România Liberă, septembrie 1986 (Anul 44, nr. 13008-13033)

1986-09-15 / nr. 13020

Paginca 2-a — 15 septembrie 7986„Románia libera“ Combinatul de îngrăşăminte chimice Bacău Combinatul de îngrăşăminte chimice Bacău se numără printre cele mai tinere şi mai moderne unităţi intrate în funcţiune pe noua platformă industrială de la confluenţa Bistriţei cu Siretul. El dispune nu numai de o dotare tehnică la nivelul cerinţelor actuale, dar şi de specialişti cu o temeinică pregătire şi o bogată experienţă, de un puternic potenţial creator. O dovedeşte şi locul fruntaş pe care chimicii băcăuani îl ocupă in domeniul creaţiei tehnice in întrecerea cu colectivele celorlalte întreprinderi dinjudeţ. Obţinerea unor produse în premieră pe ţară, realizarea unor utilaje şi dispozitive de mare eficienţă, o serie de modificări tehnologice adusa instalaţiilor constituie pentru colectivul de aici tot atitea motive de mindrie şi satisfacţie. . Nu aceeaşi satisfacţie încearcă, însă, colectivul unităţii atunci când este vorba de îndeplinirea sarcinilor de producţie. Aşa cum a reieşit şi din dezbaterile recentei adunări a reprezentanţilor oamenilor muncii din combinat, în prima jumătate a anului chimiştii de aici au rămas datori economiei naţionale cu importante cantităţi de amoniac, uree, săruri de fluor, planul la producţia marfă fiind realizat doar în proporţie de 88 la sută. Aceasta cu consecinţele de rigoare asupra celorlalţi indicatori, a situaţiei economico-financiare a combinatului. Cu prilejul investigaţiei aflăm care sunt cauzele care au determinat aceste neîmpliniri dar, mai cu seamă, cum acţionează consiliul oamenilor muncii pentru recuperarea nerealizărilor, pentru redresarea situaţiei economicofinanciare a combinatului. O primă constatare : cele mai multe dintre nerealizările despre care am amintit se datoresc folosirii incomplete a capacităţii instalaţiilor. In primul semestru, de pildă, la fabrica de uree s-au înregistrat 659 ore de opriri accidentale, iar la cea de amoniac — 171 ore. La fabrica de uree nerealizările de producţie cauzate de aceste opriri depăşesc 27 000 tone de îngrăşămînt. Cauza 7 Repetatele defecţiuni survenite la instalaţiile şi agregatele de bază : condensatorul de carbamat, cazanele recuperatoare, schimbătoarele de căldură, compresoare. La aceasta a contribuit, şi neefectuarea la termenele programate a reviziilor şi reparaţiilor necesare. Este şi cazul fabricii de amoniac, care, datorită efectuării cu intirziere a reviziei şi reparaţiilor, timp de 5 luni a funcţionat cu 200 tone sub capacitatea de care dispune. — Revizia executată inrima jumătate a anului — ne asigură inginerul Mihai Grigoriu, şef de secţie coordonator la îngrăşăminte — a rezolvat multe dintre problemele cu care ne-am confruntat atit la fabrica de amoniac, cit şi la cea de uree. Consider că, prin găsirea unei soluţii optime pentru tratarea apei recirculate şi recondiţio- V______________________________ narea cit mai grabnică a rotorului compresorului, vor fi asigurate condiţii ca instalaţiile respective să lucreze la capacităţile prevăzute. Se pune însă întrebarea : era oare nevoie să se adune neapărat atitea nerealizări pentru ca tovarăşii din conducerea combinatului, consiliul oamenilor muncii să decidă, în sfirşit, executarea reviziei şi reparaţiilor programate ? Considerăm ca nimeni nu ar putea răspunde afirmativ la o asemenea întrebare.. De altminteri, toţi cei cu care am stat de vorbă au insistat asupra necesităţii respectării cu stricteţe a datelor programate pentru revizia şi reparaţia instalaţiilor. Este şi opinia inginerului Emil Pinzaru, de la instalaţia de diamoniu fosfat, care, mergind mai departe, a propus ca unele revizii şi reparaţii să fie încredinţate oamenilor din combinat asigurindu-se astfel executarea unor lucrări de calitate superioară. Indiscutabil, la funcţionarea sub capacitate a instalaţiilor de la C.I.C. Bacău au contribuit şi o serie de factori obiectivi , cum ar fi mediul extrem de coroziv, calitatea necorespunzătoare a apei de răcire, precum şi a unor materiale de protecţie anticorozivă, lipsa unor piese de schimb. Dar a arunca întreaga vină pe aceşti factori, aşa cum sunt tentate să o facă unele cadre de conducere din combinat, înseamnă a încerca escamotarea adevărului. Or, el apare deosebit de evident. Nu puţine au fost cazurile, o ştiu toţi cei ce lucrează in combinat, cind apariţia unor defecţiuni sau dereglări in instalaţii s-a datorat încălcării disciplinei tehnologice, lipsei de prevedere in conducerea şi exploatarea instalaţiilor, insuficientei operativităţi in remedierea defecţiunilor apărute. La acestea se adaugă numeroasele abateri de la disciplina in muncă. Este ,adevărat, urmare a acţiunilor întreprinse de consiliul oamenilor muncii in direcţia sporirii exigenţei, a creşterii gradului de conştientizare a personalului muncitor, în primul Semestru numărul absenţelor nemotivate a scăzut cu circa 25 la sută faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Faptul că in cele 6 luni, s-au înregistrat totuşi peste 6 000 de ore-ori absenţe nemotivate, cu consecinţe negative asupra realizării sarcinilor de plan şi in special a productivităţii muncii, dovedeşte că în această privinţă mai sunt încă destule de făcut. Despre starea disciplinară necorespunzătoare depun mărturia şi numeroasele cazuri de neglijenţă şi dezordine, lipsa de grijă, de care dau dovadă unii oameni pentru păstrarea şi apărarea avutului obştesc. Ce altceva decit indolenţă au dovedit acei muncitori care, intervenind pentru remedierea unor defecţiuni de natură mecanică la unele instalaţii sau conducte tehnologice, nu au avut grijă să refacă izolaţia termică înlăturată in vederea executării reparaţiilor, din care cauza i s-au înregistrat pierderi de căldură, consumuri sporite de combustibili. Dar maiştrii şi inginerii care i-au controlat, operatorii tehnologi n-au văzut aceasta ? Problema asigurării unei bune izolaţii termice la coloanele şi conductele tehnologice din combinat apare, in general, cu atit mai stringentă cu cit, iată, sezonul rece se apropie cu paşi repezi. Utilizarea sub capacitate a instalaţiilor, repetatele întreruperi şi dereglări in funcţionarea acestora au avut, cum era şi de aşteptat, consecinţe negative asupra încadrării in consumurile specifice planificate. Pierderile înregistrate in primul semestru, ca urmare a depăşirii normelor de consum, se ridică la peste 104 milioane lei, cele mai mari depăşiri semnalindu-se la gaz metan, amoniac, sulf, păcură, abur tehnologic, energie electrică. Așa cum am constatat, în urma efectuării ultimei revizii, multe dintre cauzele care au contribuit la aceste depășiri au fost înlăturate. Cu toate acestea, la uree unele consumuri specifice, cum ar fi la abur tehnologic, continuă să fie ridicate. — Consider că rolul hotăritor în asigurarea condiţiilor pentru funcţionarea normală a instalaţiilor îl au oamenii, în speţă operatorii chimişti care supraveghează desfăşurarea procesului tehnologic — opinia inginerul Constantin Moroşanu, şeful secţiei mecano-energetice. Este necesar să ne ocupăm mai mult de ridicarea nivelului lor de pregătire profesională, astfel incit fiecare om să fie in stare să rezolve mai multe probleme decit cele înscrise in fişa postului respectiv. O atenţie deosebită trebuie să acordăm însuşirii cunoştinţelor, dobîndirii deprinderilor necesare acţionării in condiţii speciale, de avarii sau de îngheţ. In legătură, cu aceeaşi problemă, inginerul Emil Pinzaru arăta că în secţia pe care o conduce — de diamoniu fosfat — a fost introdus sistemul da repartizare a operatorilor la locurile de muncă nu atît după categoria de încadrare, cit după aptitudinile dovedite cu prilejul testărilor la care a fost supus întreg colectivul. Aceasta a condus la întărirea ordinii şi disciplinei, la creşterea simţului de răspundere, oamenii acţionind cu mai multă dăruire şi pasiune. La C.I.C. Bacău eforturile pentru ieşirea din impas, pentru aducerea combinatului pe linia de plutire sunt evidente. Ele trebuie continuate prin concentrarea in această direcţie a tuturor forţelor de care dispune unitatea. Realitatea confirmă că redresarea e posibila. Astfel, urmare a materializării hotăririlor adoptate de adunarea generală din august a reprezentanților oamenilor muncii din combinat, precum și a sarcinilor izvorîte din documentele celui de-al III-lea Congres al oamenilor muncii, inultimul timp s-a înregistrat o îmbunătăţire notabilă a activităţii — atit în ceea ce priveşte producţia, cit şi situaţia economico-financiară a unităţii. Un prim succes îl constituie faptul că în perioada care a trecut de la ultima revizie, toate instalaţiile din combinat au funcţionat din plin nemaiînregistrindu-se nici o oprire accidentală. La amoniac, instalaţie de bază pentru secţia nr. 1 de îngrăşăminte cu azot (unde în perioada anterioară s-au înregistrat mari nerealizări), în luna august, pentru prima oară, planul a fost depăşit cu 400 tone amoniac. Tot atit de meritorie este şi încadrarea acestei instalaţii în consumurile specifice normate, îndeosebi la gaz metan, unde înainte se înregistrau mari depăşiri. Rezultatele îmbunătăţite obţinute in prima jumătate a lunii septembrie vin să confirme hotărirea de care este animat acest colectiv de a recupera în bună parte restanţele care s-au înregistrat pînă acum şi de a asigura ■ condiţii ca în noul an toate instalaţiile să lucreze la capacitatea prevăzută. Const. Azoiţii Sunt necesare eforturi conjugate pentru reintrarea in graficul normal de producţie (Urmare din pag. 1) vind dezvoltarea armonioasă a tuturor zonelor ţării — purtînd amprenta gîndirii novatoare, ştiinţifice a tovarăşului Nicolae Ceauşescu — străvechiul Tg. Secuiesc iese din anonimat şi seînscrie ca un nou şi puternic centru muncitoresc pe harta patriei. Pentru atingerea unei astfel de cote a fost nevoie de investiţii serioase, de ritmuri inalte de creştere. Ceea ce s-a şi intimplat. In cincinalul 1976— 1980, ritmul mediu industrial a fost de 8,6 la sută. In următorul cincinal, el a urcat la 12,8 la sută. Ritmul de creştere a producţiei-marfă industriale, in actualul cincinal, atinge aproape 20 la sută. Aceasta a asigurat, asigură valori de producţie ce sporesc de la un cincinal la altul cu cel puţin un miliard de lei. O producţie modernă, competitivă, de viitor, asigurată nu doar in cele trei întreprinderi hotărite in 1967, ci în mai multe, înfiinţate tot la recomandarea şi cu sprijinul nemijlocit al secretarului general al partidului. Enumăr — cu ajutorul primarului — în ordinea intrării in funcţiune : întreprinderea de confecţii (prima, an de naştere 1969), întreprinderea de amidon şi glucoză, întreprinderea mecanică, Fabrica de brinzeturi, întreprinderea de izolatori electrici de joasă tensiune (ultima, pînă la această oră, an de naştere 1978). Aceste moderne unităţi industriale au impus modificări profunde în structura socio-profesională a oamenilor. In primul rind, oraşul şi-a dublat practic populaţia, ajungind astăzi la 22 000 de locuitori, din care circa 15 600 oameni ai muncii (între ei, 6 000 navetişti) stăpinind îndeletniciri Capabile să-i treacă în mileniul celălalt însoţit de aceste impresii, am trecut pragul celor două semnificative — fie şi numai din punct de vedere cronologic — întreprinderi, de confecţii şi de izolatori electrici de joasă tensiune. ★ Confecţiile purtind marca „Secuiana“ sunt căutate astăzi cu egal interes la New York, Moscova, Paris, Roma, Bucureşti. Nu de la prima lor lansare pe piaţă, însă. „La Început — îmi mărturiseşte Costică Stoenescu, şeful serviciului tehnic — am plătit şi noi tribut ideii păgubitoare de a face de toate — costume, paltoane, vreo opt sortimente. Băteam pasul ca melcul şi străluceam ca umbra. Ne-am dat însă seama la vreme şi am trecut la o specializare riguroasă , doar pantaloni din exclusivitate. Nu zimbiţi, treaba este cit se poate de serioasă. Un pantalon perfect nu este cu nimic mai prejos dacit o maşină perfectă, înseamnă altceva, desigur, dar ideea de perfecţiune este aceeaşi. Şi la fel de greu de atins. Noi am atins-o. Şi de ani buni. Introducem anual ,în fabricaţie 325— 350 de modele pentru serie mare (unul la zi) şi aproximativ 400 de modele pentru serie scurtă şi de modă în avangardă. Nu vă miraţi. De aici, de la Tg. Secuiesc, se lansează astăzi moda pentru Paris, New York, Roma. Asta înseamnă că o bună parte din producţia noastră este peste cota mondială“. Regret zimbetul scăpat mai devreme şi-mi dau seama că, intr-adevăr, munca acestor oameni — a unui colectiv ce nu depăşeşte cifra de 1500 — este demnă de toată stima. Despre felul în care s-a ajuns la o astfel de înaltă măiestrie îmi vorbeşte maistrul George Şerif, prezent aici de la montarea primului utilaj : „Oamenii — mai exact spus femeile, căci reprezintă 85 la sută din personal — sunt din zonă. Unii au făcut şcoli profesionale, pe alţii i-am calificat la locul de muncă. Şi unii şi ceilalţi însă au urmat calea continuei perfecţionări profesionale , prin cursuri, prin studiu şi practică individuale, din dragoste de meserie, din conştiinţă de clasă, din iubire pentru loc şi ţară. Da, privind acum retrospectiv, poţi spune că rolul esenţial l-a avut conştiinţa, creşterea neîncetată a conştiinţei muncitoreşti, revoluţionare“. împreună cu maistrul Şerif, facem cunoştinţă cu cîteva astfel de exemple : Kiss Piroska, Violeta Roman, Kelemen Ibolya, Iuliana Copoţ — muncitoare animate de aceeaşi dragoste faţă de patria socialistă. Un semnificativ exemplu în acest sens îl oferă însuşi George Şerif, care ne spune : „Eu am cunoscut ce înseamnă şi munca la patron, şi îi ştiu preţui şi in lacrimi, nu doar in bani. Vechile clase stăpinitoare, exploatatorii, indiferent de naţionalitate — ori fără naţionalitate — deoarece cred că exploatarea, în esenţa ei, nu este determinată cu orice preţ de naţionalitate — ii asuprea pe români şi pe maghiari cu neostenită sete, în goana lor după un profit cit mai mare. Abia astăzi, în condiţiile industrializării socialiste, am înţeles adevăratul rost al nostru. Noi, oamenii muncii din România socialistă, suntem — aşa cum spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu — vorbitorii unei singure limbi : limba muncii , o muncă liberă, demnă, menită să ne oglindească în toată sinceritatea noastră. Eu de fel sunt oltean din Tg. Jiu. Soţia mea este unguroaică şi lucrează alături de mine, în fabrică. Copiii noştri, care vorbesc foarte bine ambele limbi, se bucură de frumoase locuri de muncă şi împlinire. Acesta este, cred eu, marele cîştig al societăţii noastre socialiste . Constituţia consfinţeşte dreptul la muncă, iar statul socialist a creat posibilitatea ca fiecare să ne exercităm acest drept“. - întreprinderea de izolatori electrici de joasă tensiune — cea mai nouă unitate economică din oraş — are un profil vizind una din ramurile de virf ale industriei. Am cunoscut-o şi in perioada de investiţie şi reţin declaraţia de atunci a inginerului director Racz Dezideriu, care mărturisea reporterului : „Suntem mineri că aici, la noi, in Tîrgu Secuiesc, se realizează premiere industriale naţionale. Noi vedem în această mare încredere datoria de a fi capabili, de a şti să înfăptuim măreaţa politică a partidului nostru“. Astăzi, acelaşi director confirmă : „Intr-adevăr, cele mai multe din produsele noastre sunt unice, nu se mai fac în altă parte din ţară, şi ele ating şi chiar depăşesc aşa-numita tehnică de virf. Intre alte argumente, o dovedeşte şi faptul că din 1983 am ieşit cu el la export, plasîndu-ne statornic pe pieţe de desfacere. Dar, dincolo de cuvintele mele, vă invit să faceţi un drum prin fabrică“. Ceea ce se şi intîmplă. Locuri in care atunci, la prima vizită, se înfigeau primii piloni — intr-un zgomot specific şantierului — adăpostesc astăzi săli (nu le pot numi hale) luminoase, pastelate, cu maşini sofisticate care ronţăie, ca nişte greieri uriaşi, liniştea unei atmosfere calme, de laborator parcă. Inginerul Gabriel Abraham, şeful atelierului siguranţe tubulare, îmi spune că produsele de aici au o mare aplicabilitate in industrie (pentru protecţia motoarelor, mai ales) şi în uzul casnic. El are însă o mare nedumerire („ca să nu spun mihnire“ — subliniază) care consta in faptul că noul produs, siguranţele tubulare, îşi croieşte foarte greu drumul, intimpinind o încăpăţînată (şi inutilă) rezistenţă din partea unor minţi excesiv de conservatoare. „A- ceste siguranţe * explică specialistul — mai bune şi mai ieftine decit tipul vechi, clasic — au mai mare căutare la export decit in ţară, deşi pot fi foarte bine folosite in întreprinderi de profil, care fac echipamente electrotehnice, din Alexandria, Buzău. Ele au fost omologate şi pentru blocurile de locuinţe, Bucureştiul chiar le-a folosit cu foarte bune rezultate , dar comerţul „a uitat“ să le contracteze ca piese de schimb“. Reporterul subscrie alături de opinia specialistului şi conchide împreună cu acesta că dacă mentalitatea curentă se schimbă mai greu, o schimbare se impune cu precădere din partea institutelor de proiectare, care ar trebui să ţină seama de această realizare de performanţă şi s-o prevadă in proiectele ce le vor întocmi de acum Încolo. O astfel de intîmplare — oricit de nedorită — nu întunecă insă faptul de excepţie că şi in ceea ce priveşte o asemenea înaltă şi complexă activitate industrială. Tg. Secuiesc se înscrie ca un centru de puternică şi necesară avangardă, noul devenind un firesc perimetru de viaţă şi muncă. • Noile întreprinderi ale oraşului sunt grupate în partea de sud, după concepţia modernă a platformei industriale. In jur , zeci şi zeci de blocuri — peste 5 000 de apartamente — practic un nou oraş. Nu lipsesc edificiile social-culturale necesare, spaţiile verzi, parcurile. Vechiul centru arămas mai mult o mărturie, sub pudra vremii şi a culorilor de epocă. Timpul însuşi — încremenit în parfumul epocilor revolute — capătă trăsături de muzeu. Noul oraş însă îşi roteşte destinul — tot mai dinamic, mai generos, ireversibil — după cadranul solar al platformei industriale. Mesaj pentru generaţiile viitoare Recolta de în unele Grădinile au rod bogat. Ele sunt o oglindă a felului in care s-a muncit timp de aproape un an, de la pregătirea răsadurilor pină în clipa de faţă. De aceea, acum, problema numărul unu este valorificarea superioară a producţiei in scopul asigurării bunei aprovizionări a populaţiei, a industriei prelucrătoare cu materii prime, precum şi pentru acoperirea cheltuielilor făcute de unităţile agricole, inclusiv realizarea unui beneficiu. Avind in vedere că la începutul lunii septembrie condiţiile meteorologice au favorizat coacerea masivă a culturilor, este necesar ca unităţile agricole cultivatoare să ia măsuri corespunzătoare pentru ampla mobilizare a forţei de muncă la culesul, sortatul şi ambalarea producţiei. Pe de altă parte, unităţile contractante îşi avem în vedere in primul rind întreprinderile pentru legume şi fructe, întreprinderile pentru industrializarea produselor horticole — trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile în ceea ce priveşte preluarea operativă a mărfii. Asupra felului cum se acţionează in această direcţie in cîteva bazine legumicole din judeţele GIURGIU, DÎMBOVIŢA, IALOMIŢA şi Sectorul agricol ILFOV ne vom referi in ancheta de azi. ★ Grădina de legume a C.A.P. Jilava din Sectorul agricol Ilfov este, fără exagerare, un exemplu de felul cum trebuie să se acţioneze în aceste zile in legumicultura. In cele două ferme, conduse de doi grădinari pricepuţi, Ion Munteanu şi Cristina Kramer, se lucrează de dimineaţa pină seara tirziu. întreaga producţie recoltată in cursul zilei este sortată, ambalată şi expediată beneficiarilor. Bineînţeles că prioritate are livrarea ritmică, potrivit graficelor stabilite, la fondul de stat. De exemplu, tomatele — produse perisabile, după cum se știe — sunt transportate cu mijloace proprii la întreprinderea ,,Flora“. Autocamionul, special amenajat, condus de șoferul veteran Ion Nan, face zilnic 2—3 curse, transported 15—20 tone. Legumicultorii din Jilava contribuie, de asemenea, la buna aprovizionare cu legume a Capitalei. In acest scop sint amenajate puncte de desfacere în trei pieţe bucureştene — Berceni, Progresul şi Unirii — care primesc legume proaspete, transportate in fiecare zi cu căruţele. Procedînd in felul acesta, C.A.P. Jilava a reuşit să livreze de la începutul anului circa 3 200 tone legume, de la spanac, salată şi ceapă verde, pînă la legumele de toamnă a căror abundenţă demonstrează cu cită pasiune şi eficienţă se munceşte aici. In aceste zile forţele echipelor de grădinari conduse de Gheorghe Radu, Petre Ioniţă, Gheorghe Pencu şi Ştefan Gheorghe sunt concentrate şi asupra întreţinerii legumelor din culturile succesive cum sunt dovlecei, fasole verde, praz şi altele. Consemnăm, de asemenea, iniţiativa conducerii cooperativei agricole de a repara cu forţe proprii ambalajele deteriorate astfel incit recolta culeasă să poată fi imediat sortată şi ambalată în vederea expedierii la beneficiari. Un alt bazin legumicol este situat pe teritoriul consiliului agro-industrial Cringuri, judeţul Dîmboviţa. De pe cele 200 de hectare cultivate cu legume se recoltează tomate, ardei gras şi vinete, care sunt livrate la C.L.F. Găeşti, Agrocoop Tirgogovişte şi I.P.T.L.F. Pucioasa. In general, recoltatul şi transportul se desfăşoară conform graficelor stabilite intre unităţi. Totuşi, pe alocuri apar şi unele „scurtcircuite“ datorită cărora producţia culeasă este depozitată în cimp,in aşteptarea mijloacelor de transport, care, uneori, întirzie mult... C.A.P. Mogoşani, judeţul Dîmboviţa, deţine cea mai mare suprafaţă cultivată cu legume din cadrul consiliului agroindustrial Cringuri, peste 100 hectare. In prima decadă s-a atins virful de recoltare la multe culturi, ceea ce a determinat ca zilnic să fie culese însemnate cantităţi de tomate, ardei şi vinete. Şi tocmai în această perioadă se dovedeşte că, uneori, drumul legumelor din cimp la beneficiari — în pieţe şi la fabricile de prelucrare şi industrializare — este mai lung decit ar fi normal. De exemplu, la ferma Zăvoiu am intilnit o situaţie cu totul necorespunzătoare: roşiile culese cu 3—4 zile in urmă aşteaptau in grămezi să fie preluate de I.P.I.L.F. Pucioasa. „Avem circa 30 de tone culese, ne spune Stela Gheorghe, şefa unei echipe de grădinari. De trei zile nu a venit nici o maşină. Nu putem face nici sortarea şi nici ambalarea producţiei culese pentru că nu avem ambalajele necesare“. Am luat legătura cu întreprinderea din Pucioasa. Contabilul şef al unităţii, căruia i-am prezentat situaţia întilnită, nu a reuşit să ne lămurească, nici după îndelungi insistenţe, care sunt cauzele nerespectării graficelor de preluare a producţiei de legume, asigurindu-ne, in schimb, că se vor lua măsuri operative pentru înlăturarea lipsurilor semnalate. .Dar nu a fost vorba decit de promisiuni neonorate, pentru că a douazi nu se prezentase la ferma din Zăvoiu decit o singură maşină de 7 tone. Prea puţin in comparaţia cu producţia de tomate care aşteaptă sub cerul liber, depreciindu-se tot mai mult. Nu cu mult timp in urmă, intr-o anchetă privind recoltarea şi livrarea legumelor, făcută in judeţul Giurgiu, relevam faptul ca in grădini există cantităţi mari de legume, dar că preluarea decurge anevoie. Ne-am opnit din nou intr-o unitate, mare producătoare de legume — I.P.L. Uzunu — unde la aceasta dată recoltarea se află in toi. Pe cele aproape 2 000 hectare sunt numeroase forţe care acţionează la culesul tomatelor, vinetelor, ardeilor, verzei, pepenilor etc. Şi totuşi nu in ritmul posibil. Vechile metehne, arătate în ancheta noastră aproape cu o lună in urmă, se menţin. Se string zilnic 400— 500 tone de legume şi, pepeni, dar se livrează 180—300 tone. Tot zilnic, ca urmare, cresc stocurile de marfă pe cimp. In ziua în care ne-am aflat aici se găseau in grămezi pe cimp aproape 2 mii tone de pepeni, 20 tone de vinete, mari cantităţi de varză şi ardei gras. O menţiune aparte pentru tomate. Producţia ce se va realiza la hectar este de 35 de tone pe cele 370 hectare ocupate de această Cultură. După aprecierea directorului unităţii, ing. Nicolae Istrate, mai sunt de cules 10 mii tone de roşii, dar ritmul de recoltare este micşorat intrucit nu există suficiente ambalaje şi mijloace de transport. Necesarul zilnic de lădiţe tip A-96 este de 25—30 mii bucăţi, dar in ultimele 10 zile in întreprindere s-au primit 2 mii lădiţe. Şi asta nu zilnic, ci pe toată perioada. Să te mai miri că întregul cimp este roşu? In loc ca jumătate din producţie să fie adusă pe pieţe, iar cealaltă jumătate să fie industrializată, aşa cum este programat, doar 10 la sută din tomate ajung la cumpărători. Ni s-a făcut un calcul. Pentru ca toată recolta existentă in intreprindere să fie valorificată la timp, în condiţii corespunzătoare, ar trebui ca ritmul de preluare să fie de cel puţin 600 de tone pe zi. în ritmul actual, numai la tomatele şi pepenii care mai sunt de strins, este nevoie de 60 de zile. Aşadar, primul beneficiar al produselor — XLF Berceni — trebuie să-şi organizeze mai bine munca. Să sporească numărul mijloacelor de transport şi să asigure ambalajele necesare. Altfel există riscul ca o parte din legume să se deprecieze datorită întîrzierii, culesului. Şi să nu uităm, vremea brumelor este aproape. De altfel, produsele au şi început să se supracoacă. Am intilnit o astfel de situaţie în ferma nr. 3 a I.P.L. Urziceni. De circa două săptămîni recoltatul este aproape oprit. Motivul ? Nu există forţe care să culeagă. In ziua în care ne-am aflat aici lucrau la strînsul tomatelor doar 18 oameni. După cum spunea şeful fermei, ing. Alexandra luchevici, pe cimp mai sunt de cules 500 tone tomate, aproape 160 tone vinete şi ardeioase (aceste ultime produse au început să se usuce) şi multă varză. Să mai amintim că fermele întreprinderii au contracte de livrare a produselor cu Capitala 7 Aici, spre deosebire de Uzuna, sunt şi ambalaje. Un motiv in plus ca factorii de răspundere de la judeţ să ia măsurile necesare pentru a asigura necesarul de forţă de muncă astfel înctt tot ce înseamnă legume să fie strins repede şi livrat la beneficiari. Eugen Savu Victor Dinu legume e bună. Ceea ce lipseşte locuri este spiritul gospodăresc .w®wmwM Ri la ferma Zăvoiu a C.A.P. Mogoşani, ceapa recoltată este transportată de cooperatori cu atelajele trase de cai, contribuind astfel la livrarea operativă a producţiei la fondul de stat In aşteptarea autocamioanelor, vinetele se pot deprecia IQ) MM Wt W Tabără arheologică pentru şcolari Prima tabără arheologică pentru şcolari din Moldova, intre puţinele de acest gen din ţară, a fost deschisă la Mitoc, judeţul Botoşani. Timp de aproape o lună, peste 50 de pionieri şi utecişti, repartizaţi in două serii, au participat la lucrări pe şantierul arheologic din localitate, sub supravegherea unor specialişti de la Institutul de istorie şi arheologie „A.D. Xenopol“ din Iaşi. Aici, la Mitoc, a fost descoperită prima piesă de artă paleolitică din România, între cele foarte rare in lume. Obiectivul principal al taberei este de a fi continuate cercetările pentru depistarea celor mai vechi urme de locuire umană din zona de est a Carpalilor Orientali. (VASILE IANCU). Lina şi Gheorghina ia grădiniţă Despre cele două fetiţe siameze — Lina şi Gheorghina Boaru, din Botoşani — s-a scris in ziarul nostru. De curind fetiţele au împlinit 4 ani. Le-am vizitat cu citeva zile in urmă la creşa Întreprinderii textile „Moldova“-Botoşani, unitate unde mama lor, Elena Boaru este muncitoare. Fetiţele sunt foarte jucăuşe şi, după cum ne relata asistenta medicală Rodica Artin, sunt sociabile şi sănătoase, inteligente. Discutăm cu Lina şi Gheorghina despre jocurile lor preferate — tocmai veneau aprinse de la jocul pe tobogan —, începe să ne spună citeva versuri, dar foamea lemină către sala de mese. „De luni — ne zice Elena Boaru — vor merge la grădiniţă. Începe şi pentru ele anul şcolar. Le-am şi cumpărat uniforme.“ Aşadar, de la 15 septembrie, siamezele Lina şi Gheorghina sunt la grădiniţă. Să le urăm succes. (VASILE IANCU) La „Hanul cu Tei“ ...Tot un fel de popas — ca la Ancuţa ori Moş Precu — la care se spun poveşti frumoase şi se alege adevărul de neghină. Cu o singură deosebire: „Hanul cu Tei" din Bucureşti este o galerie de artă plastică, in care expun îndeobşte tineri, in cadrul Cenaclului „Atelier 55“, aflat sub auspiciile Uniunii Artiştilor Plastici din România. Un „han“ al artei ,in care este găzduită disputa pentru frumos şi adevăr, pentru idee şi culoare, pentru intiietate şi perenitate. De data aceasta se întrec, fiecare cu şansele sale, trei tineri colegi de generaţie: Adriana Blendea, Dan Nistor şi Cristian Zamora — trei stiluri diferite, cu argumente mai mult sau mai puţin egale de debarcare In ideal. Adriana Blendea „operează“, in tonuri întunecate, interesante mixaje între trupul uman si peisaj, care se si numesc: Nud-Peisaj, Meşterul Manaie, Deal galben, Desfăşurări, Portret. Dan Nistor este autorul unor... viabile naturi statice: Obiecte la fereastră. Natură moartă cu piatră albastră, Vas alb. Cristian Zamora, care ne-a atras in mod deosebit atenţia, este un artist complex şi profund, bintuit de marile teme ale existenţei, pe care le traduce, cu mină sigură si originală, în întruchipări ce se numesc: Arbore I (un gri solitar şi meditativ) Arbore II (un dramatic incendiu de roşu insingerind zarea) Fereastră, dedicată lui Anton Brukner (albastru dens, prin care nu toate privirile pot străbate) Fruct (culori ovale sugerind germinaţie) Interior (un maroniu întunecat şi obsesiv). Aflindu-se la prima lor substanţială ieşire in lume, le urăm succes celor trei tineri artişti, pe lungul drum al afirmării şi impunerii talentului lor. (ION ANDREIŢĂ). Surprize în adîncuri Din cind in cind — povestesc pescarii de pe navele costiere, care activează in Marea Neagră — se intîmplă să scoatem la suprafaţă in plasele noastre fel de fel de relicve antice. Intr-adevăr, aceşti arheologi ad-hoc, in peregrinările lor pe întinsul apelor, scot intimplător din adîncuri vestigii ce îmbogăţesc colecţiile muzeelor constănţene. După cum ni s-a relatat, cele mai interesante surprize au loc in zona portului antic Tomis, de unde au fost scoase la iveală numeroase amfore de provenienţă elenă şi romană (unele din ele cu conţinutul integral conservat), ancore vechi şi chiar fragmente ale unor epave scufundate, cu sute de ani in urmă. Astfel, nu de mult,, la aproximativ 20 mile est de localitatea Agigea, traulul pescadorului Meduza, a smuls din prova unei corăbii scufundate, de la o adincime de peste 50 metri, figura simbolică a unui volier. Este o Piesă sculptată in lemn, cu o înălţime de circa 1 metru, care reprezintă chipul unui luptător cu coif, scuturi de apărare şi platoşă. în afara acestei piese unicat, cu altă ocazie s-au încurcat din plasele pescarilor bucăţi de lemn, unele cu o lungime de nină la 5 metri, provenind dintr-o epavă descoperită, de asemenea, în apropierea portului Constanţa. Aceste descoperiri întimplătoare deschid noi ferestre spre cunoaşterea Istoriei navigaţiei la Pontul Euxin. (ION POPOViei). Rubrică realizată de Georgeta Nae