România Liberă, iunie 1980 (Anul 38, nr. 11071-11094)
1980-06-02 / nr. 11071
Anul XXXVIII Nr. 11071 • 6 pagini 30 bani COTIDIANUL CONSILIULUI NATIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAȚIEI ȘI UNITĂ!I SOCIALISTE Proletari din toate ţările, uniţî-vă ! l CUVlNTARCA NICOLAI TOVARĂŞULUI CEAUŞESCU la Consfătuirea de lucru de la C.C. al P.C.R. Stimaţi tovarăşi, In cadrul consfătuirii actuale ne-am propus să dezbatem, din nou, unele probleme ale conducerii activităţii economice şi ale creşterii rolului organizaţiilor de partid, al partidului în general, în conducerea ştiinţifică a tuturor sectoarelor, a întregii societăţi. Rapoartele prezentate şi discuţiile din aceste două zile au evidenţiat, cu putere, marile realizări obţinute în înfăptuirea planului pe primele cinci luni din anul 1980. Am avut o iarnă grea şi foarte prelungită, care ne-a provocat o serie de greutăţi în toate sectoarele, dar mai cu seamă în construcţii, în agricultură şi, într-o anumită măsură, în transporturi. Cu toate acestea, pe cinci luni am obţinut rezultate bune în mai toate sectoarele industriale. Pe ansamblu, în industrie producţia netă a crescut cu peste9 la sută, într-un ritm superior producţiei globale, care a sporit cu ceva mai mult de 8 la sută. In agricultură, cu toate condiţiile climatice nefavorabile, la începutul lunii mai — în primele zile — am terminat, în linii generale, lucrările de însămînţări. Mai sunt însă de însămânţat unele suprafeţe de pe care urmează să se strîngă furajele şi să fie reînsămînţate cu porumb şi alte culturi. Avem, de asemenea, unele rezultate pozitive şi în investiţii, în transporturi, în alte sectoare de activitate, în această perioadă s-a desfăşurat o activitate intensă în domeniul ştiinţei, al progresului tehnic, în ridicarea calităţii în toate domeniile. Se poate spune deci că organizaţiile de partid, consiliile oamenilor muncii, toate organele de partid şi de stat, locale şi centrale, au depus o activitate intensă pentru înfăptuirea planului cincinal 1976—1980, a hotărîrilor Congresului al XII-lea al partidului. In acelaşi timp, se înfăptuiesc neabătut măsurile de ridicare a bunăstării materiale şi spirituale a întregului nostru popor. Rezultatele remarcabile din toate domeniile demonstrează cu putere justeţea politicii partidului, care aplică neabătut, în mod creator, legităţile generale ale construcţiei socialiste la condiţiile României. Măreţele realizări obţinute în toate domeniile demonstrează forţa şi capacitatea creatoare a clasei noastre muncitoare, a ţărănimii, a intelectualităţii, a tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, care înfăptuiesc neabătut Programul partidului, politica de dezvoltare economico-socială, de ridicare continuă a bunăstării întregului nostru popor. Se poate afirma cu deplină satisfacţie că vom încheia cu succes planul cincinal — prima etapă a realizării în viaţă a Programului partidului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a patriei spre comunism. Pornind de la toate acestea, avem tot dreptul să privim cu mîndrie la tot ceea ce am realizat prin munca întregului popor, sub conducerea partidului nostru comunist. Viaţa, realităţile social-economice atestă cu putere faptul că Partidul Comunist Român îşi îndeplineşte cu cinste misiunea istorică de conducător politic al întregii societăţi, asigurînd ridicarea continuă a patriei pe noi culmi de progres şi civilizaţie. Rezultatele alegerilor pentru Marea Adunare Naţională şi pentru consiliile populare, votul dat pentru candidaţii partidului şi ai Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste demonstrează, încă o dată, adeziunea deplină a întregului popor la politica internă şi externă a partidului, unitatea de nezdruncinat a maselor populare în cadrul Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste — chezăşia mersului ferm înainte al patriei spre cele mai înalte culmi de progres şi civilizaţie comunista, a întăririi continue a independenţei şi suveranităţii României socialiste. Stimaţi tovarăşi, Apreciind rezultatele obţinute, nu putem trece însă peste unele greutăţi, peste o serie de lipsuri şi minusuri din activitatea desfăşurată în această perioadă. Am vorbit, mai înainte, de condiţiile climatice nefavorabile din iarna şi primăvara acestui an. De asemenea, situaţia economică internaţională, adîncirea crizei economice mondiale, criza energetică şi financiară au determinat creşterea puternică a preţului petrolului şi a dobânzilor — şi aceasta a exercitat, fără îndoială, o serie de influenţe negative şi asupra ţării noastre. Trebuie însă să spunem deschis că toate acestea puteau fi depăşite sau, în cel mai rău caz, influenţa lor putea fi redusă mult, dacă în activitatea noastră — atît în domeniul economic, cît şi în celelalte sectoare — nu s-ar fi manifestat o serie de lipsuri, printre care unele foarte grave, dacă în conducerea activităţii economico-sociale nu ar fi apărut un şir de neajunsuri care au dus la nerealizări în multe domenii. Nu doresc să mă refer acum la toate acestea. Voi menţiona însă faptul că nu se acordă atenţia necesară aplicării măsurilor de reducere a consumurilor materiale, în mod deosebit a consumurilor energetice, de petrol. Realizăm producţia cu consumuri mari faţă de cele existente pe plan mondial, faţă de ceea ce trebuie să obţinem, şi chiar se depăşesc normele de consum stabilite. Sunt serioase lipsuri în buna organizare şi urmărire a producţiei, mai cu seamă în ce priveşte realizarea producţiei fizice. Nu se acordă atenţia necesară şi nu se asigură o bună cooperare în producţie între diferite unităţi care trebuie să realizeze produsele finale, ceea ce creează mari greutăţi în desfăşurarea activităţii de producţie. Se manifestă, de asemenea, lipsuri serioase în buna organizare a muncii şi a producţiei, în aplicarea noului mecanism economic. De fapt, e greu să apreciem că principiile noului mecanism economic sunt înţelese în mod corespunzător, că se acţionează în mod activ pentru realizarea lor. Aşa cum am menţionat şi în şedinţa Comitetului Politic Executiv, nici la nivel central, nici în cadrul organelor chemate să aplice noul mecanism nu sunt înţelese cum trebuie principiile acestuia, nu se acţionează cu consecvenţă şi fermitate pentru realizarea lor. Continuă să se manifeste încă destul de puternic birocratismul în activitatea unor organe de partid și de stat. Se îneacă în hîrtii, în tot felul de circulare activitatea vie de înfăptuire a legilor, a hotărîrilor de partid. Mai au loc, din păcate, multe manifestări de lipsă de răspundere, de indisciplină, de formalism. Asistăm la tot felul de încercări de ocolire a hotărîrilor şi legilor, la tot felul de justificări pentru nerealizarea întocmai a acestora. De altfel, trebuie să spunem că, chiar şi în unele intervenţii din cadrul acestei consfătuiri, s-au manifestat asemenea tendinţe. Nu se asigură o bună organizare a activităţii şi un control corespunzător, calificat, urmat de acordarea de ajutor practic organizaţiilor de partid şi unităţilor economice şi sociale în soluţionarea operativă a problemelor. Trebuie să spunem deschis că foarte multe controale sunt fără finalitate, ocolesc problemele, încearcă să justifice o serie de lipsuri şi abateri de la legi şi hotărîri. Multe din aceste controale nu sunt urmate de măsuri imediate care să ducă la lichidarea lipsurilor constatate, la îmbunătăţirea în practică a activităţii. De aceea, se poate spune că această activitate destul de importantă pentru conducerea activităţii economico-sociale este dominată, de multe ori, de formalism şi superficialitate. Practica şedinţelor inutile, a organizării a tot felul de comandamente şi comisii ascunde, de fapt, lipsa de răspundere şi, cîteodată, incapacitatea unora de a soluţiona problemele care intră în atribuţiile lor. Deşi am mai discutat aceste probleme, continuă, din păcate, această practică. Se pare că ea este mai comodă, pentru că, pînă la urmă, nu se mai ştie cine, răspunde şi cine trebuie să îndeplinească atribuţiile care sînt stabilite clar prin lege sau prin hotărîri, asociindu-se la nerealizarea lor un mare număr de organe şi de oameni, creîndu-se deci posibilitatea diminuării răspunderilor, a sustragerii de la răspundere a celor ce nu-şi îndeplinesc obligaţiile. Se lucrează încă foarte mult — săptămîni, cîteodată chiar luni — pentru întocmirea a tot felul de referate, sau aşa-zise studii pentru probleme ce ar putea fi rezolvate mult mai simplu şi pentru care există legi şi hotărîri. De multe ori, unele din referatele sau din aşa-zisele studii prezentate urmăresc, de fapt, să modifice sau să ocolească prevederile legilor, ale hotărîrilor. Nu o dată asemenea referate și studii au fost respinse atît de Biroul Permanent, cît și de Comitetul Politic Executiv, dar, din păcate, încă continuă această practică inadmisibilă. Unii tovarăşi trec probabil pe lîngă probleme în speranţa că se va uita de ele, că se vor soluţiona de la sine, sau — poate — pînă la urmă se va găsi cineva care să îşi asume răspunderea rezolvării lor, deşi aceste probleme cad exclusiv în răspunderea şi atribuţiile tovarăşilor respectivi. Trebuie spus că aceşti tovarăşi, care nu îşi asumă nici o răspundere, sunt însă foarte combativi şi foarte activi în a critica pe alţii care soluţionează problemele — cînd, eventual, apar unele lipsuri în felul cum aceştia le-au rezolvat. Aceasta nu poate fi considerată, de fapt, decit ca o încercare de a determina şi pe alţii să nu mai soluţioneze problemele, pentru că, după părerea lor, este mai bine să nu faci nimic şi deci să nu mai fie nici lipsuri, decît să rezolvi problemele şi, eventual, să apară unele deficienţe într-un sector sau altul. Am ridicat aceste probleme pentru că este necesar să punem capăt cu desăvîrşire lipsurilor de acest fel şi altora — care vă sînt cunoscute — şi să asigurăm desfăşurarea în bune condiţii a activităţii noastre, rezolvarea problemelor în conformitate cu legile şi hotărîrile pe care le avem, cu răspunderile încredinţate fiecăruia. Desigur, avem principiul muncii colective, avem organe colective. Aceste organe trebuie să-şi desfăşoare activitatea, să ia hotărîri, să-şi asume răspunderea pentru hotărîrile respective, dar trebuie să existe şi răspunderea fiecăruia pentru realizarea sarcinilor încredinţate. Nimeni nu trebuie să se ascundă după activitatea colectivă, după hotărîrile organelor colective, pentru a-şi justifica inactivitatea sau incapacitatea. Trebuie să spunem deschis că, după părerea mea, nivelul muncii organizatorice, al conducerii ştiinţifice nu este întotdeauna la înălţimea cerinţelor puse de dezvoltarea forţelor de producţie, de ritmul înalt şi rapid al activităţii economico-sociale. Multe din lipsurile existente în activitatea noastră sunt un rezultat nemijlocit al stilului şi unor metode de muncă necorespunzătoare, precum şi al unor minusuri în, pregătirea profesională şi tehnică, în înţelegerea problemelor conducerii şi, în general, în nivelul politic şi ideologic al unor activişti de partid şi de stat. De altfel, cu 2—3 zile în urmă, cu prilejul începerii preschimbării carnetelor de partid, am menţionat că există o anumită rămînere în urmă a nivelului politico-ideologic, al activităţii ideologice în general, faţă de ritmul înalt al dezvoltării economice şi sociale, al creşterii forţelor de producţie, a bazei materiale. Aceasta duce fără îndoială la manifestarea unor lipsuri în activitatea diferiţilor activişti, atît de partid, cît şi de stat. Iată de ce este necesar să luăm o atitudine foarte fermă faţă de aceste stări de lucruri negative, faţă de lipsurile şi greşelile ce se manifestă. Să acţionăm cu toată hotărîrea pentru înlăturarea acestora, pentru perfecţionarea continuă a activităţii organizatorice,de conducere a tuturor sectoarelor, a întregii societăţi — aceasta constituind o cerinţă fundamentală a îndeplinirii cu succes a sarcinilor mari ce ne stau în faţă. Consider că dispunem de capacitatea necesară ca — discutînd deschis aceste stări de lucruri negative — să le putem lichida şi să asigurăm îmbunătăţirea activităţii noastre. Stimaţi tovarăşi, Mai sînt 7 luni din acest cincinal — şi trebuie să facem totul pentru realizarea cu succes a planului, a angajamentelor asumate, încheind planul pe 1976—1980 cu realizarea indicatorilor de bază şi asigurînd, astfel, dezvoltarea pe o treaptă superioară a societăţii noastre socialiste. Este necesar să acordăm toată atenţia acestei probleme (Continuare în pag. a 2-a) Tamim Hutaman a primit pe membrii Comitetului Popular al Biroului Popular al Jamahiriei Arabe Libiene Socialiste la Bucureşti, Populare Preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit sîmbătă pe membrii Comitetului Popular al Biroului Popular al Jamahiriei Arabe Libiene Populare Socialiste la Bucureşti, cu prilejul începerii misiunii comitetului in ţara noastră. La primire au participat tovarăşii Ştefan Andrei, ministrul afacerilor externe, şi Silviu Curticeanu, secretar prezidenţial şi al Consiliului de Stat. Secretarul Comitetului Popular, Aii Abdel Matub Yunis, a transmis preşedintelui Nicolae Ceauşescu din partea poporului libian, conducătorului revoluţiei de la 1 Septembrie, colonelul Moammer El-Geddafi, cele mai sincere urări de sănătate, iar poporului român urări de prosperitate şi progres. Mulţumind, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a rugat să se transmită din partea poporului român şi a sa personal poporului libian urări de bunăstare, iar colonelului Moammer El-Geddafi un salut cordial şi cele mai bune urări. Preşedintele Nicolae Ceauşescu s-a întreţinut într-o ambianţă cordială, prietenească, cu membrii Comitetului Popular al Biroului Popular al Jamahiriei Arabe Libiene Populare Socialiste la Bucureşti. Au fost exprimate satisfacţia faţă de bunele relaţii româno-libiene şi convingerea că aceste raporturi se vor dezvolta tot mai puternic, în spiritul înţelegerilor convenita în timpul vizitei făcute de preşedintele Nicolae Ceauşescu in Jamahiria Arabă Libiana Populară Socialistă. ! Mori de apâ pe Olt In vara trecută ciţiva muncitori de la Întreprinderii de morărit şi panificaţie diri Sf. Gheorghe se chinuiau să încarce într-un camion un bolid de metal pentru a fi dus la fier vechi. Ocupa inutil locul din incinta întreprinderii şi se părea că singurul drum al mastodontului mincat de rugină ar fi spre cuptoarele de retopire a fierului vechi. Era o turbină veche de la o moară de apă ce funcţionase zeci de ani dar care fusese cîndva abandonată şi aruncată la gunoi cu destula uşurinţă, prin apariţia suratelor ei moderne, electromecanice. S-a întâmplat, însă, ca uriaşele roţi cu palete şi axe să rupă platforma din lemn pe care trebuiau să fie încărcate. Unul dintre încărcători, mai mult din supărare pentru nereuşita operaţiei, a propus atunci să fie îngropată turbina, aşa cum se procedase şi cu altele de la morile de apă dezafectate. Pentru că tot nu mai prezenta cine ştie ce valoare. ..Ce bine ar fi să o putem refolosi — a zis atunci tehnicianul Ladislau Buzaş, mecanicul şef al întreprinderii. Pentru că, privind mai atent, nu este chiar aşa de uzată cum pare“. Am relatat în detaliu această întîmplare cu iz anecdotic fiindcă de aici se pare că a pornit ideea ce a susţinut o iniţiativă deosebit de valoroasă şi eficientă a judeţului Covasna şi anume recuperarea turbinelor vechi şi reamenajarea morilor de apă. In mai puţin de un an un colectiv mic dar priceput, în frunte cu tehnicianul Ladislau Buzaş, maiştrii Joss Mihály şi Egyed Sándor, lăcătuşii Bede Balaş, Szabó Ernő, zidarii din echipa lui Molnár Sándor şi alţii au pus pe roate moara de apă de la Ghidfalău, părăsită de două decenii pe malul Oltului, au trecut de la acţionarea electromecanică la cea hidraulică la moara de la Olteni, unde au montat şi un generator de 3 kW care asigură necesarul de energie electrică pentru iluminatul morii şi al străzii, au acţionat şi lucrează pentru reamenajarea altor mori de apă, precum cele de la Aita Mare, Sintionlunca şi altele. — La Ghidfalău, ne spune tovarăşul Gherghe Mihály, directorul întreprinderii judeţene de morărit şi panificaţie Covasna a fost recuperată o turbină aruncuită la gunoi, adică îngropată în pămint acum 12—13 ani, de la o moară de apă desfiinţată. Meşterii care au reamenajat-o spun că turbina, a fost mai bine conservată în pămint decit dacă ar fi stat un aer liber, la voia intemperiilor. Astfel, moara de la Ghidfalău a fost reamenajată cu forţe proprii — s-a lucrat în unele zile şi cita 20 ore continuu — a reînceput să macine de acum două luni, oferindu-ne, dacă mai era nevoie, proba practică a eficienţei unei îndeletniciri tradiţionale pe aceste meleaguri : morăritul cu ajutorul apelor Oltului, ca şi al altor riuri şi pîraie de munte şi Dumitru Bujdoiu (Continuare în pag. a 5-a) * La Galaţi se construieşte „ Un nou tip de navă de transport La Şantierul naval din Galaţi se află într-un stadiu avansat de fabricaţie cea dinţii navă românească pentru transportul trailerelor, autoturismelor şi containerelor. Noul tip de navă — prima dintr-o serie de patru — care constituie o premieră pentru industria navală românească — are lungimea de 128 m, lăţimea de 20 m, înălţimea 15,5 m, viteza de deplasare 17 noduri pe oră, nava puţind, încărca 74 trailere frigorifice şi 151 autoturisme. (Agerpres) . O valoroasă iniţiativă ce reactualizează exploatarea tradiţională a forţei apelor ■ Povestea unor turbine aruncate la fier vechi ■ Moara de la Ghidfalău macină 8 100 tone grîu pe an fără consum energetic H Kilowaţi care nu costă nici un ban ■ Apele Oltului superior şi ale altor riuri de munte vor acţiona mai multe mori şi microhidrocentrale. Renovată şi reutilată cu torţe proprii, moara din comuna Olteni marină zeci de tone de griu pe zi. Aici a fost adusă o turbină care, cu ajutorul apelor Oltului, va produce energie electrică. NOBILA MORALĂ A MUNCII Universul in care trăim ne oferă aproape la tot pasul exemple emoţionante de ceea ce înseamnă miraculosul dar omenesc al creaţiei, al muncii. Cred că, efectiv, vieţile noastre, ale tuturor, se şi deduc — prin ceea ce au ele mai bune din şi se adaugă la această impresionantă galerie de fapte prezente, care dau strălucire şi fac măreţia simplă, firească a epocii în care trăim. Şi totuşi, deseori (aceasta neînsemnind doar perioada cină sîntem pe băncile şcolilor), exemplele cu statut de perenitate din biografiile memorabile ale oamenilor trecutului adaugă efortului nostru de continuă autodepăşire un parfum aparte, pătruns de o nobilă şi subtilă pedagogie. Mă gindesc la toate acestea parcurgind paginile jurnalului recent apărut sub semnătura celei ce a fost scriitoarea engleză Virginia Woolf, un exemplu pe care aş îndrăzni să-l calific monumental — de construcţie conştientă a propriei vieţi în jurul acelui ax fundamental ce l-a constituit şi-l va constitui întotdeauna munca. Desigur, vorbind despre un creator trebuie să avem neapărat în vedere talentul, corolar de bază, dar oamenii, toţi, se pot realiza într-un domeniu sau altul, tocmai descifrarea regulilor de bază ale acestei împliniri fiind oferită cu generozitate de jurnalul celebrei scriitoare. In cazul Virginiei Woolf, remarcabilă este punerea efortului — diurn şi de o întreagă viaţă — sub semnul dorinţei de a spori zestrea de valori a lumii din care şi ea făcea parte. Şi încă , de a le spori nu doar prin adaosuri cantitative, ci mergînd pe căi ca condiţie a te situa calitativ noi. Se poate, astfel, spune că travaliul celei ce a scris „Doamna Dalloway“, „Valurile“, „Spre far“ a însemnat — de la primele pagini tipărite, pînă la ultima însemnare un jurnal, cu citeva zile înainte de moarte — o necurmată „luptă pentru nou“. Cu totul remarcabilă, de asemenea, apare la Virginia Woolf ideea că pentru munca ta trebuie să îmbraci salopeta permanentei pregătiri, prifiind aceea de neîntrerupt in contact cu valorile cele mai mari ale lumii, in respectivul domeniu. li repugna incropeala, fiind convinsă că în munca ta trebuie să ai studii de fond, serioase, respingind cu forţa celui ce posedă cultură şi rafinament comportamentul şi chiar creaţia „geniului de calitate inferioară“. Jurnalul o arată, astfel, în neîntreruptă acţiune de punere la curent cu marea literatură a tuturor timpurilor şi popoarelor. O oră de scris era precedată, neapărat, de multe ore de lectură („reumplerea cisternelor“, cum se exprima ea, numai după aceea avînd dreptul să-şi continue „procesul săpării tunelurilor“ la care se angajase irevocabil — munca ei). „După cum vedeţi — nota în jurnal — mă gindesc cu înverşunare că trebuie tot timpul să citesc şi să scriu“. Interesant că, pornind de timpuriu cu o asemenea viziune („serioasă“ — tot expresia ei), munca mergea într-un ritm de normalitate, cu totul rare fiind stările de criză personală (și acestea datorate, mai ales, momentelor in care de la lucru o împiedica lipsa sănătății). Qomsiderîndu-se angajată intr-o bătălie, larg proiectată, prima luptă (Continuare în pag. a 5-a) FILE DE de Eugen CARNET Florescu