România literară, aprilie-iunie 1970 (Anul 3, nr. 14-26)

1970-04-01 / nr. 14

troletari din toate tările, uniti-va r­omânia literară SÂPTÂMÎNAL DE LITERATURA ȘI ARTĂ 32 pagini 2 lei Joi 2 aprilie 1970 Anul III — nr. 14 (78) Literatură şi politică Drumul pa care omenirea l-a parcurs de la principiu f­iui Armmede la electrodinamica cuantică a fost de o complexitate aproape inimagi­nabilă. Saltul calitativ a apărut numai atunci cind maşina a adăugat noi dimensiuni nu numai forţei, ci şi inteligenţei umane. Maşinile cibernetice de calcul au permis în zilele noastre pînâ şi cu­cerirea fermecătorului astru mort pe care geniul multor poeţi l-a cîntat sau alţii chiar au Încercat să-l exploreze înaintea oamenilor de ştiinţă. Dar mintea iscoditoare a omului n-are limite. Toate cuceririle ştiinţei contemporane care au modificat uneori principii sau legi statornicite de veacuri sunt numai etape tranzitorii, nu staţii terminus. în literatură lucrurile se prezintă oarecum modificat. Istoria literatu­rii universale e presărată cu capodopere de-a lungul veacurilor, por­nind din antichitate pînă în zilele noastre. Geniul uman în literatură, în artă în general, a creat permanent valori care sunt gustate şi azi la a­­celaşi grad de intensitate ca în urmă cu milenii. Progresul are altă sem­nificaţie în artă, faţă de ştiinţă. De aici nu trebuie trasă concluzia eronată că literatura n-a evoluat în timp, deşi imaginile artistice cu care operează, practic au rămas ace­leaşi. Ţinînd seama de gradul ei de accesibilitate, de aria de răspîn­­dire şi de influenţa ei asupra maselor, literatura şi făuritorii ei au ocu­pat un loc de frunte în preocupările clasicilor marxism-leninismului. Marx şi Lenin, a căror preocupare fundamentală au constituit-o feno­menele economice ale societăţii capitaliste, problemele revoluţiei prole­tare, cunoşteau în amănunt valorile culturii mondiale şi au făcut apre­cieri de o rară subtilitate asupra unor opere literare. Ei au ţinut o strînsă legătură cu oamenii scrisului din ţara lor sau din străinătate. Prieternia lui Lenin cu Gorki a depăşit limitele unor simple relaţii intre şeful pri­mului stat socialist şi marele scriitor rus, în Teze despre Feuerbach, Karl Marx defineşte cu precizie raportul dintre literatură şi politică : „Filozofii nu au făcut decit să interpreteze lumea în diferite moduri, important este de a o schimba". Literatura reprezintă o importantă forţă activă determinată de socie­tate şi care la rîndul ei influenţează societatea. Este un proces în dublu sens, care cere scriitorului o cunoaştere profundă a fenomenelor so­cietăţii şi operei calităţi artistice superioare, ca să răspundă unor în­trebări de viaţă izvorîte din realitate. Desigur, nu orice se scrie şi se publică este literatură. Timpul şi publicul discern valorile. Verdictele în acest domeniu de mare gingăşie sunt însă şi nefolositoare şi ineficiente. Lenin spunea in articolul „Mai bine mai puţin, dar mai bine" : „în problemele de cultură nu există nimic mai dăunător decit pripea­la şi lipsa de chibzuinţă”, în istoria literaturii universale primele exemple ale influenţării socie­tăţii de către literatură sunt de găsit la tragicii greci care au făcut pe cetăţenii Atenei conştienţi de limitele propriei lor condiţii, eliberîndu-i de prejudecăţi, în perioada Renaşterii, Danie, el însuşi om politic, se inspiră din fră­­mîntarile cetăţii. Prof. ing. Marin RADOI secretar al Comitetului municipal de partid Bucureşti (Continuare în pagina 3) Breviar Miron Radu Paraschivescu Albastrul Adevărata-ne culoare Nici n-are cine să ne-o ştie : Aci-i albastră-sinilie, Aci văzduhul copt de soare, Aci e roşu ţipătoare Ca sîngele-ntr-o bătălie ; Adevărata-ne culoare E, poate, numai o stafie. Adevărata-ne culoare Numai albastră poate să fie Căci e în ea o tremurare Adîncă şi convingătoare Cum doar zăpada o mai ştie. Insă nici ea nu-şi ţine firea Şi sensul ei pufos de sus ; Ca un oracol, astăzi dus, Ne spune ce ştia iubirea : Că e năravul ei în Mirea. wmmmmmmmmMmmmm­ Omagiu lui Al. Philippide Sînt cincizeci de ani de atunci. Viaţa literară îşi relua cu greu firul la sfîrşitul celui dintii război mon­dial. Lumea era bîntuită de alte nevoi. Mai mult ca oricînd se resimţea adevărul dictonului latinesc : pri­­mum vivere, deinde philosophami. Literatura li se pă­rea celor preocupaţi de grija zilei de mîine o pierdere de vreme, o joacă de copii. Peste Iaşii transformaţi timp de un an şi jumătate în capitala ţării libere, aglo­merată ca niciodată cu refugiaţi, cu administraţie cen­trală şi cu comandamente interaliate, se lăsase iarăşi marea linişte a vieţii provinciale, cu spectrul mizeriei şi al marasmului. Singura agitaţie promiţătoare s-a vădit aceea a mănunchiului de scriitori şi cărturari din jurul Vieţii româneşti, doritori să redea vechiului oraş de scaun marea strălucire culturală antebelică. Aşa a început —­ încă înainte de cea de a doua peri­oadă memorabilă a ilustrului periodic mensual — apa­riţia în condiţii grafice de mîntuială, dar cu un irezis­tibil elan, a revistei Însemnări literare (1919). In rîn-Şerban CIOCULESCU (Continuare in pagina 5)

Next