia­trică în reţeaua sanitară ambu­latorie. însuşi sistemul organi­zatoric de asistenţă a cardiaci­lor adulţi este supus perfecţio­nării — de altfel era şi timpul pentru asemenea acţiuni — în sensul înfiinţării unor unităţi de asistenţă specializată la Spi­talul Caritas şi la Spitalul cli­nic al municipiului Bucureşti, precum şi înfiinţarea unor uni­tăţi coronariene mobile, cone­xate cu unităţile coronariene din­­ spital pentru a­ se realiza un sistem eficient de tratament al bolnavilor cu infarct miocardic. In ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea cancerului, cea de a doua problemă de sănătate publică din municipiul Bucu­reşti, acesta fiind şi a doua cau­ză de deces — 24,3 la sută din mortalitatea generală — şi aici, in ultima vreme, au fost reeva­luate mijloacele de luptă. In pri­mul rind, a fost luată măsura depistării şi punerii sub control a jocurilor de muncă din între­prinderi care produc substanţe potenţial cancerigene , au fost apoi mobilizate toate institutele de cercetări şi asistenţă medi­cală, toate clinicile şi toate ca­drele medicale competente in diagnosticul si tratamentul can­cerului; comisia de specialitate şi-a propus,­ în acelaşi timp, să evalueze riscul cancerigen al ţi­garetelor consumate anual de bucureşteni. Date fiind insă gra­vitatea şi dramatismul bolii, or­ganele competente trebuie să in­vestigheze in continuare noi tim­puri de acţiune. In sesiune au fost relevate şi alte domenii ale activităţii me­dicale analizate mai atent în­­ ultima vreme: sănătatea copiilor şi tinerilor, spre exemplu. Na­talitatea şi sporul natural se în­scriu pe o curbă uşor ascen­dentă, faţă de anul precedent, iar numărul copiilor născuţi pre­matur este sensibil în scădere. Sectorul­­acestui gen de asisten­ţă a beneficiat în ultima vreme de citeva măsuri printre care a­­mintim punerea în funcţiune a secţiei de urologie a Spitalului central de conii şi a secţiei de pediatrie a Spitalului Brîncove­­nesc, precum şi supravegherea şi controlul modului în care este asigurată alimentaţia raţională a copiilor şi condiţiile igienico­­sanitare din colectivităţi de co­pii mici. Spre deosebire de alte prile­juri similare, am remarcat fap­tul că acum, analizind starea de sănătate a bucureştenilor un ca­pitol aparte s-a referit la igiena mediului orăşenesc. O compara­ţie cu anii­ precedenţi e favora­bilă anului în curs, întrucit atit investiţia materială cit şi cea de interes este superioară, în 1978 spre exemplu, pentru purifica­rea aerului municipalitatea a investit o sumă dublă faţă da anii precedenţi, s-au dezafec­tat, s-au reamplasat şi asanat 73 unităţi industriale şi s-au în­tocmit programe de asanare pe etape, pentru alta 103 unităţi mari. Cu toate acestea, în sesiune s-a subliniat că in ansamblul surselor de poluare atmosferică, poluanţii industriali şi cei pro­veniţi din transporturi sunt în creştere iar in raport cu diver­sificarea tehnologiilor industria­le substanţele poluante identi­ficate in laborator sunt încă nu­meroase; există, in acelaşi timp, surse de poluare a apei de că­tre întreprinderile riverane Ar­geşului şi Dîmboviţei şi care de­versează cantităţi importante de ape reziduale în amonte de oraş, probleme care trebuie să facă, în continuare, obiectul a­­­tenţiei deputaţilor şi municipali­tăţii. Ocrotirea sănătăţii bucureşte­­nilor — aşa cum au subliniat şi dezbaterile sesiunii — este grevată în continuare de­­ unele neajunsuri. Faptul că intr-un­­singur an au fost acordate în medie, un număr de 23 de pres­taţii medicale pe locuitor nu înseamnă că aceştia beneficiază de o , sănătate mai bună decit locuitorii din alte localităţi. Sunt implicaţi aici mai mulţi factori,­­pornind in primul rind de la u­­nele deficiente in distribuţia re­ţelei­­spitaliceşti pe teritoriul Capitalei , în, acelaşi timp, la unele dispensare sau­­policlinici se mai semnalează aglomeraţie care provoacă nemulţumiri pa­cienţilor, că există încă multe carenţe în asistenţa materno-in­­fantilă ca şi în cea de urgenţă. Dar în legătură cu aceste as­pecte criticabile ale ocrotirii să­nătăţii bucureştenilor — aşa cum au fost prezentate în cadrul sesiunii — ne propunem să re­venim. ■ Ioana Pătraşcu Echipamente de încălzire a apei cu ajutorul soarelui Profesorul Emil Haivas şi in­ginerii Ion Vele şi Dragoş Co­­man din Constanţa au construit şi experimentat timp de 4 ani un captator solar perfecţionat. Faţă de tipuri existente, noul captator construit numai din ţevi de mase plastice sau metal cu diametrul de peste 100 mm, utili­zează încălzirea directă, fără schimbător de căldură. Iată cineva din avantajele evidente ale acestui tip de captator so­lar pentru încălzit apa mena­jeră şi apa de la duşurile de plajă : preţul de cost redus­­ ★ ★ TIMIŞOARA (coresp. R.I. — Ion Medoia) .Specialiștii între­prinderii „Electrometal“ din localitate, în colaborare cu cer­cetătorii de la ÎNCERC — Bucu­rești au realizat un original echipament pentru încălzirea apei cu ajutorul energiei solare. El constă din două panouri cap­tatoare cu dimensiuni de 2 mp și un rezervor de stocare de 85 litri. In perioada 15 apri­(circa 500 lei mp instalat din ţevi de mase plastice şi 1 000 lei mp instalat din ţevi galvani­­zate de oţel cu diametrul de 1 000 mm). Cheltuielile făcute cu întreaga instalaţie, se amor­tizează intr-un singur an de funcţionare. Există şi posibili­tatea executării pe plan local a instalaţiei de către orice coope­rativă de instalatori. Prototi­pul realizat pentru casele cetă­ţenilor scoate din uz boilerul electric (acolo unde există) eco­­nomisîndu-se astfel 3 000 kWh anual. (VICTOR DINU). Fie­­ 15 octombrie, acest echi­pament încălzeşte apa la 30—60 grade Celsius, asigurînd consumul necesar unei familii de 4 persoane. După citeva luni de experimentări, realizatorii săi au pus la punct o tehnolo­gie îmbunătăţită de construc­ţie a echipamentului, care asi­gură reducerea cu circa 70 la sută a consumului de manoperă și de energie electrică. ★

Next