România literară, ianuarie-martie 1969 (Anul 2, nr. 1-13)

1969-01-02 / nr. 1

UN AN HOTÂRÎTOR I­ mportant din toate punctele de vedere, la înălţimea diver­selor şi multiplelor nivele ale programării şi construirii societăţii noastre, 1969 se defineşte a fi un an hotărîtor, fundamental în ponderea desăvirşirii socialismului în pa­tria noastră. An de vîrf al întîlnirii şi întrepătrunderii celor două cincinale, cînd desfăşurarea febrilă a unuia se leagă de elaborarea celui­lalt, într-o sinteză vie, în mişcare, probînd încă o dată temeiul unei viziuni programat realiste, cu care spiritul nostru s-a obiş­nuit organic, în intimitate, el aduce cu sine sentimentul valorii perene. Chemările la întreceri, lansate de organizaţiile de partid ale Capitalei, felul entuziast în care întreaga ţară, prin organizaţiile de partid judeţene, în cadrul conferinţelor de lucru, le-au răs­puns, cu probitate şi simţ al răspunderii, ne indică şi desenează cu mare clari­ate liniile de forţă şi tensiune care străbat şi vor încununa spaţiul acestui an hotărîtor. Un an al cărui pilon-rădăcină, crescut din tărîmul ferm al celui de-al IX-lea Congres al P.C.R., va întîlni, arcuind o superbă şi vastă cupolă, viitorul Congres al X-lea al P.C.R., trunchi de a cărui înaltă verticalitate se leagă toate speranţele şi năzuinţele noastre. Intre aceste două Congrese, închipuind un adevărat arc de triumf, vom auzi pulsînd istoria însăşi, istoria acestui an şi­ a în­tregului sfert de veac, în deschizătura lui amplă de ori­zont vom putea vedea, pe albastrul de cristal, steaua noastră polară în întregime răsărită, mijloc şi scop in orientarea profund marxist-leninistă, iar călăuzitor al poporului nostru care şi-a în­ţeles şi asumat un destin ireversibil. Dacă anul trecut a fost denumit, pe bună dreptate, anul uni­tăţii politic-spirituale, anul acesta, pe care l-am început sub aus­picii tutelare atît de sigure şi cuprinzătoare, va deveni, sub ochii noştri şi datorită nouă, un an al unităţii în acţiune, al unităţii creatoare, transfonnînd realitatea pînă la nuanţă, în conformitate cu ceea ce presupunem şi înţelegem prin dinamismul desfăşurat al acestei unităţi. Credem mai ales în ceea ce realizăm, deoarece nu ştim alt procedeu mai bun de a demonstra, cu mai multă vigoare, ceea ce gîndim. Fiecare dintre aceste două noţiuni, realizarea şi gîn­­direa, efectuate în parte, disparat, nu ne pot caracteriza. Gîndul, realizarea în sine, oricît de perfecte, înstrăinează-ntre ele conţi­nutul şi forma. Conjugarea lor, unitatea de cauză şi efect, conto­pirea definind produsul valoric, sînt condiţiile adevăratului şi reprezentativului caracter de tip nou, comunist. Anul în care ne angajăm cu toate forţele fiinţei noastre na­ţionale are-n vedere în primul rînd conştiinţa menirii şi a rostu­lui ţării noastre în lume, acţiunea fiecărui constructor al socia­lismului din patria noastră pătrunzîndu-se de idealul pe ca­re ni l-am propus şi-l ducem la capăt. Din acest punct de vedere, al conştiinţei de sine, al stării de deplină interferenţă şi influenţare între individ şi societate, subliniem anul 1859 drept un an ho­­tărîtor. Viaţa publică, perfect democratică, cu care partidul nos­tru ne-a învăţat la timp, anul acesta va avea o matcă largă, virilă, de desfăşurare. Se va alege ceea ce este bun şi cei buni, prin însăşi firea lucrurilor, de ceea ce stagnează şi de cei care întreţin stagnarea, întrecerile pe faţă, deschise, favorizînd ini­ţiativa şi personalitatea, spiritul tenace şi inovator sînt cuceri­rile de care anul 1969 va beneficia cu prisosinţă, şansa lui de consolidare fără pierderi inutile. înţeles astfel, în toată complexitatea lui, an al faptei, al fap­tei de gînd şi de întrupare a gîndului, 1969 este chemat şi-şi cheamă oamenii, bazîndu-se pe inepuizabilele resurse imas. Geografia lui spirituală, harta lui coaptă la nivelul fierbinţelii mîinii şi minţii noastre, îşi înroşeşte pînă la alb­­iniile, o incan­descenţă asriră, intensă, topind orice fir de praf străin şi sîcîitor. Metalele nobile nu au decît de cîştigat. Călirea lor este un vast proces de verificare. Integrarea scriitorului, confluenţa lui cu prezentul, reclamă o dublă valenţă : omul şi creatorul. Am vorbit mult despre aceste două alternative. Este poate vremea să le transcedem, să des­chidem mai larg aripile şi, neuitndu-le, să ne gîndim încă odată meseria, să rumen mai presus de noi înşine, de propria noastră persoană civică devotată şi inspirat producătoare, rodul pro­­priu-zis al minei­ noastre, adică opera de artă. Avîndu-şi leatle el, într-o încrîntătură obiectivă, ea ne însumă şi ne depăşeşte, anonimatul nostal îi uşurează considerabil zborul. Anul care va discuta mai mult nume de opere decît nume de scriitori va fi anul adevăratei emancipări culturale. Dorim din tot sufletul atri­butul acesta anului 1969. Făurindu-şi din noţiunile de Patrie, Socialism şi Partid ade­vărate categorii filozofice şi existenţiale, la pragul unde filozo­fia şi existenţa fiind acelaşi lucru, interesează fapta, realitatea semnificativă, scriitorul se ştie responsabil de sine şi de întreg, afirmă mai mult pentru a ne da fără drept de apel, provocîndu-și opera, la începutul acestui an hotărîtor cînd simte, cum ar spune un mare prozator, timpul grăbindu-se în România. v‘A'.-If s'aw In acest MIȘCAREA LITERARĂ 1968 — răspunsul criticilor : G. Dimisianu, D. Micu, C. Stănescu © Versuri de : Maria­n­n Bl­ă­r • Banuş, Vladimir Streinu, Ştefan Ron­, Gh. Chivu, Al. Lun­gu, Matei Gavril, Radu Cârneci, George Demetru Pan, Marin Tarangul, Werner Bossert . Proză de : Nicolae Jianu şi Sorin Titel © Articole, studii, eseuri de : Şerban Cioculescu, Edgar Papu, Al. Graur, C. Noica, Aurel Mar­tin, Lucian Raicu, Voicu Bugariu, George Bălan • Con­vorbire cu Bigongiari • Atlas liric : Edgar Lee Masters • Walter Gropius : Tradiţie şi continuitate în arhitectu­ră • Un „Daumier al literelor americane" : David Levine. APOSTOL NICOLAE — „SOLSTIŢIUL DE IARNA“ Grigore HAGIU | Proletari din toate ţările, tmlfí­ pjf România literară SĂPTĂMÎNAL DE LITERATURĂ SI AtfJK Anul II - Nr. 1 (13) joi 2 ianuarie 1969 32 pagini 2 lei

Next