România Liberă, iunie 1989 (Anul 47, nr. 13861-13884)

1989-06-10 / nr. 13869

Proletar! din toate ţările, vn't'-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE Anul XLVII Nr. 13869 Simbătă 10 iunie 1989 6 pagini — 50 bani --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- In spiritul sarcinilor subliniate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. RITM, ORDINE PE ŞANTIERELE ŞI DISCIPLINĂ DE INVESTIŢII O comparaţie a activităţii desfăşurate în domeniul investiţiilor în primele cinci luni ale acestui an, aşa cum se desprinde din statisticile organelor de specialitate, relevă că s-au înregistrat, comparativ cu perioada corespunzătoare a anului trecut, cîteva procente în plus atit in ce priveşte planul la total investiţii, cit şi la construcţiimontaj. Pot oare aceste procente să acrediteze ideea că pe şantiere s-a muncit mai bine, că sarcinile prevăzute pentru această perioadă s-au îndeplinit integral, conform graficelor? O analiză mai atentă arată că, între şantierele de investiţii, există o serie de discrepanţe, că nu peste tot modul responsabil de a munci constituie nota dominantă. In timp ce unele obiective beneficiază de un ritm alert în activitatea de construcţii-montaj, ceea ce a permis punerea lor in funcţiune la termen, — e vorba, in multe cazuri, de termene reprogramate —, altele se află în postura de „restanţe". Am putea evidenţia, în prima categorie, hidrocentralele Drăgăneşti-Olt şi Frunzaru — la care s-a atins recent puterea instalată prevăzută prin proiect —, o serie de extinderi la Combinatul metalurgic Cimpia Turzii, la Combinatul siderurgic „Victoria“-Călan, la Combinatul petrochimic Brazi, la Combinatul de utilaj greu Cluj- Napoca, Combinatul chimic Făgăraş sau noile cariere deschise la Jilţ, in cadrul Combinatului minier Motru. In a doua categorie se situează unele extinderi la combinatele siderurgice din Galaţi şi Călăraşi, la întreprinderea de rulmenţi Suceava sau noua capacitate de piese forjate la întreprinderea de autoturisme Piteşti. Şi să notăm că, în ceea ce priveşte restanţele, majoritatea dintre ele au avut termene re-reprogramate, care, iată, nu au putut fi respectate nici la capătul primelor cinci luni ale anului, conform indicaţiei trasate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la consfătuirea de lucru de la C.C. al P.C.R. ce a avut loc la începutul acestui an. In acest sens, la recenta şedinţă a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., secretarul general al partidului, a arătat că avem o serie de ramineri in urmă, capacităţi de producţie care nu sunt puse în funcţiune sau care sunt puse parţial ceea ce înseamnă că, de fapt, nu contribuie la realizarea planului de producţie, la dezvoltarea economiei naţionale. „Se impune — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu — ca şi pe plan central, din toate ministerele, în organele care se ocupă de construcţii , dar şi la judeţe să se analizeze problema investiţiilor, începind cu investiţiile din industrie, din agricultură, din alte domenii de activitate dar şi in domeniul locuinţelor, în vederea realizării in întregime a planurilor pe care le avem pe acest an". Este cert că, în acest domeniu, al investiţiilor, o serie de carenţe trenează de ani de zile, „proliferînd“ unele fenomene negative care grevează atit asupra ritmului, cit şi a eficienţei investiţiilor. Trebuie să subliniem faptul că, in actuala etapă, pe linia adîncirii laturilor intensive ale dezvoltării, investiţiile sunt orientate, în marea lor majoritate, nu atit spre construirea unor noi capacităţi citspre extinderea, modernizarea întreprinderilor, a structurilor economiei naţionale in general. Ceea ce este de natură să creeze condiţii mult mai favorabile tuturor factorilor care sint interesaţi în derularea investiţiilor — beneficiari, constructori, montori, furnizori de utilaje — avind in vedere faptul că sint mobilizate in mare măsură resursele interne, atit in ce priveşte competenţa cit şi capacitatea organizatorică de a face faţă sarcinilor de plan. Or, stadiul in care se află o serie de investiţii acum, după cinci luni de la începutul anului, este de natură să scoată in evidenţă, încă o dată, un aspect de majoră importanţă : necesitatea unei bune pregătiri a investiţiilor. Teoretic, şi nu numai teoretic ci, mai ales, prin prisma prevederilor legii, orice investiţie trebuie să înceapă în momentul in care are asigurate condiţiile pentru o bună derulare. Or, „experienţa“ multor şantiere arată că, din păcate, mai sunt beneficiari de investiţii care încep lucrările chiar înainte ca proiectele să fie încheiate — şi acest decalaj intre proiectare şi execuţie îşi pune o amprentă nedorită asupra ritmului lucrărilor — că, în multe cazuri, contractele cu furnizorii de utilaje nu sunt încheiate ferm, din timp, urmind ca, potrivit unei mentalităţi profund dăunătoare, „aceste probleme să se rezolve pe parcurs...“ Realitatea demonstrează că deficienţele în pregătirea investiţiilor au multiple efecte nefavorabile în desfăşurarea ulterioară a lucrărilor. Proiectantul, fiind obligat să livreze documentaţii in termene scurte, ajunge in situaţia de a trimite pe şantiere documentaţii incomplete, care ulterior sunt însoţite de nenumărate „minute“, care impun prezenţa proiectantului, în dese situaţii pe şantier, pentru a rezolva ad-hoc o serie de probleme insuficient clarificate. După cum, neexistînd contracte ferme de la început între beneficiari şi furnizorii de utilaje, aceste contracte urmind a fi concretizate şi finalizate pe parcurs, se ajunge la situaţia că fie că utilajele şi echipamentele sunt livrate într-o ordine care nu e în nici un fel cerută de montaj, fie că sunt livrate dezasortat, in această situaţie producătorul fiind obligat adesea să livreze aşa-numitele „furnituri de completare“. Ceea ce si explică volumul extrem de mare al utilajelor şi, echipamentelor aflate în stoc la ora actuală pe (Continuare in pag. a 3-a) Caracterul instabil al vremii n-a mai diminuat in sensul că, in noaptea trecută, s-au înregistrat unele ploi doar în Moldova şi nordul Dobrogei, în sudul ţării unde lanurile de orz şi grîu se apropie de coacere aversele au fost în cursul zilei de ieri cu totul izolate. In plus, mercurul termometrelor a urcat pînă la 27—28 grade, local chiar mai mult. In aceste condiţii este firesc ca acolo unde lanurile de orz s-au copt, să se treacă, cu toate forţele, la recoltare. Aflăm că, în judeţul Ialomiţa, această lucrare de mare importanţă pentru obţinerea unor recolte superioare, a fost declanşată pe un front tot mai larg. După ultimele date centralizate, suprafaţa eliberată pînă acum de recolta de orz trece de 2 000 —2 500 hectare. Şi în alte judeţe din sudul ţării, secerişul orzului a intrat în actualitate, pe unele parcele restrînse. Ne referim la judeţele Călăraşi, Brăila, Dolj şi altele. Pentru ca secerişul să fie declanşat din prima zi prielnică, în judeţe se acordă o atenţie deosebită verificării permanente a lanurilor, combinele fiind în imediata apropiere pentru a putea, la primul semnal, , intra la lucru. Aşa cum am arătat la început, se mai înregistrează unele averse. Pentru a nu intirzia secerişul, lanurile „stropite“ intră în mod deosebit în atenţia specialiştilor deoarece, in asemenea cazuri, irosirea momentului optim de recoltare se poate solda cu pierderi de boabe mai mari decit în mod obişnuit. In pas cu secerişul trebuie să se efectueze transportul recoltei la destinaţiile stabilite. Nu este admis ca unele cantităţi de produse să rămînâ peste noapte în cîmp, totul trebuie transportat in aceeaşi zi. Aceeaşi operativitate se cere şi la semănatul culturilor duble, practic între eliberarea terenului de recoltă şi această acţiune nu trebuie să treacă mai mult de 24 ore. Deci, toate lucrările din acest sezon, incepind de la seceriş şi pină la semănatul culturilor duble, trebuie efectuate în flux continuu. Pentru ca tractoarele să poată intra la arat, se va acorda o atenţie deosebită strîngerii paielor, care trebuie, in cel mai scurt timp, să ajungă în parcurile de furaje. Pentru a spori cantităţile de paie necesare zootehniei şi satisfacerea altor nevoi ale economiei naţionale, combinierii au obligaţia să coboare aparatul de tăiere cu mai mult posibil. Şi alte lucrări din acest sezon prezintă maximă importanţă pentru încheierea anului agricol cu cele mai bune rezultate. Pînă la intrarea din plin la seceriş, nu toate judeţele trebuie să se urgenteze executarea praşilelor. Spunem aceasta deoarece în timp ce in judeţele Giurgiu, Olt, Prahova, Brăila şi Sectorul agricol Ilfov se lucrează din plin la cea de-a treia praşilă la porumb, in judeţele Timiş, Satu Mare, Bihor, Mureş şi Alba nu s-a terminat încă cea de a doua lucrare. Remarcăm faptul că în judeţele Mehedinţi, Buzău, Prahova, Dîmboviţa, Suceava şi Sectorul agricol Ilfov, s-a terminat cea de a treia praşilă la sfecla de zahăr şi s-a trecut din nou la combaterea buruienilor. La fel stau lucrurile şi la floarea soarelui în judeţele Brăila, Buzău, Prahova, Dîmboviţa şi Sectorul agricol Ilfov. RICUL Secerişul, declanşat din prima zi prielnica! • Odată cu stabilizarea vremii sunt condiţii ca aria secerişului să se extindă tot mai mult. In Ialomiţa s-au secerat pina acum cele mai mari suprafeţe cu orz • O obligaţie de prim ordin a specialiştilor : controlul permanent al lanurilor! • Toate lucrările agricole din acest sezon se cer efectuate în flux continuu • Condiţiile prielnice pentru semănatul culturilor duble trebuie valorificate integral • Transportul recoltei, în pas cu secerişul ! La întreprinderea de mecanică fină din Sinaia se consumă, în muncă şi modestie, în cel mai frumos anonimat al muncii de fiecare zi, un jubileu deloc lipsit de semnificaţie : împlinirea a 35 de ani de la fabricarea primei pompe de injecţie. Era o pompă destinată motorului de tractor greoaie, cântărea 29 kg. cam rudimentară, dar funcţionînd bine, acoperind nevoile unei economii ce se scutura de sechelele trecutului şi-şi prindea aripi noi, socialiste. Astăzi s-a ajuns la54 de tipodimensiuni — destinate tuturor motoarelor Diesel (pentru tractoare, autocamioane, nave, instalaţii de foraj, locomotive) — cu performanţe tehnice tot mai înalte, cu o greutate între 5 şi 11 kg. In numai 35 de ani. O vîrstă limpezită de maturitate, străbătută de acest destoinic colectiv muncitoresc in suişul robust si înaripat al întregii ţări. Evenimentul îndeamnă, desi-^ gur, la meditaţie. Ce se intimpla, în urmă cu aceşti ani, aici la Început ? Dar, mai ales, ce se intîmplă astăzi, in munca si viaţa acestui prestigios colectiv muncitoresc ? O ZI ISTORICA La o primă vedere, întreprinderea din Sinaia este veche — şi i-au trebuit aproape 30 de ani să se închege. Aproape cu vârsta nouă, pe care-o trăieşte astăzi colectivul de aici. Ce-a făcut ea, în această perioadă de timp ? Iată datele desprinse din fila arhivei. In anul 1878 ia fiinţă o fabrică de var. I-au urmat, apoi, o carieră de piatră — în 1880 , fabrică de cherestea — 1881 ; fabrică de var hidraulic— 1886 ; fabrică de cuie şi nituri 1892 ; fabrică de șuruburi — 1906. Fabrici — un fel de-a zice , mici ateliere, din moment ce făceau ce făceau și erau adăpostite in cîteva clădiri si şoproane. Fără nici o legătură între ele — ca proces tehnologic — toate aceste îndeletniciri cvasimeşteşugăreşti alcătuiau „întreprinderile Emil Costinescu — Sinaia“ , pe măsura preocupării pentru soarta ţării ce pulsa în castelul regal din apropiere. Timp de 70 de ani (din 1878 pînă în 1948) nu s-au produs schimbări deosebite, îşi amintesc încă — limpede, clar — martori oculari. NICOLAE PANAIT este unul dintre ei. Să-l ascultăm : „Ziua de 11 iunie 1948 n-o s-o uit niciodată. Aveam 18 ani — şi uceniceam de patru ani la şuruburi şi piuliţe, doardoar voi deveni strungar. Cind s-a anunţat naţionalizarea întreprinderii, o mare bucurie a cuprins fabrica de la uncapăt la altul. Muncitori mai vîrstnici, de la care învăţam meserie — ca Vasile Scarlat, Moise Ghergheli, Ştefan Cojanu, Matei Rueg — explicau celorlalţi ce înseamnă aceasta : poporul stăpîn pe bogăţiile sale, muncitorul pe fabrica sa, pe munca sa. Noi, mai tinerii — eu, Alexandru Vîlcu, Ion Ţapu — eram numai ochi şi urechi, şi ne îndemnam să Îndeplinim cit mai bine, mai repede sarcinile pe care ni le dădeau meşterii noştri. A doua zi, a treia zi — la fel , simţeam eliberarea muncii în dragostea cu care lucram. Mai am un an până la pensie, dar dragostea aceea — de muncă, da ţară, de partidul comunist — am păstrat-o mereu vie în suflet". Oameni, fapte, aspiraţii într-o citadelă a afirmării conştiinţei muncitoreşti 11 IUNIE 1943 - 11 IUNIE 1939 O mare cucerire revoluţionara a poporului român — proprietatea oamenilor muncii asupra mijloacelor de producţie „Anul 1948 a marcat trecerea la înfăptuirea revoluţiei socialiste a construcţiei socialismului în România. Naţionalizarea industriei, băncilor şi a altor sectoare de producţie a dus la lichidarea proprietăţii capitaliste din aceste ramuri şi a pus bazele dezvoltării socialiste a economiei româneşti, ale formării proprietăţii comune a întregului popor şi NICOLAE CEAUŞESCU Actul naţionalizării înfăptuit la 11 iunie 1948, se înscrie ca un moment crucial in destinele poporului nostru, trecerea in mîinile oamenilor muncii a principalelor mijloace de producţie constituindu-se ca un element fundamental, organic, al procesului revoluţionar declanşat la 23 August 1944. Naţionalizarea a răspuns unei legităţi obiective a înfăptuirii măreţei opere de făurire a orânduirii socialiste şi comuniste in România, a răspuns, totodată, unei necesităţi fundamentale a istoriei noastre naţionale. , Prin actul naţionalizării, ceva care se împlinesc 41 de ani, s-au pus de acord puterea politică a clasei muncitoare, a poporului, odată cu proclamarea Republicii, cu baza economică a societăţii, a noii orinduiri. Experienţa acelor ani demonstrează capacitatea Partidului Comunist Român de a conduce procesul revoluţionar inaugurat prin victoria revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă din August 1944, de a fi acţionat cu fermitate in vederea promovării unei politici noi de dezvoltare a României în condiţiile istorice create. Pentru Partidul Comunist Român a fost foarte clar faptul că se impunea cu stringentă ieşirea din starea de înapoiere in care se afla ţara ; de asemenea, trebuia să se acţioneze în vederea lichidării cu desăvârşire a orinduirii burghezo-moşiereşti , a exploatării omului de către om. Progresul poporului român depindea în mod decisiv de crearea unui nou tip de proprietate, potrivit esenţei societăţii socialiste. Naţionalizarea principalelor mijloace de producţie a corespuns, in acest context, unei cerinţe vitale a viitorului României şi poporului român, iar industrializarea înfăptuită pe acest temei a determinat într-un grad covirşitor ridicarea patriei pe trepte de civilizaţie şi progres care au legitimat in instanţa istoriei superioritatea orinduirii socialiste faţă de vechea orinduire burghezo-moşierească. Actul naţionalizării a favorizat condiţiile pentru dezvoltarea unitară, pe baze socialiste, a economiei naţionale, a întregii societăţi. Concludent este faptul că imediat după naţionalizare s-a acţionat prin mobilizarea clasei muncitoare, a tuturor categoriilor de oameni ai muncii, pentru dezvoltarea şi modernizarea întreprinderilor existente, pentru crearea de noi întreprinderi şi ramuri industriale. Din acei ani şi pînă in 1965, poporul român, in temeiul proprietăţii întregului popor, al proprietăţii de stat şi cooperatiste, a obţinut succese însemnate în dezvoltarea ţării, întărindu-se continuu forţa sa economică, parcurgindu-se etape istorice care ne-au marcat profund destinul nou, revoluţionar, prin trecerea la înfăptuirea idealurilor socialiste şi comuniste. Din perspectiva istoriei, uriaşele resurse ale proprietăţii de tip socialist s-au relevatt cu deosebit de mari succese in perioada deschisă de Congresul al IX-lea al partidului. Sub emblema tutelară a gîndirii şi acţiunii revoluţionare ale secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, s-a acţionat şi se acţionează neîncetat pentru dezvoltarea proprietăţii socialiste, ca barză a noii orinduiri, izvor al bunăstării şi progresului naţional. După cum sublinia tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, „Nu se poate vorbi de o economia socialistă fără a aşeza la baza ei proprietatea socialistă desupra mijloacelor de producţie. Aceasta constituie o legitate obiectivă, fără de care nu se poate vorbi de făurirea unei orinduiri sociale mai drepte şimai bune. Practica noastră a demonstrat şi demonstrează pe deplin că proprietatea socialist.., ca proprietate a întregului popor, indiferent sub ce formă este — de stat sau cooperatistă — întărirea şi dezvoltarea ei reprezintă singura cale pentru înfăptuirea in viaţă a principiilor de echitate şi dreptate socială, de dezvoltare puternică a forţelor de producţie, de asigurare a bunăstării şi independenţei fiecărei naţiuni". Această luare de poziţie de ordin principial a secretarului general al partidului pune în evidenţă ampla viziune novatoare, revoluţionară, creatoare care circumscrie procesul de dezvoltare naţională în anii Epocii Nicolae Ceauşescu. Ea este consecinţa nemijlocită a faptului că după Congresul al IX-lea al partidului, prin măsurile politice, ideologice, economico-sociale adoptate la iniţiativa şi cu contribuţia esenţială ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, s-au redat partidului şi poporului român încrederea in forţa Şi capacitatea proprie de făurire a destinului socialist şi comunist al naţiunii noastre. (Continuare in pag. a. 2-a) DINAMICA FONDURILOR FIXE 1945 1965 1980 1988 Nicolae Panait a ajuns, intr-adevăr, strungar — unul dintre cei mai buni strungari din întreprindere. El este astăzi maistru — şi a participat la tot ce s-a fabricat, la Înnoirea întregii întreprinderi. Receptivitatea la muncă a fost, este însoţită de o adîncă receptivitate la înnoirile din viaţa social-politică a ţării. El este, de exemplu, primul tinăr care, la nivelul oraşului Sinaia, a primit carnetul de membru al organizaţiei revoluţionare de tineret, devenind un neobosit militant al acesteia la locul său de muncă. Din 1955 este membru al Partidului Comunist Român. In prezent este secretar al comitetului de partid pe secţie, iar această încredere, această calitate sunt susţinute zi de zi prin faptele sale, prin convingerile sale, prin dragostea faţă de locul de muncă. In uzină, el i-a urmat tatălui său, fost muncitor aici. Soţia sa, Margareta, este şi ea muncitoare în secţia pompe rotative. Fiul, Şerban, lăcătuş mecanic la recondiţionări. Fiica, Mariana, ingineră, şi-a făcut stagiul tot aici, la mecanică fină. Aidoma lui, numeroşi alţi tovarăşi de muncă, pe care ţine să-i evidenţieze : Iosif Marin, Valeriu Popescu, Nicolae Ţapu, Năstase Nicolae — maiştri; Ana Neagoe, Vasile Bunea, Ion Grafie — muncitori ; şi mai tinerii Petruţa Stani, Gabriela Vasile, Iulian Moncea, Tănase Tiberiu, absolvenţi de liceu industrial, tineri comunişti, care în cei patru-cinci ani de muncă au dovedit înalte virtuţi profesionale şi moral-politice. URMIND NEABĂTUT CUVINTUL PARTIDULUI • Inginerul VICTOR GHEORGHIŢĂ, director tehnic al întreprinderii, rezumă pînă la semnificaţie drumul parcurs de unitate în anii de muncă, luptă şi victorii ai socialismului. „N-a fost uşor — spune el — să facem saltul de la cuie şi cherestea la pompe de injecţie. O vreme, din 1948 pînă în 1953, am făcut diverse piese de schimb. (Continuare In pag. a 2-a)