România literară, iulie-septembrie 1971 (Anul 4, nr. 27-40)

1971-07-22 / nr. 30

— E utilă pentru activi­tatea d-voastră de creaţie munca de redacţie ? îndeo­sebi acum cînd Steaua apa­re bilunar, travaliul se pare că e aproape similar cu al săptăminalel­or. — Cred că această mun­că îi conferă scriitorului o anumită fermitate, atenuîn­­du-i, în primul rînd, teama faţă de hîrtie. Pe urmă, redacţia este un loc unde sosesc acei curenţi aducă­tori de emulaţii, acele schimburi de idei continui, care îl poate situa pe scri­itor într-un plan mai des­chis vederilor limpezi. Ca poet, experienţa de la Steaua m-a învăţat să-mi organizez mai ferm expre­sia cînd am încercat să mă pronunț despre un scriitor şi să mă „depoetizez“ ori de cîte ori încerc să scriu cri­tică. în plus, această expe­rienţă ascute, oricum, sim­ţul valorii în tot ce între­prinzi, chiar dacă limbajul pe care îl ultilizezi nu e cel mai auster ... — Dar travaliul la revis­tă cere ceva timp... — Uneori mă gîndesc cu o teribilă invidie la scriito­rii care ... stau acasă. îmi dau seama că activitatea în redacţie îmi omoară cel puţin o carte în fiecare an. Sînt conştient, de asemenea, că fiecare volum de versuri al celui care e obligat să-şi facă veacul în redacţie constituie de fapt o simplă... antologie. Cu totul altfel se poate vorbi despre car­tea de poezie scrisă în con­diţiile unei tihne unde în­treaga vibraţie se revarsă în pagini proprii. Din­coace oare cum stau lucrurile ? Nu e un secret că, trebuind să lu­crezi nu numai cu scriitori formaţi, ci şi cu numeroşi debutanţi, eşti veşnic nevoit să scrutezi textul altora, „să stabileşti" despre lui Aurel Rău­ ciuri — cum ar zice Blaga — care sînt mai drepte şi mai adevărate. O pîlpîire de talent descoperită într-un manuscris te obligă să n-o treci cu vederea, să cheltu­ieşti un dram din ceea ce ar trebui să meargă pentru tine. — Personal ce oferiţi în volum anul acesta, cititori­lor ? — Mi-a apărut în editura Dacia o carte Turn cu ceas, unde sunt adunate 44 de poeme. Sînt nişte pagini care înseamnă pentru mine foarte mult, marcînd, cred, un stadiu diferit al poeziei pe care o scriu, cuvintele, cum sper să se vadă, fiind mai mult decit simple mij­loace de transmitere. Neîn­­cetînd să fie emoţie, poezia e şi bucurie a cuvîntului. La editura Univers în­­tr-o frumoasă prezentare grafică, cu cîteva planşe în culori, îmi va apare, de a­­semenea, o carte : traduce­rea operei lui Constantin Kavafis, mort în 1933, care, după părerea mea, urcă pe unul din primele zece locu­ri ale ierarhiei mondiale din veacul XX. — Şi în curs de elabo­rare ? — Cărţi de articole şi e­­seuri. Una dezbate fenome­nul poetic contemporan şi va cuprinde pe cîţiva mari lirici străini. Alta, fenome­ne de artă şi creativitate românească. Sper să încep odată şi un fel de jurnal de călătorie în Grecia, ţară le­gată prin atîtea fire de cul­tura şi istoria noastră. Ar fi o carte unde condeiul s-ar mişca între antichitate şi bizantism, între peisajul şi arta Eladei ... — O să respectaţi aceste proiecte ? — Putem şti exact ? Al. RAICU N­oii tăi i in librării Dimitrie Bolin­tinea­nu — MA­NOIL-ELENA (Editura Emi­­nescu, col. „Biblioteca Emi­­nescu“). Romane, 236 p., lei 8,50 Liviu Rebreanu — PROŞTII (Editura Minerva). Nuvele şi povestiri. Postfaţă de George Gană, 260 p., lei 5,25 Camil Petrescu — TEZE ŞI ANTITEZE (Editura Miner­va). Eseuri alese. Ediţie în­grijită, prefaţă şi tabel cro­nologic de Aurel Petrescu, 310 p. lei 5 Tudor Vianu — OPERE, vol. 1 (Editura Minerva). Scrieri literare. Antologie, note şi postfaţă de Gelu Ionescu. Ediţie îngrijită de Sorin Alexandrescu, Matei Căli­­nescu şi Gelu Ionescu, 592 p., lei 17 Ionel Teodoreanu — LORE­­LEY (Editura Minerva). Ro­man , cu o prefaţă de Tu­dor Olteanul, 318 p., lei 6,25. Tudor Muşatescu — TITANIC VALS (Editura Univers), 96 p., lei 5 P. P. Panaitescu — CONTRI­BUŢII LA ISTORIA CUL­TURII ROMÂNEŞTI (Edi­tura Minerva). Ediţie îngri­jită de Silvia Panaitescu. Prefaţă, note şi bibliografie de Dan Zamfirescu. 640 p., lei 19,50 Gail Gábor — SCRIERI ALE­SE, vol. III (Editura Krite­­rion), în limba maghiară, 502 p., lei 26 Zaharia Stancu — SCRIERI, vol. 1—2 (Editura Minerva). Versuri, 864 p., lei 62 Eugen Barbu — PRINCE­ PELE (Editura Dacia). Ro­man, ediţia a II-a, 430 p., lei 8,75 Tiberiu Utan — ISPRĂVILE LUI CIOPÎRŢILA (Editura Ion Creangă) Reeditare. Ilustraţii : Clelia Ottone, 108 p., lei 13 Valentin Silvestru — TUFĂ DE VENEŢIA (Editura Emi­­nescu). Schiţe, 276 p., lei 8,25 Majtényi Erik — CAPCANA DE BETON (Editura Krite­­rion), în limba germană, 207 p., lei 6 Al. Şahighian — DACA NU­MERI PÎN-LA ZECE (Edi­tura Ion Creangă). Ilustra­ţii : Raisa Iusein, 30 p., lei 3,75 Ion Lupu, Dan Berindei, Nes­tor Camariano si Ovidiu Papadima . — BIBLIOGRA­FIA ANALITICA a pe­riodicelor ROMÂNEȘTI, vol. II, 1851—1858 (Editura Academiei), 955 p., lei 64 proiecte literare 2 România literară Omagiu lui Alecsandri In prezenţa tovarăşilor Ma­nea Mănescu, Dumitru Popa, Miron Constantinescu, Miu Dobrescu, Dumitru Ghişe, vi­cepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Ar­tă, acad. Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scrii­torilor, a numeroase persona­lităţi ale vieţii culturale — a­­cademicieni, scriitori şi critici literari — precum şi a numeroşi oameni, ai muncii din între­prinderi şi instituţii, studenţi şi elevi, sîmbătă, 17 iulie, a a­­vut loc în sala Ateneului Român, sub egida Acade­miei de Ştiinţe Sociale şi Politice şi a Uniunii Scri­itorilor din Republica So­cialistă România, o sesiune ştiinţifică consacrată aniversă­rii a 150 de ani de la naşterea lui Vasile Alecsandri. Comu­nicările au fost susţinute de acad. Zaharia Stancu, pre­şedintele Uniunii Scriitorilor (Poezia lui Alecsandri), prof. dr. doc. Ion Zamfirescu de la Universitatea Bucureşti (Tea­trul lui Alecsandri), prof. dr. Zoe Dumitrescu-Buşulenga, vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice (Pro­za lui Alecsandri), prof. univ. George Ivaşcu, membru al A­­cademiei de Ştiinţe Sociale şi Politice (Alecsandri — militant politic). Cuvîntul de închidere a fost rostit de prof. univ. Miron Constantinescu, preşedintele Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice. Cu prilejul sărbătoririi a 150 de ani de la naşterea lui Va­sile Alecsandri, joi 15 iulie, la Teatrul Naţional din Iaşi a fost prezentat un spectacol o­­magial . Momente de teatru românesc. Spectacolul, susţi­nut de actorii ieşeni, a cuprins o selecţie din cîntecele comice „Mama Angheluşa“, „Şoldan Viteazul“, „Barbu Lăutaru“, precum şi sceneta satirică „Iorgu de la Sadagura“. ★ Tot la Iaşi, la Biblioteca cen­trală universitară a fost des­chisă o expoziţie omagială cu­­prinzînd ediţii princeps rare ale operelor lui Alecsandri printre care : „Piatra în casă“ din 1847 şi „Doine şi lăcră­mioare“ din 1862. Sunt expuse, de asemenea, ediţii recente ale operelor marelui scriitor, pre­cum şi traduceri din limbi străine. O expoziţie similară a fost inaugurată şi la Biblioteca municipală „Gheorghe Asachi “ iar la librăriile „Junimea“ şi „Mihail Eminescu“ au fost or­ganizate vitrine cu lucrări ale scriitorului. •­ Marţi, 20 iulie, Radiotelevi­­ziunea Română şi Comitetul de Stat pentru Cultură şi Ar­tă au organizat în sala de con­certe din strada Nuferilor re­citalul literar-muzical „Poe­tul care cîntă a patriei mări­te“ dedicat sărbătoririi a 150 de ani de la naşterea lui Va­sile Alecsandri. Au recitat din opera poeti­că a lui Alecsandri , Costache Antoniu şi George Calboreanu. artişti ai poporului, Dina Co­cea, Ion Manta şi Dan Nasta. artişti emeriţi, George Paul Avram, Leopoldina Bălănuţă, Simona Bondoc, Mihai Doga­­ru, Sorin Gabor, Gh. Ionescu- Gion, Silvia Popovici, Magda Popovici, Elena Sereda, Mihai Velcescu. Recitalul muzical a fost susţinut de Ion Voicu, artist al poporului, corul Madri­gal dirijat de Marin Con­stantin, artist emerit şi corul Rapsodia — maestrul de cor A. Goreav-Soroceanu — pre­cum şi de Orchestra de studio a Radioteleviziunii sub ba­gheta lui Iosif Conta, artist e­­merit. Scenografia a fost semnată de arhitectul A. Crîntea. * Manifestări omagiale au a­­vut loc și în alte orașe pre­cum și la Casele de cultură din Capitală. ★ Cîntăreţi şi arhitecţi ai Cetăţii (Urmare din pagina 1) Bacovia ? Dacă nu aveam nemaipomenitul no­roc de a le citi, confesiile doamnei sale Agatha“, Bacovia ar fi fost pentru noi la fel de enigmatic ca Hrisoverghi ori Momuleanu... Notele de drum din ţări străine sînt, adesea, lecturi de excepţie dar de ce nu încercăm, prin mijlocirea presei noastre literare să realizăm o imagine totală a pămîntului nostru ? Este infi­nit mai greu să scrii despre Ţara Oaşului decit despre piaţa San-Marco, dar sînt sigur că inte­resul cititorului a rămas pur şi că el nu e mo­lipsit de snobism, apreciind și imaginile exotice și cele pe care i se pare că le are sub ochi dar care poartă în ele mari spații de enigmă. E insuficient — dacă nu inutil — să tipărim din arhivele literare notele către lenteresele unor scriitori celebri, ori meni-urile banchetelor la care au fost, dar nu putem grupa documentele (vechi şi noi) alcătuind materia unor procese ? Sunt sigur că monumentalele monografii scrise despre Macedonski n-au elucidat datele procesu­lui marelui nedreptăţit şi am urmări piesele de „dosar“ ivite din trecut cu ceva mai mult interes decit „polemica“ Bogdan-Drăguţ care a înghiţit mai mult spaţiu grafic decit, să zicem reprodu­cerea piesei „D’ale carnavalului“. Am putea încuraja ancheta sociologică de pro­porţii, condusă metodic ori genul-oracol ilustrat cel mai bine de către „Chestionarul Proust" după cum am putea utiliza mai eficient magica sculă a oricărui redactor care se respectă : foar­fecă, aducînd în paginile revistelor noastre co­loane ale presei mondiale şi (de ce nu ?) din ţară, cu scopul limpede afirmat de a ne menţine în actualitate, menajîndu-ne „comoditatea“ şi lipsa de timp afectată investigaţiilor personale. Militez aşadar la o întoarcere a presei literar­­culturale la... profilul ei clasic, reabilitînd tipul făcătorului de gazetă, personaj robit „foii“ pe care o slujeşte cum, cîndva se robea unei munci la fel de anevoioase domnul redactor Mihai Emi­nescu, cel care nu abandona truda la gazetă în vederea unor lungi „concedii de creaţie“ ori în vederea unei posibile „căftăniri“. La toate acestea m-am gîndit citind îndem­nurile Secretarului general al Partidului şi cred că suntem­ prea puternici şi prea bogaţi (sufle­teşte) pentru a putea ceda în faţa dificultăţilor de parcurs ; ne păstrăm în mijlocul naţiunii noastre socialiste misiunea de cîntăreţi dar şi de arhitecţi, ai Cetăţii, ai luminii...

Next