România literară, octombrie-decembrie 1971 (Anul 4, nr. 41-52)

1971-11-25 / nr. 48

Şan­tier Radu TUDORAN lucrează la romanul Ma­ria şi marea, pe care îl va încredinţa Editurii Eminescu. La Editura Minerva urmează să-i apară ediţia definitivă a romanului Anotimpuri, iar Editurii Albatros i-a predat un roman intitu­lat Autocarul. Este în curs de apariţie şi cea de a treia ediţie a romanu­lui Ultima poveste, la Editura Ion Creangă. Saşa PÂNĂ a predat volumul Poeme de ieri şi de azi la Edi­­tura Cartea Românească, unde se află şi traduce­rea ultimei Cărţi a lui Darie Voronca, Mic ma­nual de fericire perfectă, care va apărea intr-o e­­di­ţie bilingvă. In acelaşi mod se va tipări şi volumul antolo­gic din poezia lui Ilarie Voronca, aflat la Editu­ra Minerva. Pentru a­­ceastă editură, scriitorul pregăteşte şi lucrarea Născut în ’02 (memorii, pagini de jurnal, evo­cări). „Ateneu“ • • SUMARUL număru­lui 10 al revistei „Ate­neu“ se sprijină în pagi­nile sale de critică pe ar­ticolele închinate operei lui Mihail Sadoveanu, a cărui comemorare s-a săr­bătorit recent. Interesante și originale puncte de vedere asupra literaturii marelui scriitor semnea­ză Eugen Luca (Scriitor fantast) şi C. Costin (Po­etul modern). Primul a­­nalizează tehnica folosită in crearea atmosferei fantastice şi în zugrăvi­rea atitudinii eroilor faţă de miraculos şi supra­natural, ajungind la o soluţie de interpretare contradictorie : descoperă un anume povestiri do­rinţa scriitorului „de a compromite i­ee­i de su­pranatural, de magic“ prin explicarea mecanis­mului psihologic al de­clanşării vedeniilor, al gîndirii fantaste. (Avea, oare, Sadoveanu acest gust pentru demonstraţie epică ? Se poate extinde concluzia asupra operei lui în ansamblu ?) Cel de al doilea discută aspec­tele lirice ale operei, sa­­doveniene, observind că modernitatea poetului stă in structura viziunii sale asupra lumii („Sadoveanu percepe lumea poematic“. ,,Sadoveanu este omul deschis fără oprelişti re­velării. Mobilul, principiul creaţiei este unul poe­matic"). Mai informe, fără ambiţia unor con­tribuţii originale la exe­geza sadoveneană, sunt articolele semnate de G. G. Ursu (cităm : „ope­ra se citeşte cu o plăcere rafinată, dacă renunţi la prejudecată că Sadoveanu e monoton şi desuet“, „Sa­doveanu a creat în litera­tura noastră romanul is­toric pentru că lucrările de mai înainte ale altora au o valoare cu totul în­doielnică“) sau Liviu Gră­­toiu care constată, deo­dată : „de fapt cele două Ancuţe nici nu există. Este una singură, martor al trecutului şi prezen­tului, atemporală prin frumuseţe şi înţelepciune“. Publică poezii Mihail Sabin şi Radu Cîrneci. Proza numărului este de­rizorie (Tom­a Spătaru , Ţapul). O masă rotundă cu tema Sensurile anga­jării noastre prilejuieşte confruntarea opiniilor unor oameni de cultură, artă şi literatură din Ba­cău. Câţiva participanţi la festivalul literar-artis­­tic ,,George Bacovia“ îşi exprimă entuziasmul pen­tru iniţiativa şi organiza­rea sărbătorii.­ ­ d. Ion Sofia MANOLESCU a depus la Editura Emi­­nescu­ o carte selectivă cuprinzînd poezii din vo­lumele : Odihna neagră, Muntele ascuns, Soare scufundat, Pină unde pot muri, şi Involucru. Lucrează la două am­ple poeme intitulate pro­vizoriu Aşa i-a fost dat Romei şi Luna era la Paris, rod al unei călă­torii recente în Franța și Italia. Alexandru GEORGE a predat Editurii Cartea Românească un volum de studii critice, Semne şi repere. Editurii Uni­vers i-a încredinţat tra­ducerea cărţii lui Phi­lippe­ Van Tieghem, in­titulată Istoria doctrine­lor literare în Franţa. A terminat volumul Scurtă descindere în lumea de multe miracole al lui Vil­­liers de risle-Adam. Definitivează un volum de Nuvele şi două de eseuri — Abecedar artis­tic şi Pentru şi contra. Negoiţă IRIMIE a contractat cu Editura Dacia un volum de ver­suri intitulat Ramură solară, predînd Editurii Eminescu un alt volum de versuri cu titlul Alu­zie marină. Pe masa de lucru are o carte de co­mentarii plastice intitu­lată provizoriu Ut pictu­ra poesis. Irimie STRAUŢ are la Editura Ion Creangă volumul de po­veşti Ulciorul nu merge de multe ori la apă şi reportajul-eseu Valea Bucuriei, în colecţia A.B.C. A predat la Editura Cartea Românească vo­lumul de versuri Flori de mină, în cinstea aniversării a 50 de ani de la înfiin­ţarea U.T.C., a predat E­­diturii Politice volumul Urmărire în zori — evo­cări din lupta tinerilor comuniști. 12 România literară Cîntări la muzeu Muzeul literaturii române, de curînd redeschis, Inaugurează într-una din sălile de pe strada Fun­daţiei, o stagiune de spectacole mai puţin obiş­nuite la noi. Pentru început, baladistul Tudor Gheorghe intr-o inedită Soare la museu, a cîntat, pe melodii care-i aparţin, versuri selecţionate de Romulus Vulpescu din Dosoftei, Miron Coetin, Ienăchiţă Văcărescu, Şt. Augustin Doinaş, Vasile Alecsan­dri, Tudor Arghezi, Cezar Ivănescu, Ion Bănuţă, Al. O. Teodoreanu, Al. Depărăţeanu, Mi­­hai Codreanu, Octavian Goga, Nicolae Labiş, Al. Macedonski, Lucian Blaga, R. Vulpescu, Ion Barbu, şi, bineînţeles, Mihai Eminescu (Sara pe deal). In intenţia, mărturisită, a artistului — care şi-a deschis recitalul cu o variantă mai puţin cunos­cută a Mioriţei — a stat revelarea unităţii de gîndire şi de limbă românească, chiar dacă între poeţii aleşi există mari distanţe în timp şi dife­renţe valorice substanţiale. Mi se pare demnă de subliniat dăruirea acestui actor, modestia sa. Tudor Gheorghe rosteşte frumos versurile cântate, umani­­zînd solemna cadenţă lirică. Despre vocea sa cal­dă s-a mai scria şi se va mai scrie, dar dacă se cuvine să i se mulţumească acestui tînăr subţi­re, atît de firesc în cămaşa lui oltenească, aibă ca un gînd la Cozia, atunci aceasta se va face şi pentru că şi-a amintit vechi vorbe şi vechi cîn­tări, redîndu-ni-le patetic. Poate multora li se va părea insolit acompaniamentul menestrelului, adică „quitarra“. Pentru aceştia semnala O. Papa­­dima o gravură din veacul trecut, a lui Breton, infăţişînd „un prinţ moldovean“ cîntînd la acest instrument, poate şcolit acela la „şcoala de qui­­tarra" anunţată în „Albina Românească“ la 1829. Romulus Vulpescu a întocmit programul spec­tacolului şi „afiptul" spiritual, care anunţă în lim­bă veche, cronicărească, numerele din program. Octavian STOICA Cea de-a doa soare C­UM spuneam, scriam sau numai cugetam in­tr-o alta împrejurare. Muzeul literaturii române ar trebui să se numească poate Casa literaturii... sau Palatul ei , pentru că „muzeu" deşteaptă ne­plăcut reflexul tipicei pietrificări, a osuarului cul­tural, a unor sarcofage în care­ au înţepenit morţi iluştri, care nu mai pot visa, monumente de os, vi­zitate la date comemorative. Oricum, cei care lucrăm acolo, în Muzeu, în preajma celor 11 săli ale amintirii, îl gîndim ca pe un factor dinamic al vieţii culturale de azi. De ace­ea, multele lui activităţi : revista „Manuscriptum" (cu al şaselea număr sub tipar) ; de aceea, cărţi : prima, Excurs sentimental (de curînd apărută) şi a doua : un buchet epigramatic din rozele cu spini ale lui Cincinat (în curs de apariţie) ; de aceea , sesiuni ştiinţifice — un simpozion Romain Rolland — Panait (strati (in februarie) ; de aceea : „soarele", precum „cea dentăi" (consacrată Poesiei române şi susţinută de artistul Tudor Gheorghe), urmată de altele. „Cea dentăi" n-o să fie desigur ultima, ci doar prima dintr-un şir variat şi - sper - bogat (în nu­măr şi în calitate). Altele vor fi dăruite euritmiei (Terpsichora schiţînd arabescuri printre perioadele ritmate ale prozei) ; vernisajelor (grafică de carte, ilustraţii, portrete de scriitori, scriitorii înşişi desena­tori) ; concertelor (sunt convins că poetul Marii vî­­nători şi-al Cintecelor de faun, rafinatul pianist Vir­gil Gheorghiu, n-are să-mi respingă invitaţia, cînd are să vină vremea) , suvenirelor (depănate de ve­nerabili stilpi ai literelor noastre). „A doaa, in tot cazul, va fi a teatrului inedit, şi va oferi in pre­mieră absolută pe ţară un Eusebiu Camilar, Con­fraţii Mus, şarjă contemporană (apolog tipărit în nr. 1/1971 al revistei „Manuscriptum"), ca „lever de rideau" al unui spectacol „coupé", aducînd la ram­pă scenele manuscrise ale unei piese incomplete de Gib. I. Mihăescu, un Don Juan de Mîrşani, la transcrierea textului căreia lucrează încă Diana Cris­­tev, cercetătoare a fondului manuscris Gib. Fireşte, condiţiile cu totul speciale în care se des­făşoară sirguinţele „spectaculare" ale activităţii mu­zeului (repetiţii tîrzii, lumini improvizate, costume de împrumut, sală mică de numai 99 de locuri ş.c.le), precum şi alte dificultăţi sunt, pare-se, inevitabile oricărui început, care - cum zice Blaga - „se vrea fecund". Chiar şi aşa însă, mi-e drag să cred că Muzeul literaturii române - întemeiat de regretatul Per­­pessicius, visurile căruia încep să prindă trup — şi-a sporit considerabil, după „cea dentăi soare", nu­mărul amicilor, şi că, prin „raza" scenei, a deter­minat şi scriitori în viaţă, care-l ignorau, să caute, şi poate să şi afle, drumul spre lăcaşul dedicat me­moriei celor clasici. Cei pentru care „creşterea limbei romăneşti ş-a patriei cinstite" este un nobil ideal pot reveni sîm­­bătă 27 noiembrie, tot la 7 '/s ceasuri seara, „nes­mintit", cînd se reia „şirul representaţiunilor" cu Poesia română, în Sala 99 a Muzeului. Romulus VULPESCU Sesiune ştiinţifică la Timişoara • In zilele de 20-21 no­iembrie a avut loc la Ti­mişoara, sesiunea ştiinţi­fică „Stilistică şi poeti­că“ organizată de Socie­tatea de Ştiinţe Filologice. In cadrul sesiunii, a­u ţi­nut comunicări profesori universitari, cercetători şi alţi specialişti în proble­mele limbii şi literaturii. Reţinem comunicările prof. univ. Boris Cazacu (Tradiţional şi modern în analiza stilistică), Mircea Borcilă (Teoria limbaju­lui poetic la L. Blaga), Doina Bogdan Dascălu (Elemente ale expresiei poetice la G. Călinescu) S­ a. Traduceri din literatura contemporană a lumii • Ne reţin atenţia, în planul de apariţii al edi­turii Univers, la acest sfîrşit de an, traducerile din literatura contempora­nă a lumii. De curînd, au văzut lumina tiparului ro­manul Senilitate de Italo Svevo şi Nouă povestiri de J. D. Salinger. Pentru luna decembrie, ni se pro­mit­e o lucrare dramatică a cunoscutului scriitor brazilian Oswald de An­drade, intitulată Regele luminărilor, și un volum din versurile marelui poet grec Konstantinos Kava­fis. Literatura italiană (spre a ne continua itine­rarul) va fi reprezentată de cîteva nuvele şi un ro­man de Alberto Moravia, sub titlul comun Masca­rada. Un nou titlu a apă­rut şi în colecţia de eseuri a editurii : Miturile şi conştiinţa decadentismului italian de Carlo Salinari. Sunt doar spicuiri dintr-o activitate mult mai bogată şi mai variată care arată interesul constant al edi­­turii pentru literatura con­temporană a tuturor țări­lor lumii. Calendar 26 noiembrie 1875 — s-a născut Ion Adam (m. 1911) • 1901 — S-a născut Mihail Drumeș • 1910 — s-a născut Csehi Gyula • 1912 — s-a născut, la Slatina, Eugen Ionescu • 1968 — a murit Arnold Zweig (n. 1887). 27 noiembrie 1818 — s-a născut Aron Pumnul (m. 1866) • 1874 — s-a născut Jean Bart (Eugeniu P. Botez ( m. 1933) • 1884 — s-a născut Vasile Voiculescu (m. 1963) • 1885 — s-a născut Liviu Rebreanu (m. 1944). 28 noiembrie 1852 — a murit Nicolae Bălcescu (n. 1819) • 1881 — s-a născut Ștefan Zweig (m. 1942). 1907 — s-a născut Alberto Moravia • 1940 — a fost asasinat Nicolae Iorga (n. 1871). 29 noiembrie 1880 — s-a născut N. D. Cocea (m. 1949). 30 noiembrie 1667 — s-a născut Jonathan Swift (m. 1745) • 1835 — s-a născut Mark Twain (Samuel Langhorne Clemens —­­ m. 1910) • 1874 — s-a născut Paul Zarifopol (m. 1934) • 1900 — a murit Oscar Wilde (Oscar Fingall O’Flahertie Wills ( n. 1854) • 1934 — a murit Cincinat Pavelescu (n. 1872). Cenacul umoriştilor • Vineri 26 noiembrie ora 18:30, va avea loc la Casa Centrală a Armatei, în sala mică de festivi­tăţi (intrarea prin Bd. Gheorghe Gheorghiu-Dej), o seară de umor oferită de Cenaclul Umoriştilor Tudor Muşatescu, îşi dau concursul Barbu Alexan­dru Emandi, Sin Arion, I. Berg, Al. Clenciu, Dan Ioan, Al. Florescu, Teo­dor Maricaru, Ionel Go­logan și Gabriel Teodo­­rescu.

Next