România literară, iulie-septembrie 1971 (Anul 4, nr. 27-40)

1971-07-29 / nr. 31

COSTIN IOANID POARTĂ ÎN GRADINA BUNICILOR MB r Pastel de vară Griul a lăsat spicul în jos Trist şi nemîngîiat de moartea lui, Cu paiu-ngălbenit ca un schelet De ibis împietrit în căutare, îi mişcă încă vîntul spicul greu, Cu lungi musteţi acum osificate, în pacea cîmpului, de stai să-asculţi Auzi sunînd un foşnet nesfîrşit Şi-n el poţi desluşi abia şoptit Un zumzet viu de aur numărat; îl sună vîntu-mbogăţit de soare, Şi-l încălzeşte cu lumina-i blîndă. Demult s-au scuturat în el toţi macii, Lăsînd ascunse pete roşi de sînge Demostene Botez La rădăcina griului uscat, Pe unde prepeliţele stau pitite. E-o aşteptare galbenă pe dealuri, Subt neclintirea cerului senin. Demn a murit tot griul în picioare, Cu gitu-ntins spre cer pînă la moarte Trec pe deasupra vrăbiile-n stoluri în căutarea boabelor căzute. Doar cînd secerătorile intrară, Căzură ibişii pietrificaţi, în jertfa lor tăcută pentru oameni... Şi-n zori i-a plîns o rouă cristalină. Iar un ţăran îi saltă boabe-n palmă Ca nişte mărunţei bănuţi de aur. Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ROMANIA LITERARA săptăminal da literatură şi artă !­­EN 1 Joi 29 VII 1971 — 32 pagini, 2 lei ­ — d­ in acest număr: Şerban CIOCULESCU : Istorie şi literatură Dumitru GIU­ŞE : Lupta cu inerţia Al. PIRU : Critica între da şi nu O Nicolae VELEA : Lanternă pentru peşti Alexandru GEORGE : Polemica : idei sau persoane ? Aurel MARTIN : O viziune laică în poezie » CORESPONDENŢA LITERARA : J. R. Becher L. Feuchtw anger Heinrich Mann • Cazul Alain Jaubert J (Continuare tn pagina 2) Amfiteatrul de istorie Indreptîndu-se spre sala de prelegeri, Ior­­ga vocifera pe culoare, — astfel l-a surprins Călinescu în portretul faimos din a sa Istorie a literaturii, în înaintarea aceasta însoţită de tunete, comparîndu-l cu zmeul din poveste ce-şi trimite de departe buzduganul să se iz­bească de poarta de aramă a palatului, al cărei vaier lung trebuie sâ-i anunţe din vre­me sosirea. Peliculele păstrate în arhiva cinematogra­fică dovedesc o slabă rezistenţă în faţa timpului. Ele cad repede în desuetudine, cînd nu conţin esenţa evenimentelor, caracterul puternic al unui personaj sau al unei idei. Vocile şi chipurile de altădată, dacă nu de­ţin un adevăr durabil, produc impresia irea­lă că vin de pe altă lume, că nu au nimic comun cu noi, nu ne privesc, şi chiar ne mi­răm în sinea noastră că existenţa lor a fost cîndva posibilă. O secvenţă scurtă de film, care nu a durat mai mult de un minut, ni l-a adus înaintea ochilor noştri, la televizor, în primăvara aceasta, în plină sărbătorire a Se­micentenarului partidului, pe Nicolae Iorga, mai viu ca niciodată şi tulburător de actual. A fost o apariţie de un efect extraordinar, a Constantin ŢOIU

Next