România literară, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 14-26)
1971-06-10 / nr. 24
„Tomis", nr 5 Ultimul număr (5) al revistei Tomis este dedicat mării. Remarcăm din sumarul care deschide sezonul estival dialogurile pe tema : Continentul albastru — între mit și realitate, realizate de Mihai Iordănescu, Jurnalul de lectură al lui Nicolae Manolescu, Marea lui Macedonski de Adrian Marino, fragmentul de roman Noapte cu ceaţă de Radu Tudoran, Poemele mării, o micro-antologie lirică semnată de Virgil Teodorescu, Ion Caraion, Ştefan Aug. Doinaş, Mircea Ivănescu, Aurel Rău, Leonid Dimov, Saşa Pană şi Tudor George, Culorile mării de Ella Florescu, Tehnică şi cultură de Constantin Noica, Marea, cit mai aproape de Albert Camus, Dicţionar de filozofie contemporană de Alexandru Boboc, Cronica (de fapt cronicile) literară semnată de Hristu Cândroveanu. Mai palide ni se par unele contribuţii literare autohtone şi, în special, scurtele poeme în proză ale Gabrielei-Maria Pintea, de un lirism melodramatic. Cum se vind cărţile Bietele cărţi se vînd de multe ori singure , unii librari rămîn un fel de prestidigitatori care le aşează ca pe cărţile de poker : aşul lingă şeptar, nouarul lingă damă, valetul lingă decar... Dacă intri la librăria Luceafărul din strada Bach nr. 3 — singura din cartierul Floreasca — sau la librăria Ion Slavici din şoseaua Ştefan cel Mare şi ceri un volum de poezie, ţi se răspunde sec : „Nouă nu ne prea trimit de la depozit !“ Dacă eşti perseverent şi stărui, eşti îndrumat la raft, să-l cauţi singur. Şi acolo descoperi opera prestidigitatorului : „Ce mult te-am iubit“ te întîmpină de lingă un manual de rezistenţa materialelor. Apollinaire se ascunde după o carte de tricotat. Cornel Regman lingă „Dăunătorii culturilor“... Nici pe genuri, nici pe edituri, nici pe autori, cărţile sînt aşezate în rafturi sau pe mese, după cum ies la amestec. Să ne mai mire faptul că tirajele sînt fixate atît de „judicios“ de cei care rînduiesc pe Blaga sau Macedonski în umbra broşurilor cu textele lui Alexandru Mandy şi Lucian Dumbravă ? Redactorul de carte apar, de la o vreme, foarte multe cărţi : de beletristică — originale şi traduceri — tehnice, ştiinţifice, de popularizare etc. etc. Editurile trimit săptămînal în librării zeci de titluri. Cele bune se vînd, celelalte nu, cu toate eforturile celor interesaţi să lichideze stocurile de rebuturi. Cronici, recenzii, note comentează critic această avalanşă de tipărituri, încercînd să selecteze — după gusturi şi criterii mai mult sau mai puţin afişate — să promoveze ceea ce este valoros, să respingă maculatura, produsul imposturii. Se fac imputări îndreptăţite autorilor, ceva mai voalate editurilor, niciodată, însă, primului factor răspunzător de apariţia unui volum prost : redactorul de carte. Acestui personaj căruia i se cere vocaţie, cultură şi gust, care trebuie să aibă o atitudine fermă, lipsită de echivocuri în faţa manuscrisului ce i se propune spre publicare, nu i se reproşează niciodată nimic, în mod public, cînd numele său girează cărţi submediocre sau produse ale unor grafomani. Numele lui trebuie să fie asociat laudelor sau oprobriului criticii. Făcîndu-i-se publică responsabilitatea, redactorul de carte va fi determinat la exigenţă. Despre gust Centrul vechi al Capitalei începe să se arate demn de renumele unei metropole moderne. Piaţa Universităţii s-a transformat radical, înscriind în peisajul aerat siluetele elegante ale hotelului Intercontinental şi Teatrului Naţional ; pasajul subteran nu este doar o trecere cu scări rulante care uşurează drumul pietonului grăbit, ci şi un minicentru comercial şi de agrement ; în zona vechii Curţi Domneşti, de lîngă cheiul Dîmboviţei, este aproape gata să-şi primească oaspeţii vestitul Han al lui Manuc, care împrumută peisajului citadin ceva din poezia secolului trecut ; străzile Covaci, Gabroveni şi Şelari — unul dintre vechile vaduri negustoreşti plin de magherniţe imunde odinioară, de magazii şi curţi cutreierate de şoareci — au devenit artere comerciale moderne, utile şi plăcute bucureşteanului dispus acum să intîrzie nu doar în faţa vitrinelor cu mărfuri, ci şi a faţadelor de epocă. În faţa acestor realizări indiscutabile încerci regretul că nu s-a găsit spaţiu pentru nici o librărie, că dintre lucrările de artizanat sunt prezente doar cele de serie, strict comerciale. Ceramica de Oboga, sculpturile în lemn din Maramureş şi Apuseni n-ar fi meritat un magazin adecvat ? Sunt prezente, în schimb, la consignaţia de tablouri din str. Covaci, picturile de gang de acum cîteva decenii, evaluate între 300 şi 600 lei bucata... Lîngă Schweitzer-Cumpăna, Băncilă sau Bălţatu se lăfăiesc pînze cu ţigănci, tolănite pe sofale, cu belciuge în urechi, penibile tablouri „naive“ cu interioare orientale şi emiri luptîndu-se cu leii. Cine dă girul pentru comercializarea prostului gust ? „Astra" Astra şi-a schimbat de la o vreme prezentarea grafică şi — în bună măsură — profilul. Aria preocupărilor este mai variată, o varietate însă lipsită de echilibru şi de simţul dozării judicioase. Intîlneşti în paginile ei note, interviuri, anchete, cronici plastice, muzicale, sportive, ştiinţifice, cinematografice, rubrică de modă, automobilistică, rubrică mondenă, de umor, de muzică uşoară şi iar de sport, cinematografică, plastică, muzicală, şcolară etc. Oricît ai căuta, însă, cronica literară nu o poţi descoperi , a fost sacrificată, cu toate că semnatarul ei, criticul Voicu Bugariu, realizase prin ea un punct de rezistenţă al publicaţiei. Din cite ştim, revista braşoveană este singura de acest gen la noi, fără cronică literară, adică. Simplele note sau recenziile expediate din suplimentul literar nu i se pot, desigur, substitui. Supărătoare sunt, de asemeni, şi neglijenţele stilistice în redactarea textelor care — vorba lui A. B., unul dintre semnatarii rubricii amorse — dau naştere la „nepotriviri de sens“ şi la „disarmonii in mişcarea gramaticii“. Cîteva exemple : „Susţinătorii fervenţi ai polemicii ar trebui să citească însă un articol, ca cel al lui...“, zice tot A. B„ în cadrul rubricii amintite. Peste cîteva pagini, Andrei Bacalu îl „completează“ . .....să exprime rezerve dintre cele mai superioare asupra...“ sau, cîteva rînduri mai jos : „Nu de mult, s-au aerat unele îndoieli asupra...“. La fel Emil Poenaru, cu fraza următoare : „Dialogul dintre cititor şi autor se poate stabili în condiţii optime numai în măsura în care factorii chemaţi să mediteze acest dialog cunoscut bine atît ceea ce vrea să «asculte» cititorul, cît şi ceea ce vrea să «spună» autorul“. Suplimentul literar contribuie şi el cu cîteva mostre : „Despre tragedia într-un act, Vinovatul, ne exprimăm, de asemenea rezerve“ (Ermil Rădulescu) ; „Arta nu trebuie să fie domeniul de distracţie, de relaxare spirituală a unor politicieni demagogi, activitate prin care încearcă să se facă simpatici celor a căror bunăstare o consumă ca uzurpatori, profitînd de roadele unei inconştiente grandomanii, cîntărită pe o balanţă echilibrată de fel de fel de impostori“ . „Faptul ne dezvăluie mai mult temperamentul decît caracterul lui. Caracterul i-l conturează atitudinea sa reprobatoare faţă de ceilalţi oameni de artă care iau peste picior totul. Sunt foarte puţini, dar suficienţi, ca să evidenţieze o constantă în atitudinea adoptată de Păunescu în faţa «semenilor lui identici»“ (Mihai Neagu Basarab). O atitudine Citim cu uimire în Sigma (nr. 10—11, 1971), revista asociaţiilor studenţeşti din Institutul politehnic — Braşov (pe care, de altfel, o apreciem pentru sumarul ei bogat şi interesant) o cronică la volumul de versuri „Fuga din hazard“ de Ion Segărceanu, cronică reprodusă întocmai din numărul 6. 606, 14 august 1970, al ziarului Scînteia tineretului. In ziar, cronica e semnată de criticul Nicolae Baltag ; în revista Sigma, însă, şi-o însuşeşte în întregime un anume George Oţelea. O singură „deosebire“ : in propoziţia „versurile capătă, pe moment, altitudine“, sub semnătura lui G. O. apare cuvîntul atitudine. Evident, o greşeală de tipar , greşeală strecurată parcă anume să pună în lumină o atitudine compromiţătoare. O antologie A apărut de curînd o frumoasă şi utilă antologie folclorică selectată din epica şi lirica populară a naţionalităţilor conlocuitoare, întrecerea florilor (Editura Minerva, 1971) cuprinde substanţiale selecţii din creaţiile maghiare, germane, sîrbeşti, ucrainene şi bulgăreşti, transpuse în româneşte de poetul H. Grămescu. Ele ne descoperă universuri spirituale şi sensibilităţi interferenţe cu cele ale creaţiei noastre populare, evidenţiate şi de Ovidiu Papadima, care comentează în prefaţa volumului unele motive comune baladelor din aria spaţiului mioritic, circulaţia unor elemente poetice preluate de lirica populară a naţionalităţilor amintite, precum şi obiceiuri şi datini asemănătoare, consemnate de memoria populară. ..Igaz Szó" Citim în numărul pe luna mai al revistei Igaz Szó prezentarea, pentru cititorii, fireşte, de altă limbă, a recent laureaţilor Zaharia Stancu şi Eugen Jebeleanu. După ce Zaharia Stancu (premiul Herder pe anul 1971) e înfăţişat în ipostaza de prozator, Szemlér Ferenc face portretul poetului : „încă de la începutul carierei sale, s-a considerat mai ales poet“. E subliniată şi activitatea de militant socialist a scriitorului, redactor cîndva al revistelor Azi şi Lumea românească, dar accentul prezentării cade mai ales pe creaţia lirică din care, în anul 1934, József Attila a tradus şi publicat. La sfirşitul articolului, tot Szemlér Ferenc semnează şi traducerea unui ciclu de patru poezii de Zaharia Stancu. Beke György (recent laureat, şi el, al Uniunii Scriitorilor din R.S.R.) închină un amplu articol lui Eugen Jebeleanu, deţinătorul premiului Etna Taormina (1971). Propriu-zis, articolul e aniversar : şaizeci de ani de viaţă ai poetului. Cititorii fac cunoştinţă mai ales cu traducătorul Eugen Jebeleanu, care a transpus strălucit în româneşte pagini din Petőfi Sándor, József Attila, Ady Endre, Radnóti Miklós. Dintre colaboratorii constanţi ai revistei menţionăm pe Méliusz József (care semnează o evocare a lui Gaál Gábor), Deák Tamás, Horvath Imre, Tóth István. 101 A apărut numărul 101 al revistei Cinema, număr festiv, aniversar şi, în acelaşi timp, de analiză , aceleaşi spectaculoase şi colorate fotografii însoţite de comentarii spirituale, rubricile obişnuite, semnate de oameni de cultură prestigioşi, dezbateri pe marginea filmului românesc contemporan, scurte informaţii şi, în plus, o anchetă (cu participarea a 101 cititori — specialişti sau simpli amatori de film) prin care unica noastră publicaţie cu profil cinematografic îşi priveşte retrospectiv activitatea. Apreciem ideea; aplaudăm pe redactorii şi pe colaboratorii revistei, care — la ora toasturilor şi felicitărilor — au puterea să asculte nu numai cuvintele de laudă, ci şi pe cele care le amintesc de unele nereuşite ; aplaudăm, mai ales, faptul că revista se gîndeşte mereu cum să devină mai bună, mai interesantă. Ii dorim şi noi — o dată cu aprecierile călduroase — să-şi îndeplinească toate „planurile de viitor“ şi să păstreze tot ceea ce a realizat pînă acum. Scriitorii şi discul In ultimii ani, casa de discuri „Electrecord“ a întreprins o acţiune demnă de consemnat, imprimînd vocile a numeroşi scriitori prin lecturi de proză şi de versuri. Prin intermediul discului editat ca omagiu adresat Congresului al X-lea al partidului şi aniversării a 25 de ani de la Eliberarea patriei, disc intitulat „Frumoasa versuri spune ţara“, au putut fi auziţi, de exemplu, citind din poeziile proprii 26 de poeţi, printre care Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, Demostene Botez, Eugen Jebeleanu, Mihai Beniuc, Radu Boureanu, Ion Horea, Ion Brad, Nichita Stănescu, Tiberiu Utan şi alţii. — Şi alte mari personalităţi ale literaturii noastre, cum sunt G. Bacovia, G. Călinescu, Al Philippide. Victor Eftimiu, ne spune directorul „Electrecord“-ului, Teodor Cartiş — au fost editaţi pe discuri. Intenţionăm să continuăm cu toată grija această operă. In acest an vom edita un disc „Lucian Blaga“ în lectura autorului, înregistrarea fiindu-ne pusă la dispoziţia de către fiica poetului. De asemenea, vor citi din lucrările lor, pentru sutele de mii de iubitori de literatură, Geo Bogza, Demostene Botez şi Eugen Jebeleanu. Pe măsura posibilităţilor, ţinind seama de cererile celor care vor să facă colecţii de asemenea discuri, ii vom solicita pe toţi scriitorii noştri reprezentativi. Paralel cu prezentarea unor opere în lectura autorilor, casa noastră de discuri consacră unele din acestea autorilor noştri clasici în lectura unor mari interpreţi ai scenei. In această ordine de idei, ar fi de amintit discurile dedicate lui M. Eminescu, V. Alecsandri, G. Coşbuc, O. Goga, G. Topîrceanu, Ion Minulescu. Este aproape gata un disc închinat lui N. Labiş. Edităm şi discuri cu piese de teatru de largă audienţă în marele public, reprezentând valori consacrate ale dramaturgiei contemporane şi din trecut. Toate interpretate de actori de frunte ai scenei româneşti. Pregătim, de asemenea, discuri cu poezie românească, destinate străinătăţii. Primul disc în limba franceză va apărea în luna septembrie. S\ 12 România literară ochiul magic Scrisoare către redacţie Revista dumneavoastră a publicat în numărul din 3 iunie a.c. un mic interviu privitor la proiectele mele literare, luat de către colaboratorul dumneavoastră Al. Runcu cu cîteva luni înainte. Publicarea acestui material după atîta vreme ar fi avut nevoie de consimţămîntul meu, mai ales că era în legătură cu nişte proiecte care, prin definiţie, sînt schimbătoare, fie şi datorită faptului că în cîteva luni ele pot fi realizate şi nu mai sînt de domeniul viitorului. Consider inoportună, deci, publicarea interviului, cu atît mai mult cu cît, din diverse motive, nu doresc să fiu socotit un colaborator al revistei în consecinţă, vă rog să publicaţi această precizare. Alexandru IVASIUC Erată Folosesc această cale spre a semnala cîteva greşeli de tipar (pe cele mai însemnate) din eseul G. Călinescu — romancier, pe care l-am publicat în Editura Minerva. Se va citi, deci, corect : pag. 12, rîndul 2: complementare; pag. 69, r. 37: depinde nu numai; pag. 77, r. 15 , nou Stănică Raţiu; pag. 105, r. 38: complementar; pag. 116, r. 13: din scrisorile tinerei ; pag. 145, r. 24: oprobriul; pag. 147, r. 14—15: un aer de platitudine feminină; pag. 149, r. 27—28 : Substanța disensiunilor; pag. 181, r. 22—23: vir impudieus et incontinens ; pag. 200, r. 25: reacţiile fetei iubite ; pag. 245, r. 5: Repetăm că în Enigma Otiliei; pag. 261, r. 1: obiectivul explorării; pag. 292, r. 6: producţia românescă; pag. 308, r. 16: carenţa simţului; pag. 334, r. 27: Efectul ţine tot. S. DAMIAN