România Liberă, noiembrie 1988 (Anul 46, nr. 13682-13706)
1988-11-02 / nr. 13682
în spiritul sarcinilor subliniate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. R ITM, CALITATE, EFICIENTA in întreaga activitate economică Efort continuu pentru creşterea competitivităţii produselor Cadrele de bază şi şefii de forrmatii de la Combinatul de produse sodice Ocna Mureş consultă, in fiecare dimineaţă sau la începutul schimburilor, programul de producţie pentru export. La combinatul respectiv se stabileşte, cu exactitate, ce pleacă la export în fiecare zi şi ce este destinat beneficiarilor interni. Programarea si urmărirea zilnică si pe schimburi a producţiei, în cantităţi şi pe sortimente, este insă numai una dintre măsurile care au fost luate pentru îndeplinirea exemplară a sarcinilor trasate de conducerea partidului în vederea dezvoltării exportului. La şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 3 octombrie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a precizat : ,,Trebuie să se acorde o atenţie deosebită producţiei de export, precum şi lichidării stocurilor de produse destinate exportului în conformitate cu programele stabilite." Spre satisfacţia lor, chimiştii de la Ocna Mureş şi-au direcţionat activitatea de export în lumina indicaţiilor date de secretarul general al partidului nu numai la şedinţa, amintită, ci şi cu alte prilejuri. Ei nu au restanţe la export şi nici n-au primit reclamaţii. Sunt beneficiari care preferă produsele acestui combinat şi le cer, in mod special, atunci cînd încheie contracte. Sunt reuşite de durată, în măsură să înlocuiască orice calificativ. O seamă de muncitori, tehnicieni şi ingineri folosesc aceste argumente pentru a evidenţia că işi îndeplinesc tot mai bine o sarcină prioritară, o datorie patriotică. La ora actuală, peste 60 la sută din producţia combinatului ajunge la beneficiari din alte ţări. Fiecare partener din cele peste 20 de ţări, cu care se întreţin relaţii comerciale, are pretenţiile lui şi îşi sporeşte exigenţa de la o perioadă la alta. Faptul că, în aceste condiţii, nu sunt nici restante, nici reclamaţii este un merit al colectivului. În primele trei trimestre din noul acesta s-au depăşit sarcinile de plan la export cu 7,8 la sută. Avansul în timp este de aproape o lună. Acest succes meritoriu este completat cu realizarea si depăşirea celorlalţi indicatori de plan. De la compartimentul de planificare al combinatului am aflat că, în primele trei trimestre s-a realizat peste plan o productie-marfă in valoare de 4 283 000 lei, a crescut productivitatea muncii, s-a depăşit beneficiul stabilit. Din punct de vedere fizic, au fost realizate suplimentar importante cantităţi de sodă caustică, sodă calcinată si alte produse căutate în tară şi peste hotare. Fără indoială că realizările cantitative au importanta lor, dar in cazul combinatului de la Ocna Mureş îşi spune tot mai mult cuvintul bătălia neîntreruptă pentru creşterea competitivităţii produselor. Nu intimplător s-a ajuns ca ponderea produselor extra şi de calitatea I să fie, în mod constant, de' 98,5— 99,5 la sută. ..Prin îmbunătăţirea calităţii am distigat mai mulţi beneficiari şi îi menţinem pe cei ,tradiţionali — ne spune tovarăşul Nicolae Copindean, preşedintele consiliului oamenilor muncii. Aşa cum a indicat tovarăşul Nicolae Ceauşescu, sîntem hotărîţi să îndeplinim bine şi înainte de termen sarcinile la export pe anul 1988. La apropiata adunare generală a oamenilor muncii vom discuta, pe larg, ce trebuie să facem în anul viitor". Așadar, competitivitatea si calitatea produselor sunt în prim-plan si au ajuns, chiar, la nivele de performante in întrecerea cu producători renumiţi din alte ţări. Oamenii combinatului rezolvă, din mers, o complexitate de probleme. De mai mulţi ani se insistă pentru îmbunătăţirea reţelelor de dozare şi a parametrilor calitativi, pentru modernizarea producţiei şi lărgirea gamei sortimentele. Un număr , însemnat de muncitori, tehnicieni şi ingineri participă direct la promovarea noului cu însemnate creaţii şi investiţii de inteligenţă tehnică. Ca dovadă este şi faptul că, pină la 1 octombrie, au fost rezolvate toate problemele privitoare la obiectivele din programul de modernizări pe anul 1988. Cu forţe proprii s-au găsit soluţii tehnice pentru dezvoltarea producţiei de sodă tip solzi, îmbunătăţirea condiţiilor de răcire la absorbţia amoniacului etc. Paralel cu finalizarea acţiunilor scadente în acest al treilea an al cincinalului, au fost demarate pregătirile necesare pentru modernizările din 1989. In atenţia obiectivului se află, mai ales, modernizarea tehnologiei de calcinare a carbonatului de calciu, realizarea unei instalaţii pentru valorificarea carbonatului de calciu rezidual si altele care vor favoriza productivitatea, calitatea şi eficienţa economică. Diversificarea producţiei constituie o altă problemă prioritară care s-a înscris pe agenda de muncă a colectivului. Cînd este vorba despre combinatul de la Ocna Mureş, o serie de cetăţeni, inclusiv telefonistele spun „Soda“. Se mai păstrează încă, doar în vorbire şi amintiri, numele vechii fabrici de pe malul Mureşului. In anii noştri, „Soda“ a devenit un mare combinat chimic care produce însemnate cantităţi de sodă dar nu numai sodă. Rind pe rînd, au fost introduse în fabricaţie silicogelul, clorura de calciu, oxidul de magneziu, floranul şi alte produse căutate şi pe piaţa externă. Aminteam, la începutul acestor rinduri, că chimiştii de la Ocna Mureş au în primul rind în atenţie, calitatea şi competitivitatea produselor. Ei bine, în fiecare secţie din combinat există cercuri ale calităţii, iar consiliul oamenilor muncii are pe agenda fiecărei luni tema : ..Export, calitate şi eficienţă". Personalul celor trei laboratoare exercită un control exigent pe flux începind de la recepţia materiilor prime şi a materialelor pină la ambalarea şi expedierea produselor. Nu se neglijează nici amănuntele. Beneficiarii externi au preferinţe şi în ceea ce priveşte ambalajele. Unii cer saci cu dimensiuni speciale, alţii solicită containere sau cisterne. Colectivul combinatului răspunde şi la aceste Cerinţe. Folosind mijloacele de care dispune sau prin colaborare cu anumite cooperative agricole de producţie, care au gospodării-anexă pentru prestări de servicii, acest colectiv a realizat mai multe feluri de ambalaje. Procedînd astfel a completat competitivitatea produselor proprii, le-a adăugat un plus de atractivitate. Dar, pentru că ne referim la probleme de „amănunt“ să mai amintim un aspect cu valoare de exemplu pentru unităţile cu profil similar. Conducerea C.P.S. Ocna Mureş a selecţionat, cu multă exigenţă, chiar şi oamenii care lucrează la ambalarea produselor şi la marcarea ambalajelor. Pe baza experienţei acumulate în anii precedenţi, cel puţin din două în două ore se face analiza calitativă a produselor care urmează să fie ambalate pentru export. Dacă există „şarje“ care nu corespund se sistează ambalarea şi se iau măsuri corespunzătoare. Dar realizarea producţiei de export este numai o latură a problemei, pentru că tot atît de important este ca producţia respectivă să se desfacă operativ, să nu se creeze stocuri exagerate şi să se lichideze cele eventual existente. Conducerea Combinatului de produse sodice Ocna Mures a avut în vedere si acest aspect. In anumite perioade se detasează în portul Constanta muncitori si cadre tehnice care participă la manipularea produselor exportate de combinat sau la rezolvarea altor probleme care privesc ambalarea si transportul. Fără îndoială că şi în combinatul amintit mai apar probleme în ceea ce priveşte producţia şi chiar exportul dar se cuvine să fie evidenţiate operativitatea şi competenţa cu care intervine colectivul de muncă pentru rezolvarea lor. Ca urmare, produsele primesc mereu calităţi superioare din calitatea muncii celor care se realizează. Deşi s-au făcut multe lucruri bune, chimiştii de aici nu manifestă automulţumire. Din contră. Ni s-a spus că la prima adunare generală a oamenilor muncii, care se pregăteşte, realizarea exemplară a exportului va fi din nou obiectul principal al dezbaterilor, pupă cum este şi obiect principal al activităţii productive şi economice a combinatului. I. Cojocarii In judeţul Timiş trebuie efectuate arături adinei de toamnă pe o suprafaţă de peste 288 000 hectare, ceea ce presupune, pentru ca lucrarea să fie încadrată în perioada optimă, o viteză zilnică de peste 8 8-10 hectare. Cert este că, la ora actuală, concomitent cu strîngerea ultimelor roade ale toamnei și eliberarea terenului de resturi vegetale, efectuarea arăturilor a devenit o lucrare prioritară care concentrează majoritatea forţelor mecanice din cadrul celor 27 S.M.A.-uri existente în judeţ. De altfel, în consiliile unice agroindustriale Banloc, Belinţ, Cenei, Bethausen, Lugoj, Timişoara, unde lucrarea a fost demarată de timpuriu, au fost deja arate importante suprafeţe de teren, cuprinse între 36—40 la sută, în condiţii calitative ireproşabile. Ceva mai anemic se desfăşoară aceste lucrări in consiliile unice Jebel, Biled, Periam, Variaş, Buziaş, unde au fost trase brazde adinei pe suprafeţe mai reduse, dar şi în aceste unităţi ritmul de lucru este într-o permanentă creştere. De fapt, viteza zilnică realizată se ridică deocamdată la aproximativ 6 000 hectare, dar are şanse reale să sporească în continuare, astfel ca lucrarea să se poată încadra în termenele stabilite. După cum aveam să aflăm de la Direcţia agricolă, un prim avantaj este acela că, în această toamnă, nu s-a semănat nici un hectar de griu după griu, ci doar după culturi de toamnă, fapt ce a redus considerabil suprafeţele destinate acum ogoarelor. Pe de altă parte, lucrările de recoltat şi semănat fiind închegate mai operativ, ca în alţi ani s-a creat posibilitatea ca întregul parc de tractoare din dotare să poată fi folosit la arături. Mai ales dacă avem în vedere faptul că, în majoritatea unităţilor, terenul a fost eliberat de resturi vegetale concomitent curecoltatul. Aceasta a permis crearea unui front de lucru corespunzător utilajelor agricole şi o viteză de lucru superioară Totodată, după cum ne informează Eroul muncii socialiste Nicolae Doggendorf, directorul Trustului S..A. Timiş, la recomandarea Comandamentului agricol al judeţului au fost luate măsuri organizatorice eficiente, soluţii care să asigure un randament de lucru sporit. Aşa,, bunăoară, constituirea unor formaţii mari de lucru in fiecare unitate, dotate cu asistenţa tehnică necesară, sub supravegherea directă a specialiştilor permite realizarea unor viteze sporite. Iniţiativa organizării activităţii tractoarelor în schimburi duble ori prelungite îşi dovedeşte, de asemenea, eficienţa pentru cei care dispun de condiţii pentru a o practica. Din păcate, însă, nu peste tot există asigurată forţa de muncă necesară şi nici tractoarele nu sunt echipate corespunzător, îndeosebi cu acumulatori, pentru activitatea pe timp de noapte. O altă carenţă care stînjeneşte activitatea pe cîmp ţine de aprovizionarea neritmică cu carburanţi. Sesizăm această anomalie deoarece tocmai acum, in prima săptămină a lunii, se creează, de obicei, goluri în aprovizionarea cu motorină care, evident, creează serioase perturbaţii în ritmul de lucru. Oricum, au ţinut să sublinieze interlocutorii noştri de la Direcţia agricolă şi din unităţile S.M.A., nu se face nici cel mai mic rabat calitativ la efectuarea arăturilor. Tractoarele sunt introduse în brazdă numai după ce terenul a fost eliberat corespunzător de resturile vegetale şi arat uniform, fără nici un fel de denivelări. După cum bine este ştiut, orice greşeli săvîrşite acum la arat se răzbună in primăvară la semănat şi acest lucru nu trebuie să se întimple. Şi menţionăm încă o măsură, devenită, de fapt, regulă generală în întregul judeţ, aceea a echipării plugurilor cu scormonitori, care să aibă efect asupra solului pină la 45 cm adîncime, evident, în folosul viitoarelor recolte. (ION MEDOIA) Actualitatea în agricultură TIMIŞ: ARĂTURILE INTENSIFICATE ADÎNCI DE TOAMNĂ LA MAXIMUM! s : //// T 'T HISfc NEES1 . 15. BĂTĂLIA PENTRU RESURSE Schela de producţie petrolieră Berea extrage ţiţei, gaze de sondă şi gazolină. A fost fruntaşă pe ramură în 1972, 1984, 1985, 1936, 1987 şi, pină la sfirşitul anului 1988, sondorii de aici sunt hotărîţi să se reinstaleze pe locurile fruntaşe din clasament. Schela Berea este o unitate complexă de sonde care îşi extinde aria de exploatare peste graniţele judeţului Buzău, fiindcă începe dinspre Covasna şi ţine pină spre Urziceni şi Mizil. Pentru serviciul mecano-energetic al schelei este cam mulţişor de umblat... Locul bun al acestei schele printre petrolişti se datoreşte în totalitate unei foarte bune organizări, fiindcă zăcămîntul nici pe departe nu oferă sondorilor ceva, „pe de-a gata“. Sunt şi sonde care, e drept, dau cite 25 tone de ţiţei pe zi şi sonde cu o producţie redusă, iar „cea mai săracă“ dintre ele, cea de la Arbănaşi aduce la suprafaţă numai 100 litri pe zi. Această sondă se află în funcţiune din anul 1895. S-ar putea să fie unică in lume cu această „vîrstă“, zăcămîntul cu cel mai lent daclin. Oricit de spectaculoase ar fi adincimile de forare — ne spune inginerul sondor. Stefan Miclea, directorul mecano-energetic al schelei — factorul de recuperare la noi și in lume este situat între 25—55 la sută. Înseamnă că posibilităţile actuale ne pun la păstrare 65—75 la sută din rezervele de ţiţei. E bine, nu e bine ? Deocamdată nu se poate face decit atît sau ceva mai mult. Forţa tehnologică iţi rezervă toate drepturile de a descoperi pentru viitorime metode de creştere a acestui factor de recuperare". — Mi se pare o exprimare „defetistă“, tovarăşe inginer, această trimitere in viitor tocmai de către noi, cei ce ne-am propus să învingem natura ! — Nu cred că e prea bine ceea ce spuneţi. Dacă „învingem natura", ne învingem şi pe noi şi acestlucru nu e recomandabil. Multe războaie „victorioase“ a dus omul ■ împotriva naturii şi multe „victorii“ s-au întors asupră-i ca un bumerang. Profesorul ■Gheorghe Murgoci, geologul care a cunoscut şi prospectat foarte bine zona Berea — Monteoru, atrăgea atenţia tocmai asupra acestui fapt : „Să umblăm in tainiţele pămîntului — spunea el—, cu grija ce-o are plugarul la suprafaţa solului“. Sondele de adîncime medie din zona Grăjdana, instalate acum 25 ani, produc in continuare pentru că zăcămîntul a fost exploatat cu grijă. —“Care este inventarul „pădurilor de sonde“ de la schela Berea ? — Păduri... Sună poetic şi am vrea să fie „păduri“, dar realitatea e alta. Avem doar 450 de sonde de ţiţei şi 1311 sonde pentru gaze. Încă 150 sonde pentru gaze vor fi date in producţie in anul viitor. Mai avem şi o mină de petrol la Monteoru. — O mină de petrol... — Sîntem pionieri în această direcţie. O mină care extrage ţiţeiul prin sonde instalate in galerii, la diverse orizonturi. — Am auzit de ea, dar cum pentru mulţi cititori e o noutate, vă rog să aduceţi toate detaliile. — Lai Monteoru erau pină la începutul secolului citeva sute de puţuri de unde se scotea ţiţeiul cu scripetele şi găleata. Cind s-au epuizat zăcămintele — un fel de a zice „s-au epuizat“ — cindi nu s-a mai putut extrage petrol cu scripeţii, Monteoru, ca un foarte priceput minor a trecut la săparea unor galerii între puţuri. La diverse orizonturi a găsit iarăşi petrol. Petrolul nu stă într-o pungă, cum se zice, ci intr-o rocă spongioasă, îmbibată cu ţiţei. In 1965 mina producea numai 5 tone de ţiţei pe zi. Se „ventila" ideea să facem mina muzeu şi ciţiva ani a fost închisă, părăsită. Sinistre sunt minele părăsite ! Un inginer, Ivanovici, din Ministerul Minelor a tot insistat să fie repusă mina in funcţiune. Acum zece ani el a elaborat o, tehnologie originală de reexploatare a minei. Cu 60 milioane lei s-a făcut acest lucru, iar procedeul a fost extins la Matiţa, Moineşti şi Buştenari. In 1979 s-a deschis finanţarea. Rezultatele sunt satisfăcătoare. Monteoru este o modalitate de exploatare ce poate aparţine şi viitorului. Produce acum 30 tone ţiţei pe zi, cu frumoase perspective de majorare. Ivanovici a ieşit la pensie acum 4—5 ani. El era un inginer foarte tenace, hotărit. Era miner de meserie, abia la maturitate îşi făcuse studiile superioare. Procedeul mineresc ce l-aaplicat în petrol il cunoştea din anii lui de miner... — Care sunt rezultatele cu care v-aţi prezentat recent, la „Ziua petrolistului“ ? — Producţia netă a fost depăşită cu 5,3 milioane lei, producţia marfă cu 15 milioane lei, iar productivitatea muncii cu 3 milioane lei. Sperăm ca, pină la finele lui ’88, să facem şi din acesta un an pentru unul dintre locurile de pe podiumul fruntaşilor, pe care, deocamdată, le ocupă numai cei de la extracţia gazelor. Citeva premise sunt certe. Producţia zilnică de petrol s-a majorat in schelă cu 100 litri, In această perioadă au fost puse in funcţiune zece noi sonde de ţiţei şi gaze ; am livrat în plus, peste 78 milioane normali metri cubi de gaze, iar la gazolină avem un surplus de peste 300 tone. In plus, avem „arma secretă...". — Ce „armă secretă“ ? — Aş dori să citez numele unor sondori cu rezultate deosebite in muncă : Ion Oprea, Ion Marcoşan, Costică Andrei, Costică Lovin, Ricu Manolache, Ioan Avram, Ion Berbec, Ioniţă Grigore, Mihai Ioniţă, Sorin Mărculescu, Tudor Zaharia, Laurenţiu Maroşi. Ultimii patru au predat înainte de termenul planificat trei sonde de extracţie pentru adincimea de 2 700 metri. Cu atîţia fruntaşi trebuia să vă asiguraţi încă din trimestrul II la unul din locurile fruntaşe... — Mai avem două luni bune de lucru şi finişul contează mult intr-o întrecere ! Ion Marcovici Cuvîntul petroliştilor de la Berea „Sîntem hotărîţi în acest an printre si „România libera“ Pagina a 3-a — 2 noiembrie 1983 Reparaţiile în sectorul energetic (Urmare din pag. I) repetate rinduri, secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, poate satisface pe deplin necesităţile de energie ale ţării. Dacă, in medie, fiecare grup electrogen ar funcţiona cu doar 45 la sută din capacitatea maximă anuală ar fi asigurată o producţie de aproape 87 miliarde kWh! Dar numărul real de ore de funcţionare este mai mic de 45 la sută. De ce? Poate că, intr-adevăr, în anumite perioade, situaţia energetică să nu permită atacarea reparaţiilor la unele capacităţi de producţie, dar asta nu reprezintă o cauză obiectivă, venită de undeva din afară, ci constituie efectul unei activităţi necorespunzătoare desfăşurate într-o serie de unităţi producătoare de energie electrică, in sinul cărora se manifestă dezinteres pe linie de organizare a muncii şi a producţiei, indisciplină, lipsa spiritului de răspundere vizavi de mersul unui sector vital pentru economie, pentru noi toţi. Situaţia este cu atit mai îngrijorătoare cu cit se perpetuează de la an la an, foarte multe grupuri energeticeneprimind, din partea ministerului şi a dispeceratului naţional, aviz favorabil pentru efectuarea la termenul prevăzut, a reparaţiilor capitale , cu toate că au ciclul de funcţionare de mult timp depăşit, fiind lăsate să meargă uneori chiar pină la apariţia avariilor. Vechea vorbă românească „este mai uşor să previi, decit să vindeci“, se pare ca nu prea este cunoscută de unele organe de conducere colectivă, de vreme ce se acţionează în sens invers. Oricum, situaţia este foarte serioasă şi merită să i se acorde toată atenţia, în spiritul sarcinilor trasate de secretarul general al partidului, la recenta şedinţă a Comitetului Politic Executiv. Un punct nevralgic în procesul efectuării reparaţiilor îl constituie baza materială. Este una dintre problemele care creează cele mai mari probleme personalului din sectorul energetic. Lipsa sau neonorarea la timp de către unităţile furnizoare a materialelor şi a utilajelor provoacă dezechilibre în sectorul de desfăşurare a activităţii de reparaţii. Atît la cele cuprinse în Planul naţional unic, cit şi în planul departamental. Dacă ne vom referi la cele cinci lucrări de reparaţii aminate şi neatacate pină în prezent, precum şi la cele aflate în curs de execuţie, vom vedea că, in afară de motivele menţionate, o cauză rezidă si in lipsa pieselor si materialelor necesare execuţiei reparaţiei planificate. La C.E.T. Işalnita, una din întreprinderile de bază ale sistemului energetic, nu s-a putut începe lucrarea la grupul nr. 7, de 315 MW, pentru că mai multe unităţi din industria republicană nu au asigurat cantităţile de utilaje şi furnitură contractate de beneficiar. Bunăoară, întreprinderea „Vulcan" mai are de livrat circa 12 tone piese de legătură aferente conductelor fasonate necesare circuitului de abur viu, ultimul termen prevăzut in program fiind... 15. august 1988. Debitori rămîn în continuare Întreprinderea de utilaj petrolier , Tirgoviste, cu șase vane (termen scadent 30 iulie), întreprinderea de ţevi ,,Republica“ (peste 85 de tone ţeavă de diferite dimensiuni necesare confecţionării serpentinelor de la treptele finale ale supraincălzitorilor), la care se adaugă Combinatul metalurgic Cimpia Turzii, cu 11 tone electrozi de sudură şi 500 kg sîrmă de sudură. Este un exemplu concludent al slabei colaborări existentă in relaţia furnizorbeneficiar, cu puteri şi influenţe asupra realizării reparaţiilor în acest an. Prin această prismă privind lucrările, putem spune că aceeaşi situaţie se întilneşte si la termocentrala Turceni, unde un grup 330 MW a fost oprit pentru reparaţii încă din aprilie, dar intervenţia este departe de a fi încheiată tocmai , pentru că lipsesc cantităţi apreciabile de utilaje şi furnitură pentru repararea şi modernizarea cazanului de 1 035 tone abur pe oră şi a turbinei. Avînd în vedere diversitatea reperelor restante cit și volumul mare al acestora considerăm că este inutil să prezentăm lista materialelor respective, dar apreciem ca fiind util şi oportun să reamintim pe această cale consiliilor oamenilor muncii și colectivelor de la „Vulcan“ și I.M.G.B., inclusiv întreprinderilor producătoare de teavă pentru sectorul energetic aparţinînd Ministerului Industriei Metalurgice că la Turceni sunt aşteptate materialele fără de care este imposibilă terminarea unei lucrări începute cu şapte luni în urmă. Este greu de crezut cum aceste întreprinderi şi-au permis tergiversarea unei acţiuni de asemenea importantă, mai ales că între ele şi beneficiar există un act juridic care poartă şi semnătura (deci acordul) cadrelor de conducere ale furnizorilor. Apoi, să nu se uite că la centrala electrică Turceni au fost programate pentru reparaţii- în acest an nu mai puţin de cinci grupuri energetice, însumând o putere ■ instalată■ de 1 650 MW şi care este imperios necesar să devină disponibilă în totalitate pină la intrarea sistemului energetic în vîrful de sarcină. Nu punem în discuţie cauzele care au generat un volum atît de mare de reparaţii la o singură termocentrală, cu toate că ar merita un studiu atent şi la obiect, mai cu seamă că printre capacităţile programate apare şi grupul nr. 7, abia intrat în producţie, insă punem accentul pe măsurile ce trebuie luate urgent la furnizori, aşa cum a cerut secretarul general al partidului, pentru lichidarea imediată a restanţelor faţă de sectorul energetic. Apelul acesta se impune recepţionat şi de I. M. Caransebeş, I.U.T. Bistriţa şi I.C.M.E. Bucureşti, care sunt debitoare faţă de termocentrala Paroşeni, cu materialele şi utilajele pentru reparaţia cazanului nr. 3 la care se înregistrează o întârziere de 50 de zile faţă de termenul de finalizare planificat. Mai înainte am menţionat că nu dorim să prezentăm întreaga reţea de centrale electrice şi întreprinderi producătoare de utilaje şi piese de schimb cu probleme la capitolul reparaţii şi livrări. Faptul că am insistat pe citeva exemple vădeşte, pe de o parte, existenţa unor serioase rămîneri în urmă în realizarea programului stabilit, iar, pe de alta, starea de imobilizare în reparaţii sau de aşteptare a reparaţiei a unor grupuri cu puteri mari, pe care S.E.N. îşi sprijină activitatea în mod permanent. La cele două caracteristici intervine un factor comun, respectiv slaba calitate a muncii pe filiera actului de colaborare intre domenii de activitate care merg mină în mină. Este adevărat că marile întreprinderi, printre care şi cele citate în articol, au un program de lucru deosebit de încărcat, că echipele de reparatori acţionează în aproape toate uzinele electrice pentru a soluţiona problemele tehnice la o serie de utilaje, însă de aici şi pină la intîrzieri şi restante de luni de zile este o distanţă pe care nici o explicaţie nu ar putea să o acopere, cu tot potenţialul ei de convingere. Şi la Iernut au fost probleme de rezolvat cu piesele de schimb, cu reparatorii, şi s-a reuşit, totuşi, o reducere a duratei de execuţie cu aproape 30 zile. Poate că nu atît reducerea termenului de execuţie trebuie evidenţiată, cit mai ales interesul colectivului întreprinderii „Electrocentrale" Mureş pentru asigurarea tuturor condiţiilor necesare unor lucrări de calitate, executate rapid. Este evidentă strădania acestor oameni de a nu fi pasivi la ceea ce se întîmn’ă in jurul lor, implicndu-se cu toată forţa şi priceperea la rezolvarea operativă şi temeini-că a tuturor acţiunilor între, prinse în această, direcţie. Concluzia se cuvine să otragă energeticienii ’ din centralele electrice cu probleme, dar mai ales colectivele unităţilor furnizoare cu restanţe, care trebuie să înţeleagă că şi ele se află în avanpostul industriei, că de calitatea muncii lor depinde în ultimă instanţă bunul mers a sute şi mii de întreprinderi, depinde viaţa noastră economică și socială, în general.