România literară, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 14-26)

1971-06-10 / nr. 24

proiecte literare Horia Lovinescu — Vi s-a întîmplat să scrieţi spontan, fără nici un proiect, nu numai cî­­teva zile, unele din cele vreo 20 de piese de tea­tru pe care le-aţi dat pînă acum ? — Depinde. Ultima mea piesă intitulată Omul care... — a fost prezen­tată în premieră în întîm­­pinarea aniversării parti­dului,­­ am scris-o în numai opt zile. Alte piese, ca de exemplu Cain şi Abel au cunoscut o naş­tere mult mai îndelun­gată, peste un an. Dar dacă scrisul nu-mi creează totuşi probleme compli­cate, în schimb gestaţia unei lucrări, în ce mă pri­veşte, e foarte dificilă. Uneori port cu mine ani de zile ideile, personajele, motivele unei noi piese. De aceea nu mă aşez la masa de lucru fără să am în minte întreaga lu­crare, pînă la ultimul ta­blou. Bineînțeles atunci cînd încep să scriu, în ju­rul focarului care e su­biectul, se string în cer­curi concentrice acumulă­rile, sedimentările, aluviu­nile. De la întâmplări pro­­priu-zise n-am plecat nici­odată, ci numai de la idei şi motive — aş spune aproape muzicale. Totuşi, de curînd, în cazul piesei Omul care... am derogat de la această regulă, de­oarece mi s-a înlesnit pro­cesul de elaborare, ofe­­rindu-mi-se nişte fapte reale, dure şi interesante, care, deşi în scenele scrise, au fost răsturnate com­plet, rămîn sîmburele pie­sei. — Care este, după dumneavoastră, soarta piesei într-un act ? — Cred că această spe­cie a genului dramatic este interesantă azi, nu în măsura în care se inte­grează în tradiţia realistă, ci atunci cînd se înscrie, mai de­grabă, pe linia teatrului absurd. (Terme­nul a devenit convenţio­nal, desemnînd dramatur­gia modernă, şi îl folosesc ca atare.) Toate piesele bune de acest gen din ul­tima vreme, de la noi sau de peste hotare, pleacă de la o metaforă. Am fost şi eu ispitit de această expe­rienţă, am început conse­cutiv trei asemenea piese, fără intrigă, fără carac­tere, fără conflicte de­clarate, dar le-am a­­bandonat pe toate. Am înţeles că formula ne­­fiindu-mi structurală, mă aflam doar „în treabă“. — Totuşi unele expe­rienţe... — Sînt şi eu pentru cît mai multe, întrucît este sigur că la ora actuală, ţi­­nînd seama şi de nume­roasele lucrări dramatice scrise, dar nereprezentate încă, teatrul nu se mai află la noi în urma poe­ziei şi a prozei. Aprecierea aceasta, adevărată poate la un moment dat, a de­venit falsă. Aceste experi­mente cred că ar trebui să se desfăşoare în cadrul unui teatru oficial, dispu-­ nînd de mijloace decente de existenţă şi cu răspun­deri precise. Este sigur că din asemenea tentative se vor ivi idei interesante, novatoare. Ultimul dece­niu a însemnat enorm şi pentru teatru, unde s-au deschis larg porţile crea­ţiei. Sînt însă încredinţat, că abia în deceniul care vine vor apărea în litera­tura noastră marile valori la care rîvnim. — In această lumină, personal ce vă propuneţi ? — Visez de mai bine de zece ani la o adaptare a Bacantelor. Dar înaintea acestei piese aș dori să scriu un roman social care să cuprindă perioada anilor 1946—1956, acea epocă a cărei istorie, una din cele mai fascinante, mai complexe și mai ciu­date, n-a fost de fapt scrisă încă. AL. RAICU Desen de SILVAN Noutăţi în librării V. Bogrea — PAGINI ISTO­­RICO-FILOLOGICE. (Edi­tura Dacia) cu o prefaţă de C. Daicoviciu, 600 p, lei 32. Dimitrie Stelaru — PĂSĂRI INCANDESCENTE. (Edi­tura Cartea Românească) Versuri, 72 p., lei 6,25. S. Damian — G. CALINESCU — ROMANCIER. (Editu­ra Minerva) Eseu, 356 p., lei 12. Matei Ga­vril — PUR. (Edi­tura Cartea Românească) Versuri, 64 p., lei 5. Paul Tutungiu — ORDINEA PEȘTERII. (Editura Car­tea Românească) Versuri, 108 p., lei 7. Tiberiu Ionescu — TREPTE. (Editura Eminescu) Ver­suri, 80 p., lei 5,25. Mircea Popescu — DOSARUL E 20 IN PERICOL... (Edi­tura Albatros, col. „Aven­tura“) 224 p., lei 6,50. Rodica Ojog-Brasoveanu — ENIGMA LA MANSAR­DĂ. (Editura Eminescu, col. „Clepsidra") Roman, 248 p., lei 5. Constantin Georgescu — DIN­COLO DE APROAPE. (Editura Albatros) Roman, 152 p., lei 5. Bogdan Stugren — MAIMUŢA ÎNȚELEAPTĂ. (Editura Dacia, col. „Discobolul“) 123 p., lei 4,25. • * * — CREAŢIE ŞI IDEA­­ŢIE. (Editura Minerva) Eseuri, coordonarea volu­mului Gh. Stroia, 312 p., lei 9,25. George Ionescu — ARHITEC­TURA POPULARA. (Edi­tura Meridiane) cu un re­zumat în limbile france­ză, rusă şi germană şi 150 de ilustraţii, legat, 120 p., lei 40. Titus Haşdeu — CETATEA BEAN. (Editura Meridia­ne, col. „Monumente is­torice“) în limbile ro­mână şi franceză, 160 p., lei 9. C. Barborică — KAREL CAPEK. (Editura Uni­vers) Eseu, 245 p., lei 12. ★ Dante Alighieri — INFER­NUL, vol. I şi II. (Editura Albatros, col. „Lyceum“) Studiu introductiv şi co­mentariu de Alexandru Bălăci. Traducere de Eta Boeriu, 400 p. lei 6. Stendhal — JURNAL. (Edi­tura Univers). Traducere, prefaţă şi note de Modest Morariu, 502 p., lei 15,50. Pio Baroja — PERIPEŢIILE LUI SHANTI ANDIA. (E­­ditura Univers) Roman, 330 p., lei 8,25. Bernard Clavel — FRUCTE­LE IERNII. (Editura Uni­vers) Roman, în româ­neşte de Elis Buşneag, cu o prefaţă de Dan Hău­­lică, 492 p., lei 9,25. Corrado Alvaro — ÎNTÎLNIRI DE DRAGOSTE. (Editura Univers) Povestiri tradu­se de Aurel Covaci, 710 p., lei 15,50. Guillermo Diaz Plata — FE­DERICO GARCIA LORCA (Editura Univers) Eseu, traducere de Virgil Atha­­nasiade, tălmăcirea versu­rilor de Aurel Covaci, 275 p., lei 13. 2 România literară Zilele culturii câlinescisnt. In municipiul Gh. Gheor­­ghiu-Dej s-a desfăşurat, între 4 şi 6 iunie, a treia ediţie a zilelor culturii călinesciene, manifestare organizată de Co­mitetul municipal de cultură şi artă, Comitetul U.T.C. şi Ce­naclul literar „G. Călinescu“. Lucrările acestei ample fes­tivităţi s-au desfăşurat pe sec­ţii, cu participarea unor in­vitaţi din Bucureşti, Iaşi, Ba­cău. Vineri, 4 iunie, în cadrul unei seri de evocări „G. Căli­nescu — profil în posteritate“ (coordonator Romulus Vulpes­­cu) au luat cuvintul Al. Piru (G. Călinescu in perioada ie­şeană), Mihai Novicov (Evo­care), Cornelia Ştefănescu (Is­toria literaturii, o constantă preocupare a lui G. Călinescu), Emil Manu (Fascinanta inti­mitate călinesciană), G. Mun­tean (Cum citea Călinescu). S-a citit, de asemenea, în ab­senţa autorului, comunicarea acad. Iorgu Iordan (Amintiri ieşene despre G. Călinescu). Sîmbătă, 5 iunie, a avut loc o sesiune ştiinţifică, organizată pe trei secţii : Pentru o sin­teză a literaturii contempo­rane (coordonator Nicolae Ma­­nolescu), Momente din evolu­ţia limbii literare româneşti (coordonator Maria Gabrea), Clasicism şi modernitate în creaţia călinesciană (coordo­nator Al. Piru). Au luat cu­­vîntul Vasile Buţan (Alte „mi­­rabile seminţe“ la Blaga), Dana Dumitriu (Ipoteza în cri­tica literară), Alexandru Iva­­siuc (Tendinţa abstractă în literatura română contempo­rană), Vlad Sorianu (Accesi­bilitatea filozofică a poeziei tinere), Nicolae Manolescu (Pledoarie pentru o sinteză), Al. Săndulescu (Aspecte ale limbii în creaţia călinesciană), Valeriu Ciubotaru (Inovaţii lingvistice în opera călines­ciană), Const. Militaru (Limbă şi stil în corespondenţa veche şcolară), Ernest Gavrilovici (Cu privire la elementele de argou în limba argheziană), Cicerone Călinescu (G. Călinescu şi cul­tura antică), Ioan Micu (Ho­­raţianul Călinescu), Marcel Duţă (Poetul Călinescu), Gh. Izbăşescu (A doua faţă a „enigmei“), Laurenţiu Ulici (Metoda critică a lui G. Că­linescu), Marin Buga (G. Că­linescu şi folclorul), C. Th. Ciobanu (G. Călinescu şi vo­luptatea solemnizării), Gh. Berescu (Etic şi estetic la G. Călinescu), Romulus Vulpescu (Editarea „Istoriei literaturii române“) ş.a. Vesen de Florin PUC­A Profesionalizarea scriitorului (Urmare din pagina 1)­fesionist este lipsit de această răspundere, el există prin sine. Dar ceea ce trebuie subliniat este că profesionalizarea nu este un termen valoric și folosirea lui pentru indicarea unei ierarhii calitative este un nonsens : sunt scriitori „neprofesio­­nişti“ ale căror opere pot fi mai aproape de perfecţiune decît o operă a unui profesionist. Circulă părerea că tipul scriitorului modern este tipul pro­fesionalizat, indiferent dacă audienţa sa la public este, la un moment dat, redusă sau foarte extinsă. Literatura se pare că cere vocaţie, exerciţiu şi în ultimă instanţă forţa de a deveni responsabil de opera concepută. Rămîne să ne întrebăm în continuare de ce nu ne vine de loc să spunem „poet profesionalizat“ şi „prozator profesio­nalizat“ ? Fişe pentru un dicţionar de pseudonime Ion Minulescu Nu puţini au fost scrii­torii noştri care au debu­tat încă din perioada cla­selor liceale. Printre aceş­tia se află şi autorul „Ro­manţelor pentru mai tîr­­ziu“, Ion Minulescu. Născut în noaptea de 6 spre 7 ianuarie 1881 la Bucureşti, Ion Minulescu (în actul de naştere trecut Minculescu) începe şcoala primară şi liceul la Piteşti. Aici publică în revista lui Bacalbaşa „Povestea vor­bii" primele încercări lite­rare, primind chiar un premiu pentru cea mai bună poezie monorimă semnată cu pseudonimul „(IM.) Nirvan“ (vezi „Po­vestea vorbirii“, nr. 28 din 27 IV 1897). Tot în 1897 publică versuri sub semnătura I. Minulescu- Nirvan în „Foaia pentru toţi“, nr. 49 din 26 XI 1897. In decursul îndelungatei sale activităţi literare şi publicistice, poetul a mai semnat cu pseudonimele Caran d’Ache, Hardmuth Nr. 2, I. Mincu şi Nirvan (cf. M. Straje — „Ştiţi cum au mai semnat ?", „Alma­nahul literar 1969“. Cronicile plastice publi­cate la „Viitorul“, „Româ­nul" şi „România nână“ le-a semnat cu pseudoni­mele Koh-Y-Nor sau Koh- I-noor, iar în perioada co­laborării cu poetul flori­lor, D. Anghel, cei doi poeţi au folosit pseudoni­mul colectiv Gabriel Stur­­zu. Imbolnăvindu-se în ur­ma bombardamentului din 4 aprilie 1944 asupra Bucureştiului, poetul moa­re în ziua de 11 aprilie. Gheorghe CATANĂ Prietenii „României literare1* sînt rugaţi să ne informeze asupra modului în care este di­fuzată revista noastră , cînd ajunge în localitatea respecti­vă, cum este distribuită prin unităţile de difuzare a presei. Am dori ca informaţiile să cuprindă date concrete, pri­vind răspîndirea revistei în toate mediile de cititori (fabrici, instituții, şcoli etc). Relatările vor fi publicate in paginile revistei.

Next