România Liberă, mai 1987 (Anul 45, nr. 13214-13238)

1987-05-01 / nr. 13214

Pagina a 2-a — 7 Mai 1987 PATRIEI, FAPTE EXEMPLARE Ca în fiecare an, sărbătorim ziua de 1 Mai într-o coeziune indestructibilă a întregului nostru popor, strîns uniţi în jurul partidului, al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Ca în fiecare an, deci, ne însufleţesc aceleaşi înalte idealuri : ale muncii, ale demnităţii şi răspunderii exemplare. Sunt coordonatedefinitorii ale spiritului revoluţionar în care gîndim, creăm şi prospectăm noi zări de împliniri, ale sentimentelor profund patriotice, care dau sens şi valoare fiecărei clipe din existenţa noastră. Prin prisma lor, ziua de 1 Mai se constituie, desigur, într-un înălţător cumul de expresii ale cutezanţei şi dăruirii muncitoreşti, aureolînd, iată, faptele noastre de zi cu zi, eforturile de pînă acum, succesele dobîndite de numeroase colective, din cele mai diferite sectoare de activitate, dar şi hotărîrea unanimă de a realiza, exemplar, prevederile planului economic din această etapă a activităţii noastre. În 1987, sărbătoarea muncii, devenită parte integrantă din simţirea şi fapta întregii noastre naţiuni socialiste, capătă noi şi viguroase semnificaţii politice şi sociale. Este anul Conferinţei Naţionale a Partidului, eveniment de o înselmnătate deosebită în viaţa partidului, a poporului, a fiecăruia dintre noi, menit trecerii in revistă a măreţelor înfăptuiri ale epocii noastre şi, deopotrivă, stabilirii de noi măsuri pentru perfecţionarea vieţii economice şi sociale a ţării, in lumina istoricelor hotărîri ale Congresului al XIII - lea al partidului. Aşa se şi explică puternicul avînt politic care animă întreaga noastră naţiune, efervescenţa creatoare, noile cote spre care, zi de zi, tindem, în efortul pen- DE MUNCĂ tru înfăptuirea marilor obiective ale construcţiei socialiste. Acestor comandamente, acestei atmosfere de intensă trăire patriotică li se subordonează înseşi faptele care dau contur inconfundabil zilei de 1 Mai. Oameni ai muncii din cele mai diferite domenii, bărbaţi şi femei, tineri şi vîrstnici, marchează cu entuziasm şi această sărbătoare, prin roadele braţelor şi minţilor lor, aşezînd noi trepte la edificarea progresului nostru multilateral. In fabrici şi uzine, pe şantierele de construcţii, în câmpul însorit al noii revoluţii agrare, în laboratoare, pe frontul muncii patriotice, pretutindeni, unde se simte nevoie de prezenţa şi de dăruirea noastră, acesta este spiritul dominant, în care se exprimă toţi cei care omagiază Ziua Muncii — de fapt, fiecare dintre noi. Noi recorduri minereşti în Valea Jiului In registrul pentru evidenţa producţiei de la întreprinderea minieră Lonea, din Valea Jiului s-a scris marţi (28 aprilie) cifra 9 200. Ea reprezintă tonele de cărbune care au fost extrase anul acesta peste prevederile de plan la zi. Citeva comparaţii cu succesele precedente, cu angajamentele minerilor şi cerinţele actuale arată că este vorba despre un triplu record care înseamnă îndeplinirea planului pe 4 luni, înregistrarea celui mai înalt vîrf de producţie din istoria minei şi depăşirea substanţială a angajamentelor luate în cinstea zilei de 1 Mai. Iată numai unele argumente care confirmă aceste adevăruri. Timp de 9 ani, colectivul de muncă de la întreprinderea minieră la care ne referim nu a realizat planul nici ritmic şi nici integral. Au apărut mereu probleme şi greutăţi. Dar oamenii cărbunelui au căutat, $ In ultimă instanţă au găsit, soluţii pentru ieşirea din impas. Datorită unei măsuri curajoase, dar bine studiată, cu doi ani In urmă s-a trecut la amenajarea tavanului de rezistenţă în abataje. Autorii noii tehnologii — premieră in industria noastră carboniferă — au acum satisfacţia că nu au trudit în zadar. Chiar în anul primelor experimente s-au scos din adîncuri 14186 tone cărbune peste prevederile planului şi au fost realizate importante economii. Minerii şi specialiştii au acţionat în continuare cu mai multă fermitate atît pentru cunoaşterea şi generalizarea tehnologiei noi cit şi pentru întărirea disciplinei în muncă. Ca urmare, acum se lucrează cu tavan de rezistenţă în toate abatajele frontale iar in zilele sau in nopţile bune se obţin randamente de 16 pînă la 18 tone cărbune pe post de lucru, fără să fie folosite complexe mecanizate ca in alte unităţi. Este adevărat că asemenea randamente nu sunt constante dar virfurile de producţie se înscriu pe lista recordurilor proprii. Un rol important în ceea ce priveşte introducerea tavanului artificial l-a avut colectivul sectorului IV, care, de fapt, a ajuns de citeva ori şi pe locuri fruntaşe in întrecerea din Valea Jiului. Dar şi alţii au contribuit la recordurile stabilite. Preşedintele comitetului sindicatului din Întreprindere a făcut o precizare : „Majoritatea oamenilor muncii din întreprinderea noastră aplică una sau mai multe iniţiative, în raport de locul şi domeniul în care lucrează. Au devenit bine cunoscute iniţiativele : „Brigada înaltei răspunderi muncitoreşti“, „Cercul de calitate“, „Contul de economii“ şi altele“. In mod firesc, minerii de la Lonea au anul acesta cel mai mare plan de producţie repartizat pînă acum iar cărbunele date de ei este foarte necesar termocentralelor. Tocmai de aceea se poate spune că rezultatele obţinute in cinstea zilei de 1 Mai au valori de recorduri. Niciodată pînă acum nu s-a depăşit planul cu aproape 10 000 tone cărbune în mai puţin de 4 luni din primele părţi ale anilor. Tovarăşul Ilie Păducel, preşedintele C.O.M., din întreprindere, ne-a spus , aşa cum obişnuiesc minerii : „Ne-are angajat să dăm în acest an 10 000 tone de cărbune peste plan iar pînă la 28 aprilie am realizat suplimentar 9 200 tone. Este un frumos succes“. Am reţinut că la acest record mineresc au contribuit mai ales formaţiile conduse de Andrei Anton, Iosif Bucur, Vasile Rus, Anton Fleşer, Grigore Mîndruţ, Gheorghe Lipsa, Cornel Pilea şi altele. Se pare că ortacii din sectorul IV sunt hotărîţi să stabilească anul acesta un nou record. Ei cinstesc ziua de 1 Mai cu o producţie suplimentară de 14 000 tone cărbune. Păcat că alte sectoare şi alte brigăzi au restanţe. Dar bilanţul realizărilor mai poate fi completat şi schimbat. Ultimele 10 zile din luna aprilie au fost declarate şi la Lonea „Decadă record la extracţia cărbunelui“. Ce record propriu va mai urma ? Depinde de organizarea muncii şi de promovarea metodelor cu înaltă productivitate in abataje. Anul acesta minerii de la Lonea ar trebui să-şi ia o revanşă. Atunci cînd au lansat chemarea la întrecere au cîştigat cei de la Paroşeni. Pentru întrecerea din 1987 chemarea a pornit de la Paroşeni. Cu siguranţă că vor ajunge în fruntea clasamentului cei care vor obţine noi recorduri şi realizări de excepţie. I. Cojocarui Mă aflu în turnul de control al uneia din cele mai moderne instalaţii pe care le-a cunoscut vreodată construcţia de nave Puţine ţări în lume posedă o astfel de instalaţie. Şi mult mai puţine sunt in stare s-o construiască. Şi tocmai pentru aceasta, ochii se cer deschişi mari, lucizi, cercetători. Instalaţia la a cărei punere în funcţiune asist este, în exclusivitate, de concepţie şi construcţie românească. Dar să privim. Iată, nava vine pe un tren de cărucioare lunecînd pe şine, înaintează maiestuos : pas in fată, nas la stinga, nas înapoi, pas la dreapta — un cadril modern, amplu, geometric, cu mişcări largi şi precise. Aşezată pe platforma sincronliftului, egreta metalică începe să coboare uşor, pină ce anele o cuprind treptat, de-a-notul, definitiv. Aplauze, tradiţionala sticlă de şampanie ciocnindu-se de bord, vintul presimţit în pupaurarea tradiţională : Drum bun, navă mîndră ! Trei chipuri — tinere. Incredibil de tinere — din numeroasele care participă la ceremonie — par mai brobonate de sudoare, mai împurpurate de emoţie. Sunt chipurile celor trei specialişti care au răspuns de lansare , de fapt, de buna funcţionare a noii instalaţii. ...Am anticipat, stimate cititor, doar cu puţin timp, momentul inaugural care va avea loc la Şantierul naval din Giurgiu Moment ce va consacra construcţia noastră de profil drept una din cele mai moderne din lume. Sir.cronliftul, adică instalaţia de ridicare şi coborire pe verticală a navelor— cei trei specialişti o numesc instalaţie de transfer vertical nave — este un agregat complex, o mică uzină complet automatizată, care asigură lansarea la apă a navelor (înlocuind toate procedeele clasice, greoaie, incomode si neproductive) ca si ridicarea lor in caz de reparaţii. Cei trei tineri specialişti spun că, pentru a înţelege mai exact această noutate tehnică, trebuie să fi străbătut drumul de la forţa aburului, de pildă, la inteligenţa si puterea circuitului electronic. Este, de altfel, drumul pe care l-au parcurs ei înşişi, cei trei tineri ingineri, pe numele lor Tudor Jianu, Ştefan-Diogen Daponte şi Ionel Pangrat, în totuşi puţinii (dar denşii) ani de muncă, de studiu, de căutare. Să încercăm să parcurgem acest drum, chiar aici, în perimetrul de efort şi creaţie al şantierului naval Giurgiuvean Şi să spunem că tradiţia construcţiei de nave la acest ţărm românesc de Dunăre este una veche, foarte veche. Aici a fost construită, în anul 1832, cea dinţii navă românească, „Mariţa“. Tot aici în anul 1861, Cuza Vodă a inaugurat lansarea la apă a vaporului ,.Romania“, primul vas cu abur al ţării noastre destinat marinei militare. După aceste performanţe, Şantierul naval Giurgiu a intrat, din păcate, intr-o lungă hibernare. Pînă prin anii 1960, vrednicii urmaşi ai iscusiţilor constructori se ocupau cu repararea diferitelor nave care circulau pe fluviu. Un suflu nou s-a simţit după 1960, cînd chiar dacă cele două nave construite ■ erau deocamdată şalupe, simbolicul lor nume — „Săgeata“ şi ,,Cocorul“ — spune ceva despre voinţa şi cutezanţa giurgiuvenilor. După 1965 în nuna Şantierului naval din Giurgiu a prins să bată un vint nou, puternic şi bun. Au început să se construiască şlepuri, remorchere, tancuri fluviale mici, vase de pasageri şi agrement, producţia şantierului devenind din ce în ce mai specializată, profilîndu-se pe nave tehnice, fapt ce-i asigură, în multe privinţe, invidiata poziţie de unicat. Astăzi se construiesc : barje fluviale de 1 748 de tone — căutate ei la export ; nave-excavator de extras balast ; macarale plutitoare , pilotine marine *— cu care sunt aduse din radă în port Uriaşele cargouri transoceanice : nave PSI — pentru prevenirea şi stingerea incendiilor : nave IMS — pentru întreţinerea mijloacelor de semnalizare : dragi : staţii de pompare plutitoare pentru agricultură — foarte apreciate în sistemele de irigaţii Dăbuleni-Sadova, Giurgiu-Răzmireşti, Ostrov. Toate aceste realizări se constituie astăzi in autentice performante ale construcţiei navale româneşti — înscrise în programul national de profil — care aici, la Giurgiu, isi află autorii pe măsură. Cei trei tineri specialişti fac parte dintre aceşti autori, care la Giurgiu sunt în număr de două mii Cu toţii au parcurs drumul greu al deprinderii meseriei, dar si drumul unei pasiuni ardente, nestăvilite. Tudor Jianu este dintr-o comună din judeţe şi cea dinţii întilnire cu electronica s-a petrecut in satul natal, la cercul pionieresc de specialitate. Şcoala a urmat-o la valorosul Liceu de matematică-fizică „Ion Maiorescu“ din Giurgiu. Facultatea electronică şi telecomunicaţii, din cadrul Institutului politehnic din Bucureşti, în 1982, prin repartiţie, dar şi printr-o mare dorinţă, a venit la Şantierul naval din Giurgiu, adică acasă. Ceilalţi doi colegi au sosit doi ani rai tîrziu, în 1984. Ştefan-Diogen Daponte — tot giurgiuvean, cu Liceul „Ion Maiorescu“ la bază şi Facultatea de mecanică (din Bucureşti) secţia maşini hidraulice şi pneumatice Ionel Pangrat — constănţean, Liceul „Mircea cel Bătrîn“, Facultatea de mecanică (din Galaţi) secţia nave. Dragostea de apă — fluviul, marea — a canalizat pasiunea fiecăruia, şi tot ea este cea care i-a întilnit la Giurgiu. Un timp au lucrat in secţii, ca tehnologi, au învăţat meserie. Au învăţat de la mai vechii constructori de nave, precum Victor Andrei, Stan Trandafir, Nicolae Bălășoiu, Florea Necula, Ion Alexe, Petre Niculescu — si, nu în ultimul rînd, de la inginerul Stelian Iancu, directorul șantierului, prezent aici, cu faptă si inteligenta, de peste un sfert de veac. S-a pus apoi problema construirii acestui nou si modern procedeu de lansare. Cei trei tineri specialişti au fost primii care au participat la construcţia sincronliftului şi se vor număra, statornic, între cei ce vor răspunde de exploatarea şi întreţinerea lui. Jianu, specialist in electronică, răspunde de buna funcţionare a calculatorului care dirijează întreaga activitate a instalaţiei , numeroase comenzi acţionate automat, simultan, ca şi sesizarea la timp a eventualelor defecţiuni. Daponte răspunde de tot ce înseamnă acţionare hidraulică în cadrul instalaţiei : distribuitoare, regulatoare, supape, roleplatformă, vinciuri. Pangrat răspunde de aşezarea navei pe platforma sincronliftului, poziţionarea ei, toate celelalte manevre — de lansare sau andocare. Ii întreb pe cei trei, aici — In turnul de control al viitoarelor operatii de lansare si ridicare a navelor — dacă nu-i sperie totuși acest verb repetat si rar repetat — , niciodată la fel , a răspunde. Zîmbesc. Cum să-i sperie, dacă asta si-au dorit, mai mult ca orice altceva ? Cum sâ-i sperie, dacă pentru această răspundere s-au pregătit ani si ani — si continuă, să se pregătească zi de zi, ceas de ceas ? Dar noul — zic, privind misterioasele ecrane din preajmă — cum v-aţi obişnuit cu el ? Noul — răspund ei prompt — este starea noastră de a fi, de a înţelege, de a acţiona , în muncă, in viaţă. Nu concepem Un alt mod de existenţă, în afara acestei calităţi — conchid cei trei tineri. Şi, deodată, turnul de control devine un spaţiu obişnuit de muncă, sofisticata aparatură electronică din jur — unelte cotidiene. Dar ei eroii, cei trei — ei ce devin ? Ei, trebuie să recunosc, rămîn încă eroi. Deocamdată. Pînă cînd alţii — trei, sau patru, sau zece ; mulţi, din ce in ce mai multi — vor urca in „turnul de control“ al noului, obisnuindu-se cu aerul tare al înălţimii — si devenind astfel oameni obişnuiţi. Ion Andreiţa Sincronliftul", o performanţă a constructorilor de nave is Románia libera" Premieră pe Canalul Poarta Albă — Midia-Năvodari Podul rutier de la km. I Poarta Albă. Kilometrul 1. Aici, pe traseul viitorului drum de ape care va lega Canalul Dunăre — Marea Neagră de oraşul Năvodari şi portul maritim comercial Midia, a fost pus în circulaţie zilele acestea noul pod rutier de pe şoseaua Constanta — Cernavoda, amplasat in imediata apropiere a unui pod de cale ferată inaugurat anul trecut. Noul pod face parte din „familia“ celor şapte mari poduri — rutiere şi de cale ferată — prevăzute să unească cele două maluri despărţite de canalul Poarta Albă — Midia — Năvodari, ultimele trei aflîndu-se intr-un stadiu foarte avansat de construcţie. Ca şi bine cunoscutele punţi peste ape, integrata monumentalului ansamblu al canalului Dunăre — Marea Neagră, cele şapte poduri ce îşi fac intrarea in peisajul ţării constituie tot atîtea performanţe şi recorduri demonstrînd capacitatea creatoare a constructorilor români. Fiecare dintre ele are caracteristicile sale constructive şi arhitectonice care le individualizează, îndeplinind un rol funcţional, util, prin asigurarea unor legături fireşti în punctele cele mai importante, unind malurile canalului. Păstrîndu-ne în strictă actualitate, in rîndurile de faţă ne vom referi mai pe larg la podul rutier de la km 1, cea rai recentă premieră a constructorilor noii magistrale de ape, dedicată marii sărbători de la 1 Mai. Fără să impresioneze în mod deosebit prin deschidere şi lungime (171 metri, din care deschiderea centrală 111 metri şi două viaducte a 30 metri fiecare), podul de la Poarta Albă, aşa cum se poate vedea şi din fotografia alăturată se distinge prin eleganţa şi armonia geometrică a arcurilor sale. Inginerul Nicolae Apostu, şeful biroului producţie de la Antrepriza pentru construcţii de căi ferate, drumuri şi poduri — Constanţa,cu care am vizitat noul obiectiv, ne prezintă şi alte detalii : lăţimea carosabilă a podului este de 14 metri, asigurind 4 benzi de circulaţie, proiectul aparţine Institutului de proiectări pentru transporturi auto, navale şi aeriene, din Bucureşti, iar tablierul a fost livrat de către uzinele din Bocşa. Acum, cînd podul este gata, se cuvine să amintim volumul imens de muncă, de dăruire al tuturor constructorilor care au lucrat la această nouă realizare. Şeful brigăzii de poduri nr. 6, inginerul Constantin Nicola, ne-a vorbit despre eforturile depuse de oamenii din subordinea sa, care, chiar şi în zilele neobişnuit de geroase din această iarnă, nu au întrerupt munca, indeplinindu-şi normele stabilite pentru a se încadra în termenele de execuţie. Să mai adăugăm faptul că la înălţarea noului pod au fost aplicate soluţii constructive eficiente care au condus la realizarea unor importante economii de materiale şi combustibili. Astfel, tablierul a fost montat integral, in afara căii de rulare, si lansat peste albia canalului cu ajutorul unei gabare, iar liftarea la cota finală s-a executat concomitent cu betonarea pilelor. Altminteri, ar fi fost necesar să se execute o platformă in amplasament sau să se folosească macarale plutitoare de mare capacitate, ceea ce ar fi mărit costul lucrării şi durata de execuţie. Macaralele au fost eliminate şi la betonarea tablierului, folosindu-se pentru această operaţiune vagoneţi acţionaţi de trolii electrice, pe o cale de rulare specială. Productivitatea a fost mărită şi prin folosirea cofrajelor metalice cu dimensiuni mari, acest lucru fiind posibil datorită policalificării dulgherilor, care ştiu să facă şi lucrări de lăcătuşeriesudură. Nu am vrea să Încheiem aceste rinduri fără a evidenţia pe constructorii din echipele conduse de Eugen Aioanei, Ion Vişoc, Ion Badea, Dumitru Matei, Safon Popov, Ion Lungu, Ion Racu şi alţii, care, odată terminată lucrarea, se vor îndrepta către alte şantiere unde sunt aşteptaţi. Ion Popovici Noul pod de la km. 1. Imaginea a fost făcută, in perioada finisajelor, cu citeva zile înainta de darea in folosință Maşini-unelte . După ce trecem prin secţia de mecanică uşoară, de fapt, cea mai grea prin gradul înalt de dificultate a zămislirii pieselor, apoi, printr-un atelier de prelucrări fine pe instalaţii complexe, cu comenzi programate, unde —am văzut — lucrează şi ingineri, direct la... pupitru, directorul întreprinderii de maşini-agregate şi maşini-unelte speciale Iaşi, inginerul Constantin Gâlea, ne conduce într-o secţie anume. La montaj, acolo unde se finalizează ultimul şi cel mai complex program al anului de maşini-agregate-unelte destinate unei noi întreprinderi constructoare de maşini din Timişoara, înainte de, a releva o scurtă secvență de muncă, citeva necesare precizări. Intre programele prioritare ale industriei româneşti, în care acest tînăr, dar foarte capabil colectiv este implicat direct, se află şi acesta realizat acum. In premieră naţională. „Programul cuprinde 25 de maşini agregate, care vor executa, la beneficiar, în condiţii de superioară productivitate şi precizie micrometrică, repere importante pentru un tip de motor — primul conceput, proiectat şi executat in tară cu componente exclusiv autohtone — relatează directorul. Se înţelege, contribuim substantial la eliminarea importurilor. Pe baza experientei acumulate, in execuţia unor maşini-unelte speciale şi linii tehnologice la temă, prin urmare unicate — de pildă, pentru fabricaţia autoturismelor -Dacia—1300■>, -Oltcia-, a utilajelor agricole — multe livrate şi la export —, am primit această sarcină de mare răspundere. Care ne onorează şi, totodată, solicită forţa de creaţie tehnicoinginerească a colectivului". Proiectant este I.C.S.I.T. „Titan“, însă, execuţia la I.M.A.M.U.S. Iaşi se face nu copiind pur şi simplu proiectele, ci utilizindu-se plenar o seria de soluţii constructive moderne, între care tipizarea ocupă un loc de seamă, aducindu-se inspirate Îmbunătăţiri in structura intimă a fabricatelor. Adesea, spiritul creator al inginerilor, maiştrilor, muncitorilor şi-a spus cuvîntul in concretizarea lucrărilor aşternute pe hîrtie. Orice proiectant deştept este şi receptiv. In fond, nimeni nu este infailibil. „Aceşti specialişti, cărora eu le-aş spune mai curind meseriaşi-artizani sau specialişti-creatori — nuanţează o idee inginerul C. Gâlea —, ei hotărăsc definitivarea proiectelor. Aceşti oameni demonstrează concepţia justă a secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, că un proiect îşi dovedeşte viabilitatea şi eficienţa in procesul de execuţie, unde se vine cu soluţii viabile, care nu jisnesc întotdeauna in confortul biroului de proiectare". In rîndul acestor meseriaşi creatori ?... „Vă rog să-i notaţi — vocea interlocutorului capătă calde inflexiuni — pe muncitorii Gheorghe Tabarcea, Gheorghe Roşu, Gicu Turcuman, Damaschin Catană, Nechita Sandu, pe maiştrii Constantin David, Constantin Dodu, Gavrilă Stăvărache, subinginerii Vasile Rusu, Ionel Bastan, Teodor Crăciun, pe inginerii Ioan Lupu, Gheorghe Şoldan, Vasile Lungu... Dar, v-ar trebui cel puţin o filă şi-mi cer scuze că nu-i evidenţiez pe toţi". La montaj, facem cunoştinţă cu cîţiva, autentice personalităţi ale muncii creatoare. Şeful secţiei, Ionel Baston, maistrul C. David, muncitorii electronişti şi electricieni Vasile Ciur, Costică Sucită, Mihai Zagner, Ioan Guţu lucrează la probele mai multor agregate. „Unsprezece din cele douăzeci şi cinci de maşini au şi fost livrate, zice coordonatorul montajului, iar şapte, după cum vedeţi, sunt in probe, au fost recepţionate de beneficiari, urmează să le expediem. Toate au automate programabile, care înlocuiesc dulapurile electrice clasice, cu gabarite mari şi fiabilitate scăzută“. In alcătuirea acestor mirro-uzine sunt incorporate dispozitive de prindere, acţionate hidraulic, de control asupra ruperii accidentale a sculelor multiax — folosite aici In premieră —, prin montarea limitatorilor de proximitate, realizaţi la „Electrocontact“ — Botoşani, alte soluţii moderne, eficace. Agregatul „70016“ de executat chiulaşe, după cinci zile de probe, primeşte verdictul : „Excelent !" Operaţiile de găurire, lamare, carotare, strunjire, alezare, degajare curg şnur. Altul, cu acel creier electronic montat pe el, scoate complet un semicarter după 48 de mişcări delicate, darferme, în4 minute şî 40 de secunde, altă maşină sofisticată face cartere, alta, axa cu came, în timpi record. Probe riguroase, vopsiri, ambalări, livrări. Un flux firesc pentru aceşti meseriaşi de elită. ...La plecarea din întreprindere, despărţindu-na da Ionel Baston şi da maistrul Dan Seghedin, şeful secţiei de mecanică uşoară, directorul C. Gâlea zice : „Lucrez cu nişte băieţi minunaţi". Cine 11 poate contrazice Vasile Iancu unicat, de mare complexitate tehnică