România literară, octombrie-decembrie 1971 (Anul 4, nr. 41-52)

1971-10-14 / nr. 42

Gheorghe T­omozei Măr Fierb în ceaunul vechi rasoale, piftit ca în decemvre-ngheaţă, ciorba-nstelează-n polonice şi fumul de frigări ajunge sub grinda hanului, la şunci. De pene-i despuiat vînatul şi se prelinge untdelemnul peste şofran cum cade ploaia pe tufele de trandafir. Elf Pe un motiv de Goethe Nu vei mai dormi niciodată ochii tăi veghează pe culmi drumul, caleaşca surpată, frunzele marilor ulmi. Aştepţi în tăcere somnul ce vine şi piere iar în cuptor, ţîţoasa pîine pare ajunsă-n luna noua... E hanul cinei, cea din urmă, e hanul cinei întrerupte e hanul cinei cea de taină în care dinţii celui palid se-nfig în carnea străvezie a celui de pe urmă măr... dormi-vei curînd doar umplut cu pămînt. Tremură pe lume tîrziul, ţi-o spun eu, străveziul, sculat din oase ca melcul, eu, nevăzută făptură, eu, strălucire impură, eu, elful... Foto : Ion MICLEA Copacul cu copac într-însul Pietre — ouă concentrice — ou de struţ, de pajură, de porumbel, de vrabie, aşa cum în mine sub fiecare strat de zugrăveală adolescentul, copilul şi lighioana nevorbitoare dorm, unul intr-altul. Nu înţelegeţi că îngropaţi pietre cărora le puneţi pietre la căpătîi, nu înţelegeţi ? Sînt copacul ce străbate lumea cu un copac într-însul, sînt monumentul funerar al celui ce nu voi mai fi dat pînă atunci, pînă atunci, îmi gravez iubirea şi furia devastatoare pe lespedea inimii mele înfierbîntate de trecerea lunii şi de căderea fructelor putrede... Scriere cu străvezime O reverenţă pentru ploile verii, pînă la pămînt, pînă la destin, pentru apa dulce umplîndu-ne ochii ! Curgi pentru ceasornicele de porţelan, samovarele romanelor uitate şi lămpile cinei. Curgi spre canale, apă scrisă cu străvezime, cu desenul blacheurilor noastre, confuze, cu sudoarea pietrelor şi jegul statuilor, curgi spre grătarul canalelor ca spre gura cu dinţi translucizi a iubirii... 6 România literară

Next