România Liberă, noiembrie 1988 (Anul 46, nr. 13682-13706)

1988-11-02 / nr. 13682

în spiritul sarcinilor subliniate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. R ITM, CALITATE, EFICIENTA in întreaga activitate economică Efort continuu pentru creşterea competitivităţii produselor Cadrele de bază şi şefii de forrm­atii de la Combinatul de produse sodice Ocna Mureş consultă, in fiecare dimineaţă sau la începutul schimburilor, programul de producţie pentru export. La combinatul respec­tiv se stabileşte, cu exactitate, ce pleacă la export în fiecare zi şi ce este destinat beneficia­rilor interni. Programarea si urmărirea zilnică si pe schim­buri a producţiei, în cantităţi şi pe sortimente, este insă numai una dintre măsurile care au fost luate pentru îndeplini­rea exemplară a sarcinilor tra­sate de conducerea partidului în vederea dezvoltării expor­tului. La şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 3 octombrie, tova­răşul Nicolae Ceauşescu a pre­cizat : ,,Trebuie să se acorde o atenţie deosebită producţiei de export, precum şi lichidării stocurilor de produse destinate exportului în conformitate cu programele stabilite." Spre sa­tisfacţia lor, chimiştii de la Ocna Mureş şi-au direcţionat activitatea de export în lumi­na indicaţiilor date de secre­tarul general al partidului nu numai la­ şedinţa, amintită, ci şi cu alte prilejuri. Ei nu au res­tanţe la export şi nici n-au primit reclamaţii. Sunt benefi­ciari care preferă produsele a­­cestui combinat şi le cer, in mod special, atunci cînd încheie contracte. Sunt reuşite de du­rată, în măsură să înlocuiască orice calificativ. O seamă de muncitori, tehnicieni şi ingi­neri folosesc aceste argumente pentru a evidenţia că işi înde­plinesc tot mai bine o sarci­nă prioritară, o datorie patrio­tică. La ora actuală, peste 60 la sută din producţia combina­tului ajunge la beneficiari din alte ţări. Fiecare partener din cele peste 20 de ţări, cu care se întreţin relaţii comerciale, are pretenţiile lui şi îşi sporeşte exigenţa de la o perioadă la alta. Faptul că, în aceste con­diţii,­ nu sunt nici restante, nici reclamaţii este un merit al co­lectivului. În primele trei tri­mestre din noul acesta s-au de­­păşit sarcinile de plan la ex­port cu 7,8 la sută. Avansul în timp este de aproape o lună. Acest succes meritoriu este completat cu realizarea si de­păşirea celorlalţi indicatori de plan. De la compartimentul de planificare al combinatului am aflat că, în primele trei tri­mestre s-a realizat peste plan o productie-marfă in valoare de 4 283 000 lei, a crescut pro­ductivitatea muncii, s-a depăşit beneficiul stabilit. Din punct de vedere fizic, au fost realizate suplimentar importante canti­tăţi de sodă caustică, sodă cal­cinată si alte produse căutate în tară şi peste hotare. Fără in­doială că realizările cantitative au importanta lor, dar in cazul combinatului­­ de la Ocna Mureş îşi spune tot mai mult cuvintul bătălia­­ neîntreruptă pentru creşterea competitivită­ţii produselor. Nu intimplător s-a ajuns ca ponderea produse­lor extra şi de­ calitatea I să fie, în mod constant, de' 98,5— 99,5 la sută. ..Prin­ îmbunătăţi­rea calităţii am distigat mai mulţi beneficiari şi îi menţinem pe cei ,tradiţionali — ne spune tovarăşul Nicolae Copindean, preşedintele consiliului oameni­lor muncii. Aşa cum a indicat tovarăşul Nicolae­­ Ceauşescu, sîntem hotărîţi să îndeplinim bine şi înainte de termen sar­cinile la export pe anul 1988. La apropiata adunare generală a oamenilor muncii vom discuta, pe larg, ce trebuie să facem în anul viitor". Așadar, competi­tivitatea si calitatea­ produselor sunt în prim-plan si au ajuns, chiar, la nivele de performante in întrecerea cu producători re­numiţi din alte ţări. Oamenii combinatului rezolvă, din mers, o complexitate de probleme. De mai mulţi ani se insistă pentru îmbunătăţirea reţelelor de do­zare şi a parametrilor calita­tivi, pentru modernizarea pro­ducţiei şi lărgirea gamei sorti­mentele. Un număr , însemnat de muncitori, tehnicieni şi in­gineri participă direct la pro­movarea noului cu însemnate creaţii şi­ investiţii de inteligen­ţă tehnică. Ca dovadă este şi faptul că, pină la 1 octombrie, au fost rezolvate toate proble­mele privitoare la obiectivele din programul de modernizări pe anul 1988. Cu forţe proprii s-au găsit soluţii tehnice pen­tru dezvoltarea producţiei de sodă tip solzi, îmbunătăţirea condiţiilor de răcire la absorb­ţia amoniacului etc. Paralel cu finalizarea acţiunilor scadente în acest al treilea an al cinci­nalului, au fost demarate pre­gătirile necesare pentru moder­nizările din 1989. In atenţia obiectivului se află, mai ales, modernizarea tehnologiei de calcinare a carbonatului de cal­ciu, realizarea unei instalaţii pentru valorificarea carbonatu­lui de calciu rezidual si altele care vor favoriza productivi­tatea, calitatea şi eficienţa eco­nomică. Diversificarea producţiei con­stituie o altă problemă priori­tară care s-a înscris pe agenda de muncă a colectivului. Cînd este vorba despre combinatul de la Ocna Mureş, o serie de cetăţeni, inclusiv telefonistele spun „Soda“. Se mai păstrează încă, doar în vorbire şi amin­tiri, numele vechii fabrici de pe malul Mureşului. In anii noştri, „Soda“ a­ devenit un mare com­binat chimic care produce în­semnate cantităţi de sodă dar nu numai sodă. Rind pe rînd, au fost introduse în fabricaţie silicogelul, clorura de calciu, oxidul de magneziu, floranul şi alte produse căutate şi pe piaţa externă. Aminteam, la începu­tul acestor rinduri, că chimiştii de la Ocna Mureş au în primul rind în atenţie, calitatea ş­i competitivitatea produselor. Ei bine, în fiecare secţie din com­binat există cercuri ale calităţii, iar consiliul oamenilor muncii are pe agenda fiecărei luni tema : ..Export, calitate şi efi­cienţă". Personalul celor trei laboratoare exercită un control exigent pe flux începind de­ la recepţia materiilor prime şi a materialelor pină la ambalarea şi expedierea produselor. Nu se neglijează nici amănuntele. Be­neficiarii externi au preferinţe şi în ceea ce priveşte ambala­jele. Unii cer saci cu dimen­siuni speciale, alţii solicită con­tainere sau cisterne. Colectivul combinatului răspunde şi la a­­ceste Cerinţe. Folosind mijloa­cele de care dispune sau prin colaborare cu anumite coope­rative agricole de producţie, care au gospodării-anexă pen­tru prestări de servicii, acest colectiv a realizat mai multe feluri de ambalaje. Procedînd astfel a completat competitivi­tatea produselor proprii, le-a adăugat un plus de atractivita­­te. Dar, pentru că ne referim la probleme de „amănunt“ să mai amintim un aspect cu va­loare de exemplu pentru unită­ţile cu profil similar. Condu­cerea C.P.S. Ocna Mureş a se­lecţionat, cu multă exigenţă, chiar şi oamenii care lucrează la ambalarea produselor şi la marcarea ambalajelor. Pe baza experienţei acumulate în anii precedenţi, cel puţin din două în două ore se face analiza ca­litativă a produselor care ur­mează să fie ambalate pentru export. Dacă există „şarje“ care nu corespund se sistează ambalarea şi se iau măsuri co­respunzătoare. Dar realizarea producţiei de export este numai o latură a problemei, pentru că tot atît de important este ca producţia respectivă să se desfacă ope­rativ, să nu se creeze stocuri exagerate şi să se lichideze cele eventual existente. Conducerea Combinatului de produse sodi­ce Ocna Mures a avut în vede­re si acest aspect. In anumite perioade se detasează în portul Constanta muncitori si cadre tehnice care participă la ma­nipularea produselor exportate de combinat sau la rezolvarea altor probleme care privesc ambalarea si transportul. Fără îndoială că şi în com­binatul amintit mai apar pro­bleme în ceea ce priveşte pro­ducţia şi chiar exportul dar se cuvine să fie evidenţiate ope­rativitatea şi competenţa cu care intervine colectivul de muncă pentru rezolvarea lor. Ca urmare, produsele primesc mereu calităţi superioare din calitatea muncii celor care se realizează. Deşi s-au făcut multe lucruri bune, chimiştii de aici nu manifestă automulţu­­mire. Din contră. Ni s-a spus­­ că la prima adunare generală a oamenilor muncii, care se pregăteşte, realizarea exem­plară a exportului va fi din nou obiectul principal al dezba­terilor, pupă cum este şi obiect principal al activităţii produc­tive şi economice a combina­tului. I. Cojocarii In judeţul Timiş trebuie efec­tuate arături adinei de toamnă pe o suprafaţă de peste 288 000 hectare, ceea ce presupune, pentru ca lucrarea să fie înca­drată în perioada optimă, o vi­teză zilnică de peste 8 8-10 hec­tare. Cert este că, la ora actuală, concomitent cu strîngerea ulti­melor roade ale toamnei și eli­berarea terenului de resturi ve­getale, efectuarea arăturilor a devenit o lucrare prioritară care concentrează majoritatea forţe­lor mecanice din cadrul celor 27 S.M.A.-uri existente în judeţ. De­ altfel, în consiliile unice agroindustriale Banloc, Belinţ, Cenei, Bethausen, Lugoj, Timi­şoara, unde lucrarea a fost de­marată de­ timpuriu, au fost deja arate importante suprafeţe de teren, cuprinse între 36—40 la sută, în condiţii calitative ire­proşabile. Ceva mai anemic se desfăşoară aceste lucrări in con­siliile unice Jebel, Biled, Pe­riam, Variaş, Buziaş, unde au fost trase brazde adinei pe su­prafeţe mai reduse, dar şi în aceste unităţi ritmul de lucru este într-o permanentă creştere. De fapt, viteza zilnică realizată se ridică deocamdată la aproxi­mativ 6 000 h­ectare, dar are şan­se reale să sporească în conti­nuare, astfel ca lucrarea să se poată încadra în termenele sta­bilite. După cum aveam să aflăm de la Direcţia agricolă, un prim avantaj este acela că, în aceas­tă toamnă, nu s-a semănat nici un hectar de griu după griu, ci doar după culturi de toamnă, fapt ce a redus considerabil su­prafeţele destinate acum ogoa­relor. Pe de altă parte, lucră­rile de recoltat şi semănat fiind închegate mai operativ, ca în alţi ani s-a creat posibilitatea ca în­tregul parc de tractoare din do­tare să poată fi folosit la ară­turi. Mai ales dacă avem în ve­dere­ faptul că, în majoritatea unităţilor, terenul a fost elibe­rat de resturi vegetale conco­mitent cu­­recoltatul. Aceasta a permis crearea unui front de lucru corespunzător utilajelor agricole şi o viteză de lucru su­perioară­ Totodată, după cum ne informează Eroul muncii socialiste Nicolae Doggendorf, directorul Trustului S.­­­.A. Ti­miş, la recomandarea Coman­damentului agricol al judeţului au fost luate măsuri organizato­rice eficiente, soluţii care să asigure un randament de lucru sporit. Aşa,, bunăoară, constitui­rea unor formaţii mari de lu­cru in fiecare unitate, dotate cu asistenţa tehnică necesară, sub supravegherea directă a specia­liştilor permite realizarea unor viteze sporite. Iniţiativa orga­nizării activităţii tractoarelor în schimburi duble ori prelun­gite îşi dovedeşte, de asemenea, eficienţa pentru cei care dispun de condiţii pentru a o practica. Din păcate, însă, nu peste tot există asigurată forţa de muncă necesară şi nici tractoarele nu sunt echipate corespunzător, în­deosebi cu acumulatori, pentru activitatea pe timp de noapte. O altă carenţă care stînjeneşte activitatea pe cîmp ţine de aprovizionarea neritmică cu car­buranţi. Sesizăm această anoma­lie deoarece tocmai acum, in prima săptămină a lunii, se creează, de obicei, goluri în aprovizionarea cu motorină care, evident, creează serioase pertur­baţii în ritmul de lucru. Ori­cum, au ţinut să sublinieze in­terlocutorii noştri de la Direc­ţia agricolă şi din unităţile S.M.A., nu se face nici cel mai mic rabat calitativ la efectua­rea arăturilor. Tractoarele sunt introduse în brazdă numai după ce terenul a fost eliberat cores­punzător de resturile vegetale şi arat uniform, fără nici un fel de denivelări. După cum bine este ştiut, orice greşeli săvîrşite acum la arat se răzbună in pri­măvară la semănat şi acest lu­cru nu trebuie să se întimple. Şi menţionăm încă o măsură, devenită, de fapt, regulă gene­rală în­ întregul judeţ, aceea a echipării plugurilor cu scormo­­nitori, care să aibă efect asupra solului pină la 45 cm adîncime, evident, în folosul viitoarelor recolte. (ION MEDOIA) A­ctualitatea în agricultură TIMIŞ: ARĂTURILE INTENSIFICATE ADÎNCI DE TOAMNĂ LA MAXIMUM!­ s : //// T 'T HISfc N­EES1 . 15. BĂTĂLIA PENTRU RESURSE Schela de producţie petrolieră Berea extrage ţiţei, gaze de son­dă şi gazolină. A fost fruntaşă pe ramură în 1972, 1984, 1985, 1936, 1987 şi, pină la sfirşitul anului 1988, sondorii de aici sunt hotărîţi să se reinstaleze pe locurile fruntaşe din clasament. Schela Berea este o unitate com­plexă de­ sonde care îşi extinde aria de exploatare peste graniţe­le judeţului Buzău, fiindcă în­cepe dinspre Covasna şi ţine pină spre Urziceni şi Mizil. Pen­tru serviciul mecano-energetic al schelei este cam mulţişor de umblat... Locul bun al acestei schele printre petrolişti se datoreşte în totalitate unei foarte bune orga­nizări, fiindcă zăcămîntul nici pe departe nu oferă sondorilor ceva, „pe de-a gata“. Sunt şi sonde care, e drept, dau cite 25 tone de ţiţei pe zi şi sonde cu o producţie redusă, iar „cea mai săracă“ dintre ele, cea de la Arbănaşi aduce la suprafaţă numai 100 litri pe zi. Această sondă se află în funcţiune din anul 1895. S-ar putea să fie uni­că in lume cu această „vîrstă“, zăcămîntul cu cel mai lent da­­clin. Oricit de spectaculoase ar fi adincimile de forare — ne spune inginerul sondor. Stefan Miclea, directorul mecano-energetic al schelei — factorul de recupe­rare la noi și in lume este situat între 25—­5­5 la sută. Înseamnă că posibilită­ţile actuale ne pun la păstrare 65—75 la sută din rezervele de ţiţei. E bine, nu e bine ? Deo­camdată nu se poate face decit atît sau ceva mai mult. Forţa tehnologică iţi rezervă toate drepturile de a descoperi pentru viitorime metode de creştere a acestui factor de recuperare". — Mi se pare o exprimare „defetistă“, tovarăşe inginer, a­­ceastă trimitere in viitor tocmai de către noi, cei ce ne-am pro­pus să­ învingem natura ! — Nu cred că e prea bine ceea ce spuneţi. Dacă „învingem na­tura", ne învingem şi pe noi şi acest­­lucru nu e recomandabil. Multe războaie „victorioase“ a dus omul ■ împotriva naturii şi multe „victorii“ s-au întors a­­supră-i ca­ un bumerang. Profe­sorul ■Gheorghe­ Murgoci, geolo­gul care a cunoscut şi prospectat foarte bine zon­a Berea — Mon­­teoru, atrăgea atenţia tocmai asupra acestui fapt : „Să um­blăm in tainiţele pămîntului — spunea el­­—, cu grija ce-o are plugarul la suprafaţa solului“. Sondele de adîncime medie din zona Grăjdana, instalate acum 25 ani, produc in continuare pentru că zăcămîntul a fost ex­ploatat cu grijă. —“Care este inventarul „pă­durilor de sonde“ de la schela Berea ? — Păduri... Sună poetic şi am vrea să fie „păduri“, dar reali­tatea e alta. Avem doar 450 de sonde de ţiţei şi 1311 sonde pen­tru gaze. Încă 150 sonde pentru gaze vor fi date in producţie in anul viitor. Mai avem şi o mină de petrol la Monteoru. — O mină de petrol... — Sîntem pionieri în această direcţie. O mină care extrage ţiţeiul prin sonde instalate in galerii, la diverse orizonturi. — Am auzit de ea, dar cum pentru mulţi cititori e o noutate, vă rog să aduceţi toate deta­liile. — Lai Monteoru erau pină la începutul secolului citeva sute de puţuri de unde se scotea ţi­ţeiul cu scripetele şi găleata. Cind s-au epuizat zăcămin­tele — un fel de a zice „s-au epuizat“ — cindi nu s-a mai pu­tut extrage petrol cu scripeţii, Monteoru, ca un foarte price­put minor a trecut la săparea unor galerii între puţuri. La di­verse orizonturi a găsit iarăşi petrol. Petrolul nu stă într-o pungă, cum se zice, ci intr-o rocă spongioasă, îmbibată cu ţiţei. In 1965 mina producea nu­mai 5 tone de ţiţei pe zi. Se „ventila" ideea să facem mina muzeu şi ciţiva ani a fost în­chisă, părăsită. Sinistre sunt minele părăsite ! Un inginer, Ivanovici, din­­ Ministerul Mi­nelor a tot insistat să fie re­pusă mina in funcţiune. Acum zece ani el a elaborat o, tehno­logie originală de ree­xploatare a minei. Cu 60 milioane lei s-a făcut acest lucru, iar procedeul a fost extins la Matiţa, Moineşti şi Buştenari. In 1979 s-a des­chis finanţarea. Rezultatele sunt satisfăcătoare. Monteoru­ este o modalitate de exploa­tare ce poate aparţine şi viito­rului. Produce acum 30 tone ţi­ţei pe zi, cu frumoase perspec­tive de majorare. Ivanovici a ieşit la pensie acum 4—5 ani. El era un inginer foarte tenace, ho­­tărit. Era miner de meserie, abia la maturitate îşi făcuse studiile superioare. Procedeul mineresc ce l-a­­aplicat în pe­trol il cunoştea din anii lui de miner...­­ — Care sunt rezultatele­ cu care v-aţi prezentat recent, la „Ziua petrolistului“ ? — Producţia netă a fost de­păşită cu 5,3 milioane lei, pro­ducţia marfă cu 15 milioane lei, iar productivitatea muncii cu 3 milioane lei. Sperăm ca, pină la finele lui ’88, să facem şi din a­­cesta un an pentru unul dintre locurile de pe podiumul frunta­şilor, pe care, deocamdată, le ocupă numai cei de la extracţia gazelor. Citeva premise sunt certe. Pro­ducţia zilnică de petrol s-a ma­jorat in schelă cu 100 litri, In această perioadă au fost puse in funcţiune zece noi sonde de ţi­ţei şi gaze ; am livrat în plus, peste 78 milioane normali metri cubi de gaze, iar la gazolină av­em un surplus de peste 300 tone. In plus, avem „arma se­cretă...". — Ce „armă secretă“ ? — Aş dori să citez nu­mele unor sondori cu rezul­tate deosebite in muncă : Ion Oprea, Ion Marcoşan, Costică Andrei, Costică Lovin, Ricu Manolache, Ioan Avram, Ion Berbec, Ioniţă Grigore, Mihai Ioniţă, Sorin Mărculescu, Tudor Zaharia, Laurenţiu Maroşi. Ul­timii patru au predat înainte de termenul planificat trei sonde de extracţie pentru adincimea de 2 700 metri.­­ Cu atîţia fruntaşi trebuia să vă asiguraţi încă din trimes­trul II la unul din locurile fruntaşe... — Mai avem două luni bune de lucru şi finişul contează mult intr-o întrecere ! Ion Marcovici Cuvîntul petroliştilor de la Berea „Sîntem hotărîţi în acest an printre si „România libera“ Pagina a 3-a — 2 noiembrie 1983 R­eparaţiile în sectorul energetic (Urmare din pag. I) repetate rinduri, secretarul ge­neral al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, poate sa­tisface pe deplin necesităţile de energie ale ţării. Dacă, in medie, fiecare grup electrogen ar funcţiona cu doar 45 la sută din capacitatea maximă anuală ar fi asigurată o producţie de aproape 87 miliarde kWh! Dar numărul real de ore de funcţio­nare este mai mic de 45 la sută. De ce? Poate­ că, intr-ade­văr, în anumite perioade, situa­ţia energetică să nu permită a­­tacarea reparaţiilor la unele ca­pacităţi de producţie, dar asta nu reprezintă o cauză obiectivă, venită de undeva din afară, ci constituie efectul unei activi­tăţi necorespunzătoare­ desfăşu­rate într-o serie de unităţi pro­ducătoare de energie electrică, in sinul cărora se manifestă dezinteres pe linie de organi­zare a muncii şi a producţiei, indisciplină, lipsa spiritului de răspundere vizavi de mersul unui sector vital pentru econo­mie, pentru noi toţi. Situaţia este cu atit mai îngrijorătoare cu cit se perpetuează de la an la an, foarte multe grupuri energetice­­neprimind, din par­tea ministerului şi a dispece­ratului naţional, aviz favorabil pentru efectuarea la termenul prevăzut, a reparaţiilor capi­tale , cu toate că au ciclul de funcţionare de mult timp depăşit, fiind lăsate să meargă uneori chiar pină la apariţia avariilor. Vechea vorbă româ­nească „este mai uşor să pre­vii, decit să vindeci“­, se pare ca nu prea este cunoscută de unele organe de conducere co­lectivă, de vreme ce se acţio­nează în sens invers. Oricum, situaţia este foarte serioasă şi merită să i se acorde toată atenţia, în spiritul sarcinilor trasate de secretarul general al partidului, la recenta şedinţă a Comitetului Politic Executiv. Un punct nevralgic în proce­sul efectuării reparaţiilor îl constituie baza materială. Este una dintre problemele care creează cele mai mari proble­me personalului din sectorul energetic. Lipsa sau neonorarea la timp de către unităţile furni­zoare a materialelor şi a utila­jelor provoacă dezechilibre în sectorul de desfăşurare a acti­vităţii de reparaţii. Atît la cele cuprinse în Planul naţional unic, cit şi în planul departa­mental. Dacă ne vom referi la cele cinci lucrări de repa­raţii aminate şi neatacate pină în prezent, precum şi la cele aflate în curs de execuţie, vom vedea că, in afară de motivele menţionate, o cauză rezidă si in lipsa pieselor si materialelor necesare execuţiei reparaţiei planificate. La C.E.T. Işalnita, una din întreprinderile de bază ale sistemului energetic, nu s-a putut începe lucrarea la grupul nr. 7, de 315 MW, pen­tru că mai mul­te unităţi din industria republicană nu au asigurat cantităţile de utilaje şi furnitură contractate de be­neficiar. Bunăoară, întreprin­derea „Vulcan" mai are de li­vrat circa 12 tone piese de le­gătură aferente conductelor fa­sonate necesare circuitului de abur viu, ultimul termen pre­văzut in program fiind... 15. au­gust 1­988. Debitori rămîn în continuare Întreprinderea de utilaj petrolier , Tirgoviste, cu șase vane (termen scadent 30 iulie), întreprinderea de ţevi ,,Republica“ (peste 85 de tone ţeavă de diferite dimensiuni necesare confecţionării serpen­tinelor de la treptele finale ale supraincălzitorilor), la care se adaugă Combinatul metalurgic Cimpia Turzii, cu 11 tone elec­­­­trozi de sudură şi 500 kg sîr­­mă de sudură. Este un exemplu concludent al slabei colaborări existentă in relaţia furnizor­­beneficiar, cu puteri şi influen­ţe asupra realizării reparaţiilor în acest an. Prin această prismă privind lucrările, putem spune că aceeaşi situaţie se întilneşte si la termocentrala Turceni, unde un grup 330 MW a fost oprit pentru reparaţii încă din apri­lie, dar intervenţia este depar­te de a fi încheiată tocmai , pentru că lipsesc cantităţi apre­ciabile­ de utilaje şi furnitură pentru repararea şi moderniza­rea cazanului de 1 035 tone abur pe oră şi a turbinei. Avînd în vedere diversitatea reperelor restante cit și volumul mare al acestora considerăm că este inutil să prezentăm lista mate­rialelor respective, dar apre­ciem ca fiind util şi oportun să reamintim pe această cale consiliilor oamenilor muncii și colectivelor de la „Vulcan“ și I.M.G.B., inclusiv întreprinde­rilor producătoare de teavă pentru sectorul energetic apar­­ţinînd Ministerului Industriei Metalurgice că la Turceni sunt aşteptate materialele fără de care este imposibilă terminarea unei lucrări începute cu şapte luni în urmă. Este greu de cre­zut cum aceste întreprinderi şi-au permis tergiversarea unei acţiuni de asemenea importan­tă, mai ales că între ele şi beneficiar există un act juri­­dic care poartă şi semnătura (deci acordul) cadrelor de con­ducere ale furnizorilor. Apoi, să nu se uite că la centrala electrică Turceni au fost pro­gramate pentru reparaţii- în acest an nu mai puţin de cinci grupuri energetice, însumând o putere ■ instalată■ de 1 650 MW şi care este imperios necesar să devină disponibilă în totali­tate pină la intrarea sistemului energetic în vîrful de sarcină. Nu punem în discuţie cauzele care au generat un volum atît de mare de reparaţii la o sin­gură termocentrală, cu toate că ar merita un studiu atent şi la obiect, mai cu seamă că prin­tre capacităţile programate apa­re şi grupul nr. 7, abia intrat în producţie, insă punem ac­centul pe măsurile ce trebuie luate urgent la­ furnizori, aşa cum a cerut secretarul general al partidului, pentru lichidarea imediată a restanţelor faţă de sectorul energetic. Apelul aces­ta se impune recepţionat şi de­ I. M. Caransebeş, I.U.T. Bistri­ţa şi I.C.M.E. Bucureşti, care sunt debitoare faţă de termo­centrala Paroşeni, cu materiale­le şi utilajele pentru reparaţia cazanului nr. 3 la care se înre­gistrează o întârziere de 50 de zile faţă de termenul de fina­lizare planificat. Mai înainte am menţionat că nu dorim să prezentăm întreaga reţea de centrale electrice şi întreprinderi producătoare de utilaje şi piese de schimb cu probleme la capitolul repara­ţii şi livrări. Faptul că am in­sistat pe citeva exemple vă­deşte, pe de o parte, existen­ţa unor serioase rămîneri în urmă în realizarea programu­lui stabilit, iar, pe de alta, starea de imobilizare în repa­raţii sau de aşteptare a repa­raţiei a unor grupuri cu pu­teri mari, pe­­ care S.E.N. îşi sprijină activitatea în mod per­manent. La cele două carac­teristici intervine un factor comun, respectiv slaba calita­te a muncii pe filiera actului de colaborare intre domenii de activitate care merg mină în mină. Este adevărat că marile întreprinderi, printre care şi cele citate în articol, au un program de lucru deosebit de încărcat, că echipele de repa­ratori acţionează în aproape toate uzinele electrice pentru a soluţiona problemele tehnice la o serie de utilaje, însă de aici şi pină la­ intîrzieri şi res­tante de luni de zile este o dis­tanţă pe care nici o explica­ţie nu ar putea să o acopere, cu tot potenţialul ei de con­vingere. Şi la Iernut au fost probleme de rezolvat cu pie­sele de schimb, cu reparatorii, şi s-a reuşit, totuşi, o redu­cere a duratei de execuţie cu aproape 30 zile. Poate că nu atît reducerea termenului de execuţie trebuie evidenţiată, cit mai ales interesul colectivului întreprinderii­ „Electrocentrale" Mureş pentru asigurarea tutu­ror condiţiilor necesare unor lucrări de calitate, executate rapid. Este evidentă strădania acestor oameni de a nu fi pa­sivi la ceea ce se întîmn’ă in jurul lor, implic­ndu-se cu toată forţa şi priceperea la re­zolvarea operativă şi temeini-­­că a tuturor acţiunilor între­, prinse în această, direcţie. Con­cluzia se cuvine să o­tragă energeticienii ’ din centralele electrice cu probleme, dar mai ales colectivele unităţilor furni­zoare cu restanţe, care trebuie să înţeleagă că şi ele se află în avanpostul industriei, că de calitatea muncii lor depinde în ultimă instanţă bunul mers a sute şi mii de întreprinderi, depinde viaţa noastră econo­mică și socială, în general.

Next