România Liberă, martie 1984 (Anul 42, nr. 12233-12259)
1984-03-01 / nr. 12233
* De la 1 martie a. c. Noi categorii de oameni ai muncii vor beneficia de majorarea retribuţiilor Azi, despre majorarea retribuţiilor în industria alimentară Continuîndu-se aplicarea cu consecvenţă a prevederilor Decretului Consiliului de Stat pentru majorarea retribuţiilor personalului muncitor, de la 1 martie a.c. vor fi majorate retribuţiile şi în industria alimentară. — Beneficiarii majorării retribuţiilor — ne precizează tovarăşul ION STANCIU, directorul direcţiei de organizare şi control din Departamentul Indusdustriei Alimentare — fac parte dintre ramurile de bază ale industriei prelucrătoare de bunuri de consum, în faţa acestei ramuri se află în anul 1984 sarcini importante. Potrivit Programului pentru autoconducere şi autoaprovizionare, în scopul asigurării bunei aprovizionări a populaţiei cu produse agroalimentare, au fost prevăzute — faţă de perioada anterioară — importante sporuri la principalele produse. La carne tăiată şi păsări vii, de pildă, creşterea este de 52,8 mii tone, la preparate din carne de 87,3 mii tone, la lapte de consum de 802 mii hl, la produse lactate de 629 mii tone, la cartofi de 183 mii tone. însemnate sporuri sunt prevăzute şi la alte produse alimentare. O atenţie deosebită se va acorda folosirii complete şi valorificării superioare a materiilor prime agricole. Se vor diversifica — în mai mare măsură — produsele alimentare şi se va imbunătăţi calitatea acestora, prin realizarea de sortimente noi cu calităţi superioare, care să răspundă în cît mai bune condiţii gusturilor populaţiei şi cerinţelor unei alimentaţii raţionale. Se va extinde realizarea derivatelor proteice de origine vegetală şi valorificarea resurselor interne, cum sunt fructele de pădure şi plantele din flora indigenă. Vor fi reproiectate tehnologiile de fabricaţie, raţionalizate fluxurile tehnologice şi îmbunătăţite reţetele de fabricaţie a produselor, în vederea păstrării în mai mare măsură a caracteristicilor nutritive ale acestora, reducerii pierderilor, sporirea gradului de mecanizare a lucrărilor de manipulare şi transport. Au fost luate, de asemenea, măsuri pentru sporirea şi diversificarea producţiei din peşte, pentru realizarea de noi sortimente de pâine şi produse de panificaţie, precum şi pentru sporirea producţiei de preparate şi semipreparate culinare tip „Gospodina", contribuindu-se In (Continuare in pag. a 2-a) Proletarî din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE Anul XLII Nr. 12 233 Joi 1 martie 1984 6 pagini 50 bani Realizarea programului energetic naţional impune: RĂSPUNDERE MAXIMĂ PENTRU CALITATEA UTILAJULUI MINIER 0 Permanenţe tehnice la marii beneficiari 9 Un an fără nici o reclamaţie de calitate 0 Calitatea se decide la planşetă 0 Bancă proprie de date tehnice 0 Noi produse ce urmează să fie asi milate pentru muncitorii şi specialiştii de la întreprinderea „Unio“ din Satu Mare — unitate care, datorită fabricaţiei de maşini şi utilaje destinate industriei carbonifere şi centralelor termoelectrice, se numără între principalii participanţi la materializarea Programului energetic naţional — importanţa acordată creşterii continue a calităţii producţiei are o motivaţie dublă: întîi, dorinţa firească a întregului colectiv de a menţine marca şi tradiţia fabricii pe un loc fruntaş în competiţia tehnică la care participă în prezent întreaga industrie românească ; apoi, înţelegerea responsabilă a faptului că rezolvarea priorităţii numărul 1 din această etapă de dezvoltare a economiei noastre, depinde intr-o măsură hotărîtoare şi de nivelul tehnic-calitativ al utilajelor tenologice furnizate de întreprinderea sătmareană. — Tovarăşe director Vasile Cădaru, ce note aţi acorda dv. calităţii produselor care ies pe poarta întreprinderii ? — Socotind că probleme de calitate care să dea de lucru beneficiarilor noştri n-am avut, aş zice bine, dar în practică nu noi sîntem cei care dăm notele. Ce aş putea eu spune estecâ avem responsabilităţi foarte mari — 65 la sută din volumul producţiei noastre este destinat programului energetic — şi că ne străduim ca utilajele livrate de noi să răspundă necesităţilor pentru care au fost comandate. Creşterea nevoilor de cărbune ale ţării, necesitatea mecanizării în subteran şi la suprafaţă a exploatărilor, celelalte nevoi ale energeticii au impus un ritm foarte ridicat de asimilare a produselor noi, din ce în ce mai complexe. Dacă la început am avut unele probleme, prin măsurile şi programele adoptate am reuşit să îmbunătăţim substanţial calitatea, mai ales la utilajele din subteran care au cele mai grele condiţii de exploatare. Exemplu sunt maşinile de încărcat minereu, care astăzi sunt competitive calitativ cu cele existente pe piaţa mondială, funcţionează foarte bine şi sunt solicitate ; grupa de transportoare cu racleţi la care la început am avut probleme, dar la ora actuală sunt apreciate de toţi beneficiarii; la Petroşani am pus in exploatare primul concasor rotativ românesc pentru sfărimarea şi sortarea cărbunelui, utilaj complex care cîntăreşte peste 100 de tone şi care, deşi a fost realizat in timp record, funcţionează fără probleme. Pentru toate acestea, în afara unor măsuri care să conducă la îmbunătăţirea calităţii, luate in toate secţiile, ca îmbunătăţirea şi modernizarea tehnologiilor, perfecţionarea organizării controlului de calitate al cărui accent a fost deplasat spre controlul de fază, creşterea producţiei de S.D.V.-uri şi altele Radu Piciu (Continuare în pag. a 5-a) Aspect de la întreprinderea „Unic" din Satu Mare, principal participant la materializarea Programului energetic naţional O problemă prioritară in economie: Recuperarea, Recondiţionarea şi Refolosirea materialelor (în pagina a 3-a) Actualitatea în agriculturăIn Cimpia trebuie acţionat rapid pentru îndepărtarea apei în exces de pe ogoare 0 Ce arată situaţia la zi a rezervelor de umiditate din sol 0 în toate zonele agricole sunt condiţii să se obţină recolte record 0 Se impun măsuri urgente acolo unde apa stagnează pe cîmp 0 Toate forţele satului trebuie mobilizate pentru a îndepărta surplusul de apă . Prin mijloace simple se poate evita orice întîrziere a lucrărilor agricole de primăvară La Consfătuirea de lucru de la C.C. al P.C.R. din decembrie 1983 şi la Consfătuirea de lucru de la Sinaia din luna ianuarie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a cerut ca, in cel mai scurt timp, ,să fie îmbunătăţită radical întreaga activitate din agricultură, astfel ca în 1984 să se obţină producţii record. în spiritul indicaţiilor şi sarcinilor trasate de secretarul general al partidului se impune ca prima campanie agricolă din acest an — ne referim la lucrările agricole de primăvară — să se desfăşoare in cele mai bune condiţii, punîndu-se astfel baze trainice viitoarelor recolte. După aprecierile specialiştilor, datorită precipitaţiilor căzute în cursul acestei ierni, rezervele de umiditate din sol s-au completat substanţial in toate zonele agricole ale ţării. In perioada care a trecut de la începutul anului, în centrul şi vestul Munteniei, in Oltenia, sudul Transilvaniei şi sudul Banatului precipitaţiile au însumat 180—250 litri pe metrul pătrat. Precipitaţii ceva mai reduse — 80—120 litri pe metrul pătrat — s-au înregistrat în partea centrală şi nordică a Transilvaniei, nordvestul ţării şi nordul Moldovei. în aceste condiţii, în zonele sudice şi vestice ale ţârii, rezervele de umiditate, pe profilul de sol de la 0 la 150 cm, se ridică la 1 800—2 500 mc de apă la hectar, ceea ce reprezintă nivelul optim sau apropiat de acest punct. Dar și în celelalte zone — pînă la adîncimea de 50 cm — rezervele de apă în sol se găsesc la un nivel corespunzător, aici deficitul de umiditate semnalîndu-se doar in profunzime. Se apreciază că si in următoarele zile, in unele zone agri Ion Becheru Th. Marcarov (Continuare in pag. a 5-a) . Pe baza datelor Institutului de meteorologie şi hidrologie prezentăm cantităţile de precipitaţii căzute în intervalul 1 noiembrie 1983 — 29 februarie 1984, in diferitele zone ale țării. A TRĂI SI A MUNCI IM SPIRIT REVOLUŢIONAR Biografia inginerului Mircea Bălănescu este impresionantă. Are 64 de ani. Absolvent al facultăţilor de construcţii şi matematică. A muncit pe Valea Trotuşului, a înălţat termocentralele de la Borzeşti, Ovidiu II şi Aştileu, a construit silozuri in Bărăgan. Acum, l-am intîlnit pe unul din cele mai mari şantiere de construcţii de locuinţe din Capitală, ansamblul Mărgeanului. „Da, in 1958, am primit prima sarcină de mare răspundere, înălţarea celor şase blocuri turn din cartierul Floreasca — îmi declară el. Au urmat apoi ansamblul de locuinţe din Piaţa Gării de Nord, Drumul Taberei, vreo 10 000 de apartamente in Balta Albă. Am construit şi o mare uzină, U.M.G.B. Apoi, bulevardul Metalurgiei, Calea Rahovei, placările din Şoseaua Olteniţei. Şi acum, uite-mă cu băieţii mei, aici, pe şantierul Mărgeanului“. Biografia inginerului Mircea Bălănescu se confundă cu însăşi noua istorie a construcţiilor de locuinţe din Capitală. Discret, pe fundaţia blocurilor, în betonul încă moale, intr-un loc ce nu se va vedea niciodată, el a semnat în decursul celor 38 de ani de activitate, ridicarea a mai bine de 60 000 de apartamente. „Am fost cît pe aci să renunţ. Nu cînd eram tînăr, căci după mine haina de constructor nu o poţi schimba niciodată, ci, acum, la peste 60 de ani. Un infarct m-a ţintuit la pat. M-au vizitat atunci foarte mulţi, într-una din zile curtea spitalului s-a umplut de constructori. Mulţi din clinică au crezut că încep lucrări de renovare. Veniseră de pe şantier, in haine de lucru. Erau oamenii din brigada mea. Mi-au adus flori, m-au Încurajat şi mi-au spus că mă aşteaptă, să mă reintorc cit mai repede. Este greu de redat in cuvinte ce-am simţit atunci. Hotărîrea mea era, insă, luată... Şi, uite-mă acum, din nou, pe şantier între constructorii brigăzii I a Grupului 5 din cadrul Centralei construcţii-montaj Bucureşti“. — Nu ni s-a oferit niciodată şansa să părăsiţi şantierul? — înţelegeţi prin şansă un birou sau un atelier de proiectare ? Cred că la asta vă referiţi. Au existat ce-i drept şi astfel de propuneri. Le-am refuzat pe toate. Viaţa mea se confundă cu betonul şi schela, cu macaraua, cu baraca şi cişmele de cauciuc. Nu ştiu cum să vă explic, dar am considerat Întotdeauna că am o datorie morală faţă de oamenii cu care am muncit cot la cot atîţia ani. Este un argument izvorit din suflet, poate cel mai important. La aceşti oameni, prietenii şi colegii mei de muncă, fie ei dulgheri, betonişti sau zidari, nu am să pot renunţa niciodată... Am stat odată intr-un birou o săptămină. Am dat bir cu fugiţii. Nu eram in haina mea... — Mai există in brigada dv. constructori cu care aţi lucrat in Floreasca si Drumul Taberei? — Mulţi, foarte mulţi chiar. Haralambie Gănescu, maistru, Gogu Stoica, zidar, Mircea Nica, betonist, Eremia Podaru, montor, Tanase Gheraşescu, dulgher,ca să amintesc numai clţiva dintre ei. Pe toţi ii găsiţi aici, pe şantierul Mărgeanului. Muncim împreună din 1958, îmi aduc aminte că pe atunci, foarte tineri toţi, dormeam într-o baracă, montată undeva pe malul lacului Floreasca. Toţi ceilalţi constructori bucureşteni ne arătau cu degetul. Eram singurul şantier din ţară care aveam in dotare o macara turn. Acum in Bucureşti sunt peste 200. Mortarul îl căram pe atunci, ce e drept, şi cu targa, dar lucrul ăsta nu trebuia să-l ştie ceilalţi. Cînd cele şase blocuri turn au fost terminate, a trecut pe la noi pe şantier profesorul Prager şi ne-a felicitat. Făcuserăm o treabă bună. Erau primele construcţii glisante din Capitală. E o chestiune foarte veche... Acum să vă spun ceva tot despre o noutate în construcţii. Brigada noastră a realizat anul trecut, în cartierul Sălaj — blocul M 112, cu 156 apartamente — primele construcţii cu faţade finisate, prefabricatele fiind produse de întreprinderea „Progresul". Un lucru deosebit, ce a marcat, după părerea mea, o nouă etapă In construcţia de Marius Georgescu (Continuare in pag. a 2-a) O viaţă de om pe şantier Contururi noi ale cartierului Mărgeanului din Capitală Mărţişor Ca mâine va fi primăvară. Cimpul va mirosi a verde crud, vintul va amesteca şuviţele ploii peste grădini. Zilele pierdute■ în anonimatul lunilor de iarnă vor fi date uitării. Vom simţi cum creşte vegetaţia in jur, cum sporeşte seva in toate — in pămînt, in pom, in om. Firea, cu tainele şi ademenirile ei fără număr, se va trezi din somn, iar soarele îşi va arăta din nou puterea. Intîia prevestire a primăverii este aceea a Mărţişorului. E vechi şi frumos obiceiul de a prinde pe pieptul mamelor, soţiilor, fiicelor, colegelor noastre un mic obiect artizanal de întîi martie. Să nu micşorăm însemnătatea gestului, devenit demult tradiţional, odată ce mărţişoarele reprezintă mai mult decit un trifoi, o buburuză, o steluţă atîrnată pe şnur. Ele sînt un semn grăitor din alfabetul afectelor, unul din mesajele secrete dintre inimi. Ele tălmăcesc gindul nutrit făpturilor ce ne înconjoară cu grija, cu dăruirea, cu dragostea lor. De dragoste avem cu toţii nevoie, azi mai mult ca oricind. Viaţa, cu evenimentele ei multiple, şi-a accelerat ritmul. Îndatoririle faţă de societatea în care trăim ne solicită întreaga luare aminte, întreaga pricepere şi energie. Febrila căutare şi dorinţă de autodepăşire presupune suflet, mult suflet. Or, sufletul sporeşte nebănuit prin dragoste, prin gingăşie, prin gesturi delicate. Mărţişorul este un asemenea gest, simplu şi firesc, neînsoţit de solfegii retorice, ci rupt din inimă. George Sbârcea (Continuare in pag. a 2-a)