România literară, octombrie-decembrie 1971 (Anul 4, nr. 41-52)

1971-11-25 / nr. 48

Mesajul unei generaţii angajate (II) REVISTELE FRONTULUI STUDENŢESC DEMOCRAT S­UNTEM în centrul unei epoci de in­tense frămîntări studenţeşti, de ini­ţiative şi formule organizatorice noi. In martie 1932 au loc greve şi demonstraţii studenţeşti la Iaşi şi Bucureşti , în pri­mele două luni ale anului 1933 se des­făşoară greva studenţilor de la Drept, sunt editate numeroase manifeste, ia fiinţă Asociaţia studenţilor uniţi (în care alături de membri U.T.C. fac parte şi alţi tineri cu vederi democrate) ; în 1934, pentru comitetul de conducere al societăţii studenţilor de la Facultatea de Litere şi Filozofie candidează, prin­tre alţii, Grigore Preoteasa, Constanţa Crăciun, M. I. Dragomirescu; anul 1935 este marcat de noi greve la Facultatea de Drept, de editarea de către U.T.C. a numeroase broşuri şi manifeste (Declaraţia drepturilor stu­denţeşti, Către tinerimea studenţească, Către toţi tinerii din România, Jos li­mitarea numărului studenţilor, jos te­roarea poliţistă, Frontul Studenţesc De­mocrat). Un adevărat eveniment al vieţii uni­versitare este înfiinţarea, în 1935, a Frontului Studenţesc Democrat, organi­zaţie de prestigiu a tineretului român, factor activ în lupta forţelor progre­siste ale timpului, pentru cîştigarea drepturilor studenţeşti, pentru combate­rea ofensivei ideologiei fasciste. Apariţia lui a fost pregătită de întrea­ga presă studenţească democrată, prin­tre care şi de Lupta universitară1) (or­gan de apărare a intereselor studenţeşti, editat legal la Bucureşti, la 3 februa­rie­ 1933) care chiar în primul său nu­măr susţine : „O altă chestiune de im­portanţă mare este aceea a fron­tului unic. Strategia oricărei lupte, căci noi dăm o luptă în sensul cel mai strict al cuvîntului, spune clar şi precis : în faţa duşmanului comun, cei mai slabi trebuie să se unească­­.„1. Numai prin frontul unic al întregii studenţimi vom izbuti să învingem“ (Simion Moldova­­nu, Condiţiile victoriei). Tot în februarie 1933 apare ilegal, la Cluj, Studentul revoluţionar, organ al celulei comuniste a Universităţii din localitate, avînd scopul de a contribui la „clarificarea ideologică a studenţi­­mii“, de a o face „conştientă“ de sine, de situaţia şi revendicările sale. Aici, într-un articol ca Rolul organiza­ţiilor fasciste se profilează structura şi sarcinile frontului unic : „..[organiza­ţiile studenţeşti] vor şti să ducă lupte sincere pentru revendicările noastre pe baza frontului unic, ducînd în luptă studenţimea săracă din toate organiza­ţiile, fără deosebire de naţionalitate“. Un an mai tîrziu, în martie 1934, Studentul leninist (apărut ilegal la Bucureşti, ca organ local al organizaţiei comuniste studenţeşti) înscrie un pro­gram de atitudine situat în acelaşi cîmp ideologic .„..[singurul mijloc de] îmbunătăţire a situaţiei materiale şi morale, atît cit se poate cuceri în sînul societăţii capitaliste, cu condiţia celei ") In Cuvintul înainte se fixează direc­ţia publicaţiei : „Noi ne propunem prin coloanele acestui ziar să apărăm intere­sele studenţimii asuprite, s-o clarificăm asupra căilor ce duc la izbindă şi să o susţinem în lupta ei eroică“. Revista ur­măreşte : ....politica de promovare a inte­reselor studenţeşti“, mai acute lupte dusă de întreaga stu­­denţime fără deosebire de naţionalita­te şi convingere politică“. Iniţiativa Frontului Studenţesc Antifascist este şi axa vertebrală a re­vistei Studentul nou, apărută la Paris, în 5 aprilie 1934, după ţinerea Confe­rinţei studenţilor români din străinăta­te, care adresează, în paginile publica­ţiei, un vibrant mesaj colegilor din ţară. Reflectînd dorinţa studenţilor de a găsi un „drum nou care să-i ducă la o situaţie mai bună“, apelul argumen­tează primejdia pe care fascismul o re­prezintă pentru generaţiile tinere : „Nu prin fascism puteţi cîştiga ceva. Dim­potrivă. Nu Garda de Fier sau L.A.N.C. vă pot duce la izbîndă. Garda de Fier şi L.A.N.C. vă utilizează pentru execu­tarea atentatelor pentru dezlănţuirea acţiunilor teroriste. Aceste organizaţii fasciste vă dezbină prin diversiunea urei de rasă şi de religie, pentru a îm­piedica acţiunea voastră“. Nu mai puţin edificatoare sunt acele scrisori de adeziune la spiritul conferin­ţei, pe care le trimit din ţară câţiva profesori universitari. Dintre ei, alături de C. Parhon sau P. Constantinescu- Iaşi, este şi Iorgu Iordan: „Eu personal mă bucur din toată inima aflînd de spiritul în care înţelegeţi să activaţi [...]. Cu deosebire aprob atitudinea dumneavoastră tolerantă în materie de origine etnică şi de religie. Urmarea fi­rească a acestei atitudini este războiul pe care-l declaraţi antisemitismului şi fascismului, adică tocmai doctrinelor politice celor mai intolerante“. Tot la Paris, apare la 15 decembrie 1934 şi Viaţa studenţească, revistă anti­fascistă editată de studenţii democraţi aflaţi în capitala Franţei. nesc viziunea celeilalte orientări, de „dreapta“, care înfeudează tineretul în liniile spiritualismului mistic şi ira­ţional. Discutînd, astfel, despre o idee: generaţia, Mircea M. Vulcănescu consi­deră că ceea ce o caracterizează ar fi „...setea de experienţă, voin­ţa de încercare directă, înlătura­rea opreliştilor raţiunii — acest­­idola temporis» al veacului al XIX-lea — cu corolarul ei inevitabil, cu ispita ei : aventura". La fel, conti­nuă articolul, „...tensiunea dramatică, tragismul, criza constituie fără îndoială punctul crucial al experienţei trăite în comun de tînăra generaţie“*). Reluînd dogmele spiritualismului contemporan, la care se adaugă elogiul trăirist al vi­talismului, crizei şi aventurii, un aseme­nea text (de altfel, conceput programa­tic) încearcă să acrediteze o anume fi­nalitate a acţiunilor tinerei generaţii, din perspectiva unei filozofii şi ideolo­gii politice direct reacţionare. Vehicularea unor astfel de teze deter­mină, la modul direct sau nu, reacţia celeilalte linii de gîndire a tinerilor, cea democrată. In Tînăra generaţie, revistă apărută legal la Bucureşti, în 1935, Gellu Naum defineşte tocmai pro­blema angajării generaţiei tinere, an­gajare pe care timpul istoric o solicită ca imperativ : „Unit de aceleaşi cerin­ţe, de aceleaşi nevoi (subl. n.), tineretul intelectual şi muncitoresc are astăzi în faţa lui spectacolul unei lumi plină de durere şi de moarte, plină de dezamă­gire şi aservire [...]. Nimeni nu mai poate avea dreptul de a rămîne indi­ferent în faţa problemelor care agită clipa de faţă [...]. Toţi tinerii trebuie să ia azi o atitudine, toţi trebuie să lupte. Singure nevoile, singure suferin­ţele există astăzi, iar pentru noi, în a­­ceste pagini în care vom încerca să orientăm tineretul către calea organi­zată şi colectivă a revendicărilor lui, singură voinţa de a spune adevărul a­­supra tineretului și de a i-1 arăta acolo unde este ne-a făcut să apărem, justi­­ficîndu-ne existența". *) „Criterion", I, 3—4, 15 noiembrie—1 decembrie 1934. „Cuvîntul liber*, anul II, nr. 44, 21 septembrie 1935, pagina a 2-a „Cuvintul liber", anul II, nr. 44, 7 septembrie 1935, pagina a 4-a 14 România literară „Idola temporis".­ n ACA aceştia sunt parametrii de ati­­■i­tudine, progresistă şi angajată, a u­­nei părţi a tinerei generaţii din acea epocă, nu aceleaşi caracteristici deü­ „Studentul român" PUBLICAŢIA studenţească care va marca, cu elocvenţă şi maturitate ideologică, poziţia tineretului înaintat va fi Studentul român, editat legal de Frontul Studenţesc Democrat, la Bucu­reşti, începînd cu 30 octombrie 1935. Concepînd Frontul Studenţesc Demo­crat ca pe o „formulă de progres“, me­nită să „soluţioneze durerile studenţi­­mii“, revista adresează o vibrantă che­mare către cei tineri : „Vrem să stabi­lim unitatea de acţiune studenţească. Toţi studenţii conştienţi trebuie să se încoloneze în frontul studenţesc demo­crat. Nevoile comune trebuie să nască acţiuni comune [...]. Fiecare agitaţie ra­sistă e urmată de măsuri ce lovesc în toţi studenţii. Trebuie să fim contra di­versiunilor. Căminele sunt scumpe şi nesănătoase. Cantinele nu dau hrană suficientă şi ieftină. Taxele sunt prea mari. Anii de studiu prea numeroşi. Bursele sunt insuficiente. Pentru aceste nevoi trebuie să luptăm“3). In acelaşi timp, comentînd semnifi­caţia, de astă dată politică, a marii a­­dunări studenţeşti convocată la 23 ia­nuarie de F. S. D., revista arată că­­ „Procesul de fascizare al statului im­plică o politică de obscurantism şi de monopolizare a culturii. Politica scoa­terii din producţie şi a înlăturării de la cultură a anumitor pături sociale a a­­juns la o fază acută. Studenţimea, lao­laltă cu celelalte categorii sociale ne­dreptăţite, cu dreptul la viaţă şi la muncă sabotat şi călcat în picioare, în­ţelege să-şi apere drepturile ei natura­le şi stricte, fără să mai facă jocul in­teresat şi cinic al aventurierilor de ul­timă oră. Frontul studenţesc democrat, luptînd deschis pentru cultură şi liber­tate, a dovedit, în ziua de 23 ianuarie 1936, că reprezintă o forţă organizată şi vie, a demonstrat existenţa unei pu­ternice tendinţe democratice în rîndu­­rile studenţimii [...] Deviza F.S.D.: cul­tură, libertate şi pace e o garanţie a seriozităţii şi intenţiilor constructive ale acestui tineret conştient“4). Concepînd, ca şi alte organe de presă studenţeşti deja evocate, tineretul uni­versitar ca pe o parte integrantă a *) „Studentul român“, I, 2, 30 octombrie 1935. *) „Studentul român“, II, 5, 29 februarie 1936.

Next