România literară, octombrie-decembrie 1971 (Anul 4, nr. 41-52)
1971-11-25 / nr. 48
Un set Beethoven • Intre 29 noiembrie şi 2 decembrie, spectatorii sălii Pleyel din Paris vor asculta, interpretate la pian şi vioară de către Yehudi Menuhin şi Wilhelm Kempff, toate sonatele lui Beethoven. Italiene • Poetul italian Pier Paolo Pasolini a realizat un original documentar de scurt metraj sub forma u Pier Paolo Pasolini nui apel către UNESCO. Scris in formă de poezie, Pasolini trage un semnal de alarmă că marile lecţii revoluţionare ale trecutului sunt ameninţate cu distrugerea, referindu-se la cetăţile antice de pe întreg globul. • Critica de specialitate din Italia apreciază drept un adevărat eveniment, in istoria televiziunii, apariţia filmului serial Viaţa lui Leonardo da Vinci, realizat de regizorul Italian Renato Castellani. • • La a 50-a aniversare de la moartea lui Caruso, la Scala din Milano a fost inaugurat un muzeu teatral care cuprinde documente și discuri ale celebrului tenor, Ludwig van Beethoven. Sculptură de Bourdelle Pedeapsa cu moartea în Franţa • Primarul oraşului Tours a opinat ca afacerile cu droguri să nu mai fie considerate simple delicte, ca pînă acum, ci crime. Iar pentru marii traficanţi şi transformatori de droguri, el a sugerat şi cerut pedeapsa cu moartea. Ca să se ajungă pică aici într-o ţară ca Franţa (iar problema nu e numai a Franţei, unde preşedintele Pompidou a şi lansat un adevărat program împotriva toxicomaniei), înseamnă că flagelul a luat proporţii copleşitoare. Familia, şcoala, poliţia, presa sunt chemate să colaboreze la combaterea acestei ameninţări care paşte un tineret vrednic de alte perspective şi idealuri decit autodistrugerea. „Pornografia şi drogurile — diagnostica Jean Royer, primarul din Tours - sunt aspectele unei singure şi aceleiaşi crize provocate de trîndăvie“, în mai toate casele unde se string drogaţii s-au găsit fotografii pornografice. Iar criminalitatea merge mină în mină cu toxicomania. La 4 noiembrie, Parisul a găzduit întîlnirea a 32 de experţi apuseni din 7 ţări (ţările Pieţei Comune şi Marea Britanie), care au luat în discuţie măsurile ce se impun pentru stîrpirea acestei molime. Iar Comitetul Antidrog Francez şi-a propus turnarea unui film de lung metraj cu titlul: Pentru ce? Teatrul Max Reinhard • Un teatru Max Reinhard va fi construit în curînd in centrul cultural al Tel-Avivului. De asemenea, se va deschide o şcoală de teatru şi un local pentru organizarea unei Arhive Reinhard. • La Muzeul Schiller din Marbach (R.F.G.), oraşul de baştină al marelui romantic german, au fost expuse în cadrul unei expoziţii 500 de coperte de cărţi germane apărute între 1900—1950. Exponatele fac parte dintr-o colecţie (adevărată „poveste a poveştilor“) de 70 000 de coperte şi 3 500 schiţe originale, strînse de un librar , librarul Curt Tillmann, care le-a dăruit Muzeului Schiller. Colecţionar de-a lungul anilor şi de icoane (strîrsese la un moment dat aproape tot raiul: 10 000 de icoane), lui Curt Tillman i se datorează şi editarea cunoscutului Lexicon al cetăţilor şi palatelor germane, care pomeneşte de vreo 19 000 de asemenea monumente răspindite în cuprinsul tuturor ţinuturilor germanofone. Istoria copertei făcute să ademenească lectorul şi să amplifice tirajul începe în Germania cu vreo opt decenii în urmă, pe la 1890, cînd editorul Albert Langen lansează primele cărţi cu coperte imitînd afişele pariziene ale lui Toulouse-Lautrec. Acest editor apelează la excepţionalul har al caricaturistului Thomas Heine, ce ilustra şi revista satirică Simplizzisimus. Ulterior, a existat o pleiadă olimpică de maeștri ai genului, de la acel Melchior Lechter, care împodobește plachetele celor din cenaclul poetului Stefan George, la Franz Masereel, Otto Eckmann, Georg Grosz, Franz Haacken — ilustratorul Romanului de trei parale (1958) al lui Brecht. Seherezada copertelor Gravura in lemn da Franz Masereel. (Din ciclul „De la negru la alb", 1939) Viitorul Bagdad • O echipă de urbaniști cracovieni va elabora în următoarele 24 de luni planul de dezvoltare generală, pînă în anul 2000, a Bagdadului. De la aceeași echipă din Cracovia se aşteaptă şi trasarea principiilor după care se va realiza programul de extensie a capitalei Irakului în următorii 5 ani. Rudolf Pointner Cu începere de la 22 octombrie, la „Neue Galerie am Landesmuseum Joanneum“ din Graz, pictorul austriac RUDOLF POINTNER prezintă publicului o selecţie compusă din 24 picturi, 51 lucrări de grafică şi 11 colaje, cu vădita intenţie de a sugera evoluţia artei sale în ultimele trei decenii. Pointner, personalitate marcantă a vieţii artistice austriece, face parte din categoria acelor pictori care introduc elementele existenţei reale într-un univers fantastic plin de poezia culorilor, şi le redimensionează semnificaţiile, obţinînd noi structuri emoţionale. Prin gama cromatică luminoasă, bazată pe tonuri pure, prin felul în care operează reducţii grafice care amintesc de ideoplastia copiilor sau de arta decorativă a incaşilor, pictura sa se înscrie în direcţia suprarealismului „optimist“, opunîndu-se deliberat obsesiilor terifiante, angoaselor existenţiale specifice şcolii vieneze a „realismului fantastic“, cu filiaţie evidentă în ironia lirică a unor Klee sau Mire. Conduse pînă la limita abstracţiei, păstrînd totdeauna un coeficient de real — reper recognoscibil, — compoziţiile lui Pointner sînt, în fond, complexe montate de elemente articulate riguros şi de suprafeţe de culoare modulate, permiţînd treceri cromatice pline de exuberanţă sau de poezie intr-un regim dedus din spectrul solar. Suprafeţele pictate se transformă în tot atîtea prilejuri pentru virtuozităţi cromatice şi ornamentale atent elaborate şi realizate cu o minuţioasă caligrafie devenită stil, pe care ne-o putem explica deîndată ce aflăm că artistul face parte din grupul „Sezession“ din Graz. Dar la Pointner ornamentul nu este gratuit, ci constituie mijlocul de a organiza pe suprafaţa tabloului o veşnică sărbătoare la care participă oameni şi animale, plante şi mediu, într-un fel de existenţă feerică de basm, în care totul se acoperă cu infinite preţiozităţi decorative organizate în semne cu valoare magică. Pe acest plan, dar cu altă motivare şi cu finalitatea propusă „a priori“, arta lui se întîlneşte cu minuţia luminos-festivă a lui Vivin, Hirshfield sau Crepin. Încă un motiv ca să-l putem considera unul din acei fericiţi exploratori ai bucuriei primordiale, senină şi veşnic proaspătă, în fond reflexul firesc al modului de a interpreta lumea cu un tonus profund uman. V. M. Viena, noiembrie 1971 Rudolf Pointner : Pisică în grădină PREZENTE ROMÂNEŞTI LA editura vieneză Styria a apărut de curînd traducerea cunoscutului roman al lui Zaharia Stancu, Şatra (sub titlul Solange das Feuer brennt); pe banderola elegantului volum, tipărit în condiţii grafice excepţionale, se reaminteşte că scriitorului i-a fost decernat Premiul „Herder“ pentru literatură pe anul 1971. Traducerea aparţine lui Valentin Lupescu. DUPĂ cum se anunţă în lista repertoriilor tuturor teatrelor poloneze pentru stagiunea 1971-72, la Teatrul de satiră din Varşovia se va monta opinia publică de Aurel Baranga, iar la Teatrul din Lublin . Nu sunt turnul Eiffel de Ekaterina Oproiu. ZIARUL „New Word“ din Toronto (Canada) remarcă elogios în nr. 40 din luna octombrie crt. trei traduceri din 3 poeţi canadieni, apărute la Bucureşti (v. revista Arta din martie anul acesta), în versiunea poetului Ion Caraion. E vorba de poemele Rembrandt de Irving Layton, Lunya lui Utrillo de John Glassco şi Pablo Picasso . Domnişoarele din Avignon de John Robert Colombo. În revista „Books Abroad“ din Statele Unite, poeta Margareta Dorian (care fusese distinsă în 1945 cu premiul de poezie al Editurii Forum, pentru volumul Ierbar şi care de ani de zile se află stabilită în America) scrie despre Mineralia, una din ultimele culegeri de versuri ale Veronicăi Porumbacu. După ce notează densitatea și concentrarea limbajului, un limbaj nud, scăldat ici-colo de „un vibrant val liric“, constată că noile versuri ale Veronicăi Porumbacu seamănă unui aluat nou în care „boala, durerea, declinul acelei străluciri şi impetuozităţi a tinereţii, mărturisite în nebunele nopţii cu tropot de cai in calea lactee, nefericirile personale ale poetei tind să se integreze pînă la urmă ciclului de viaţă în care elementul organic se transformă treptat în anorganic, in mineral. Poemele sunt in acelaşi timp acceptate, dar şi luptă împotriva sfîrşitului, deznădejde şi efort de a se concilia cu destinul“. În sala Akva din Tel-Aviv s-a deschis, la 15 noiembrie, o expoziţie de pictură românească militantă sub denumirea sugestivă de Via a şi transigurare. Sunt expuse peste 60 de reproduceri după lucrări ale pictorilor şi sculptorilor români : Ligia Macovei, Vida Geza, Henri Catargi, Ion Jalea, H.H. Maxy, Camil Ressu, Corneliu Baba, Nicolae Ionescu şi alt'! Schimb . La începutul acestui an directorul Teatrului „Al. Davila“ — regizorul Const. Dinischiotu — şi directorul Teatrului polonez din Bydgoszcz (oraş capitală de voievodat, important centru economic şi cultural) — regizorul şi actorul Zygmunt Wajdau — au stabilit condiţiile contractuale ale unui schimb mai deosebit de turnee între cele două instituţii. Pentru o cunoaştere cît mai directă, mai adevărată a profilului şi realizărilor celor două teatre s-a hotărît ca bază a primelor contacte să fie textele dramatice naţionale. Astfel, Teatrul „Al. Davila“ a prezentat la Bydgoszcz şi Torun (oraş istoric, reşe e turnee dinţă a lui Copernic) în luna octombrie — spectacolele Io, Mircea Voievod de Dan Tărchila, în regia lui Const. Dinischiotu, Meşterul Manole de Valeriu Anania, în regia Mariettei Sadova şi tripticul lui Paul Everac Cine eşti tu?, realizat de Mihai Radoslavescu. La teatrul din Bydgoszcz s-au pus în scenă, în cadrul aceleiaşi acţiuni. Nu sunt Turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu şi Iona de Marin Sorescu. în aprilie 1972, Teatrul „Al. Davila“ va primi vizita trupei din Bydgoszcz. Actorii polonezi vor juca la Piteşti, Bucureşti şi, probabil, la Sibiu. Un bal de amintiri • Nu mai puţin de 1 000 de scrisori, manuscrise şi incunabule au Îmbogăţit în cursul acestui an colecţia de manuscrise a Bibliotecii Naţionale Austriece : scrisori necunoscute ale lui Gustav Mahler , Anton Brukner, Stefan Zweig, Peter Roiegger, Carl Zuckmayer, poeme inedite ale lui Josef Weinheber, ciorna unui poem de Grillparzer, un eseu de Alfred Polgar și întreaga operă a lui Konrad Paulis — liric vienez. Tezaurul bibliotecii numără de altfel — un adevărat bal de amintiri și de voci — 27 655 manuscrise, 138 831 scrisori ,27 872 incunabule. România literară 31