România literară, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 14-26)
1971-06-10 / nr. 24
proiecte literare Horia Lovinescu — Vi s-a întîmplat să scrieţi spontan, fără nici un proiect, nu numai cîteva zile, unele din cele vreo 20 de piese de teatru pe care le-aţi dat pînă acum ? — Depinde. Ultima mea piesă intitulată Omul care... — a fost prezentată în premieră în întîmpinarea aniversării partidului, am scris-o în numai opt zile. Alte piese, ca de exemplu Cain şi Abel au cunoscut o naştere mult mai îndelungată, peste un an. Dar dacă scrisul nu-mi creează totuşi probleme complicate, în schimb gestaţia unei lucrări, în ce mă priveşte, e foarte dificilă. Uneori port cu mine ani de zile ideile, personajele, motivele unei noi piese. De aceea nu mă aşez la masa de lucru fără să am în minte întreaga lucrare, pînă la ultimul tablou. Bineînțeles atunci cînd încep să scriu, în jurul focarului care e subiectul, se string în cercuri concentrice acumulările, sedimentările, aluviunile. De la întâmplări propriu-zise n-am plecat niciodată, ci numai de la idei şi motive — aş spune aproape muzicale. Totuşi, de curînd, în cazul piesei Omul care... am derogat de la această regulă, deoarece mi s-a înlesnit procesul de elaborare, oferindu-mi-se nişte fapte reale, dure şi interesante, care, deşi în scenele scrise, au fost răsturnate complet, rămîn sîmburele piesei. — Care este, după dumneavoastră, soarta piesei într-un act ? — Cred că această specie a genului dramatic este interesantă azi, nu în măsura în care se integrează în tradiţia realistă, ci atunci cînd se înscrie, mai degrabă, pe linia teatrului absurd. (Termenul a devenit convenţional, desemnînd dramaturgia modernă, şi îl folosesc ca atare.) Toate piesele bune de acest gen din ultima vreme, de la noi sau de peste hotare, pleacă de la o metaforă. Am fost şi eu ispitit de această experienţă, am început consecutiv trei asemenea piese, fără intrigă, fără caractere, fără conflicte declarate, dar le-am abandonat pe toate. Am înţeles că formula nefiindu-mi structurală, mă aflam doar „în treabă“. — Totuşi unele experienţe... — Sînt şi eu pentru cît mai multe, întrucît este sigur că la ora actuală, ţinînd seama şi de numeroasele lucrări dramatice scrise, dar nereprezentate încă, teatrul nu se mai află la noi în urma poeziei şi a prozei. Aprecierea aceasta, adevărată poate la un moment dat, a devenit falsă. Aceste experimente cred că ar trebui să se desfăşoare în cadrul unui teatru oficial, dispu- nînd de mijloace decente de existenţă şi cu răspunderi precise. Este sigur că din asemenea tentative se vor ivi idei interesante, novatoare. Ultimul deceniu a însemnat enorm şi pentru teatru, unde s-au deschis larg porţile creaţiei. Sînt însă încredinţat, că abia în deceniul care vine vor apărea în literatura noastră marile valori la care rîvnim. — In această lumină, personal ce vă propuneţi ? — Visez de mai bine de zece ani la o adaptare a Bacantelor. Dar înaintea acestei piese aș dori să scriu un roman social care să cuprindă perioada anilor 1946—1956, acea epocă a cărei istorie, una din cele mai fascinante, mai complexe și mai ciudate, n-a fost de fapt scrisă încă. AL. RAICU Desen de SILVAN Noutăţi în librării V. Bogrea — PAGINI ISTORICO-FILOLOGICE. (Editura Dacia) cu o prefaţă de C. Daicoviciu, 600 p, lei 32. Dimitrie Stelaru — PĂSĂRI INCANDESCENTE. (Editura Cartea Românească) Versuri, 72 p., lei 6,25. S. Damian — G. CALINESCU — ROMANCIER. (Editura Minerva) Eseu, 356 p., lei 12. Matei Gavril — PUR. (Editura Cartea Românească) Versuri, 64 p., lei 5. Paul Tutungiu — ORDINEA PEȘTERII. (Editura Cartea Românească) Versuri, 108 p., lei 7. Tiberiu Ionescu — TREPTE. (Editura Eminescu) Versuri, 80 p., lei 5,25. Mircea Popescu — DOSARUL E 20 IN PERICOL... (Editura Albatros, col. „Aventura“) 224 p., lei 6,50. Rodica Ojog-Brasoveanu — ENIGMA LA MANSARDĂ. (Editura Eminescu, col. „Clepsidra") Roman, 248 p., lei 5. Constantin Georgescu — DINCOLO DE APROAPE. (Editura Albatros) Roman, 152 p., lei 5. Bogdan Stugren — MAIMUŢA ÎNȚELEAPTĂ. (Editura Dacia, col. „Discobolul“) 123 p., lei 4,25. • * * — CREAŢIE ŞI IDEAŢIE. (Editura Minerva) Eseuri, coordonarea volumului Gh. Stroia, 312 p., lei 9,25. George Ionescu — ARHITECTURA POPULARA. (Editura Meridiane) cu un rezumat în limbile franceză, rusă şi germană şi 150 de ilustraţii, legat, 120 p., lei 40. Titus Haşdeu — CETATEA BEAN. (Editura Meridiane, col. „Monumente istorice“) în limbile română şi franceză, 160 p., lei 9. C. Barborică — KAREL CAPEK. (Editura Univers) Eseu, 245 p., lei 12. ★ Dante Alighieri — INFERNUL, vol. I şi II. (Editura Albatros, col. „Lyceum“) Studiu introductiv şi comentariu de Alexandru Bălăci. Traducere de Eta Boeriu, 400 p. lei 6. Stendhal — JURNAL. (Editura Univers). Traducere, prefaţă şi note de Modest Morariu, 502 p., lei 15,50. Pio Baroja — PERIPEŢIILE LUI SHANTI ANDIA. (Editura Univers) Roman, 330 p., lei 8,25. Bernard Clavel — FRUCTELE IERNII. (Editura Univers) Roman, în româneşte de Elis Buşneag, cu o prefaţă de Dan Hăulică, 492 p., lei 9,25. Corrado Alvaro — ÎNTÎLNIRI DE DRAGOSTE. (Editura Univers) Povestiri traduse de Aurel Covaci, 710 p., lei 15,50. Guillermo Diaz Plata — FEDERICO GARCIA LORCA (Editura Univers) Eseu, traducere de Virgil Athanasiade, tălmăcirea versurilor de Aurel Covaci, 275 p., lei 13. 2 România literară Zilele culturii câlinescisnt. In municipiul Gh. Gheorghiu-Dej s-a desfăşurat, între 4 şi 6 iunie, a treia ediţie a zilelor culturii călinesciene, manifestare organizată de Comitetul municipal de cultură şi artă, Comitetul U.T.C. şi Cenaclul literar „G. Călinescu“. Lucrările acestei ample festivităţi s-au desfăşurat pe secţii, cu participarea unor invitaţi din Bucureşti, Iaşi, Bacău. Vineri, 4 iunie, în cadrul unei seri de evocări „G. Călinescu — profil în posteritate“ (coordonator Romulus Vulpescu) au luat cuvintul Al. Piru (G. Călinescu in perioada ieşeană), Mihai Novicov (Evocare), Cornelia Ştefănescu (Istoria literaturii, o constantă preocupare a lui G. Călinescu), Emil Manu (Fascinanta intimitate călinesciană), G. Muntean (Cum citea Călinescu). S-a citit, de asemenea, în absenţa autorului, comunicarea acad. Iorgu Iordan (Amintiri ieşene despre G. Călinescu). Sîmbătă, 5 iunie, a avut loc o sesiune ştiinţifică, organizată pe trei secţii : Pentru o sinteză a literaturii contemporane (coordonator Nicolae Manolescu), Momente din evoluţia limbii literare româneşti (coordonator Maria Gabrea), Clasicism şi modernitate în creaţia călinesciană (coordonator Al. Piru). Au luat cuvîntul Vasile Buţan (Alte „mirabile seminţe“ la Blaga), Dana Dumitriu (Ipoteza în critica literară), Alexandru Ivasiuc (Tendinţa abstractă în literatura română contemporană), Vlad Sorianu (Accesibilitatea filozofică a poeziei tinere), Nicolae Manolescu (Pledoarie pentru o sinteză), Al. Săndulescu (Aspecte ale limbii în creaţia călinesciană), Valeriu Ciubotaru (Inovaţii lingvistice în opera călinesciană), Const. Militaru (Limbă şi stil în corespondenţa veche şcolară), Ernest Gavrilovici (Cu privire la elementele de argou în limba argheziană), Cicerone Călinescu (G. Călinescu şi cultura antică), Ioan Micu (Horaţianul Călinescu), Marcel Duţă (Poetul Călinescu), Gh. Izbăşescu (A doua faţă a „enigmei“), Laurenţiu Ulici (Metoda critică a lui G. Călinescu), Marin Buga (G. Călinescu şi folclorul), C. Th. Ciobanu (G. Călinescu şi voluptatea solemnizării), Gh. Berescu (Etic şi estetic la G. Călinescu), Romulus Vulpescu (Editarea „Istoriei literaturii române“) ş.a. Vesen de Florin PUCA Profesionalizarea scriitorului (Urmare din pagina 1)fesionist este lipsit de această răspundere, el există prin sine. Dar ceea ce trebuie subliniat este că profesionalizarea nu este un termen valoric și folosirea lui pentru indicarea unei ierarhii calitative este un nonsens : sunt scriitori „neprofesionişti“ ale căror opere pot fi mai aproape de perfecţiune decît o operă a unui profesionist. Circulă părerea că tipul scriitorului modern este tipul profesionalizat, indiferent dacă audienţa sa la public este, la un moment dat, redusă sau foarte extinsă. Literatura se pare că cere vocaţie, exerciţiu şi în ultimă instanţă forţa de a deveni responsabil de opera concepută. Rămîne să ne întrebăm în continuare de ce nu ne vine de loc să spunem „poet profesionalizat“ şi „prozator profesionalizat“ ? Fişe pentru un dicţionar de pseudonime Ion Minulescu Nu puţini au fost scriitorii noştri care au debutat încă din perioada claselor liceale. Printre aceştia se află şi autorul „Romanţelor pentru mai tîrziu“, Ion Minulescu. Născut în noaptea de 6 spre 7 ianuarie 1881 la Bucureşti, Ion Minulescu (în actul de naştere trecut Minculescu) începe şcoala primară şi liceul la Piteşti. Aici publică în revista lui Bacalbaşa „Povestea vorbii" primele încercări literare, primind chiar un premiu pentru cea mai bună poezie monorimă semnată cu pseudonimul „(IM.) Nirvan“ (vezi „Povestea vorbirii“, nr. 28 din 27 IV 1897). Tot în 1897 publică versuri sub semnătura I. Minulescu- Nirvan în „Foaia pentru toţi“, nr. 49 din 26 XI 1897. In decursul îndelungatei sale activităţi literare şi publicistice, poetul a mai semnat cu pseudonimele Caran d’Ache, Hardmuth Nr. 2, I. Mincu şi Nirvan (cf. M. Straje — „Ştiţi cum au mai semnat ?", „Almanahul literar 1969“. Cronicile plastice publicate la „Viitorul“, „Românul" şi „România nână“ le-a semnat cu pseudonimele Koh-Y-Nor sau Koh- I-noor, iar în perioada colaborării cu poetul florilor, D. Anghel, cei doi poeţi au folosit pseudonimul colectiv Gabriel Sturzu. Imbolnăvindu-se în urma bombardamentului din 4 aprilie 1944 asupra Bucureştiului, poetul moare în ziua de 11 aprilie. Gheorghe CATANĂ Prietenii „României literare1* sînt rugaţi să ne informeze asupra modului în care este difuzată revista noastră , cînd ajunge în localitatea respectivă, cum este distribuită prin unităţile de difuzare a presei. Am dori ca informaţiile să cuprindă date concrete, privind răspîndirea revistei în toate mediile de cititori (fabrici, instituții, şcoli etc). Relatările vor fi publicate in paginile revistei.