România Liberă, iulie 1982 (Anul 40, nr. 11716-11742)
1982-07-01 / nr. 11716
Pagina a 2-a — 1 iulie 1982 ENERGIA. O PROBLEMĂ A TUTUROR Ziarele de ieri au publicat Decretul Consiliului de Stat privind stabilirea unor măsuri pentru gospodărirea judicioasă şi reducerea în continuare a consumului de energie electrică, energie termică, gaze naturale şi alţi combustibili. Dincolo de litera sa clară şi fermă, noul act normativ se constituie într-o înflăcărată chemare la conştiinţă. Oamenii muncii, cetăţenii patriei noastre înţeleg că acest decret a fost impus de însăşi cerinţele economiei naţionale. El vine să reglementeze una din problemele esenţiale de care depind viaţa şi viitorul nostru. Pentru că, intr-adevăr, energiaa devenit o problemă vitală a progresului social. Transpus in viaţă, respectat in litera şi în spiritul său, noul decret poate deveni un instrument eficace pentru înfăptuirea obiectivelor ce ni le-am propus, pentru împlinirea năzuinţelor noastre de a trăi mai bine. Cu responsabilitate socialistă, cu patrotism şi răspundere civică, orice om de bunăcredinţa va aprecia că aceste reglementări erau necesare şi că este de datoria fiecăruia dintre noi de a lupta şi milita cu toată convingerea pentru îndeplinirea lor. " * Cea de a 11-a ediţie a „Vacanţelor muzicale la Piatra Neamţ", manifestare estivală organizată cu sprijinul conservatorului „George Enescu" din Iaşi, a programat în perioada 28 iunie — 11 iulie concerte corale şi instrumentale, recitaluri, spectacole de operă, concerte-dezbatere, precum şi simpozionul cu tema : „Idei majore ale contemporaneităţii în creaţia muzicala românească’’. * La Braşov se desfăşoară a Xlll-a ediţie a Festivalului de muzică de cameră. Astăzi, la Casa armatei are loc un recital de lieduri susţinut de Martha Kessler acompaniată de Iosif Ion Prunner și de quartetul „Ars vocalis” din Luxemburg. * Teatrul Național din Timișoara a prezentat ultima sa premieră din actuala stagiune cu piesa : „Goana” de Paul Ioachim, în regia lui Emil Reus și scenografia Doinei Almașan-Popa. I UNA PE ZI de MATTY - Astăzi mă voi aventura pină unde apa atinge adîncimea de 50 cm. O relaţie economică necesară Sunt turnător-formator la întreprinderea „Flacăra“ din Ploieşti şi tocmai am prelucrat Decretul privitor la gospodărirea consumului de energie electrică, termică, gaze şi alţi combustibili. Ştiam, încă din decembrie 1980, că în anul 1982 vor fi majorate preţurile cu amănuntul la o serie de produse. Intr-o economie care se respectă, relaţiile dintre costuri şi preţul de producţie şi dintre preţul de producţie şi preţul cu amănuntul trebuie şi ele respectate. Avem un program ambiţios de creştere a producţiei energetice, dar piin atunci trebuie să s chivernisim cu grijă ceea ce avem. Nu putem fi nepăsători, insensibili la ceea ce vedem în jurul nostru şi la ceea ce aflăm că se petrece în lume. Iar dacă economia naţională face apel la noi, ca muncitori şi cetăţeni, înseamnă că este şi necesar, încă folosim multe hidrocarburi şi ele costă mult. Şi apoi criza e peste tot în lume şi trebuie s-o depăşim. Ca muncitor am văzut şi văd că posibilităţile de economisire sunt mereu altele. Ela nu se termină, trebuie doar căutate şi aplicate. Aşa am făcut noi în secţie, cu cubilourile: din două am redus unul, cu care dăm aceeaşi producţie. Deci, se poate. Şi am economisit o tonă de cocs pe zi, adică 300 tone pe an, ceea ce înseamnă cam 2 milioane lei. Aşa am procedat şi cu amestecul de turnare, refolosindu-l după cernere ; am economisit şi aici 2 tone pe zi, adică 600 pe an. Dar măsurile gospodăreşti, cum spuneam, nu se termină niciodată. Ne-o demonstrează chiar ţările avansate, iar noi, care pretindem că gîndim mai tehnic şi mai economic decit înainte, trebuie să facem la fel. Decretul ne determină să fim mai gospodari, mai economicoşi chiar şi acasă la noi, cu apa, cu gazele, cu lumina, cu căldura. Şi eu zic că se poate, fiecare acasă la noi, dacă ne preocupăm, găsim posibilităţi de micşoarare a consumurilor. Numai că aş face propunerea să ne ajute mai mult şi comerţul, şi I.C.R.A.L.-ul. In comerţ să găsim materiale de etanşeizare a uşilor şi ferestrelor pentru iarnă iar I.C.R.A.L.-ul să intervină mai prompt la defecţiunile din blocuri, fie că sunt la apă, la lumină sau la alte instalaţii cum ar fi automatele de scară. Ceea ce vedem noi specific în politica partidului şi statului nostru este că, stimulîndu-ne să fim mai economicoşi, ne şi ajută, prin compensaţii, să suportăm mai uşor măsurile de majorare a preţurilor şi tarifelor. Eu am patru copii şi am văzut în ziar că îmi revine o compensaţie de 1250 lei. • Asta reprezintă cam un sfert din cheltuielile mele anuale pe apartament. Deci nu sunt lăsat singur, nu suntem lăsaţi singuri in faţa unor nevoi stringente ale economiei naţionale. Aşa ceva nu se întîmplă în lumea capitalistă şi e bine să nu uităm acest lucru. Constantin Frigea turnător-formator la întreprinderea „ Flacăra“ — Ploieşti Aplicarea unor norme riguroase asigură reducerea consumurilor Normele stabilite prin Decretul la dat ieri publicităţii, privind reducerea consumului de combustibili şi energie electrică se găsesc într-o acţiune de amploare pentru conturarea şi aplicarea celor mai eficiente soluţii de diminuare a acestor consumuri în cadrul Combinatului chimic Craiova, una dintre unităţile industriale mari consumatoare de energie electrică şi termică, împreună cu un specialist al Direcţiei de specialitate din Ministerul Industriei Chimice am stabilit cantităţile de energie ce trebuie economisite prin reducerea consumurilor la nivelul combinatului şi pe fabrici. Acestea au fost discutate cu toţi factorii de răspundere, cum sunt şefii de uzine, secţii, compartimente tehnologice, tehnice şi de producţie, avînd in atenţie direcţiile de acţiune, aplicarea măsurilor elaborate pentru fiecare unitate şi verificarea practică a eficienţei lor. In aceste zile problema reducerii consumurilor energetice este detaliată şi analizată la nivelul formaţiilor de lucru, în baza unor machete elaborate de Comitetul de Stat al Planificării. In următoarele două săptămini vom avea rezultatele tuturor măsurilor aplicate şi verificate din punct de vedere al eficacităţii şi eficienţei lor, din punct de vedere al viabilităţii acestora pe termen lung, ţinînd seama de aspectul de utilizare a lor practică se va extinde pinn sfîrşitul cincinalului în curs. Desfăşurarea în adîncime a măsurilor de reducere a consumului de combustibil, energie termică şi electrică, folosirea recuperatoarelor de căldură etc. urmăreşte sensibilizarea şi mobilizarea întregului aparat tehnic şi muncitoresc chemat să participe la elaborarea măsurilor de aplicat, la activitatea practică de verificare a eficacităţii şi eficienţei acestora, să unească eforturile tuturor colectivelor de muncă spre a acţiona în strînsă concordanţă cu sarcinile de mare răspundere ce ne revin. Rezultatele acestei acţiuni pe care le vom cunoaşte la mijlocul lunii iulie sperăm să fie cele aşteptate pentru că poartă girul opiniilor, gîndirii şi acţiunii unor colective largi de oameni ai muncii, vital interesaţi în utilizarea raţională a resurselor energetice ale patriei, în concordanţă cu sarcinile de actualitate deosebită care au fost statuate prin normele stabilite de conducerea partidului şi statului nostru prin Decretul apărut ieri în presă. Sîntem decişi să facem tot ceea ce ne stă în putere pentru a gospodări cit mai judicios resursele energetice ale patriei, componentă importantă a avuţiei noastre naţionale. Ing. Ileana Radu şef al biroului de consum energetic din Combinatul chimic Craiova Măsuri care stimulează gospodărirea raţională a energiei (Urmare din pag. 1) celorlalte organe centrale, consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, tuturor unităţilor socialiste de stat şi şi cooperatiste să ia măsuri ferme, imediate pentru reducerea consumurilor, utilizarea raţională şi economisirea combustibililor, energiei electrice şi termice, eliminarea oricăror forme de risipă, încadrarea riguroasă in normele de consum stabilite potrivit legii. Nu încape îndoială că respectarea prevederilor Decretului pe care îl comentăm presupune în primul şi în primul rînd luarea, în toate unităţile, la fiecare loc de muncă, a unor măsuri de ordin organizatoric, de întărire a ordinii şi disciplinei. Bunăoară, în locurile unde se înregistrează un consum exagerat de energie termică este imperios necesar să se ia măsurile corespunzătoare in vederea diminuării consumului de abur şi apă şi să se stabilească necesarul de combustibil in raport de norma optimă de temperatură a aburului sau apei livrate. Este, de asemenea, necesar să se stabilească programe de funcţionare a unităţilor termice potrivit cerinţelor fiecărui loc de producţie. Au fost şi mai sunt din păcate mari unităţi economice şi combinate industriale care solicită şi consumă energie termică furnizată de un producător de specialitate (direct de la reţea, de-a gata, cum se spune) în timp ce aceeaşi fabrică sau combinat eşapează in aer condensul sau aruncă la canal apă caldă fără să o mai recircule. Decretul Consiliului de Stat stipulează obligativitatea acestor unităţi la care în procesul de producţie rezultă resurse energetice refolosibile sau care deţin asemenea resurse să-şi acopere necesarul de energie termică, destinată încălzirii spaţiilor şi consumului menajer propriu, in primul rînd prin utilizarea în totalitate a acestor resurse. Şi tot ca un element nou se stabileşte că Ministerul Energiei Electrice îndeplineşte de acum încolo funcţia de administrator unic al tuturor resurselor de energie. Este o atribuţiune de mare răspundere, ce va determina o viziune unitară asupra întregului domeniu şi care permite ministerului citat să preia întreaga responsabilitate privind producerea, distribuţia şi utilizarea în condiţii de eficienţă maximă a energiei electrice şi termice. La drept vorbind, Decretul publicat in ziarele de ieri are drept principal scop unirea eforturilor tuturor oamenilor muncii pentru ca, în calitatea lor de proprietari ai mijloacelor de producţie, producători şi beneficiari ai tuturor bunurilor materiale, să realizeze sarcinile de producţie cu consumuri energetice cit mai mici. In fond, aceasta este una din principalele căi de sporire a eficienţei economice în scopul Îndeplinirii planului naţional, unic şi de înfăptuire, pe această bază, a programului privind creşterea nivelului de trai al Întregului popor. Spirit gospodăresc maxim, înaltă răspundere cetăţenească atit la locul de muncă, cit şi în familie. Cu siguranţă că cetăţenii, studiind Decretul, vor înţelege că noile măsuri pentru gospodărirea judicioasă şi reducerea în continuare a consumului de energie electrică, energie termică, gaze naturale şi alţi combustibili, sunt impuse de cerinţele economiei naţionale, ca şi de implicaţiile crizei economice mondiale, criză care, într-un fel sau altul, se resimte in toate ţările, deci şi în România. In acest context, noile preţuri şi tarife pentru energia electrică, termică şi combustibili pentru populaţie, ce intră în vigoare incepind de azi, au în vedere, pe de o parte, mobilizarea tuturor cetăţenilor de a gospodări cu maximum de grijă acest preţios bun naţional, resursele energetice — eliminînd orice formă de risipă, incit să realizeze o economie de cel puţin 20 la sută faţă de consumul din anul 1981 —, iar pe de altă parte, măsuri hotărîte pentru rentabilizarea producerii şi folosirii tuturor tipurilor de combustibili. In consecinţă a apărut necesitatea majorării preţurilor de producţie, incepind de la 1 iulie 1982, la gaze naturale şi ţiţei, la combustibili, energie termică şi electrică şi, implicit, creşterea preţurilor cu amănuntul. In spiritul grijii permanente a partidului şi statului privind înfăptuirea măsurilor adoptate de Congresul al XII-lea al partidului privind creşterea nivelului de viaţă al întregii populaţii. Decretul stabileşte ca, pentru restul creşterilor de preţuri şi tarife la combustibili, energie termică şi gaze natu- '• rale, să se acorde compensaţii • corespunzătoare tuturor catego- ' riilor de muncitori şi maiştri, indiferent de nivelul retribuţiei, precum şi celorlalte categorii de personal muncitor care au re- ! tribuţii tarifare de pină la 4 000 lei lunar,diferenţiat în raport cu numărul copiilor aflaţi în întreţinere), precum şi pensiona-rilor. Sumele calculate anual ce se acordă personalului muncitor după criteriile precizate sunt cuprinse intre 500 lei şi 1 400 lei. In total, compensaţiile determinate potrivit prevederilor acestui decret cumulate cu cele stabilite prin Decretul nr. 283/1979 reprezintă la nivelul unui an 5 046 milioane lei. De asemenea, vor primi compensaţii pensionarii din sistemul asigurărilor sociale de stat, pensionarii militari, I.O.V.R., ale căror pensii nu depăşesc 2 500 lei lunar, precum şi beneficiarii de ajutoare sociale. Compensaţiile acordate pensionarilor conform acestui decret şi cele acordate conform Decretului nr. 283/1979 se stabilesc in sumă de 480 lei anual şi se acordă lunar. Suma totală acordată drept compensaţii pentru pensionari este de 894 milioane lei. Privind încă o dată şi cealaltă sumă, 5 046 milioane lei, ajungem la concluzia că compensaţiile reprezintă un sprijin substanţial pe care oamenii muncii, pensionarii îl primesc pentru a acoperi în bună parte sumele mai mari ce le vor cheltui pe combustibili, energie termică și gaze naturale. „Fr. Schill.r" (str.Badjt»115) sa * Astăzi la ora 18 la casa de cultură deschide expoziția de pictură Adela Petrescu. n.„fiu“la^For?nl".d.in --ad ° avut io. vern,*fîul celei de-a doua expoziții personale a pictorului Petre Tonase, care expune 42 lucrări ^ 1 * La Muzeul Banatului din Timişoara a fost deschisă o expoziţie de artă decorativă care prezintă obiecte de porţelan şi faianţă din Franţa, Italia, R.F.O., Austria etc. Expoziţia cuprinde şi o bogată colecţie de ceasuri aparţinind Muzeului Banatului. * Staţiunea balneară Buziaş a găzduit cea de a 7-a ediţie a festivalului interjudeţean al fanfarelor la care şi-au dat concursul peste 400 de artişti amatori. * * Sala cenaclului plastic craiovean „Constantin Brâncuşi" găzduieşte în aceste zile expoziţia tinerilor Anca Erghiş, Luminiţa Roman şi Lucreţia Stan. Căluşarii La Caracal s-a desfăşurat recent o nouă ediţie a Festivalului cultural-artistic „Căluşul românesc“, în care numeroşi căluşari s-au întrecut pentru cucerirea premiilor şi a titlurilor. Confirmindu-şi frumosul renume ciştigat la alte întreceri organizate în cadrul Festivalului naţional „Cintarea României“, formaţia de căluşari din comuna Boşorod (judeţul Hunedoara) a cucerit Marele premiu al juriului. (C IACOB). Atitudine cetăţenească Aproape de miezul nopţii, o femeie din Hunedoara striga disperată „Ajutor !“ Ce se intîmplase ? După ce-a băut bine intr-un restaurant, lui Vasile Sfediu din Hunedoara i-a venit chef de jaf. Şi, ca să-i fie mai uşor, a atacat femeile. S-a repezint tilhăreşte la una şi-a încercat să-i ia poşeta dar, văzind că nu reuşeşte şi riscă să fie prins, a fugit. După un sfert de oră, tilharul a acostat altă femeie, a lovit-o, i-a smuls geanta din mină şi a fugit. Dar, auzind strigătele femeii, Ioan Silvestru, Petru Apostol, Dan Tiberiu şi alţii au început urmărirea fugarului, pe care l-au prins şi dus la miliţie. Ulterior, justiţia l-a condamnat la cinci ani închisoare. Toate cuvintele de laudă pentru cetăţenii care au reacţionat prompt şi cu curaj şi nu s-au lăsat pină n-au prins tilharul. (I. COJOCARU) Vremea muşeţelului Sălile de clasă ale unor şcoli din judeţul Olt servesc in aceste zile de vară pentru uscarea plantelor medicinale, culese de copii. In clase, ele au condiţii corespunzătoare, la adăpost de radiaţiile solare dăunătoare conţinutului de elemente active, uleiuri eterice şi substanţe aromate. La Redea, Sprincenata, Călineşti, Radomireşti, Oboga, Mărgăriteşti şi in celelalte Sate ale Oltului de Jos, au fost recoltate zeci şi zeci de tone de frunze de păpădie, flori de păducel, sunătoare, coada şoricelului şi altele — din sutele de tone ce vor fi strinse in acest an. Iar in actuala perioadă se recoltează intens muşeţelul. (ION BECHERU) Cei mai rapizi factori poştali In oraşul Orşova s-a desfăşurat, zilele trecute, faza finală a „Marşului factorilor poştali“. Au luat startul 84 concurenţi, selecţionaţi la etapele judeţene ale acestei competiţii de masă, desfăşurată in cadrul Daciadei, care s-a bucurat de participarea a peste 2 500 factori poştali (femei şi bărbaţi) din întreaga ţară. Pe primul loc, drept cei mai rapizi factori poştali din ţară, s-au situat Ion Erciu din Bucureşti şi Elena Prum, din judeţul Prahova. (B. ION). Urmele unei cetăţi romano-bizantine In apropierea comunei Murighiol, din judeţul Tulcea, se păstrează urmele unei cetăţi romano-bizantine, care se află in atenţia cercetătorilor. Săpăturile efectuate au scos la iveala zidul de incintă construit din pietre fasonate legate cu mortar, care are o grosime de 3,10 m şi o înălţime de 3,30 m, şanţuri şi valuri de apărare, nivele de locuire marcate de podele din pămint galben, bine bătătorite. Au fost identificate, totodată, o piaţă, străzi şi ziduri ale unor edificii publice din secolul VI e.n. Din materialele arheologice descoperite aici, se remarcă piesele de ceramică, monedele, obiectele din sticlă, armele, numeroasele elemente de construcţie şi altele. (ION POPOVICI) Atenţie la traversarea căii ferate! Faptul de a nu fi fost atentă la traversarea căii ferate, a costat-o viaţa pe tinăra Elena Tudor din Filiaşi (judeţul Dolj). Intîmplare tragică, care prilejuieşte din nou un semnal de a TIMBRU Vita brevis?... La 87 de ani, Segovia cintă patru ore pe zi și dă peste patruzeci de concerte pe an. L-am văzut mai de mult la T.V., intr-o după-amiază de duminică. Mi-am amintit de Casals, de Rubinstein. Artistul moare tinăr ? Viziune „romantică“ in orice caz fragmentară. Viața il cere pe artist puternic, rezistent mai ales. Arta ii ia total, fără milă. Ce să facă bietul om, n-are încotro, trebuie să trăiască mult! Nu rnde, spune un vers de Bacovia, citeştenainte... Istoria artei este mai „plină“ decit s-ar crede de mari longevivi. Sadoveanu, Tolstoi, Picasso, Arghezi, Stravinski, Thomas Manh, Goethe... La 98 de ani, Tiţian lucra ca la 30. Iar Hokusai, la 65 de ani scria : „Abia la şaptezeci şi trei de ani am înţeles oarecum structura adevăratei naturi a animalelelor, a ierburilor, copacilor, păsărilor, peştilor şi a insectelor. Prin urmare, la virsta de optzeci de ani, voi mai face incă unele progrese , iar la nouăzeci voi pătrunde taina lucrurilor. La o sută de ani voi ajunge desigur la un stadiu minunat, iar cind voi avea o sută zece ani, tot ce voi face, chiar și un punct sau o linie, va fi viu. Ii rog pe cei care vor trăi atit de mult cu mine, să vadă dacă mă voi ţine de cuvint...“ Mă uit la acest Segovia. Corp unic cu chitara. O singură fiinţă. Ca şi acei călăreţi care in vechime apăreau din negura cimpiei, una cu caii lor. Ochelari cu rame groase, haină albă, moale, craniul puternic, pleşuv. Aerul unui bunic mofluz. Cind zimbeşte se mai schimbă cite ceva. La Granada, meşterii lucrează chitarele in stradă, la vedere, croiesc şi ascultă îndelung cu urechea gingaşele folii lemnoase. Sub întunecatele arcuri maure de piatră sprijinite pe coloane subţiri, se clatină apa in dulci bazine de marmoră. Uliţe medievale înguste, intre ziduri albe. Sudul spaniol, „uscat“, lumină orbitoare ca şi in insulele greceşti. Nu e sudul asiat, umed, colcăitor, vegetativ. Sudul mediteranean este „raţional“, deşi plin de pasiune şi imprevizibil. Tropicele cu abundenţa Ior instinctivă sunt departe, străine. Trec femei drapate în negru, abia dacă se zăreşte urma tivului unei dantele, uscăţive, inalte, ovalul perfect al feţei, coc greu şi mari verigi in urechi. Columbe ciugulind printre dalele tocite. Mozart şi Bach la Granada ? Da, dar numai chitara ii poate face pe deplin „înţeleşi“ aici... Cind eram foarte tinăr m-am întrebat : este oare aptă chitara pentru muzică ? Nu credeam. Un instrument care doar acompaniază, atit. Dar exersam la chitară încă din zori. Trecea cite o slujnicuţă. Mă întreba: aşa devreme ? !... Segovia vorbeşte. Engleza lui in virful limbii cu totul altfel decit aceea vorbită de sud-americani. Capul nemişcat, expresie concentrată, fixă, un aer mineral. Faţă de mîinile mobile, suple, tinere. Un fluid special animă degetele acestui om bătrîn pe corzile chitarei. Oare nu același care străbatea tălpile bătrinului cantor de la Lipsea, pe cind manevrau pedalele orgii, Johann Sebastian Bach ?... Asa ne spune iubita, credincioasa lui Ana Magdalena : in timp ce cinta, „partea de sus“ răminea intr-o încremenire „de bazalt“... Sub mina lui Segovia, chitara se amplifică enorm, corzile ei firave pot suplini o orchestră. A trebuit să inventez un nou repertoriu. Asta a fost cel mai greu Baca, Scarlatti, Rameau... şi „ceilalţi“. Sunt surprins de miracolul voinţei mele. Dar cred că şi norocul m-a ajutat. Viaţa mea a fost o linie... dar o linie ascendentă... Segovia vorbind, miinile lui, şansa unei vieţi lungi, destinul, Granada, perseverenţa?... Desluşesc, totuşi, ceva din această prezenţă a muzicii. Să te cunoşti pe tine insuţi. De altfel, primul dintre sfaturile lui Pelonius către Laerte, înainte ca tinărul ageamiu să plece la Wittemberg, la studii şi chiolhanuri... Şi ajungi să simţi ce şi cit poţi. Să rişti totul, fie şi pe o chitară ! Şi atunci vei avea timp !... George Bălăiţa Prognoza meteorologică VREMEA va fi uşor instabilă, cerul va fi schimbător, vor cădea averse de ploaie cu caracter local în zonele de deal şi munte şi izolate în restul ţarii. Vîntul va sufla moderat. TEMPERATURA : Maximele de azi vor fi cuprinse între 20 şi 30 grade, iar minimele de la noapte intre 8 şi 18 grade. ,România libera“ Salonul republican de pictură şi sculptură PICTURA Implicare în existenţa socială O expoziţie de amploare a Salonului republican de la Dalles, deschisă în preajma unui eveniment cu semnificaţia Congresului educaţiei politice şi culturii socialiste, nu poate fi judecată doar ca o manifestare oarecare, capabilă să proiecteze imaginea actualei etape a picturii şi sculpturii româneşti. Şi, se cuvine remarcat de la început, cu toate că expoziţia de faţă nu impune prea multe nume noi, cu toate că ea nu pare să releve mutaţii în evoluţia stilistică şi ideatică a unor artişti cu un profil bine conturat pină acum în cuprinsul artei noastre contemporane şi nici în evoluţia unor genuri, ea confirmă, in ansamblu, seriozitatea profesională a majorităţii artiştilor, profund implicaţi în existenţa socială a României de astăzi. A devenit, neîndoielnic, o constantă a artei româneşti din aceste ultime decenii participarea ei la dezbaterea problemelor fundamentale ale lumii noastre contemporane. Asistăm, însă, la un fenomen curios , în ansamblul ei, expoziţia pare a comunica o senzaţie de atenuare a efectului stilistic. Mai ales in lucrările de pictură. Temele mari sunt prezente în expoziţie, viziunea unor pictori care şi-au afirmat vocaţia epică, a celor care comentează universul realului dintr-o perspectivă filosofică limpede articulată sunt prezente pe simeza Dallesului. Actualitatea constituie substanţa proprie celor mai multe opere de aici şi nu cred că se poate semnala vreo ezitare in privinţa urmării programului estetic definitoriu al picturii româneşti de astăzi, profund integrată în mişcarea de idei din România acestei epoci. Parcă, însă, unii dintre pictorii, al căror prestigiu s-a format de mult în cuprinsul artei noastre şi-au pus probleme mai puţin complexe, rezolvarea lor nu are aceeaşi forţă lăuntrică pe care am admirat-o, chiar şi în expoziţii foarte recente. Poate că explicaţia trebuie căutată şi in frecvenţa cu care s-au succedat manifestările de amploare care reclamau un efort cu totul deosebit pentru tălmăcirea ideii politice, filosofice, estetice intr-o formă coerentă, convingătoare. Poate că, deci, e vorba numai de o problemă de suflu ; poate că nici nu e posibil pentru toţi artiştii să abordeze, intr-un răgaz atit de scurt, cu rezultate la fel de convingătoare, o tematică pretenţioasă care impune reflecţie, cumpănire a mijloacelor, elucidare a problemelor ce privesc raportul imaginii cu o realitate atit de complexă. Desigur, compoziţia monumentală se impune şi de această dată prin cîteva opere semnificative, cum sunt cele semnate de Ion Biţan, de Vladimir Şetran, de Ion Stendl, de Constantin Blendea, de Constantin Niţescu. Simbolul şi metafora evocă, nu o dată, un univers al raţiunii biruitoare, printre exemplele cele mai convingătoare aflîndu-se lucrările semnate de Ovidiu Paştina, de Paul Ribariu, de Marin Gherasim, de Sorin Nicodim, de Teodor Moraru (în acest din urmă caz, parcă mai puţin energic decit de obicei, într-o construcţie mai puţin impunătoare), de Gheorghe Pogan, de Lia Brânduş, de Dinu’ Pacea. Portretul îşi păstrează, în chip benefic, statutul: e limpede că artiştii recurg la el — fie că reprezintă individualităţi cu o identitate precisă, fie că revelează valenţele etice ale portretului de grup — ca la un semn al umanismului tutelar al existenţei noastre : la Virgil Almăşanu sau la Ion Musceleanu, la Lia Szas, la Dan Hatmanu sau la Vespasian Lungu, la Ion Tengheru sau la Virgil Mancaş (cu o certă vocaţie de miniaturist), la Ştefan Câlţia, la Tanasis Fappas sau la Maria Blendea, la losif Mátyás, la A.M. Agripa sau la losif Krijanovski (deşi cu o rezolvare mai puţin fermă decit de obicei), la Rodica Lazăr, la Georgeta Năpăruş sau la Spiru Chintilă, prezenţa umană e integrată firesc în opera de artă, ca un semn al apropierii artiştilor de viaţa adevărată a contemporanilor. Rezultatul e dezvoltarea precumpănitoare a peisajului şi a naturii statice. Nimeni nu poate afirma, fireşte, că aceste genuri presupun o implicare mai puţin directă a pictorului în realitate, în problemele ei esenţiale. Peisajul este, aşa cum bine se ştie, de la Luchian încoace, proiecţia unei stări de spirit. El e purtătorul unei clare sensibi- CRONICA PLASTICĂ lităţi poetice, aşa cum se relevă în fascinanta construcţie a lui Florin Niculiu, nu acelea ale lui Ion Popescu-Negreni, Micaela Eleutheriade, Eugen Popa (cu o pensulaţie viguroasă, plină de fantezie, de o mare libertate a gestului), Mihai Bandac (care, insă, mi se pare că, de această dată, s-a sprijinit prea mult pe darul incontestabilei lui spontaneităţi şi a insistat prea puţin pe acela al construcţiei cromatice), Iacob Lazăr, Corneliu Vasilescu, Silvia Cambir, Ion Ressu, Benone Şuvilă, Gh. I. Nicolae, Niculiţă Secrieru (cu o cromatică mai subtilă decit pină acum), Gh. I. Anghel, Petre Popovici, Rodica Marinescu, Marcel Bejgu, Alexandru Boanchiş, N. Barcan, Al. Cumpătă, Dan Constantinescu, Ştefania Grimalschi, Mala Bedivan, Dan Cristian, Ion Grigore, Lucian Maşek, Constantin Crăciun, Teodor Tudan. în acelaşi timp, însă, o direcţie caracteristică a peisagisticii româneşti se îndreaptă astăzi spre construcţia logică, spre însuşirea unei tradiţii clasice , prin Vasile Celmare, a cărui forţă de epurare a detaliului se afirmă din ce în ce mai limpede, intr-o arhitectură rafinată a formei, prin Ion Dumitriu, prin Alexandru Chira, Decebal Niţulescu, Tudor Nicolau, Mircea Velea, Simona Vasiliu, Ciprian Radovan, Wanda Mihuleac, pictura de piesaj creează o sinteză a sensibilităţii şi a ideii care, dincolo de diversitatea soluţiilor stilistice, îşi relevă capacitatea de construcţie a unor arhitecturi ce nu elimină, insă, vibraţia poetică. Evident, natura statică e o ipostază a lirismului, atit de caracteristic tradiţiei picturii româneşti. Aşa se defineşte, în expoziţia de la Dalles, prin tablouri cum sunt cele ale lui Viorel Mărginean, Ion Pacea, Traian Brădean, Pavel Codiţă, Sorin Ilfoveanu, N. Georgescu, Victor Munteanu, Costin Neamţu, Horia Cucerzan, Ştefan Pelmuş. După cum reducerea la esenţă (la care aspiră Vlad Florescu, Şerbănescu-Serfi, Mircea Popa, Cristian Neagoe, Petre Achiţenie, Leon Vreme) poate deveni o formă a reflexiei, înnobilată de un substanţial recurs la subiectele cele mai semnificative ale prezentului. Cine poate contesta justificarea unor direcţii ce se îndreaptă spre evocarea severelor arhitecturi româneşti din vechime (Ştefan Râmniceanu), spre actualizarea fantasticului de factură folclorică (Liviu Suhar sau Dimitrie Gavrilean, cu toate că actuala lucrare a celui de-al doilea mi se pare mai puţin unitară decit de obicei, sub raportul tratării pastei), spre o accentuare a formelor obiective ale realităţii (Zamfir Dumitrescu, într-o pictură care dovedeşte că acest artist înzestrat cu o evidentă virtuozitate e încă pîndit de o anume primejdie a manierizării). Desigur, judecată în împlinirile individuale, expoziţia se recomandă ca o antologie de opere care merită toată luarea-aminte. Se poate vorbi, în unele cazuri notabile (Ion Sălişteanu, Traian Brădean, Alia Redlinger, Aurel Nedel, de exemplu), despre o îmbogăţire a paletei. Dar, interpretată — aşa cum mi se pare că se şi cuvine — ca un întreg, ca un moment al istoriei picturii contemporane, manifestarea de la Dalles e cam lipsită de dinamismul necesar unui act cultural de asemenea importanţă. Ai impresia că unii maeştri ai generaţiei de mijloc au ajuns la o soluţie care îi mulţumeşte şi că nu te mai poţi aştepta la acele surprize de cele mai multe ori frumoase, pe care ni le rezervau in expoziţiile mai vechi. Consecvenţa nu înseamnă manierizare. Dar ea nu înseamnă nici mulţumirea Cu un anume nivel d e adevărat, foarte des de o înălţime ce dă acestor personalităţi un profil distinct şi o putere de expresie pe care nu le intîlneşti foarte frecvent în mişcările artistice din alte ţări). Autodepăşirea e o condiţie fundamentală a evoluţiei artei ; iată un adevăr atit de evident — aş spune atit de banal — incit nu mai e necesară nici o discuţie. Dar care nu e ilustrat foarte convingător în multe cazuri, la Dalles. Pe de altă parte, s-ar părea că tinerii pictori nu intri in viaţa artistică îndeajuns de înarmaţi pentru a face faţă exigenţelor ei, întrebat cindva cit trebuie să lucreze un student pentru a deveni un artist adevărat, marele pictor şi profesor care a fost Gamil Ressu a răspuns ferm : „douăsprezece ore pe zi, timp de şase ani in şcoală şi, apoi, toată viaţa“. Cei care participă la aprecierea şi la selecţia lucrărilor aduse de artişti pentru expoziţiile din ultima vreme îşi dau seama că sunt rare cazurile în care absolvenţii institutelor din ţară cunosc destul de bine tehnica acestei meserii teribil de grele, care, cum spunea Ressu, se învaţă întreaga viaţă , cu condiţia evidentă ca ei să cunoască foarte bine elementele pe care să şi le şlefuiască necontenit Şi, de aceea, poate, manifestări de însemnătatea actualului Salon înregistrează mai puţine prezenţe decât s-ar cuveni ale absolvenţilor din ultimul an, pentru că aceştia nu răspund suficient de convingător exigenţelor juriilor. Debutul lor expoziţional întârzie şi aceasta se răsfrânge şi asupra înfăţişării generale a expoziţiilor care au, desigur, nevoie de impulsul de tinereţe, de cutezanţa frumoasă a generaţiei celei mai tinere. Dan Grigorescu Lucreţia Szász : „Vrem pace pentru copiii noştri“ Vladimir Şetran : „Brigadieri la ecluza Agigea“ larmă cu privire la atenţia ce trebuie acordată la tranversarea peste o cale ferată. (I. B.). Certaţi cu bunul simţ Sălile de spectacole din Giurgiu începuseră a fi poluate de indivizi certaţi cu bunul simţ, ceea ce a determinat organele locale de ordine să intre in acţiune. Astfel, la cinematograful „Bucureşti“, au fost depistaţi spectatori care fumau, unii care beau alcool plimbind sticlele din mină in mină etc. Depistarea lor s-a făcut fără a deranja desfăşurarea spectacolului, căci la sfîrşitul lui au fost conduşi la miliţie şi apoi judecaţi după procedura de urgenţă, iată pe cîţiva dintre ei : Tiniu Nicolae, Răţoi Nicolae, Stan Ispas, Marcel Chican şi Petre Min, toţi fără ocupaţie, care au fost condamnaţi la şase luni de penitenciar. Despre alţi spectatori... inoportuni la spectacole, (adică la orele acelea trebuiau să fie la lucru) au fost informate întreprinderile, instituţiile şi şcolile. (AL. MIHAI) Rubrică realizată de Pia Râdulescu TEATRE FILUMENA MARTURANO ora 19,30 Teatrul National „I.L. Caragiale" (14 71 71) sala Mică : MOBILA Sl DURERE ora 19,30 : Teatrul „L.S. Bulan* draM sala din bd. Schitu Măgureanu (14 75 46) $1 TARTUFFE ora 19 sala Studio (12 44 16) : SA ÎMBRĂCĂM PE CEI DOI ora 19,30 Teatrul Mic (14 70 81) : „PAMINT DE PACE ŞI IUBIRE” (spectacol de sunet si lumina) ; Teatrul Mic, ora 21, la Rotonda scriitorilor din Cişmigiu ; HAINA CU DOUA FETE ora 19.30 : Teatrul Giu Ieşti - sala Majestic (14 72 34) ; FRUMOSUL DIN PĂDUREA ZĂPĂCITĂ ora 19.30 , Teatrul „C. Tanase" - gradina Boema (16 61 65) şi FUNCŢIONARUL DE LA DOMENII ora 20 sala Savoy (15 56 78) ; TÎNDALA... CLOŞCA ora 19,30 s Teatrul „Ţăndărică” la Şcoala generala nr. 86 (cartierul Titan) ; LA IZVOR DE DOR ŞI CINTEC ora 18,30 Ansamblul Rapsodia Română (13 13 00; ÎNCHIDEREA STAGIUNII - CONCERT SIMFONIC, ora 19,30 ; Filarmonica „George Enescu" la Atpeneul Român ; CIRCUL MARE DIN MOSCOVA ora 19:30 : Circul de stal București (11 01 20).