România Liberă, iulie 1982 (Anul 40, nr. 11716-11742)

1982-07-01 / nr. 11716

Pagina a 2-a — 1 iulie 1982 ENERGIA. O PROBLEMĂ A TUTUROR Ziarele de ieri au publicat Decretul Con­siliului de Stat privind stabilirea unor măsuri pentru gospodărirea judicioasă şi reducerea în continuare a consumului de energie electrică, energie termică, gaze na­turale şi alţi combustibili. Dincolo de li­tera sa clară şi fermă, noul act normativ se constituie într-o înflăcărată chemare la conştiinţă. Oamenii muncii, cetăţenii pa­triei noastre înţeleg că acest decret a fost impus de însăşi cerinţele economiei naţio­nale. El vine să reglementeze una din pro­blemele esenţiale de care depind viaţa şi viitorul nostru. Pentru că, intr-adevăr, e­­nergia­­a devenit o problemă vitală a pro­gresului social. Transpus in viaţă, respec­tat in litera şi în spiritul său, noul decret poate deveni un instrument eficace pentru înfăptuirea obiectivelor ce ni le-am pro­pus, pentru împlinirea năzuinţelor noastre de a trăi mai bine. Cu responsabilitate so­cialistă, cu patrotism şi răspundere civică, orice om de bunăcredinţa va aprecia că aceste reglementări erau necesare şi că este de datoria fiecăruia dintre noi de a lupta şi milita cu toată convingerea pentru îndeplinirea lor. " * Cea de a 11-a ediţie a „Vacanţelor muzicale la Piatra Neamţ", manifes­tare estivală organizată cu sprijinul conservatorului „George Enescu" din Iaşi, a programat în perioada 28 iunie — 11 iulie concerte corale şi instrumentale, recitaluri, spectacole de operă, concerte-dezbatere, precum şi simpozionul cu tema : „Idei majore ale contemporaneităţii în creaţia muzicala românească’’. * La Braşov se desfăşoară a Xlll-a ediţie a Festivalului de muzică de ca­meră. Astăzi, la Casa armatei are loc un recital de lieduri susţinut de Martha Kessler acompaniată de Iosif Ion Prunner și de quartetul „Ars vocalis” din Luxemburg. * Teatrul Național din Timișoara a prezentat ultima sa premieră din ac­tuala stagiune cu piesa : „Goana” de Paul Ioachim, în regia lui Emil Reus și scenografia Doinei Almașan-Popa. I UNA PE ZI de MATTY - Astăzi mă voi aventura pină unde apa atinge adîncimea de 50 cm. O relaţie economică necesară Sunt turnător-formator la în­treprinderea „Flacăra“ din Plo­ieşti şi tocmai am prelucrat De­cretul privitor la gospodărirea consumului de energie electrică, termică, gaze şi alţi combusti­bili. Ştiam, încă din decembrie 1980, că în anul 1982 vor fi ma­jorate preţurile cu amănuntul la o serie de produse. Intr-o e­­conomie care se respectă, rela­ţiile dintre costuri şi preţul de producţie şi dintre preţul de producţie şi preţul cu amănun­tul trebuie şi ele respectate. Avem un program ambiţios de creştere a producţiei energetice, dar piin atunci trebuie să s chi­vernisim cu grijă ceea ce avem. Nu putem fi nepăsători, insen­sibili la ceea ce vedem în jurul nostru şi la ceea ce aflăm că se petrece în lume. Iar dacă e­­conomia naţională face apel la noi, ca muncitori şi cetăţeni, înseamnă că este şi necesar, încă folosim multe hidrocarburi şi ele costă mult. Şi apoi criza e peste tot în lume şi trebuie s-o depăşim. Ca muncitor am vă­zut şi văd că posibilităţile de e­­conomisire sunt mereu altele. Ela nu se termină, trebuie doar că­utate şi aplicate. Aşa am făcut noi în secţie, cu cubilourile: din două am redus unul, cu care dăm aceeaşi producţie. Deci, se poate. Şi am economisit o tonă de cocs pe zi, adică 300 tone pe an, ceea ce înseamnă cam 2 mi­lioane lei. Aşa am procedat şi cu amestecul de turnare, refo­­losindu-l după cernere ; am e­­conomisit şi aici 2 tone pe zi, adică 600 pe an. Dar măsurile gospodăreşti, cum spuneam, nu se termină niciodată. Ne-o de­monstrează chiar ţările avansa­te, iar noi, care pretindem că gîndim mai tehnic şi mai eco­nomic decit înainte, trebuie să facem la fel. Decretul ne deter­mină să fim mai gospodari, mai economicoşi chiar şi acasă la noi, cu apa, cu gazele, cu lumina, cu căldura. Şi eu zic că se poate, fiecare acasă la noi, dacă ne preocupăm, găsim posibilităţi de micşoarare a consumurilor. Numai că aş face propunerea să ne ajute mai mult şi comer­ţul, şi I.C.R.A.L.-ul. In comerţ să găsim materiale de etanşei­­zare a uşilor şi ferestrelor pen­tru iarnă iar I.C.R.A.L.-ul să intervină mai prompt la defecţi­unile din blocuri, fie că sunt la apă, la lumină sau la alte insta­laţii cum ar fi automatele de scară. Ceea ce vedem noi specific în politica partidului şi statului nostru este că, stimulîndu-ne să fim mai economicoşi, ne şi ajută, prin compensaţii, să su­portăm mai uşor măsurile de majorare a preţurilor şi tarife­lor. Eu am patru copii şi am văzut în ziar că îmi revine o compensaţie de 1250 lei. • Asta reprezintă cam un sfert­ din cheltuielile mele anuale pe a­­partament. Deci nu sunt lăsat singur, nu suntem­ lăsaţi singuri in faţa unor nevoi stringente ale economiei naţionale. Aşa ceva nu se întîmplă în lumea capi­talistă şi e bine să nu uităm a­­cest lucru. Constantin Frigea turnător-formator la întreprin­derea „ Flacăra“ — Ploieşti Aplicarea unor norme riguroase asigură reducerea consumurilor Normele stabilite prin Decretul la dat ieri publicităţii, privind re­ducerea consumului de combus­tibili şi energie electrică se gă­sesc într-o acţiune de amploare pentru conturarea şi aplicarea celor mai eficiente soluţii de di­minuare a acestor consumuri în cadrul Combinatului chimic Craiova, una dintre unităţile in­dustriale mari consumatoare de energie electrică şi termică, îm­preună cu un specialist al Di­recţiei de specialitate din Mi­nisterul Industriei Chimice am stabilit cantităţile de energie ce trebuie economisite prin redu­cerea consumurilor la nivelul combinatului şi pe fabrici. A­­cestea au fost discutate cu toţi factorii de răspundere, cum sunt şefii de uzine, secţii, comparti­mente tehnologice, tehnice şi de producţie, avînd in atenţie di­recţiile de acţiune, aplicarea mă­surilor elaborate pentru fiecare unitate şi verificarea practică a eficienţei lor. In aceste zile pro­blema reducerii consumurilor e­­nergetice este detaliată şi anali­zată la nivelul formaţiilor de lucru, în baza unor machete e­­laborate de Comitetul de Stat al Planificării. In următoarele două săptă­­mini vom avea rezultatele tu­turor măsurilor aplicate şi veri­ficate din punct de vedere al e­­ficacităţii şi eficienţei lor, din punct de vedere al viabilităţii acestora pe termen lung, ţinînd seama de aspectul de utilizare a lor practică se va extinde pinn sfîrşitul cincinalului în curs. Desfăşurarea în adîncime a mă­surilor de reducere a consumu­lui de combustibil, energie ter­mică şi electrică, folosirea recu­peratoarelor de căldură etc. ur­măreşte sensibilizarea şi mobi­lizarea întregului aparat tehnic şi muncitoresc chemat să partici­pe la elaborarea măsurilor de a­­plicat, la activitatea practică de verificare a eficacităţii şi efi­cienţei acestora, să unească e­­forturile tuturor colectivelor de muncă spre a acţiona în strînsă concordanţă cu sarcinile de ma­re răspundere ce ne revin. Rezultatele acestei acţiuni pe care le vom cunoaşte la mijlo­cul lunii iulie sperăm să fie cele aşteptate pentru că poartă girul opiniilor, gîndirii şi acţiunii u­­nor colective largi de oameni ai muncii, vital interesaţi în utili­zarea raţională a resurselor e­­nergetice ale patriei, în concor­danţă cu sarcinile de actualitate deosebită care au fost statuate prin normele stabilite de condu­cerea partidului şi statului nos­tru prin Decretul apărut ieri în presă. Sîntem decişi să facem tot ceea ce ne stă în putere pentru a gospodări cit mai judi­cios resursele energetice ale pa­triei, componentă importantă a avuţiei noastre naţionale. Ing. Ileana Radu şef al biroului de consum energetic din Combinatul chimic Craiova Măsuri care stimulează gospodărirea raţională a energiei (Urmare din pag. 1) celorlalte organe centrale, con­siliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, tuturor unităţilor socialiste de stat şi şi cooperatiste să ia măsuri fer­me, imediate pentru reducerea consumurilor, utilizarea raţio­nală şi economisirea combusti­bililor, energiei electrice şi ter­mice, eliminarea oricăror forme de risipă, încadrarea riguroasă in normele de consum stabilite potrivit legii. Nu încape îndo­ială că respectarea prevederilor Decretului pe care îl comentăm presupune în primul şi în pri­mul rînd luarea, în toate uni­tăţile, la fiecare loc de muncă, a unor măsuri de ordin organi­zatoric, de întărire a ordinii şi disciplinei. Bunăoară, în locu­rile unde se înregistrează un consum exagerat de energie termică este imperios necesar să se ia măsurile corespunză­toare in vederea diminuării consumului de abur şi apă şi să se stabilească necesarul de combustibil in raport de nor­ma optimă de temperatură a aburului sau apei livrate. Este, de asemenea, necesar să se sta­bilească programe de funcţiona­re a unităţilor termice potrivit cerinţelor fiecărui loc de pro­ducţie. Au fost şi mai sunt din pă­cate mari unităţi economice şi combinate industriale care soli­cită şi consumă energie termică furnizată de un producător de specialitate (direct de la reţea, de-a gata, cum se spune) în timp ce aceeaşi fabrică sau combinat eşapează in aer con­densul sau aruncă la canal apă caldă fără să o mai recircule. Decretul Consiliului de Stat stipulează obligativitatea acestor unităţi la care în procesul de producţie rezultă resurse ener­getice refolosibile sau care de­ţin asemenea resurse să-şi aco­pere necesarul de energie ter­mică, destinată încălzirii spaţiilor şi consumului menajer propriu, in primul rînd prin utilizarea în totalitate a acestor resurse. Şi tot ca un element nou se stabileşte că Ministerul Ener­giei Electrice îndeplineşte de acum încolo funcţia de admi­nistrator unic al tuturor resur­selor de energie. Este o atri­­buţiune de mare răspundere, ce va determina o viziune uni­tară asupra întregului domeniu şi care permite ministerului ci­tat să preia întreaga responsa­bilitate privind producerea, dis­tribuţia şi utilizarea în condiţii de eficienţă maximă a energiei electrice şi termice. La drept vorbind, Decretul publicat in ziarele de ieri are drept principal scop unirea eforturilor tuturor oamenilor muncii pentru ca, în calitatea lor de proprietari ai mijloace­lor de producţie, producători şi beneficiari ai tuturor bunurilor materiale, să realizeze sarcinile de producţie cu consumuri ener­getice cit mai mici. In fond, aceasta este­ una din principa­lele căi de sporire a eficienţei economice în scopul Îndeplinirii planului naţional, unic şi de în­făptuire, pe această bază, a programului privind creşterea nivelului de trai al Întregului popor. Spirit gospodăresc maxim, înaltă răspundere cetăţenească atit la locul de muncă, cit şi în familie. Cu siguranţă că ce­tăţenii, studiind Decretul, vor înţelege că noile măsuri pentru gospodărirea judicioasă şi redu­cerea în continuare a consumu­lui de energie electrică, energie termică, gaze naturale şi alţi combustibili, sunt impuse de cerinţele economiei naţionale, ca şi de implicaţiile crizei eco­nomice mondiale, criză care, în­­tr-un fel sau altul, se resimte in toate ţările, deci şi în Româ­nia. In acest context, noile pre­ţuri şi tarife pentru energia electrică, termică şi combusti­bili pentru populaţie, ce intră în vigoare incepind de azi, au în vedere, pe de o parte, mo­bilizarea tuturor cetăţenilor de a gospodări cu maximum de grijă acest preţios bun naţio­nal, resursele energetice — eli­­minînd orice formă de risipă, incit să realizeze o economie de cel puţin 20 la sută faţă de consumul din anul 1981 —, iar pe de altă parte, măsuri ho­­tărîte pentru rentabilizarea pro­ducerii şi folosirii tuturor tipu­rilor de combustibili. In conse­cinţă a apărut necesitatea ma­jorării preţurilor de producţie, incepind de la 1 iulie 1982, la gaze naturale şi ţiţei, la com­bustibili, energie termică şi electrică şi, implicit, creşterea preţurilor cu amănuntul. In spiritul grijii permanente a partidului şi statului privind înfăptuirea măsurilor adoptate de Congresul al XII-lea al partidului privind creşterea ni­velului de viaţă al întregii populaţii. Decretul stabileşte ca, pentru restul creşterilor de preţuri şi tarife la combustibili, energie termică şi gaze natu- '• rale, să se acorde compensaţii • corespunzătoare tuturor catego- ' riilor de muncitori şi maiştri,­­ indiferent de nivelul retribuţiei,­­ precum şi celorlalte categorii de­­ personal muncitor care au re- ! tribuţii tarifare de pină la 4 000­­ lei lunar,­­diferenţiat în raport­­ cu numărul copiilor aflaţi în­­ întreţinere), precum şi pensiona-­­­rilor.­­ Sumele calculate anual ce se acordă personalului muncitor după criteriile precizate sunt cu­prinse intre 500 lei şi 1 400 lei. In total, compensaţiile determi­nate potrivit prevederilor aces­tui decret cumulate cu cele sta­bilite prin Decretul nr. 283/1979 reprezintă la nivelul unui an 5 046 milioane lei. De aseme­nea, vor primi compensaţii pen­sionarii din sistemul asigurări­lor sociale de stat, pensionarii militari, I.O.V.R., ale căror pensii nu depăşesc 2 500 lei lu­nar, precum şi beneficiarii de ajutoare sociale. Compensaţiile acordate pensionarilor conform acestui decret şi cele acordate conform Decretului nr. 283/1979 se stabilesc in sumă de 480 lei anual şi se acordă lunar. Suma totală acordată drept compen­saţii pentru pensionari este de 894 milioane lei. Privind încă o dată şi cealaltă sumă, 5 046 mi­lioane lei, ajungem la concluzia că compensaţiile reprezintă un sprijin substanţial pe care oa­menii muncii, pensionarii îl pri­mesc pentru a acoperi în bună parte sumele mai mari ce le vor cheltui pe combustibili, ener­­gie termică și gaze naturale. „Fr. Schill.r" (str.Bad­jt»1­15) sa * Astăzi la ora 18 la casa de cultură deschide expoziția de pictură Adela Petrescu. n.„fiu“la^For?nl".d.in --ad ° avut io­. vern,*fîul celei de-a doua expoziții personale a pictorului Petre Tonase, care expune 42 lucrări ^ 1 * La Muzeul Banatului din Timişoara a fost deschisă o expoziţie de artă decorativă care prezintă obiecte de porţelan şi faianţă din Franţa, Italia, R.F.O., Austria etc. Expoziţia cuprinde şi o bogată colecţie de ceasuri apar­­ţinind Muzeului Banatului. * Staţiunea balneară Buziaş a găzduit cea de a 7-a ediţie a festivalului interjudeţean al fanfarelor la care şi-au dat concursul peste 400 de artişti amatori. * * Sala cenaclului plastic craiovean „Constantin Brâncuşi" găzduieşte în aceste zile expoziţia tinerilor Anca Erghiş, Luminiţa Roman şi Lucreţia Stan. Căluşarii La Caracal s-a desfăşurat re­cent o nouă ediţie a Festivalu­lui cultural-artistic „Căluşul ro­mânesc“, în care numeroşi că­luşari s-au întrecut pentru cuce­rirea premiilor şi a titlurilor. Confirmindu-şi frumosul re­nume ciştigat la alte întreceri organizate în cadrul Festivalu­lui naţional „Cintarea Români­ei“, formaţia de căluşari din comuna Boşorod (judeţul Hu­nedoara) a cucerit Marele pre­miu al juriului. (C­ IACOB). Atitudine cetăţenească Aproape de miezul nopţii, o femeie din Hunedoara striga disperată „Ajutor !“ Ce se in­­tîmplase ? După ce-a băut bine intr-un restaurant, lui Vasile Sfediu din Hunedoara i-a ve­nit chef de jaf. Şi, ca să-i fie mai uşor, a atacat femeile. S-a repezint tilhăreşte la una şi-a încercat să-i ia poşeta dar, vă­­zind că nu reuşeşte şi riscă să fie prins, a fugit. După un sfert de oră, tilharul a acostat altă fe­­meie, a lovit-o, i-a smuls gean­ta din mină şi­ a fugit. Dar, au­zind strigătele femeii, Ioan Silvestru, Petru Apostol, Dan Tiberiu şi alţii au început ur­mărirea fugarului, pe care l-au prins şi dus la miliţie. Ulterior, justiţia l-a condamnat la cinci ani închisoare. Toate cuvintele de laudă pentru cetăţenii care au reacţionat prompt şi cu cu­raj şi nu s-au lăsat pină n-au prins tilharul. (I. COJOCARU) Vremea muşeţelului Sălile de clasă ale unor şcoli din judeţul Olt servesc in aceste zile de vară pentru uscarea plantelor medicinale, culese de copii. In clase, ele au condiţii corespunzătoare, la adăpost de radiaţiile solare dăunătoare con­ţinutului de elemente active, u­­leiuri eterice şi substanţe aro­mate. La Redea, Sprincenata, Călineşti, Radomireşti, Oboga, Mărgăriteşti şi in celelalte Sate ale Oltului de Jos, au fost re­coltate zeci şi zeci de tone de frunze de păpădie, flori de pă­­ducel, sunătoare, coada şorice­lului şi altele — din sutele de tone ce vor fi strinse in acest an. Iar in actuala perioadă se recoltează intens muşeţelul. (ION BECHERU) Cei mai rapizi factori poştali In oraşul Orşova s-a desfăşu­rat, zilele trecute, faza finală a „Marşului factorilor poştali“. Au luat startul 84 concurenţi, selecţionaţi la etapele judeţene ale acestei competiţii de masă, desfăşurată in cadrul Daciadei, care s-a bucurat de participarea a peste 2 500 factori poştali (fe­mei şi bărbaţi) din întreaga ţară. Pe primul loc, drept cei mai rapizi factori poştali din ţară, s-au situat Ion Erciu din Bucu­reşti şi Elena Prum, din judeţul Prahova. (B. ION). Urmele unei cetăţi­­ romano-bizantine In apropierea comunei Mu­­righiol, din judeţul Tulcea, se păstrează urmele unei cetăţi romano-bizantine, care se află in atenţia cercetătorilor. Săpă­turile efectuate au scos la ivea­la zidul de incintă construit din pietre fasonate legate cu mor­tar, care are o grosime de 3,10 m şi o înălţime de 3,30 m, şanţuri şi valuri de apărare, nivele de locuire marcate de podele din pămint galben, bine bătătorite. Au fost identificate, totodată, o piaţă, străzi şi ziduri ale unor edificii publice din secolul VI e.n. Din materialele arheologice descoperite aici, se remarcă piesele de ceramică, monedele, obiectele din sticlă, armele, nu­meroasele elemente de con­strucţie şi altele. (ION PO­­POVICI) Atenţie la traversarea căii ferate! Faptul de a nu fi fost atentă la traversarea căii ferate, a cos­tat-o viaţa pe tinăra Elena Tu­dor din F­ilia­şi (judeţul Dolj). Intîmplare tragică, care prile­juieşte din nou un semnal de a­ TIMBRU Vita brevis?... La 87 de ani, Segovia cintă patru ore pe zi și dă peste patruzeci de concerte pe an. L-am văzut mai de mult la T.V., intr-o după-amiază de duminică. Mi-am amintit de Casals, de Rubinstein. Artis­tul moare tinăr ? Viziune „romantică“ in orice caz fragmentară. Viața il cere pe artist puternic, rezistent mai ales. Arta ii ia total, fără milă. Ce să facă bietul om, n-are încotro, trebuie să tră­iască mult! Nu rnde, spune un vers de Bacovia, citeşte­­nainte... Istoria artei este mai „plină“ decit s-ar crede de mari longevivi. Sadoveanu, Tolstoi, Picasso, Arghezi, Stravinski, Thomas Manh, Goethe... La 98 de ani, Tiţian lucra ca la 30. Iar Hokusai, la 65 de ani scria : „Abia la şaptezeci şi trei de ani am înţeles oarecum structura a­­devăratei naturi a animale­­lelor, a ierburilor, copacilor, păsărilor, peştilor şi a insecte­lor. Prin urmare, la virsta de optzeci de ani, voi mai face incă unele progrese , iar la nouăzeci voi pătrunde taina lucrurilor. La o sută de ani voi ajunge desigur la un sta­diu minunat, iar cind voi avea o sută zece ani, tot ce voi face, chiar și un punct sau o linie, va fi viu. Ii rog pe cei care vor trăi atit de mult cu­ mine, să vadă dacă mă voi ţine de cuvint...“ Mă uit la acest Segovia. Corp unic cu chitara. O singură fiinţă. Ca şi acei călăreţi care in vechime apăreau din ne­gura cimpiei, una cu caii lor. Ochelari cu rame groase, hai­nă albă, moale, craniul pu­ternic, pleşuv. Aerul unui bu­nic mofluz. Cind zimbeşte se mai schimbă cite ceva. La Granada, meşterii lucrează chitarele in stradă, la vede­re, croiesc şi ascultă înde­lung cu urechea gingaşele fo­lii lemnoase. Sub întunecatele arcuri maure de piatră spri­jinite pe coloane subţiri, se clatină apa in dulci bazine de marmoră. Uliţe medievale în­guste, intre ziduri albe. Sudul­ spaniol, „uscat“, lumină or­bitoare ca şi in insulele gre­ceşti. Nu e sudul asiat, umed, colcăitor, vegetativ. Sudul mediteranean este „raţional“, deşi plin de pasiune şi impre­vizibil. Tropicele cu abun­denţa Ior instinctivă sunt de­parte, străine. Trec femei drapate în negru, abia dacă se zăreşte urma tivului unei dantele, uscăţive, inalte, ova­lul perfect al feţei, coc greu şi mari verigi in urechi. Co­lumbe ciugulind printre da­lele tocite. Mozart şi Bach la Granada ? Da, dar numai chi­tara ii poate face pe deplin „înţeleşi“ aici... Cind eram foarte tinăr m-am întrebat : este oare aptă chitara pen­tru muzică ? Nu credeam. Un instrument care doar acom­paniază, atit. Dar exersam la chitară încă din zori. Trecea cite o slujnicuţă. Mă întreba: aşa devreme ? !... Segovia vorbeşte. Engleza lui in vir­­ful limbii cu totul altfel de­cit aceea vorbită de sud-ame­­ricani. Capul nemişcat, ex­presie concentrată, fixă, un aer mineral. Faţă de mîinile mobile, suple, tinere. Un fluid special animă degetele acestui om bătrîn pe corzile chitarei. Oare nu același care străbatea tălpile bătrinului cantor de la Lipsea, pe cind manevrau pedalele orgii, Jo­hann Sebastian Bach ?... Asa ne spune iubita, credincioasa lui Ana Magdalena : in timp ce cinta, „partea de sus“ ră­­minea intr-o încremenire „de bazalt“... Sub mina lui Sego­via, chitara se amplifică e­­norm, corzile ei firave pot suplini o orchestră. A tre­buit să inventez un nou re­pertoriu. Asta a fost cel mai greu Baca, Scarlatti, Ra­meau... şi „ceilalţi“. Sunt sur­prins de miracolul voinţei mele. Dar cred că şi norocul m-a ajutat. Viaţa mea a fost o linie... dar o linie ascen­dentă... Segovia vorbind, mii­­nile lui, şansa unei vieţi lungi, destinul, Granada, perseverenţa?... Desluşesc, to­tuşi, ceva din această pre­zenţă a muzicii. Să te cunoşti pe tine insuţi. De altfel, pri­mul dintre sfaturile lui Pelo­­nius către Laerte, înainte ca tinărul ageamiu să plece la Wittemberg, la studii şi chiolhanuri... Şi ajungi să simţi ce şi cit poţi. Să rişti totul, fie şi pe o chitară ! Şi atunci vei avea timp !... George Bălăiţa Prognoza meteorologică VREMEA va fi uşor instabilă, cerul va fi schimbător, vor cădea averse de ploaie cu caracter local în zonele de deal şi munte şi izolate în restul ţarii. Vîntul va sufla moderat. TEMPERATURA : Maximele de azi vor fi cuprinse între 20 şi 30 grade, iar minimele de la noapte intre 8 şi 18 grade. ,România libera“ Salonul republican de pictură şi sculptură PICTURA Implicare în existenţa socială O expoziţie de amploare a Sa­lonului republican de la Dalles, deschisă în preajma unui eve­niment cu semnificaţia Congre­sului educaţiei politice şi cul­turii socialiste, nu poate fi ju­decată doar ca o manifestare oarecare, capabilă să proiecteze imaginea actualei etape a picturii şi sculpturii româneşti. Şi, se cuvine remarcat de la început, cu toate că expoziţia de faţă nu impune prea multe nume noi, cu toate că ea nu pare să releve mutaţii în evoluţia stilistică şi ideatică a unor artişti cu un pro­fil bine conturat pină acum în cuprinsul artei noastre contem­porane şi nici în evoluţia unor genuri, ea confirmă, in ansam­blu, seriozitatea profesională a majorităţii artiştilor, profund implicaţi în existenţa socială a României de astăzi. A devenit, neîndoielnic, o constantă a artei româneşti din aceste ultime de­cenii participarea ei la dezbate­rea problemelor fundamentale ale lumii noastre contemporane. Asistăm, însă, la un fenomen curios , în ansamblul ei, expo­ziţia pare a comunica o senza­ţie de atenuare a efectului sti­listic. Mai ales in lucrările de pictură. Temele mari sunt pre­zente în expoziţie, viziunea unor pictori care şi-au afirmat voca­ţia epică, a celor care comen­tează universul realului dintr-o perspectivă filosofică limpede articulată sunt prezente pe si­­meza Dallesului. Actualitatea constituie substanţa proprie ce­lor mai multe opere de aici şi nu cred că se poate semnala vreo ezitare in privinţa urmă­rii programului estetic definito­riu al picturii româneşti de as­tăzi, profund integrată în miş­carea de idei din România aces­tei epoci. Parcă, însă, unii din­tre pictorii, al căror prestigiu s-a format de mult în cuprinsul artei noastre şi-au pus proble­me mai puţin complexe, rezolva­rea lor nu are aceeaşi forţă lă­untrică pe care am admirat-o, chiar şi în expoziţii foarte re­cente. Poate că explicaţia tre­buie căutată şi in frecvenţa cu care s-au succedat manifestări­le de amploare care reclamau un efort cu totul deosebit pentru tălmăcirea ideii politice, filosofi­ce, estetice intr-o formă coeren­tă, convingătoare. Poate că, deci, e vorba numai de o problemă de suflu ; poate că nici nu e po­sibil pentru toţi artiştii să a­­bordeze, intr-un răgaz atit de scurt, cu rezultate la fel de convingătoare, o tematică pre­tenţioasă care impune reflecţie, cumpănire a mijloacelor, eluci­dare a problemelor ce privesc raportul imaginii cu o realitate atit de complexă. Desigur, compoziţia monumen­tală se impune şi de această dată prin cîteva opere semnifi­cative, cum sunt cele semnate de Ion Biţan, de Vladimir Şe­­tran, de Ion Stendl, de Constan­tin Blendea, de Constantin Ni­­ţescu. Simbolul şi metafora e­­vocă, nu o dată, un univers al raţiunii biruitoare, printre e­­xemplele cele mai convingătoa­re aflîndu-se lucrările semnate de Ovidiu Paştina, de Paul Ri­­bariu, de Marin Gherasim, de Sorin Nicodim, de Teodor Mo­­raru (în acest din urmă caz, par­că mai puţin energic decit de obicei, într-o construcţie mai puţin impunătoare), de Gheor­­ghe Pogan, de Lia Brânduş, de Dinu’ Pacea. Portretul îşi păs­trează, în chip benefic, statutul: e limpede că artiştii recurg la el — fie că reprezintă individua­lităţi cu o identitate precisă, fie că revelează valenţele etice ale portretului de grup — ca la un semn al umanismului tutelar al existenţei noastre : la Virgil Al­­măşanu sau la Ion Musceleanu, la Lia Szas, la Dan Hatmanu sau la Vespasian Lungu, la Ion Ten­­gheru sau la Virgil Mancaş (cu o certă vocaţie de miniaturist), la Ştefan Câlţia, la Tanasis Fap­­pas sau la Maria Blendea, la losif Mátyás, la A.M. Agripa sau la losif Krijanovski (deşi cu o rezolvare mai puţin fermă de­cit de obicei), la Rodica Lazăr, la Georgeta Năpăruş sau la Spi­­ru Chintilă, prezenţa umană e integrată firesc în opera de artă, ca un semn al apropierii artişti­lor de viaţa adevărată a con­temporanilor. Rezultatul e dezvoltarea pre­cumpănitoare a peisajului şi a naturii statice. Nimeni nu poa­te afirma, fireşte, că aceste ge­nuri presupun o implicare mai puţin directă a pictorului în rea­litate, în problemele ei esenţia­le. Peisajul este, aşa cum bine se ştie, de la Luchian încoace, proiecţia unei stări de spirit. El e purtătorul unei clare sensibi- CRONICA PLASTICĂ­ lităţi poetice, aşa cum se relevă în fascinanta construcţie a lui Florin Niculiu, nu acelea ale lui Ion Popescu-Negreni, Micaela Eleutheriade, Eugen Popa (cu o pensulaţie viguroasă, plină de fantezie, de o mare libertate a gestului), Mihai Bandac (care, insă, mi se pare că, de această dată, s-a sprijinit prea mult pe darul incontestabilei lui spon­taneităţi şi a insistat prea puţin pe acela al construcţiei croma­tice), Iacob Lazăr, Corneliu Va­­silescu, Silvia Cambir, Ion Res­­su, Benone Şuvilă, Gh. I. Ni­­colae, Niculiţă Secrieru (cu o cromatică mai subtilă decit pină acum), Gh. I. Anghel, Petre Po­­povici, Rodica Marinescu, Mar­cel Bejgu, Alexandru Boanchiş, N. Barcan, Al. Cumpătă, Dan Constantinescu, Ştefania Gri­­malschi, Mala Bedivan, Dan Cristian, Ion Grigore, Lucian Maşek, Constantin Crăciun, Teo­dor Tudan. în acelaşi timp, însă, o direcţie caracteristică a peisagisticii româneşti se în­dreaptă astăzi spre construcţia logică, spre însuşirea unei tra­diţii clasice , prin Vasile Celma­­re, a cărui forţă de epurare a detaliului se afirmă din ce în ce mai limpede, intr-o arhitectură rafinată a formei, prin Ion Du­­mitriu, prin Alexandru Chira, Decebal Niţulescu, Tudor Nico­­lau, Mircea Velea, Simona Vasi­­liu, Ciprian Radovan, Wanda Mi­­huleac, pictura de piesaj creează o sinteză a sensibilităţii şi a ideii care, dincolo de diversitatea so­luţiilor stilistice, îşi relevă capa­citatea de construcţie a unor ar­hitecturi ce nu elimină, insă, vibraţia poetică. Evident, natura statică e o ipostază a lirismului, atit de caracteristic tradiţiei picturii româneşti. Aşa se defineşte, în expoziţia de la Dalles, prin ta­blouri cum sunt cele ale lui Vio­rel Mărginean, Ion Pacea, Tra­­ian Brădean, Pavel Codiţă, So­rin Ilfoveanu, N. Georgescu, Victor Munteanu, Costin Neam­­ţu, Horia Cucerzan, Ştefan Pel­­muş. După cum reducerea la esenţă (la care aspiră Vlad Flo­­rescu, Şerbănescu-Serfi, Mircea Popa, Cristian Neagoe, Petre A­­chiţenie, Leon Vreme) poate de­veni o formă a reflexiei, înno­bilată de un substanţial recurs la subiectele cele mai semnifi­cative ale prezentului. Cine poa­te contesta justificarea unor di­recţii ce se îndreaptă spre evo­carea severelor arhitecturi ro­mâneşti din vechime (Ştefan Râmniceanu), spre actualizarea fantasticului de factură folclori­că (Liviu Suhar sau Dimitrie Gavrilean, cu toate că actuala lucrare a celui de-al doilea mi se pare mai puţin unitară decit de obicei, sub raportul tratării pastei), spre o accentuare a for­melor obiective ale realităţii (Zamfir Dumitrescu, într-o pic­tură care dovedeşte că acest ar­tist înzestrat cu o evidentă vir­tuozitate e încă pîndit de o anu­me primejdie a manierizării). Desigur, judecată în împlinirile individuale, expoziţia se reco­mandă ca o antologie de opere care merită toată luarea-aminte. Se poate vorbi, în unele cazuri notabile (Ion Sălişteanu, Tra­­ian Brădean, Alia Redlinger, Aurel Nedel, de exemplu), des­pre o îmbogăţire a paletei. Dar, interpretată — aşa cum mi se pare că se şi cuvine — ca un întreg, ca un moment al istori­ei picturii contemporane, ma­nifestarea de la Dalles e cam lipsită de dinamismul necesar unui act cultural de asemenea importanţă. Ai impresia că unii maeştri ai generaţiei de mijloc au ajuns la o soluţie care îi mulţumeşte şi că nu te mai poţi aştepta la acele surprize de cele mai multe ori frumoase, pe care ni le rezervau in expoziţiile mai vechi. Consecvenţa nu înseamnă ma­­nierizare. Dar ea nu înseamnă nici mulţumirea Cu un anume nivel d e adevărat, foarte des de o înălţime ce dă acestor perso­nalităţi un profil distinct şi o putere de expresie pe care nu le intîlneşti foarte frecvent în mişcările artistice din alte ţări). Autodepăşirea e o condiţie fun­damentală a evoluţiei artei ; iată un adevăr atit de evident — aş spune atit de banal — incit nu mai e necesară nici o discuţie. Dar care nu e ilustrat foarte con­vingător în multe cazuri, la Dalles. Pe de altă parte, s-ar părea că tinerii pictori nu intri in viaţa artistică îndeajuns de în­armaţi pentru a face faţă exi­genţelor ei, întrebat cindva cit trebuie să lucreze un student pentru a deveni un artist adevă­rat, marele pictor şi profesor care a fost Gamil Ressu a răs­puns ferm : „douăsprezece ore pe zi, timp de şase ani in şcoa­lă şi, apoi, toată viaţa“. Cei care participă la aprecierea şi la se­lecţia lucrărilor aduse de artişti pentru expoziţiile din ultima vreme îşi dau seama că sunt rare cazurile în care absolvenţii in­stitutelor din ţară cunosc des­tul de bine tehnica acestei me­serii teribil de grele, care, cum spunea Ressu, se învaţă întreaga viaţă , cu condiţia evidentă ca ei să cunoască foarte bine ele­mentele pe care să şi le şlefu­iască necontenit Şi, de aceea, poate, manifes­tări de însemnătatea actualului Salon înregistrează mai puţine prezenţe decât s-ar cuveni ale absolvenţilor din ultimul an, pentru că aceştia nu răspund suficient de convingător exigen­ţelor juriilor. Debutul lor expo­­ziţional întârzie şi aceasta se răs­frânge şi asupra înfăţişării ge­nerale a expoziţiilor care au, de­sigur, nevoie de impulsul de ti­nereţe, de cutezanţa frumoasă a generaţiei celei mai tinere. Dan Grigorescu Lucreţia Szász : „Vrem pace pentru copiii noştri“ Vladimir Şetran : „Brigadieri la ecluza Agigea“ larmă cu privire la atenţia ce trebuie acordată la tranversarea peste o cale ferată. (I. B.). Certaţi cu bunul simţ Sălile de spectacole din Giur­giu începuseră a fi poluate de indivizi certaţi cu bunul simţ, ceea ce a determinat organele locale de ordine să intre in ac­ţiune. Astfel, la cinematograful „Bucureşti“, au fost depistaţi spectatori care fumau, unii care beau alcool plimbind sticlele din mină in mină etc. Depistarea lor s-a făcut fără a deranja des­făşurarea spectacolului, căci la sfîrşitul lui au fost conduşi la miliţie şi apoi judecaţi după procedura de urgenţă, iată pe cîţiva dintre ei : Tiniu Nicolae, Răţoi Nicolae, Stan Ispas, Mar­cel Chican şi Petre Min, toţi fără ocupaţie, care au fost con­damnaţi la şase luni de peniten­ciar. Despre alţi spectatori... inoportuni la spectacole, (adică la orele acelea trebuiau să fie la lucru) au fost informate în­treprinderile, instituţiile şi şco­lile. (AL. MIHAI) Rubrică realizată de Pia Râdulescu TEATRE FILUMENA MARTURANO ora 19,30­­ Teatrul National „I.L. Caragiale" (14 71 71) sala Mică : MOBILA Sl DU­RERE ora 19,30 : Teatrul „L.S. Bulan* draM sala din bd. Schitu Măgureanu (14 75 46) $1 TARTUFFE ora 19 sala Studio (12 44 16) : SA ÎMBRĂCĂM PE CEI DOI ora 19,30 Teatrul Mic (14 70 81) : „PAMINT DE PACE ŞI IU­BIRE” (spectacol de sunet si lumina) ; Teatrul Mic, ora 21, la Rotonda scri­itorilor din Cişmigiu ; HAINA CU DOUA FETE ora 19.30 : Teatrul Giu­ Ieşti - sala Majestic (14 72 34) ; FRU­MOSUL DIN PĂDUREA ZĂPĂCITĂ ora 19.30 , Teatrul „C. Tanase" - gradina Boema (16 61 65) şi FUNCŢIONARUL DE LA DOMENII ora 20 sala Savoy (15 56 78) ; TÎNDALA... CLOŞCA ora 19,30 s Teatrul „Ţăndărică” la Şcoala generala nr. 86 (cartierul Titan) ; LA IZVOR DE DOR ŞI CINTEC ora 18,30­­ Ansamblul Rapsodia­­ Română (13 13 00; ÎNCHIDEREA STAGIUNII - CONCERT SIMFONIC, ora 19,30 ; Fi­larmonica „George Enescu" la Atpe­neul Român ; CIRCUL MARE DIN MOSCOVA ora 19:30 : Circul de stal București (11 01 20).

Next