România Liberă, martie 1982 (Anul 40, nr. 11611-11637)

1982-03-22 / nr. 11629

1 Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE Anul XLNr. 11629 Luni 22 martie 1982 6 pagini 50 bani Spiritul revoluţionar al tinerei noastre mereu viu generaţii Totdeauna va trebui sa acţionăm ca revoluţionari. Tineretul trebuie sa se afle întotdeauna in primele rinduri in lupta pentru noul pentru perfecţionare şi înnoire pe o baza superioară a societăţii noastre. NICOLAE CEAUŞESCU înnobilată de Înalta prezenţă a celui ce de decenii călăuzeşte ge­neraţiile tinere, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului şi preşedintele ţării, a devotatei sale tovarăşe de luptă încă din anii tineri, academician doctor inginer Elena Ceauşescu, adunarea solemnă consacrată aniversării a 60 de ani de la crearea Uniunii Tineretului Co­munist şi a 25 de ani de la În­fiinţarea Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti s-a în­scris ca un moment memorabil, de rezonanţă istorică, în cronica mişcării revoluţionare şi demo­cratice a tineretului nostru. U­­riaşa sală polivalentă a devenit pentru cîteva ore spaţiul de re­zonanţă a celor mai însufleţi­­toare sentimente pe care tinăra generaţie le nutreşte pentru partid, pentru clarvăzătorul şi neobositul său conducător. Cu toate că emoţia a fost mare încă din clipa deschiderii grandioasei manifestări, se poate spune că momentul decorării celor două organizaţii aniversate şi îndeo­sebi, cuvintarea rostită în context de conducătorul partidului şi sta­tului care elogia atît de cald tinăra generaţie au ridicat la cote mişcătoare entuziasmul adu­nării. Citirea celor două Decrete pre­zidenţiale, primul prin care s-a acordat Uniunii Tineretului Co­munist titlul de ,,Erou al Muncii Socialiste" — „erou care,se în­truchipează în milioane de inimi şi minţi ale minunatului nostru tineret" — cum a subliniat pre­şedintele republicii, semnatarul celor două decrete — şi cel de-al doilea prin care s-a conferit Or­dinul „23 August“ clasa I, Uniu­nii Asociaţiilor Studenţilor Co­munişti a dezlănţuit furtuni de aplauze şi d ovaţii. Semnificaţia înaltelor distincţii, sensul profund al întregii festivităţi, s-au reliefat cu claritate, in am­pla şi emoţionanta cuvintare rostită de către secretarul gene­ral al partidului. Partidul şi sta­tul nostru dau o înaltă apreciere tineretului şi organizaţiilor sale revoluţionare pentru prezenţa lor eroică în marile bătălii de clasă revoluţionare, în lupta pen­tru înfăptuirea idealurilor de eliberare socială şi naţională, a revoluţiei socialiste, pentru ridi­carea patriei pe noi trepte de progres, civilizaţie şi prosperi­tate, pentru întărirea forţei, a independenţei şi suveranităţii statului nostru. Cum a făcu­t-o­ întotdeauna cu asemenea prilejuri, marele băr­bat al istoriei noastre a evocat glorioasele tradiţii de luptă ale poporului, ale tineretului care in toate epocile decisive ale deveni­rii naţiunii noastre a fost în pri­mele rinduri. Tradiţiile i acestea s-au îmbogăţit şi adincit odată cu apariţia pe scena istoriei a mişcării muncitoreşti, a comu­niştilor, ceea ce a conferit posi­bilitatea unei afirmări revoluţio­nare şi mai impetuoase a tinere­tului constituit, la numai un an după făurirea P.C.R., in Uniunea Tineretului Comunist., Contribu­ţia de preţ pe care tinerii comu­nişti au adus-o in anii de luptă împotriva asuprării de clasă, îm­potriva fascismului şi războiului a fost încă o dată relevată cu căldură. Tineretul prezent in sala adu­nării a răspuns la această apre­ciere cu entuziasmul recunoştin­ţei faţă de comunistul-erou care din cei mai fragezi ani s-a aflat in fruntea luptei pentru progres social, pentru socialism şi pace indemnind tinăra generaţie, prin propriul spirit de sacrificiu şi, prin patriotismul­­ revoluţionar exemplar, să fie in permanenţă pe baricadele decisivelor înfrun­tări din anii marii crize econo­mice, pina in cei ai înfăptuirii victorioase a revoluţiei de elibe­rare socială şi naţională. Benefi­ciind, in condiţiile edificării so­cialismului de aceeaşi îndrumare şi conducere de către partid, or­ganizaţia revoluţionară a tinere­tului şi-a lărgit rindurile, şi-a perfecţionat formele de organi­zare şi activitate, intre acestea numărîndu-se­­ şi înfiinţarea, în urmă cu 25 de ani a Uniunii Aso­ciaţiilor Studenţilor Comunişti, creindu-se astfel, condiţiile pen­tru ca munca şi activitatea crea­toare a tineretului să ocupe o pondere tot mai însemnată în dobindirea tuturor izbânzilor so­cialiste ale poporului nostru. Fără îndoială, sporirea acestei contribuţii este, înainte de toate, rezultatul noilor şi generoaselor condiţii de viaţă de pregătire şi de muncă oferite generaţiilor ti­nere, rezultatul inţeleptei politici promovate de partid in această direcţie, expresia materială şi spirituală a acelor cuvinte cu adinei rezonanţe cu care se adre­sează de fiecare dată secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tinerei gene­raţii : „Dragi tovarăşi şi prieteni tineri“. Nu întimplător cuvin­tarea a înfăţişat cîteva din di­mensiunile societăţii socialiste pe care am făurit-o, „spaţiul de creştere şi afirmare al tinerilor", cum ne place să o numim prin­­tr-o inspirată metaforă. Totodată, au fost abordate unele probleme la ordinea zilei ce decurg din înfăptuirea hotărîrilor celui de al Xll-lea Congres al partidului, a sarcinilor actualului cincinal, tocmai in scopul de a mobiliza şi mai intens tinăra generaţie să se implice cu toată dăruirea în soluţionarea lor. „Toate pro­blemele legate de dezvoltarea pa­triei privesc întreg poporul — a spus tovarăşul Nicolae Ceauşescu — dar ele privesc deopotrivă ti­neretul, ca factor hotărîtor in procesul de producţie. Ele tre­buie să stea, de aceea, permanent in faţa organizaţiilor revoluţio­nare ale tineretului". Desigur, aşa cum s-a subliniat în Cuvântare, participarea tine­retului la întreagă viaţă econo­­mico-socială trebuie abordată în egală măsură, ca necesitate imperioasă a prezentului, dar şi din perspectiva viitorului, ca principală chezăşie a acestuia. Tocmai de aceea, problema esen­ţială ce se pune in faţa tinerei generaţii este aceea de a fi ca­pabilă de o asemenea misiune istorică, de a fi pregătită multila­teral, pe măsura cerinţelor so­cietăţii pe care o făurim in, pre­zent, a înaintării spre comunism. Deopotrivă, o asemenea pregătire trebuie să însemne însuşirea înaltelor virtuţi politico-ideolo­­gice proprii comuniştilor ca şi a celor mai înaintate cuceriri ale ştiinţei şi culturii. O importanţă deosebita are, in acest context, educarea tineretului in spiritul de frăţie şi solidaritate dintre români, maghiari, germani, sirbi şi alte naţionalităţi, a unităţii de­pline intre toţi fiii patriei, pa­triotismul revoluţionar fiind in acest sens o trăsătură definitorie. Formarea unor asemenea per­sonalităţi complexe, maturizarea comunistă se impun cu atît mai mult cu cit tinerii trebuie să fie nu numai realizatori desăvîrşiţi ai bunurilor materiale şi spiri­tuale ale societăţii, dar să par­ticipe, in acelaşi timp, la perfec­ţionarea vieţii­ şi organizării sa- Niculae Stoian (Continuare in pag. a 5-a) PRIMĂVARA ŞI RECOLTA O Ce arată cîteva date comparative din trei cooperative • Cum in­fluenţează densitatea plantelor nivelul producţiei O Este necesar ca tehnologiile sâ fie respectate cu stricteţe O Acum fiecare oră bună de lucru trebuie folosită Se ştie, recolta depinde de mai mulţi factori, fiecare in­­fluenţînd mai mult sau mai pu­ţin nivelul acesteia. Astăzi ne vom ocupa de doi dintre ei: pe­rioada de semănat şi densitatea. Să comentăm puţin aceste date, specificind­­ că unităţile agricole in cauză sunt­­ vecine, deci cu condiţii asemănătoare. De ce sunt diferenţe mari de recoltă ? Cifrele ne dau răspun­se vom referi doar la cultura porumbului în trei unităţi agri­cole cooperatiste din judeţul Giurgiu. Iată datele pe care le-am extras din situaţiile în­tocmite în 1981 : sul. In timp ce cooperatorii din Giurgiu au semănat întreaga suprafaţă în epoca optimă, cei de la Daia au realizat această lucrare doar pe 53 la sută din terenul afectat culturii porumbu­lui.­­Altfel spus, 47 la sută din suprafaţă a primit săminţa cu în­­tirziere. Rezultatul ? Nu toate seminţele au răsărit uniform, exploziv, unele plante neajun­­gind la maturitate. Iată un prim element care a dus la realizarea unei producţii mai mici cu 2 367 kg şi respectiv cu 1212 kg la hectar, comparativ cu unităţile agricole vecine. Nici la Frăţeşti recolta nu a fost prea mare şi aceasta tot ca urmare a intîr­­zierii semănatului. Privind producţiile medii la hectar ale celor trei unităţi nu am putea afirma că ele repre­zintă posibilităţile reale ale cooperativelor respective. Reflec­tă însă fidel grija mai mare sau mai mică care s-a acordat aces­tei culturi. Pentru că puterea pămintului este altă. „Ara avut parcele, spunea inginerul şef şi preşedintele cooperativei agricole din Giurgiu, Nistor Sîrbu, cu producţii de peste şase tone la hectar.“ De ce nu s-­a obţinut atit pe întreaga suprafaţă? Cu aceas­ta ajungem să discutăm despre cel de-al doilea factor — densi­tatea, încă din start — de la se­(Continuare in pag. a 3-a) C.A.F. Supra­fața (ha) Perioada de semănat Densitatea realizată la : Producția Data hectar* semănat (mii pi.) recoltare (mii pi.) (kg/ha) Giurgiu 429 Pînă la 10.IV. 11—20.IV 200 229 60—05 50—55 4 708 Frătești 714 Pînă la 10.IV. ii—2o.Iv îl—30.IV 0 450 264 80­08M 8 553 Data 1160 Pină la 10.IV. 11—20.IV 21—30.IV 1—15.V 0 250 360 550 #0—65 47­2 341 De azi, săptămîna pomiculturii Anul trecut producţia de fruc­te a ţării a fost de 1347 mii to­ne. O recoltă bună, am putea spune. Se putea mai mult ? E­vident, aşa cum apreciaza spe­cialiştii resursele. De altfel, prevederile pentru acest an vi­zează atingerea unei recolte to­tale de 2 424 mii tone, înseam­nă că pe lingă modernizările a­­duse unor livezi, pe lingă plan­taţiile care vor intra pe rod in acest an, există şi alte rezer­ve ce trebuie puse în valoare. Deci, o săptămînă de vîrf Lu­crările care se vor efectua vor contribui substanţial la reali­zarea unei recolte bune. Am în­trebat pe specialişti cit de mult influenţează asupra producţiei operaţiile ce se execută în tim­pul iernii şi acum în livezi. Dacă toate celelalte condiţii se menţin în limite normale atunci această influenţă vizează circa 80 la sută din recoltă. Tocmai de aceea s-a stabilit ca în luna martie să fie declarată săptă­De astăzi începe săptămîna pomiculturii, perioadă în care o serie de lucrări declanșate încă din iarnă trebuie unele conti­nuate, altele finalizate. Care sînt sarcinile pomicultorilor din a­­ceastă săptămînă ? Urmărind datele din acest tabel ne putem da­­seama de volumul de mun­că necesar, mîna pomiculturii, devenită tra­diţională. Mai ales că trata­mentele şi tăierile trebuie în­cheiate pinâ la sfîrşitul acestei luni, iar fertilizările şi arăturile pot continua şi in aprilie, în primăvara în care ne găsim, fondul pomicol al ţării va creş­te cu 6 700 hectare, livezile ce Eugen Sosu (Continuare in pag. a 3-a) Lucrarea Plantări de pomi Plantări de arbuşti Pregătit teren pentru plantarea căpşunilor Tăieri de formare şi rodire Arat şi săpat Fertilizări cu îngrăşăminte organice Fertilizări cu îngrășăminte chimice Tratamentul 1 Tratamentul 11 U/M Total ha 2 230 ha 109 ha 3 140 ha 32 200 ha 42 244 ha 9 066 ha 31608 mii pomi 15 460 mii pomi 13 360 ­ INTERVIUL TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU acordat grupului de ziare „Brabant Pers“ din Olanda După cum s-a mai anunţat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit, în ziua de 3 martie a.c., pe publicistul Jehan Kuypers, comentator de poli­tică externă la grupul de ziare „Brabant Pers" din Olanda, că­,­ruia i-a acordat următorul interviu : ÎNTREBARE : Domnule preşedinte, dumneavoastră a­ţi făcut multe vizite şi aţi călă­torit mult, aveţi contacte per­manente cu şefi de state şi personalităţi politice din în­treaga lume. V-am ruga ca — in contextul frecventelor dis­cuţii privind relaţiile dintre S.U.A. şi U.R.S.S. şi a pro­blemei poloneze — să faceţi o apreciere asupra situaţiei internaţionale actuale şi a perspectivelor pe care le în­trevedeţi. RĂSPUNS : în relaţiile inter­naţionale s-a ajuns la o încor­dare deosebit de gravă. Se poa­te spune că aceasta este un re­zultat al marilor schimbări pe­trecute pe arena mondială in ra­portul de forţe, o­ consecinţă a continuării politicii sferelor , de influenţă, de reîmpărţire a aces­tor zone, a politicii de forţă şi dictat.. In acelaşi timp, încă nu s-a ajuns la un nou echilibru, ca urmare a schimbărilor ce s-au produs pe plan internaţional, a apariţiei de noi forţe, de noi grupări de state, care reclamă un rol mai important in viaţa inter­naţională. Aş menţiona, printre aceste schimbări, lichidarea de­plină a vechiului sistem colo­nial, apariţia unui mare număr de state independente, afirma­rea poziţiei ţărilor in curs de dezvoltare, a ţârilor nealiniate şi, in general, a ţârilor mici şi mijlocii. Aceste ţâri doresc să-şi asigure o independenţă cit mai deplină şi să participe mai activ la soluţionarea problemelor in­ternaţionale, în spiritul princi­­piilor egalităţii în drepturi, res­pectului independenţei, suvera­nităţii şi neamestecului în tre­burile interne. In acest context, desigur, ţările mari — Uniunea Sovietica şi Statele Unite — continuă sa aibă un rol important in viaţa inter­naţională , trebuie sa spunem insa ca ele nu mai pot sa solu­ţioneze singure problemele com­plexe cu care se confrunta ome­nirea, fără participarea şi a­ ce­lorlalte state, fara a ţine seama de interesele noilor grupări, de noile forţe care se afirmă pe plan internaţional. Multe din conflictele existente sunt,­­ de fapt, un rezultat direct al acestor probleme. De aceea, se impune ca o necesitate vitală soluţionarea cit mai rapidă prin tratative, a conflictelor existente, renimţindu-se la ca­lea militară, la forţa sau la ameninţarea cu forţa. Este nece­sar sa se acţioneze pentru So­luţionarea politică, prin trata­tive, a problemelor deosebit de grave car­e s-au creat ca rezultat al cursei înarmărilor şi al deca­lajelor mari dintre ţările bogate şi cele sărace. De fapt, se poa­te spune că, in actuala situaţie internaţională, contradicţiile din­tre ţările bogate şi ţările sărace constituie factorul cel mai im­portant, care­ poate să ducă — dacă se va acţiona pentru solu­ţionarea acestor probleme şi rea­lizarea noii ordini economice in­ternaţionale — la o politică de destindere şi de pace, sau, dacă nu, să contribuie la o agravare şi mai mare a vieţii interna­ţionale. Consider că evenimentele din Polonia sunt probleme strict in­terne ale Poloniei, determinate de o serie de factori interni şi, îndeosebi, de greşelile, săvirşite. Dar trebuie spus că anumite cercuri din exterior încearcă să folosească această situaţie pen­tru a determina atit agravarea situaţiei din Polonia, cit şi a re­laţiilor intre Est şi Vest — cum se spune de regulă —, ceea ce duce, de fapt, la o nouă încorda­re in Viaţa internaţională, îndeo­sebi în Europa. De aceea, după părerea noastră, este necesar să nu se întreprindă nimic care ar putea duce la o agravare a situ­aţiei din Polonia, să nu se în­treprindă măsuri de sancţiuni economice sau de altă natură. Dimpotrivă, ţările europene ar trebui să acţioneze in­direcţia ajutorării Poloniei în depăşirea greutăţilor, această constituind un factor important pentru dez­voltarea ei economico-socială, care trebuie să continue pe ca­lea socialistă. In acelaşi timp, aceasta ar avea — şi are — o importanţă deosebită pentru securitatea, destinderea şi pacea în­­Europa şi in întreaga lume. în acest context, noi conside­răm că trebuie făcut totul pen­tru ca Reuniunea de la Madrid să se încheie cu rezultate cit mai pozitive, sa se asi­gure convocarea unei confe­rinţe pentru încredere şi de­zarmare, cit şi continuitatea re­uniunilor de tipul celei de la Madrid, începute după reuniu­nea de la Helsinki. Este in inte­resul ţărilor europene sa pas­tiam şi să dezvoltăm acest ca­dru organizat­­ de convorbiri, de tratative. Europa este vital interesa­tă intr-o politică de des­tindere, de colaborare, de pace. Ţările­­europene trebuie să rea­lizeze o colaborare — aş putea spune chiar o unitate — mai strînsă intre ele, unitate bazată, desigur, pe orinduirile lor soci­ale, pe independenţa naţională a fiecărei ţâri. Ţările europene trebuie să pornească de la fap­tul că dezvoltarea economico­­socială şi independenţa fiecăreia sunt legate de dezvoltarea şi independenţa tuturor statelor europene, de păstrarea Europei ca un continent al­ păcii şi secu­rităţii, de o politică mai inde­pendentă a Europei in viaţa in­ternaţională, de o contribuţie mai­ puternică a continentului nostru la ■ soluţionarea proble­melor complexe ale vieţii inter­naţionale. Consider că — cu toate aspec­tele grave manifestate in viaţa internaţională — există posibili­tatea­ depăşirii acestor greutăţi, a reluării politicii de destindere şi dezvoltării unei colaborări multilaterale, egale d­intre toate statele. ÎNTREBARE : Din moment ce convorbirile de la Geneva au început , credeţi, dom­nule preşedinte, cu marile demonstraţii şi acţiuni împo­triva armelor nucleare­ şi pentru pace care au avut loc şi care continuă intr-un nu­măr însemnat de ţari din Eu­ropa, inclusiv în România, . ‘ ar necesita o intensificare ? RĂSPUNS : Ca urmare a con­tinuării împărţirii Europei în blocuri militare opuse, s-au acumulat pe continentul nostru imense cantităţi de arme, inclu­siv armamentul atomic. După cum este cunoscut, urmează să fie amplasate noi rachete ame­ricane cu rază medie de acţiune in Vest, şi sâ s© dezvolte rache­tele sovietice. Trebuie să spu­nem că, atit rachetele america­ne, cit şi cele sovietice, privesc nemijlocit Europa şi creează noi pericole pentru însăşi exis­tenţa şi viaţa pe continentul nostru. De aceea, noi conside­răm că trebuie să se facă totul pentru a opri amplasarea noilor rachete americane cu rază me­die de acţiune şi pentru retra­gerea şi distrugerea rachetelor cu rază medie de acţiune, sovie­tice. In perspectivă, să se acţio­neze in direcţia diminuării pînă la eliminarea completă a rache­telor nucleare din Europa. Aceasta corespunde intereselor tuturor ţarilor europene. De aceea, noi am salutat şi considerăm că sunt importante tratativele privind problema ra­chetelor­ care au început la Ge­neva. Din păcate, ele se desfă­şoară încă destul de greoi. De aceea, România consideră — şi a făcut propuneri in acest sens — că statele europene trebuie să participe, într-o formă sau alta, la aceste tratative ; ele pri­vesc direct toate ţările europene. Cu atit mai mult, este necesar ca popoarele europene să con­tinue să acţioneze cu toată forţa pentru a determina încheierea cu succes a acestor tratative, oprirea amplasării noilor rache­te şi trecerea la retragerea şi distingerea celor existente. Intr-adevăr, marile demon­straţii care au avut loc in multe state europene, inclusiv cele din România, au avut — după părerea mea — o mare însem­nătate in începerea tratativelor de la Geneva. Este necesar ca, in actualele împrejurări, să se in­tensifice aceste manifestări şi demonstraţii. Ele trebuie să ca­pete forme şi mai active pentru a determina rezultate pozitive le­gate de aceste rachete, de de­zarmare, in general, şi de o po­­­­litică de , destindere şi de pace.­­ Este in joc viitorul Europei, al generaţiilor de azi şi de miine. Este, de fapt, in joc însăşi via­ţa — creaţia­­supremă a naturii — iar in numele vieţii, al drep­tului fundamental al oamenilor de a trăi liberi, trebuie să fa­cem totul, sâ dăm o nouă am­ploare mişcărilor pentru pace, pentru dezarmare. ÎNTREBARE :­­ Vă rugăm să ne spuneţi ce perspective se întrevăd in regiunea Bal­canilor şi care este stadiul ac­tual al relaţiilor României cu ţările din această zonă ? RĂSPUNS : După cum este cunoscut, in trecut Balcanii erau consideraţi un „butoi de pulbe­re“. Din fericire, în ultimii ani situaţia intre ţările balcanice a cunoscut o îmbunătăţire, deşi trebuie să spunem că există incă multe probleme ce urmează să fie soluţionate, printre care şi problema Ciprului Noi ne pronunţăm şi in ce pri­veşte Balcanii , pentru soluţio­narea pe calea tratativelor a pro­blemelor existente, pentru dez­voltarea unei colaborări multila­terale şi realizarea unei regiuni fără arme nucleare, ca o parte a înfăptuirii unei Europe fară armament atomic. Trebuie să menţionez că România întreţine relaţii bune cu toate ţările din Balcani, fară deosebire de orânduirea lor so­cială. Ne pronunţăm pentru rea­lizarea unei intilniri la nivel înalt a şefilor de state şi guver­ne din Balcani, pentru discuta­rea impreună a noilor paşi ce trebuie întreprins­ in direcţia depăşirii unor probleme existen­te, a dezvoltării încrederii, co­laborării şi cooperării econo­mice, tehnico-ştiinţifice, cit şi în direcţia dezarmării şi înfăp­tuirii unei­­zone fără arme ato­mice in Balcani. Considerăm că in actualele împrejurări este posibil şi necesar să se realizeze o asemenea intilnire. Aceasta ar corespunde intereselor tuturor ţărilor din Balcani, dar şi inte­reselor Europei, a celorlalte zone din vecinătate — mă refer la Orientul Mijlociu şi Meditera­­na, in general —, ar constitui o contribuţie la cauza destinderii şi păcii in întreaga lume. ÎNTREBARE : In presa oc­cidentală se scrie atit despre succesele­­ economice ale României, cit şi despre unele greutăţi intimpinate. Aţi fi atit de amabil, Excelenţă, să faceţi o apreciere pentru ce­tăţenii olandezi asupra dez­voltării actuale a ţării dum­neavoastră, răspunzind şi a­­celora care vorbesc despre existenţa unei crize ? Care sunt marile probleme econo­­mico-sociale care vă pre­ocupă. RĂSPUNS: Intr-adevăr, Româ­nia­ a obţinut succese impor­tante în dezvoltarea sa econo­­mico-socială. Dacă avem în ve­dere nivelul de la care am por­nit, aceste rezultate sunt, intr-a­devăr, deosebit de mari. M-as (Continuare in pag. a 6-a) -v-'f . cv . *■ ' Colectivele unităţilor economice de pe raza municipiului Rm. Vâlcea au expediat, pe adresa unor beneficiari de peste hotare, în plus faţă de obligaţiile contractuale importante bunuri materiale. Printre întreprin­derile care şi-au adus o importantă contribuţie la obţinerea succesului amintit se numără Combinatul chimic şi de produse sodice, (în imagi­nea de mai sus). Se cuvine menţionat şi faptul că primul trimestru din cel de-al doi­lea an al actualului cincinal a marcat debutul pe piaţa externă a unor noi produse cum sunt ciclohexilamina şi diizobutilamina, precum şi pompele destinate echipării instalaţiilor de extracţie a ţiţeiului. MATERIALELE REFOLOSIBILE. EXISTĂ MARI RESURSE După cum se ştie, in întreaga lume, chiar şi în ţări dezvoltate din punct de vedere economic, reciclarea resurselor materiale şi energetice devine din ce în ce mai mult o sursă principală de materiale pentru producţie. Sunt investigate cele mai diferite căi de recuperare şi introducere in circuitul economic a materiale­lor folosite, sunt cercetate, in vederea valorificării, cele mai diverse resturi materiale şi ener­getice. Această intensă preocu­pare este determinată de faptul că pe piaţa mondială preţul la materii prime, în ultimul dece­niu, a crescut enorm. La ţiţei, preţurile externe au crescut de peste 22 ori, la cărbune de 2,5 ori, la bauxită de peste 5 ori, la bumbac de peste 2 ori, la piei de animale de 3,6 ori, iar la mine­reu de fier cu 70 la sută şi la cupru cu 55 la sută. Aceste creş­teri de preţuri la materiile pri­me de bază au determinat o se­rie de ţări dezvoltate — printre care R­F, Germania, Elveţia, Au­stria, Belgia, Olanda, Italia, franţa — să înfiinţeze, încă din anul 1972, „burse ale deşeurilor“, care reglementează întregul cir­cuit al acestor materiale. Astfel, pe piaţa mondială preţul unei tone de fier vechi a crescut in ultimii ani de aproape trei ori, ajungind in prezent, in funcţia de calitate, la 90—120 de dolari, cu numai 8—31 la sută mai pu­ţin decit o tonă de fontă de o­­ţelărie ; deşeurile de cupru cos­tă 1 300 dolari tona, adică 81 la sută din preţul tonei de cupru electrolitic ; d­eşeurile de alumi­niu costă 700 dolari tona, adică 67 la sută din preţul tonei de a­­luminiu lingou. Creşterea preţurilor pe piaţa­­externă este o primă şi impor­tantă dovadă că materialele re­­folosibile devin din ce în ce mai preţioase, sunt din ce in ce mai căutate. O dovadă este şi faptul­­că a crescut gradul de refolosire a materialelor in procesul de fa­bricaţie. Iată cum se prezintă valorificarea materialelor refo­­losibile şi ponderea lor d in procente d in materia primă fo­losită in unele ţări ,dezvoltate industrial comparativ cu cele înregistrate in ţara noastră . In producţia de oţel: S.U.A. şi R.D.G. — 75 ; Italia — 62 ; Spania — 59 ; Anglia şi Canada — 52 ; România — 46. In producţia de hirtie : Anglia şi R.D.G. — 48 ; Olanda — 45 ; Japonia — 41 ; — Franţa — 36 ; România — 28. . Reşaparea anvelopelor: An­glia — 49 ; R.D.G. — 43 ; R.F.G. — 41 ; România — 16. Comparînd consumul energe­tic pentru a obţine produse pe bază de material refolosibil cu consumul energetic utilizat în cazul tehnologiilor de obţinere a aceloraşi produse, rezultă că în primul caz acest consum este mult mai mic, reprezentind doar : 4 la sută la aluminiu, 5 la sută la mase plastice, 12 la sută la cupru, 14 la sută la zinc, 38 la sută la oţel şi 45 la sută la plumb. Considerentele economice in favoarea utilizării pe scară lar­gă a materialelor refolosibile sunt demonstrate şi de marile e­­conomii de materii prime ce se pot obţine cum este de exem­plu : o tonă de fier vechi înlo­cuieşte circa o tonă de fon­tă lichidă, pentru elaborarea căreia sunt necesare 2 tone minereu, 1 tonă cărbune coc­­sificat, 0,5 t calcar, 40 kWh, fără a mai socoti investiţiile de­osebit de mari necesare la rea­lizarea de cocserii, fabrici de a­­glomerare şi secţii de furnale, precum şi de cheltuieli de ex­ploatare. De asemenea, 1000 tone de hirtie, carton sau macu­latură, înlocuiesc 1000 tone de celuloză, care se obţin din 3 000—4 000 mc lemn, 700 kWh de energie electrică, 250 tone de combustibil convenţional şi sal­­vează de la tăiere 5—7 ha pădu­re de răşinoase. Prin folosirea u­­nei tone de cioburi sticlă se re­nunţă la prelucrarea a 738 kg nisip cuarţos, 231 kg de sodă, 140 kg de calcar şi 70 kg de feld­­spat, materiale care consumă e­­nergie in producţia extractivă şi în procesele electrolitice ale in­dustriei chimice. în prezent, nici o ţară, cit ar fi ea de bogată, nu-ţi mai per­mite să irosească resursele m­a­­teriale, indiferent dacă ţint res­­turi tehnologice sau deşeuri. Pornindu-se de la însemnătatea cu totul deosebită a recuperării Ing. Ion Gh. Badea din Ministerul Aprovizionării Tehnico- Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe (Continuare in pag. a 5-a) \f wBS\ ­ Ţăranul şi tara Limba română e unica din în­treaga latinitate in care crin­iul „terra“ a lăsat moştenire aceste două vorbe surori : Ţară şi Ţăran. In România, unul din doi lo­cuitori este ţăran din prima sau a doua generaţie ; ogorul şi pă­durea ne sunt peisajul ancestral, chiar dacă aparţinem azi ci­vilizaţiei indus- _______ trial-urbane de­vreme ce numă­răm 11 mili­oane de oră­şeni şi numai 8 milioane de săteni. Spre deosebire de un trecut nu prea îndepărtat, acum, in întreaga lume şi chiar în lu­mea cea mai, industrializată, întoarcerea la natură, la iz­voare, preocupă cercuri tot mai largi ale noii generaţii atrase de dorinţa de a-şi redescoperi „rădăcinile Mi-aduc aminte de profunda mirare şi admiraţie a unui cu­plu de studenţi străini, — ro­mâni de origine, din a treia ge­neraţie, — veniţi să-şi cunoască locul de­­ baştină, văzind că limba şi portul strămoşesc şi obiceiurile şi cintecul popular supravieţuiesc cu mindrie va­lului de uniformizare şi tub­­cultură stereotipă ca buntute devastator prin alte locuri şi că, mai mult încă, politica cultu­rală a României protejează şi promovează tezaurul culturii naţionale şi frumuseţile artei Sale populare, adică ţărăneşti. Noi am putut pricepe că cine nu a înţeles ţărănimea n-a în­ţeles poporul şi cine dispreţu­ieşte ţăranul dispreţuieşte Ţara. In­­elaborarea corpus-ului de lucrări ştiinţifice fundamentale privind istoria civilizaţiei şi culturii naţionale,­­ am putut constata că nu numai istoria, dar şi preistoria poporului ro­mân oferă temeiuri inconfun­­dabile şi incontestabile ale uni­tăţii şi continuităţii pe terito­riul etnogenezei sale şi aceasta datorită stu­diului compa­rat al moşte­nirii nealte­­rate, lingvis­tice, socio-is­­torice şi cul­turale, conser­vate şi trans-­ mise posterităţii prin înşişi viaţa ţăranului român. Pentru a reexemplifica această concluzie, azi unanim dovedită, n-aş vrea să dau decit un sin­gur exemplu. Se ştie că multă vreme nu s-au cercetat decit urmele concrete ale trecutului, Inscripţii in piatră ori pe hri­soave, sau obiecte de artă ori de uz practic, de la zidul de cetate şi casa de lemn pînă la uneltele tradiţionale, folclorul, ceramica, tapiseria, arta şi poe­zia populară. Un distins cerce­tător al istoriei Instituţiilor din România a avut acum iniţiativa de a face un studiu comparat al ideii de justiţie, a ceea ce se cuprinde de fapt in termenul „obiceiului pămintului” in ma­terie de împărţire a dreptăţii, în toate provinciile româneşti, a Legii nescrise. Aşa cum s-a păstrat în viaţa satului şi s-a transmis prin tradiţie orală, pină mal de aurind, in codul de (Continuare in pag. a 2-a) FILE DE CARNET de Mihnea Gheorghiu

Next